Lebada si puii corbului

Lebăda odată-aflase
(Însă cum se întâmplase,
Nu pot să vă dau cuvânt)
Cum că într-un colț de lume,
Într-un loc cu mare nume,
Și pe un frumos pământ,

Niște păsări osândite,
Corbi de câțiva ani numite,
În primejdie trăiesc.
Lebedele au din fire
O ciudată presimțire,
Care este dar ceresc.

Așa, să le izbăvească,
Cu o râvnă părintească,
Ea plecă până în zori.
Ajungând într-o livede,
În culcuș de vulpe vede
Pui de corb nezburători,

Care într-o vizuină
Petrecea ca în grădină,
De-a lor soartă mulțumiți.
Pasărea cea albă-ndată
Către dânșii se arată,
Zice: „Puilor iubiți!

Soarta voastră e de milă:
Spuneți cum pe voi în silă
Aici vulpea v-a adus?”
Corbuleții în mirare
Răspund iute, râzând tare:
„Noi de voie ne-am supus.

Vulpe ce e, nu știm spune,
Decât că năravuri bune
Acea damă arăta:
Că avea coadă pe spate,
C-al ei păr în galben bate
Și că ochi lucioși purta.

Ea când ne-a luat de-acasă,
Ne-a spus că la a sa masă
Are feluri de mâncări,
Că e prinț de dobitoace,
Că pe noi va a ne face
Să ajungem la mari stări.

Ne-a mai spus că ne e rudă,
Că din vârsta cea mai crudă
Neamul nostru l-a iubit.
Ea, ca și al nostru tată,
Că ne tragem ne arată
Din vultůrul cel slăvit.

Și adesea ne vorbește
Că din suflet se silește
A ne da slava dintâi.”
Lebăda strigă cu jale:
Sunteți pe a morții cale,
O, voi ai corbului fii!

Dar al vostru sec părinte
Cum nu și-a adus aminte
Ceea ce i s-a-ntâmplat,
Când își părăsi locașul
Și din gură lăsă cașul,
Iar de vulpe înșelat?”

Puii nebăgând-o-n seamă:
„Cale bună,-i zic, madamă,
Noi nu știm ce ne vorbești.
Și prin astfel de cuvinte,
Să ne scoți acum din minte
Cam degeaba te silești.”

„Eu mă duc, lebăda zise,
Însă vouă vă sunt scrise
Multe rele să răbdați;
Căci prostia-vă cea mare,
Ca ș-a penii-ntunecare,
Nu se poate s-o spălați.”

Grigore Alexandrescu

St. Patrick’s Day fără paradă, dar cu decor margelat

Ieri ar fi trebuit sa fie zi de sărbătoare în Irlanda, dar din cauza coronavirusului, paradele de St. Patrick’s Day au fost anulate, iar guvernul a cerut oamenilor sa nu organizeze și sa nu participe la petreceri private. Asta după ce săptămâna trecută au fost închise toate școlile, grădinițele, colegiile, iar de duminica si restaurantele, cafenelele și puburile.

La aceasta ora, sunt 292 de cazuri de coronavirus in Republica, 354 pe întreaga insula, iar numerele se așteaptă sa crească la 15 000 pana la sfârșitul lunii. Mda, nu suna deloc bine…

In situația data, paradele și petrecerile de St. Patrick’s au fost mutate in online, utilizatorii postand imagini și filmulete ale nebuniei din anii trecuți ori de azi, sărbătorind liniștiți în casă, purtând ținute verzi, cântând, dansând, gătind sau colorând cu cei mici. Toti stim cat de greu e sa-i distrezi o zi întreaga, darămite câteva săptămâni la rand!

Eh, da, situația nu e deloc roz. Dar ieri s-a colorat un pic în verde în cinstea binecunoscutei sărbători. Chiar și la noi în casa, fiindca m-am trezit intrând în magazie, după mai bine de câteva săptămâni în care ne-a băltit apa în curte, și scotocind frenetic în cutiile mari cu decorațiuni de toate felurile.

A trebuit sa incropesc repede ceva, fiindca odrasla din dotare nu a fost deloc binedispusa si a aruncat tantrum dupa tantrum, hotarata sa bata tot Riverdance-ul pe creierii nostri, mai ceva ca Michael Flatley. In living, am pastrat crenguta de la Craciun, refolosita apoi in decorul de Dragobete, si am imbracat-o intr-o planta artificiala care -mi se pare mie- aduce un pic cu iedera irlandeza (irish ivy) ce imbraca trunchiurile copacilor pe aici. Am adaugat o palarie de leprechaun si cateva siraguri de margele specifice sarbatorii et voila!

Pe semineu, am pastrat totul foarte simplu (mai ales ca e ingust si nu prea poti face mare lucru). In stanga, am grupat trei lumanari, iar in dreapta un felinar si o piatra norocoasa, si … cam atat!

La intrarea in casa, pe pantofare, am înălțat un mic turn din toate cartile mele despre Irlanda (cumparate din magazinele de caritate), peste care am așezat moț calendarul gasit in Wallis-ul din Harrow, unde-mi cheltuiam banii pe vremea cand locuiam in Londra, iar lângă el, am adus carafa verde de la bunicu’ (odihneasca-se-n pace!), din care obisnuia sa bea vin cu perceptorul, umplută cu flori aduse de Al Meu Ca Bradul cu o zi în urmă (nimeni nu se înghesuie să le cumpere zilele astea, toți vor făină, pâine, carne și conserve).

CITATUL ZILEI:

„Speranţa este doctorul oricărei nenorociri.”

Proverb irlandez

Fa un copil, sa ai cine să-ți aducă o cana cu apa!

Pe patul de moarte stă întins un bătrân de 80 de ani – soț, tată, bunic și străbunic.
I se apropie sfârșitul și în jurul lui se aduna toată familia: soția, copiii, nepoții și câțiva strănepoți.
Toți așteptau în liniște și deodată bătrânul spune:
– Trebuie să vă spun un mare secret! Eram tânăr, aveam de toate: mașini frumoase cu care cutreieram lumea, femei frumoase cu care mă distram, prieteni și bani mulți.
Într-o zi un prieten mi-a spus că ar trebui să mă însor, să am o familie, soție, copii, că altfel nu va avea cine să-mi dea o cană cu apă când voi fi pe patul de moarte.
Așa că m-am însurat și viața mea s-a schimbat, nu am mai umblat prin baruri și discoteci, ci am stat acasă cu soția, am făcut copii și ne-am uitat la seriale. Mașinile le-am folosit pentru concedii cu familia și ca să duc copiii la școală. Banii i-am cheltuit pe toți pentru familie.
Și acum când stau întins și aștept moartea, știți ce este cel mai rău dintre toate?
– Ce, dragul nostru tată?
– NU MI-E SETE!!!

Mama

A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”!

A bătut sfios la ușă, grabnic i-am ieșit în prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire și de drag;

Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă,
Si-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă.

Inauntrul casei mele, -căta bruma-am adunat,
Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat:
Nu-ndrăzneste nici să intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multă grijă calcă doar pe-alaturi de covoare.

Eu o-ndemn să nu ia seamă si să calce drept, în lege,
Ca doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege,
Si de-abia o fac să sadă pe-un divan cu scoartă nouă…

-”Mi-era dor de tine, maică…Ti-am adus vreo zece ouă,
Nitel unt, iar colea-n traistă niste nuci, vreo două sute…”
Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute:

-”Poate mor, că sunt bătrână si-a prins dorul să mă-ndrume
Să mai vad o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfârsite…maine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scanduri să mă cheme cimitirul…
Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar si desteaptă,
Cum, pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m-asteaptă…

Tu, odorul mamii, în urmă să te-aduni cu frații-acasă
Si să-mparți agoniseala de pe urma lui rămasă:
Lui Codin sa-i dai pământul de la moară și cu via;
Vaca si-un pogon de luncă, maică, să le ia Maria;
Lui Mitrus să-i dai zăvoiul de răchiti dintre pâraie;
Carul, boii și cu plugul să le dai lui Nicolae,
Iară tu, că mai cu stare decât frații ziși pe nume,
Să iei casa-n care ție ți-a fost dat să vii pe lume…
Când și când, în miezul verii sau de Paști, să vadă satul
Cum îmi vine ca-n toții anii, la căsuța mea băiatul
Si-avand tihnă și odihnă, la venire sau plecare,
S-aprinzi și la groapa maichii câte-un pai de lumanare!…

A tăcut apoi bătrâna si-a plâns mult, cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în poală, se-ntalneau cu ale mele.

Vasile Militaru

Melodii romanesti cu MARTIE in titlu

Noroc cu articolele astea cu melodii dedicate fiecarei luni in parte, ca habar n-aveam ca exista atatia astrologi in Romania! Si cati or mai fi fara canal de youtube! 😀 😀 😀 Plus o gramada de cititori in carti de tarot, cafea si rune si Dumnezeu stie in ce se mai citeste viitorul, cu multe lumanari aprinse in jur, bineinteles! Pentru un plus de misticism.

Patru melodii mari si late, din care primele doua sunt de fapt aceeasi melodie cantata de artisti diferiti, pe sistemul „aceeasi Marie, cu alta palarie”. Deci cele patru sunt de fapt trei. Trei melodii romanesti cu martie in titlu.

1.”Ploaie in luna lui marte” – Nicu Alifantis

2.”Ploaie in luna lui marte” – Paula Seling

3.”Baladda de 8 martie” – Adda

4.”Veneai in martie” – Releveu

CITATUL ZILEI:

„Muzica este partea sonoră a tăcerii!”

Costel Zagan

Tocanita internautica (138) – editie dedicata zilei de 1 Martie, ziua mea de nastere

Azi e o zi speciala, fiindca e a mea (si a celorlalti nascuti de 1 Martie 😀 )! Am trambitat mereu, cu orice ocazie ivita, ca iubesc teribil de mult Martisorul, e sarbatoarea mea preferata dintre toate de peste an, si cred cu tarie ca tocmai de asta am facut-o pe mama sa indure un lung si chinuitor travaliu, inca din dimineata zilei de 29 februarie, pana in seara zilei de 1 Martie, pe la 21:30, ca sa vin pe lume exact de Martisor!

Daca e ceva din tara de care imi e dor cu adevarat, e atmosfera de sarbatoare din dimineata zilei de 1 Martie, cu tarabele de martisoare de tot felul, buchetele de ghiocei, viorele si branduse, lalele si zambile parfumate. Da, mi-e dor de toata agitatia si zarva si atmosfera de sarbatoare a zilei de 1 Martie! Puteam sa ma fi trezit cu fata la cearsaf ori sa fi avut cea mai proasta zi, dar daca le adulmecam in aer, ma invioram imediat, prindeam viata cat ai pocni din degete, iar zambetul mi se largea involuntar pe fata, fiindca le simteam ca fiind ale mele si dedicate mie. Pentru mine era toata agitatia si zarva si atmosfera de sarbatoare. Ca doar era ziua mea, iar Martisorul eram eu!

Lucrurile s-au schimbat de atunci. Aici nimeni nu a auzit de iubitul meu Martisor. Noroc ca tuturor li se pare interesant si special tatuajul meu, asa ca am ocazia – de la care nu ma dau niciodata in laturi – sa le povestesc despre ziua mea speciala.

Asa ca azi am pregatit cateva articole-aducere aminte din anii trecuti. Imi place sa citesc cele scrise demult, ma minunez ca sunt cuvintele mele, de parca altcineva le-ar fi asezat asa, o persoana de care nu-mi mai amintesc.

CITATUL ZILEI:

„Dacă ar trebui să-mi rezum în puţine cuvinte experienţa mea, aş spune că jocul m-a dus mereu tot mai departe, tot mai adânc în real. Şi filozofia mea s-ar reduce la o singură dogmă: Joacă-te!”

Maria Lago

Cântec femeiesc

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
E greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi…

Adrian Paunescu