La fiecare sfârşit de an, îţi răscoleşti toate amintirile sperând să găseşti un motiv suficient de bun pentru a te convinge că nu ai irosit aiurea 12 luni din viaţă. Ai nevoie să ştii că tot timpul ăsta nu s-a dus pe apa sâmbetei, ci l-ai utilizat în folosul tău, învăţând, experimentând, trăind. Stau şi mă gândesc la 2011 şi nu-mi vine în minte nicio fază memorabilă. Nu este o mare pată neagră, dar nici nu străluceşte de realizări. A fost ceva de genul treacă-meargă, ca să fie. Îi fac acum retrospectiva doar pentru că mi-e mie de folos să rememorez toate câte au fost, să trag nişte concluzii şi, cum am spus la începutul postării, să mă conving că nu a fost totuşi un an atât de prost. Aşadar, în 2011:
–mi-am întărit convingerea că drumul pe care am pornit în 2010 este unul potrivit pentru mine din punct de vedere profesional, dar şi personal
-în februarie am schimbat casa, mutându-ne 5 etaje mai sus, tot urcând şi coborând bagaje, ca-n filmele mute
-am avut parte de o zi de naştere mai mult decât frumoasă, cum nu se mai întâmplase de ani de zile, cu o petrecere haioasă ziua şi un concert minunat seara
-am reuşit să-mi respect şi anul ăsta tradiţia de primăvară şi am mers la cules de cocorăi şi viorele (cam târziu ce-i drept, că se cam trecuseră florile, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu?)
-mi-am făcut încă un blog, unul fotografic de data asta, unde postez din când în când fotografii făcute de mine cu-n aparat neprofesional deocamdată. Vă invit pe margeluta-s-eyes.blogspot.com pentru a vă da cu părerea! 😉
-am vizitat Muzeul Armatei, că tot e aici, lângă mine, la 2 paşi
-am fost pentru prima dată în viaţa mea la Noaptea Muzeelor şi am rămas încântată
-am avut nişte sărbători pascale minunate, alături de familie şi am fost atât de bucuroasă încât m-am lăsat convinsă de Al Meu Ca Bradul să încerc coborârea în rapel. Dar mi-a plăcut la nebunie şi abia aştept să repet experienţa! 😀
-în iunie am început un parteneriat cu librăria online libris.ro
-am împlinit 1 an de casnicie şi cu această ocazie l-am primit cadou de la Al Meu Ca Bradul pe Nicu Pixelu
-cum puteam sărbători Anul Voluntariatului (cum a fost denumit 2011) altfel decât prin… voluntariat? Drept urmare am participat la doborârea unui record mondial şi sunt tare mândră de asta! 😛
–am devenit co-proprietara unei bucăţi de cer pe care să număr stelele împreună cu mama, în nopţile calde de vară
-am participat pentru prima dată în viaţa mea la simularea unui accident aviatic şi l-am văzut pe Spiderman
-am înfiinţat 2 noi rubrici pe blog: Tocăniţă internautică, unde vă împărtăşesc toate chestiile interesante pe care le găsesc în perindările mele pe net şi Mărgeluţa şi Piatra Filosofală, unde mă întreb şi vă întreb, expunându-vă marile mele dileme existenţiale. Sper să vă încânte aceste 2 noi categorii!
-am asistat pentru prima dată la Parada Militară de 1 Decembrie şi mi-am pierdut buletinul tot în aceeaşi zi
-am reîntâlnit-o pe tiza mea, Cris-Mary şi am făcut schimb de cadouri (şi ce lucruri frumoase mi-a dăruit!), iar de la Monica am primit o felicitare tare simpatică făcută cu mânuţele ei. Sunteţi minunate fetelor!
-am avut parte de cel mai frumos Crăciun din ultimii ani, cu brăduţ împodobit, cadouri multe, masă îmbelşugată şi cei dragi alături
-am văzut aproape 130 de filme, din care maxim 3-4 m-au impresionat. Restul, apă de ploaie, filme de duzină, deşi s-a făcut mare vâlvă în jurul lor!
Astea au fost părţile bune, cu care aş vrea să rămân după trecerea anului ăstuia şi pe care prefer să mi le amintesc, dar nu pot nega faptul că în 2011 am fost mai tot timpul bolnavă, mi s-au agravat vechile afecţiuni, mi-am pierdut prieteni, m-au dezamăgit persoane şi situaţii, iar majoritatea planurilor mele au eşuat lamentabil (mai ales când şi-au băgat coada anumiţi „binevoitori”, din răutate şi invidie). Anul ăsta a fost tot doar un stres, alergătura, lipsă de timp şi griji. Sper ca nou-născutul 2012 să nu fie o clonă a răposatului 2011!
Anul vostru cum a fost? Ce nota i-aţi da?
CITATUL ZILEI:
„Doar cămătarii se bucură de trecerea timpului.”
Valeriu Butulescu
Şiraguri de gânduri 
Eu am avut un an agitat, am pierdut mult dar am castigat cam tot pe atat. M-am mutat dintr-o tara in alta cu sacrificiile si stresul de rigoare. Unul fiind pisica de care nu ma puteam lipsi sau desparti. Mi-am vazut sora pe care nu o mai vazusem in carne si oase de 4 ani fix, sora pe care o iubesc ca pe ochii din cap, asta e cel mai important pentru mine in anul care tocmai a trecut compensand tot ce mi-a fost luat si mai ales, am vazut-o casatorindu-se cu un baiat bun si sufletist, care o iubeste foarte mult. Am vizitat mult anul asta, mai ales am fost fericita sa vin acasa dupa atatia ani, nu mai zic ce emotii si ce sentimente m-au incercat, ce stres, nu am avut timp de nimic, de prieteni, de familie, mi-am petrecut o luna jumate cu sora mea, asta a fost recompensa, am citit mult, am regasit prieteni pierduti, am plans mult dar am si ras, am vazut si am invatat lucruri noi de la oameni noi sau de la cei pe care i-am regasit dupa mult prea mult timp. M-au dezamagit si pe mine anumite persoane pe care nu le-as fi vazut in situatia asta sau le-as fi banuit de delasare, ipocrizie, au fost si griji si stres la maxim si multe frustrari, un pic de deprimare, fuga contra timp etc. Pastele si Craciunul le-am petrecut ca de obicei. Ziua mea a fost o zi obisnuita. Nu stiu anul asta…mai am 8 zile pana atunci si deja ma simt foarte batrana fata de foarte batrana de anul trecut:)). Revelionul a fost un pic cam ciudat cu oameni noi si diferiti. In rest ce o mai vrea bunul D-zeu. Ce ramane… sunt chestii materiale. Obiecte… unele sursa de bucurie, intr-adevar. Eu imi doresc acum si la fel ca si inainte, sanatate, de care am parte din ce in ce mai putin cu anii:) dar, incerc din rasputeri sa ma bucur de orice e frumos si pozitiv in viata si pe pamant. Te pup. Frumos articol.
ApreciazăApreciază
Ce an plin ai avut Aurelia! Asta da aventura traita la maxim! Cum ai subliniat si tu, cred ca timpul petrecut cu cei dragi (mai ales daca nu i-ai vazut de un car de ani) compenseaza toate lipsurile si neajunsurile de peste an! Asa drag imi e sa aud si sa citesc despre reuninuni de familie! Iti doresc din suflet pentru noul an sanatate si putere, sa te bucuri de tot ce e frumos in viata ta! Meriti! :*
ApreciazăApreciază
Nu prea stiu ce nota sa-i dau lui 2011, dar tinand seama de contexte si de conjuncturi, de oportunitati, de faptul ca sunt pe picioarele mele si ca mi-am regasit o sursa de energie pentru o perioada, acasa, in Romania, pot spune ca e de 10. Deci a fost un an foarte bun pentru mine, pentru anumiti prieteni sau rude din pacate nu prea…. dar sigur pentru mine da. Cu toate problemele pe care le-am intampinat. D-zeu mi-e martor! Sau de 10 ori mai bine decat in 2010:).Ca rimeaza. Si sper ca visele frumoase de azi sa devina in viitor realitatea de maine.:)) Nu stiu ce nota voi mai putea da in 2012, ca eu daca as fi profesoara nu as da note de 10 prea des:)… si deci, sper sa schimb regula. Daca nu vor incepe sa descreasca… depinde de elev insa:)) Mai ales cu ce se preconizeaza ca vine. Toti care am facut un bine cat de mic anul ce a trecut meritam sa ne fie bine si noua, multumesc mult pentru aprecieri si iti multumesc si tie pentru prietenia frumoasa. Te apreciez foarte mult si nici nu-ti imaginezi ce bucurie imi aduc cei mai noi prieteni si asa, de la distanta, printre care si tu 🙂 Ma rog inca sa fim sanatosi si anul asta sa nu fie prea „apocaliptic” :)). Vorba unei prietene: Mai ai inca credinta sa te rogi si putere sa o faci….
Ca uitasem unele lucruri de zis, asta pentru ca in ultimele luni nu am avut timp de taina si nu am blog, desi crede-ma , am incercat si eu sa-mi fac dar nu am rabdare ca sa-l si administrez…:)) Te pup.
ApreciazăApreciază
Ai sa vezi, 2012 va fi exceptia si-i vei da 10 cu felicitari! 🙂 Chiar ma gandeam sa-ti sugerez sa-ti faci un blog. Ai avea atatea chestii interesante de povestit, toate aventurile tale pe meleaguri straine. Ar fi ceva fantastic, crede-ma! 😉
ApreciazăApreciază
Dacă n-ar fi fost sa ma marit anul asta i-as fi dat 8, dar asa nu pot, caci totusi unul dintre cele mai importante evenimente din viata mea s-au intamplat in 2011, plus alte cateva calatorii memorabile care cresc nota, plus câteva momente de „eu cu mine” foarte benefice care cresc si ele nota, plus faptul că ai mei de acasa sunt bine, deci cresc din nou nota.
Insa daca nu as fi avut probleme de sanatate cu o persoane care mi-a devenit pe parcursul acestui an apropiata, si daca nu as fi avut eu niste probleme de sanatate care mai mult ca sigur au venit pe un fond de nelistiti pe care inca le simt si care sper ca va trece curand, atunci i-as fi dat 10, dar pentru toate acestea si pentru o drama traita de o buna prietena (din care isi va reveni sunt sigura) o sa-i dau totusi cu o maxima indulgenta 9, anului 2011.
Cum 2010 a fost de un… 8, 2011 de 9… îți dai seama ce astept de la 2012 🙂
ApreciazăApreciază
Eu i-am dat lui 2011 nota 7 cu indulgenta, caci ar fi meritat mult mai putin, dar facand aceasta retrospectiva, m-am inmuiat si nu m-a lasat inima sa-i dau un 5 sau 6! :)) Daca pentru mine a fost un an fara evenimente remarcabile, in schimb al tau a fost unul incarcat se pare! M-a incantat sa citesc despre calatoriile tale si despre nunta! Sa dea Domnul ca 2012 sa fie unul absolut superb, de nota 10+! 😉 :*
ApreciazăApreciază
tare harnicuta ai fost tizule 😀 Eu inca mai am de scris despre cadouri primite :))
ApreciazăApreciază
Am avut un puseu de energie! :)) Si eu mai am de scris despre cadourile primite, n-am apucat inca s-o fac! Urmeaza cat de curand… 😉
ApreciazăApreciază