Nominalizările la Premiile Oscar 2021

Oscar

In sfarsit, clipa multasteptata a sosit si astazi au fost anuntati, prin intermediul unui streaming video de catre Priyanka Chopra şi Nick Jonas, nominalizatii la cele 24 de categorii ale Premiilor Oscar 2021. Sau ma rog, 23 de categorii, fiindca am inteles ca Premiul Oscar pentru cel mai bun mixaj sonor si Cel pentru cea mai bună editare sonoră vor fi combinate într-o singură nominalizare – Premiul Oscar pentru cel mai bun sunet, reducând astfel numărul de premii de la 24 la 23. Pe langa asta, din cauza pandemiei, Academia Americană de Film a decis că a 93-a gală a premiilor Oscar sa nu mai aiba loc în data de 28 februarie, așa cum fusese planificat anterior, ci pe 25 aprilie 2021, in doua locatii – Teatrul Dolby din Hollywood, Los Angeles, cu o capacitate de 3400 de persoane si Union Station, dorindu-se sa fie neaparat un eveniment cu prezenţă fizică, transmis în direct la televiziune, şi nu o gală organizată online, cu participare prin videoconferinţă. Prin urmare, Gala va fi transmisă în direct de postul american ABC şi va fi difuzată în peste 225 de ţări şi teritorii din întreaga lume. Sunt chiar curioasa cum o vor organiza, daca vor tine cont de distantarea sociala, de purtatul mastii, teste si vaccinari.

De asemenea, a fost extinsa si perioada de eligibilitate a filmelor. De obicei, ea corespunde anului calendaristic, însă, pentru 2021, noua perioadă a fost prelungita până în data de 28 februarie, data inițială a galei, pentru „a asigura flexibilitate creatorilor de film ca ei să își poate termina și lansa filmele fără a fi penalizați pentru ceva ce nu poate fi controlat de nimeni”, dupa cum a anuntat intr-un comunicat Presedintele Academiei Americane de Film. Asadar, anul asta vor fi premiate filme lansate în perioada 1 ianuarie 2020 – 28 februarie 2021, chiar daca nu au fost proiectate în cinematografe, devenind candidate graţie internetului. Da, pandemia a iscat o multime de schimbari anul asta, ca peste tot!

Mai jos puteti urmari videoclipul cu Priyanka Chopra si Nick Jonas anuntand nominalizatii.

Lista completă a nominalizatilor la premiile Oscar 2021

Cel mai bun film:

“The Father” “Judas and the Black Messiah”, “Mank”, “Minari”, “Nomadland”, “Promising Young Woman”, “Sound of Metal”, “The Trial of the Chicago 7”

Cel mai bun regizor:

Thomas Vinterberg (“Another Round”), David Fincher (“Mank”), Lee Isaac Chung (“Minari”), Chloé Zhao (“Nomadland”), Emerald Fennell (“Promising Young Woman”)

Cea mai bună actriţă:

Viola Davis (“Ma Rainey’s Black Bottom”), Andra Day (“The United States v. Billie Holiday”), Vanessa Kirby (“Pieces of a Woman”), Frances McDormand (“Nomadland”), Carey Mulligan (“Promising Young Woman”)

Cel mai bun actor:

Riz Ahmed (“Sound of Metal”), Chadwick Boseman (“Ma Rainey’s Black Bottom”), Anthony Hopkins (“The Father”), Gary Oldman (“Mank”), Steven Yeun (“Minari”)

Cea mai bună actriţă în rol secundar:

Maria Bakalova (”Borat Subsequent Moviefilm”), Glenn Close (”Hillbilly Elegy”), Olivia Colman (“The Father”), Amanda Seyfried (“Mank”), Youn Yuh-jung (“Minari”)

Cel mai bun actor în rol secundar:

Sacha Baron Cohen (“The Trial of the Chicago 7”), Daniel Kaluuya (“Judas and the Black Messiah”), Leslie Odom Jr. (“One Night in Miami”), Paul Raci (“Sound of Metal”), Lakeith Stanfield (“Judas and the Black Messiah”)

Cel mai bun scenariu original:

“Judas and the Black Messiah” – Will Berson, Shaka King, Keith Lucas, Kenneth Lucas, “Minari” – Lee Isaac Chung, “Promising Young Woman” – Emerald Fennell, “Sound of Metal” – Abraham Marder, Darius Marder, Derek Cianfrance, “The Trial of the Chicago 7” – Aaron Sorkin

Cel mai bun scenariu adaptat:

“Borat Subsequent Moviefilm” – Peter Baynham, Sacha Baron Cohen, Jena Friedman, Anthony Hines, Lee Kern, Dan Mazer, Nina Pedrad, Erica Rivinoja, Dan Swimer; “The Father” – Christopher Hampton, Florian Zeller; “Nomadland” – Chloé Zhao, “One Night in Miami” – Kemp Powers; “The White Tiger” – Ramin Bahrani

Cel mai bun lungmetraj internaţional:

“Another Round” (Danemarca), “Better Days” (Hong Kong), “colectiv” (România), “The Man Who Sold His Skin” (Tunisia), “Quo Vadis, Aida?”(Bosnia şi Herţegovina)

Cel mai bun lungmetraj de animaţie: “Onward” (Pixar), “Over the Moon” (Netflix), “Shaun the Sheep Movie: Farmageddon” (Netflix), “Soul” (Pixar), “Wolfwalkers” (Apple TV Plus/GKIDS)

Cel mai bun lungmetraj documentar: “colectiv”, “Crip Camp”, “The Mole Agent”, “My Octopus Teacher”, “Time”

Cea mai bună imagine: “Judas and the Black Messiah”, Sean Bobbitt; “Mank”, Erik Messerschmidt; “News of the World”, Dariusz Wolski; “Nomadland”, Joshua James Richards; “The Trial of the Chicago 7”, Phedon Papamichael

Cel mai bun montaj: “The Father”, Yorgos Lamprinos; “Nomadland”, Chloé Zhao; “Promising Young Woman”, Frédéric Thoraval; “Sound of Metal”, Mikkel E.G. Nielsen; “The Trial of the Chicago 7”, Alan Baumgarten

Cel mai bun sunet: Greyhound” – Odin Benitez, Jason King, Christian P. Minkler, Michael Minkler, Jeff Sawyer; “Mank” – Ren Klyce, Jeremy Molod, David Parker, Nathan Nance, Drew Kunin; “News of the World” – John Pritchett, Mike Prestwood Smith, William Miller, Oliver Tarney, Michael Fentum; “Soul” – Coya Elliott, Ren Klyce, David Parker, Vince Caro; “Sound of Metal” – Phillip Bladh, Nicolas Becker, Jaime Baksht, Michelle Couttolenc, Carlos Cortés, Carolina Santana

Cele mai bune efecte vizuale: “Love and Monsters”, “The Midnight Sky”, “Mulan”, “The One and Only Ivan”, “Tenet”

Machiaj şi coafură: “Emma”, “Hillbilly Elegy”, “Ma Rainey’s Black Bottom”, “Mank”, “Pinocchio”

Cele mai bune costume: “Emma”, “Mank”, “Ma Rainey’s Black Bottom”, “Mulan”, “Pinocchio”

Cântec original: “Fight for You” (“Judas and the Black Messiah”), “Hear My Voice” (“The Trial of the Chicago 7”), “Húsavík” (“Eurovision Song Contest”), “Io Si (Seen)” (“The Life Ahead”), “Speak Now” (“One Night in Miami”)

Cea mai bună coloană sonoră: “Da 5 Bloods” – Terence Blanchard, “Mank” – Trent Reznor & Atticus Ross, “Minari” – Emile Mosseri, “News of the World” – James Newton Howard, “Soul” – Trent Reznor, Atticus Ross, & Jon Batiste

Design de producţie:“The Father”, “Ma Rainey’s Black Bottom”, “Mank”, “News of the World”, “Tenet”

Cel mai bun scurtmetraj live-action: “Feeling Through”, “The Letter Room”, “The Present”, “Two Distant Strangers”, “White Eye”

Cel mai bun scurtmetraj de animaţie: “Burrow” (Disney Plus/Pixar), “Genius Loci” (Kazak Productions), “If Anything Happens I Love You” (Netflix), “Opera” (Beasts & Natives Alike), “Yes-People” (CAOZ hf. Hólamói)

Cel mai bun scurtmetraj documentar: “Colette”, “A Concerto Is a Conversation”, “Do Not Split”, “Hunger Ward”, “A Love Song for Latasha”.

Vestea cea mare este ca pentru prima data in istoria Oscarurilor, avem o productie romaneasca pe lista nominalizatilor. Filmul documentar „colectiv” a primit nu una, ci doua nominalizări, intrand in cursa pentru faimoasa statueta la categoriile „Cel mai bun film străin” și „Cel mai bun documentar”. Asta da start in forta!

In plus, anul asta Oscarurile abunda la capitolul diversitate: pentru prima data, avem doua femei nominalizate la categoria „Cel mai bun regizor”, Emerald Fennell pentru filmul sau de debut „Promising Young Woman”, prima data cand o femeie e nominalizata pentru primul sau film, si Chloe Zhao pentru „Nomadland”, care e si prima chinezoaica intrata vreodata la aceasta categorie. 70 de femei au primit in total 76 de nominalizari anul acesta, ceea ce e un record in istoria Oscarurilor, 9 din cei 20 de actori intrati in cursa sunt de culoare, Steven Yeun e primul asiatic nominalizat la Oscaruri, iar Riz Ahmed primul musulman. O alta surpriza o reprezinta nominalizarea regizorului danez Thomas Vinterberg pentru „Another Round”, un film despre doi barbati care decid sa se imbete zilnic, film care mai concureaza si la categoria „Cel mai bun lungmetraj international”. O alta premiera este ca intreaga echipa de productie a filmului “Judas and the Black Messiah” este formata din persoane de culoare. „Mank” are cele mai multe nominalizari, 10 la numar, iar “The Trial of the Chicago 7,” “Sound of Metal,” “Nomadland,” “Minari,” “Judas and the Black Messiah” and “The Father” au cate 6 fiecare.

De asemenea, este anul in care streamingul online a castigat teren, gratie inchiderii cinematografelor din pandemie. Cum era de asteptat, Netflix a dominat nominalizarile la Oscaruri, avand 35 la numar, o treaba fantastica daca stam sa ne gandim ca in 2018 abia avea 8, urmat de Amazon cu 12 si doar 2 pentru Apple, proaspat intrat in cursa pentru statueta de aur cu “Wolfwalkers” si “Greyhound”.

Acestea fiind scrise, subsemnata se pune serios cu burta pe filme. Vreau s-apuc sa le vad pe toate pana in 25 aprilie, ca deocamdata am doar doua bifate de pe lista. Anul trecut mi-a iesit, vedem cum decurg lucrurile anul asta.

CITATUL ZILEI:

„Un film este ceva foate personal, mai mult decât teatrul, pentru că filmul în sine este ceva mort.”

Orson Welles

37 de martisoare prinse in piept

Am memorie foarte bună. În special vizuală, ceea ce mă ajută să ajung din punctul A în punctul B. Altfel mă pierd și cu harta în mână.

Sunt serioasă, responsabilă și conștiincioasa. Nu fac lucruri de mântuială. „Las-o, bă, că merge-așa!” nu există în vocabularul meu. Nu am aruncat niciodată în viata mea un gunoi pe jos. Dar am strâns mereu după alții. Iubesc natura și ma obosesc îngrozitor betoanele. Ma reîncarc cu verdele copacilor, de care sunt absolut fascinată. Mă simt cel mai bine lângă apă, deși nu știu sa înot. Sunetul valurilor mă calmează. Visez de când mă știu să locuiesc într-un oraș pe malul mării sau oceanului, unde să fie mereu cald și să nu ningă niciodată, și la un Crăciun  petrecut pe plaja, în costum de baie, desi nu găsesc bronzul nici atractiv, nici sănătos.

Urăsc minciuna și ipocrizia. Nu-i înțeleg pe cei care încearcă să se dea altceva decât sunt. Mai ales când eu le-am dibuit deja rugina de sub poleiala ostentativă. Și nici nu mai am timp ori chef pentru oameni și relații superficiale.

Știu să țin secrete. Și probabil sunt o bună ascultătoare ori am o figură ce inspiră încredere, altfel nu-mi dau seama de ce oameni mai mult sau mai puțin cunoscuți își deschid sufletul cu atâta ușurință în fața mea. Sau poate ceva din mine le spune că povestea lor e în siguranță în brațele mele. Adevărul e că-mi plac poveștile. Mult.

Cu oamenii e altă poveste. Ei nu prea îmi plac. Poate nu am avut eu norocul să-i întâlnesc, dar nu cred că există prea mulți oameni buni și frumoși, dimpotrivă. Iar expresia asta, folosită cu prea multă ușurință de prea multă lume, mă exasperează la culme. Nu cred nici că fiecare persoană e specială. Specialii sunt specii rare. Majoritatea suntem mediocri și banali. Ceea ce nu e un lucru rău.

Țin oamenii la distanță până mă conving din ce aluat sunt făcuți. De asta, de foarte multe ori, am fost catalogată drept rece, inabordabilă ori îngâmfată. Mi s-a mai spus și că aș avea în jurul meu un zid gros, greu de pătruns și că nu las garda jos prea des ori prea usor. Adevărat că mi se intra  greu în inimă, dar o dată ajuns acolo, ai parte de loialitate și încredere. Fac orice să ajut. Mă sacrific și-i pun pe cei iubiți pe primul loc până uit de mine. De prea multe ori.

Nu uit și nu iert. Nu reînod relații rupte. Nici ciorba nu-mi place reîncălzită, ci doar fierbinte, abia luată de pe foc.

Sunt emotivă și visătoare. Totuși bine înfiptă în pământ, cautand logica și sensul. Simt exagerat sau deloc. Mă entuziasmez ușor și mă liniștesc greu. Mă emoționez teribil in fața unui tablou, unei fotografii ori unui peisaj. Plâng la filme, la melodii, la carti. Ma afectează enorm subiectul femeilor abuzate, dar mai ales al copiilor maltratați ori bolnavi. Mă aprind toată și ard ca un băț de chibrit pentru ce și cine contează. De multe ori până la epuizare.

Sunt curioasa și deschisa către noi experiențe și învățare din tot și toate. Am o imaginație înfloritoare și atenție sporită pentru detalii. Mintea îmi coace întruna idei. Sunt creativă și mâinile-mi nu au astâmpăr. Așa cum nici eu nu pot sta locului. Întotdeauna trebuie și găsesc ceva de făcut. Nu m-am plictisit niciodată in viața mea. Am prea multe pasiuni, nu știu cu care să încep și cu care sa termin. Aș avea nevoie de-o zi de 48 de ore.

Îmi propun mereu mai multe decât pot face și apoi mă autoflagelez că nu le-am bifat pe toate. Sunt cel mai aspru critic al meu. N-arunc niciodată vina pe ceilalți, ci întotdeauna pe mine. De multe ori, sunt vini închipuite. Despic firul în patru și analizez atât de mult că nu-mi mai rămâne energie să trec la acțiune.

Sunt panicoasa, anxioasa și agitată. Dar puternică atunci când e nevoie. Îmi lipsește încrederea în mine și sufăr și de sindromul impostorului. Dar ma forțez să fac lucruri în pofida fricii care mă blochează.

Am un fler de detectiv fantastic. În copilărie am iubit și citit aproape toate cărțile Agathei Christie. Îmi plac filmele polițiste, thrillerele psihologice și horrorurile. Încă n-am găsit unul care să-mi înghețe sângele în vine. M-a fascinat întotdeauna Edgar Allan Poe. La fel și cimitirele. Când eram copil, găseam plăcere să mă plimb printre cruci ca să citesc epitafele. Al Meu Ca Bradul nu a uitat nici până în ziua de azi că nu doar l-am cărat după mine în Cimitirul Bellu la Noaptea Muzeelor, dar l-am făcut să și intre în cripta Cantacuzinilor.

Iubesc vechiturile și sa scotocesc prin târguri, magazine de caritate și anticariate. Colecționez cești, genți și brose vintage. Iubesc sa citesc și visez sa am o biblioteca uriasa. Cumpăr mereu carti, desi nu le-am citit încă pe celelalte din casa. Îmi plac foarte mult cărțile ilustrate pentru copii, prin urmare, colecția Nazdravanei creste constant. Încerc să-i insuflu și ei dragostea pentru carti și citit. Iubesc sa scriu, asa ca am lângă pat un teanc de agende și jurnale. „Morning Pages” m-a ajutat sa-mi țin mințile la un loc.

Incerc sa fiu o mama cat mai buna pentru Nazdravana mea, deși nu-mi iese tot timpul. Trăiesc cu teama că am s-o stric și va deveni un adult defect din cauza mea. De asta citesc tot ce-mi pică în mâini, particip la webinarii și cumpăr programe de parenting.

Fotografiez tot ce mișcă și visez să ajung să trăiesc din asta. Îmi bate inima cu putere când văd imaginile create de mine imprimate pe hârtie.

Ador sa călătoresc, să-mi notez toate impresiile în jurnale și sa fac albume cu imaginile surprinse. Visez la un tur al Irlandei și să bifez toate capitalele Europei.

Sunt spirituala, dar nu religioasa. Cred într-o putere superioara, la fel cum cred ca viata e combinație între destin și alegeri personale. Uneori avem controlul, alteori suntem mânați. Dar datoria noastră e sa facem tot ce putem noi mai bine cu ceea ce ni se da.

Nu-mi este și nu mi-a fost niciodată frică de moarte. Mi-e frică, în schimb, de viața netrăită. Mi-e teamă să nu-mi irosesc timpul alocat pe lucruri neimportante. Mi-e teamă c-aș putea părăsi lumea asta cu prea multe regrete și prea puține experiențe, fără  să-mi fi descoperit misiunea pe acest pămân și cine sunt cu adevărat, fără să fi trăit din plin, profitând de tot ce mi-a fost pus în cale.

Cam asta ar fi o radiografie a Mărgeluței cu 37 de mărțișoare prinse în piept. După câte am trăit în toți acești ani, cea mai mândră sunt că am rămas mereu deschisă către evoluție, creștere și învățare. Încă ma caut, încă îmi caut locul, încă ma descopăr. Nu e totul perfect sau cum visam ori credeam ca va fi, dar e bine. Sunt bine. Viata la 37 e buna!

CITATUL ZILEI:

„Dacă aș avea o sticlă goală, aș scrie un bilet și l-aș lansa pe mare. «Mamă», aș scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată!» Prima viață nu prea mi-a ieșit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Și dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Și naște-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viață. De aceea trebuie să ne naștem mereu.”

Marin Sorescu

Cu drag de Dragobete – idee de masa romantica in doi

Alte idei aveam eu pentru masa de Dragobete, dar probabil ca nu s-au aliniat astrele și uite-așa a trebuit sa regândesc totul. Ceea ce nu a fost deloc o tragedie, ci chiar o treabă plăcută, dacă e sa recunosc. Îmi place sa creez, sa gândesc teme, sa alătur culori și texturi, sa dau viata imaginilor din capu-mi blond, indiferent ca e pe fuga sau cu răsturnare de situație. Ba parca mai repede-mi lucrează mintea! Și ohooo, e doldora de idei, nu știu pe care sa o scot prima la înaintare!

Pentru Dragobetele carantinat de anul asta, am ales o combinație clasica și eleganta de alb, negru și rosu. Uite asa am găsit încă un motiv de a folosi paharele de la nunta, nu doar cu ocazia aniversarii noastre. A durat ceva pana le-am primit, a fost și o încurcătură cu ele și a fost nevoie sa fie refăcute, iar costul a fost pe masura, dar totul a meritat. Încă le iubesc, la aproape 11 ani de la Ziua cu DA.

La final, pentru cei interesați, am lasat toate datele acestui tablescape. Suna mai bine termenul englezesc și înglobează tot ce înțeleg eu prin aranjarea tematica, artistica și decorativa a mesei, deci, cu bunăvoința voastră, îl voi folosi de acum încolo în fiecare articol legat de acest subiect.

Cu drag de Dragobete Tablescape

  • Tablecloth No name
  • Table runner Lidl
  • Placemats Gauri Kholi
  • Dinner Plates Jeff Pour la maison Collection
  • Side plates
  • Heart bowls
  • Wine glasses RCR Adagio Collection
  • Champagne flutes
  • Flatware Sabichi Glamour Collection
  • Napkins
  • Napkin rings Amazon
  • Candleholder Home Store and More

CITATUL ZILEI:

„În iubire, totul se schimbă, toate devin însemnate: dintr-un nimic se naște un colos.”

Tudor Arghezi

Istoria Pancake Tuesday

Shrove Tuesday sau Pancake Day este tradiționala zi de ospăț înainte de Ash Wednesday, miercurea în care incepe Postului Pastelui (numit în engleza „Lent”). Shrove Tuesday, cunoscuta și ca Pancake Tuesday, Fat Tuesday ori Mardi Gras, cade întotdeauna cu 47 de zile înainte de duminica Pastelui, prin urmare data difera de la an la an, fiind cuprinsa în perioada 3 februarie – 9 martie.

In aceasta zi, îndemnați de sunetul clopotului, creștinii anglo-saxoni mergeau la biserică să se spovedească, de unde și denumirea de Shrove Tuesday („shrove” e participiul trecut al verbului „to shrive” care poate fi tradus prin „a se spovedi”, dar și „a absolvi de păcate”). Clopotul prin care credincioșii erau chemați la spovedanie a ajuns sa fie numit „Pancake Bell” (clopotul clătitelor) si încă mai sună și-n zilele noastre.

Cum postul presupune renunțarea la grăsimile animale, Shrove Tuesday era ultima zi în care toate acestea mai puteau fi adunate de prin cămară și folosite. Și ce mod mai ușor și mai rapid de a face asta decât clătitele?

‘The Pancake Bakery’ – Pieter Aertsen (1560)

Eh, da, banalele clătite au în spate o istorie lunga, de câteva sute de ani, fiind menționate în cărțile de gătit încă de la 1439, iar obiceiul invartirii lor in tigaie prin 1619. Cine ar fi crezut? De obicei nu ne gândim prea mult la originea lucrurilor care ne înconjoară, cine și cum le-a dat viata, cum au ajuns la forma pe care noi o cunoaștem azi, cum s-au răspândit în lume și sunt omniprezente în viețile noastre.

O alta chestie interesantă de care am aflat zilele astea, pe lângă faptul că englezilor le place să mănânce clătitele stropite cu zeamă de lămâie și apoi presărate cu zahăr (clar trebuie să încerc!), este că în UK, cu ocazia Shrove Tuesday se organizează curse cu clătite. Da, ați citit bine! Femeile aleargă pe stradă în sorturi de bucătărie si cu tigaile în mână. Pe lângă distracția garantată, scopul e să treceti primele linia de sosire, tu și clătita ta, adică, pe care ai tot învârtit-o în tigaie cât timp ai alergat de nebună. 😂 Zău că n-aș zice pas unei astfel de întreceri!

Pancake Race in Olney, UK (1951)
Pancake Racing, Olney, Buckinghamshire, UK (1950s)

Cea mai faimoasă și mai longeviva cursă cu clătite se ține în Olney, Buckinghamshire încă de la 1445 și se crede că ea se datorează unei gospodine care a auzit clopotul chemând la spovedanie în timp ce făcea clătite și, îngrijorată peste puteri că a întârziat, a fugit disperată spre biserică cu tigaia în mână și încă purtând sorțul de bucătărie. Anul ăsta, Olney Pancake Race nu s-a mai ținut din cauza pandemiei, dar pentru doritoare, următoarea cursă va fi pe 1 martie 2022. Ce să vezi, exact de ziua mea! 😂 Păcat ca participarea e rezervata doar locuitoarelor din Olney, maxim 25 la numar! Ah, și câștigătoarea de anul trecut, Katie Godof, a terminat cursa de 415 yarzi, adică 379,5 m în 66 de secunde, deci e treabă serioasă, nenică! Mai jos aveți un videoclip cu întrecerea din 2012.

Istoria Irlandei fiind strâns legată de cea a Angliei, și aici se sărbătorește Pancake Tuesday. La grădiniță, azi au avut activități legate de clătite, bineinteles, dar Nazdravana mea nu are de unde ști, fiindcă nu a avut chef să meargă. Am fost în schimb în parc, unde s-a jucat cu prietenul ei Arthur, apoi am intrat în Tesco să mai cumpărăm de-ale gurii. Cum era de așteptat, aveau la vânzare o groază de clătite în cinstea sărbătorii de azi, așa că nu am plecat nici noi cu mâna goală. Am luat și ingrediente, fiindcă ideea inițială era să facem împreună clătite, dar nu am mai apucat. Ne inghesuia rău foamea pe amândouă, iar Nazdravana era obosită după atâta alergatura în parc, asa că am garnisit frumos cu fructe, frișcă și sirop de arțar clătitele americane cumpărate din Tesco și ne-am bucurat de un prânz pe cinste. Lăsând modestia de-o parte, pot spune că au fost la fel de gustoase pe cât de bine arată în poze! 😁 Iar AICI puteți vedea cum am sărbătorit Pancake Tuesday anul trecut.

CITATUL ZILEI:

„Mierea bună e dulce şi în întuneric.”

Proverb bengalez

Valentine’s Day Tablescape

Masa asta frumoasa pentru Valentine’s Day îmi statea aranjata in minte încă de anul trecut, din decembrie, când am cumpărat din Dunnes farfuriile pentru desert cu inimioara și-n ziua următoare traversa pentru masa plus setul cu patru servetele. Modelul tartan este intr-adevar specific și mai potrivit sărbătorilor de iarna, dar eu aveam deja toate cele necesare pentru masa de Crăciun. In secunda în care am văzut inima de pe farfurii, imediat mi s-a aprins beculetul: „Uaaa, uite o chestie perfecta pentru Valentine’s!”, iar când am dat și peste textilele cu tartan, deja le-am văzut împreună pe masa din bucătăria mea!

Inelele de servetele sunt cumpărate de pe Amazon, carafa verde e moștenire de la tataie Lica (odihnească-se in pace!), iar tacâmurile aurii, farfuriile albe, paharele și fața de masa le am de anul trecut, din vara, când am făcut primul meu tablescape cu ocazia sărbătoririi a 10 ani de căsnicie. Suporturile pentru farfurii, din mărgeluțe roșii, le-am prins la super reducere pe Amazon, după ce am stat cu ochii pe ele ca un vultur. 😂 Le-am luat inițial pentru Crăciun, dar neavând un design specific acestei sărbători, le pot folosi iar și iar, la diferite ocazii. Chestie deșteaptă…si economica, de altfel! Oricum, în caz ca ajuta sau interesează pe careva, o sa las la finalul articolului o lista cu toate detaliile acestei mese.

Dacă Al Meu Ca Bradul nu a fost deloc impresionat de tot aranjamentul asta, ei bine, a compensat din plin Nazdravana, care a scos un „Wow, Mummy, party!” plin de entuziasm, imediat ce a intrat în bucătărie. Drept urmare, a cerut sa dam drumul la muzica (ce party e ala fără muzica, nu?). Și cum o priveam legănandu-se fericită pe ritmul muzicii, luand din când în cand câte o imbucatura din mâncarea ei preferată, mi-am dat seama câtă iubire a putut aduce în viața mea copilul asta! Pana a deveni mama, nu mi-a fost niciodată teama ca mi-ar putea exploda inima de preaplin și prea multa dragoste! Asa ca da, Valentine’s Day nu e doar despre partener și dragostea romantica, ci si despre iubirile mari inghesuite in inimi micute.

De când nu mai locuim in tara și mai ales de când o avem pe Nazdravana in viata noastră, am dat startul unor noi tradiții de familie. Una din ele este să-i dăruim felicitări la ocazii speciale – ziua ei, Paște, Craciun și bineînțeles, Valentine’s Day, in care să-i scriem două-trei cuvinte – o amintire care, speram noi, sa o bucure peste ani. Aici încă exista aceasta moda, nu am văzut magazin care sa nu aibă un raion special pentru felicitări, ceea ce mie mi se pare fantastic. Mai jos, o vedeți pe cea de anul acesta, garnisita de taica’su cu flori și bomboane de ciocolata. La dublu, bineinteles, ca doar suntem doua fete în casa! 😁

My love for you can’t be measured…

Valentine’s Day Tartan Tablescape

  • Tablecloth No name                      
  • Table runner Dunnes
  • Napkins Dunnes
  • Napkin rings Amazon
  • Placemats Gauri Kholi
  • Dinner Plates Jeff Pour la maison
  • Side plates Dunnes
  • Flatware Salter Glamour
  • Wine glasses RCR Adagio
  • Tumblers Kilarney Crystal

CITATUL ZILEI:

„Nu frumuseţea ne face să iubim, ci iubirea ne face să vedem frumuseţea.”

Lev Tolstoi

Sa fie 2021!

Nu sunt genul de om care sa planifice totul pana in cel mai mic detaliu, fiindca viata mi-a aratat de prea multe ori cu ce usurinta isi rade de planurile tale. Ai impresia ca tu esti soferul si conduci plin de incredere si de tine, pana cand ea iti calca brusc frana si-ti dai seama ca nu ai nici airbag, dar cu siguranta o sa ai nevoie de o rinoplastie. Asa ca, probabil si din precautie, probabil asa mi-o fi si firea, sunt mai degraba genul care mai mult creioneaza, schiteaza in mare, trage niste linii doar, fara a intra prea adanc in detalii. Asa am procedat de fiecare data si la capitolul „planuri pentru noul an” (ca termenul „rezolutie”, atat de usor adoptat din engleza, inseamna altceva in romana). Am ramas mereu flexibila si deschisa catre nou si ce are viata chef sa-mi arunce in fata, ajustand pe parcurs, taind de pe lista sau dimpotriva adaugand.

La inceputul anului trecut, purtand inca pe umeri greutatea bagajului din 2019, nu am mai gasit in mine energia de a-mi face obisnuitele mele planuri, chiar si asa, generale si abia schitate cum sunt ele de obicei. Ba mai mult, se pare ca intuitia mea nu a dat gres nici de data asta. Am vrut liniste si pace, un an molcom, lenes, asezat si exact de asta am avut parte in 2020. Motivul il stim cu totii. Cu siguranta nu asta aveam in minte cand am scris cele de mai sus, daaaaaar nebanuite sunt caile Domnului! Si voi continua sa ma bucur de aceasta „dorinta implinita”, fiindca imediat dupa Craciun, Irlanda a intrat in al treilea lockdown, care tocmai a fost prelungit cu inca o luna, desi la inceput guvernul daduse ca data de sfarsit 4 ianuarie! Teapa, ca nu iesim din lockdown! Nu inca si nici nu stim cat va mai tine de data asta!

Prin urmare, acum sunt si mai precauta ca anul trecut. Mi-e teama, efectiv, sa-mi fac vreun plan. Mi-e teama sa-mi doresc ceva. Ma dispera situatia asta incerta, ca nu stim ce va urma, cand se va termina totul, daca se va termina vreodata si cum, ma dispera sentimentul asta ingrozitor ca sunt lipsita de control, dar plina de restrictii, carora inca incerc sa le inteleg logica si sensul, ca am pierdut un an in care as fi putut face atatea, ca mi se scurge timpul printre degete si eu am un bucket list urias si cand voi ajunge sa le fac pe toate? Daca m-as apuca sa-mi scriu aici toate frustrarile, fricile si angoasele din ultimul an doar, mi-e teama ca nu as termina pana maine… Si oricat incerc sa fiu optimista si pozitiva, luminita de la capatul tunelului nu pare deloc aproape.

Asa ca probabil si 2021 va fi un an pierdut, inca unul in care parintii mei nu-si vor vedea nepoata, inca unul in care ma rog sa nu ne imbolnavim, iar daca se intampla, macar sa fie o forma usoara, inca un an fara obisnuitele noastre calatorii, dupa care tanjim ca insetatul dupa apa, macar niste excursii de-o zi in apropierea casei de-ar fi, inca un an in care ne punem vietile pe pauza. De-am vedea niste rezultate concrete, o confirmare ca ceva-ceva tot facem bine!

Planuri pentru 2021 ioc, deci! Astept sa vad ce ne rezerva viitorul, ca nu aduce ziua, ce aduce pandemia! Hai noroc si sanatate tuturor, inclusiv la cap! Mai ales la cap! Sa fie 2021 deci!

CITATUL ZILEI:

„Viitorul are obiceiul de a sosi neanunţat.”

George Will

S-a dus și primul Crăciun în pandemie…

Si sper sa fie și ultimul, dar cine poate ști? La cat de imprevizibil a fost 2020, mi-e și teama sa mai afirm ceva, orice, cu tărie și încredere, ori măcar cu speranta. Nu mai poți fi sigur de nimic…

Sa fi fost de vina pandemia, habar n-am, dar anul asta m-a cuprins febra Craciunului inca de la sfarsitul lui octombrie. Dar rau de tot, nu asa, in gluma, superficial! Abia stransesem decorul de Halloween, ca deja aveam o pofta nebuna sa scot de la naftalina bradul si decoratiunile de Craciun si sa ma pun pe treaba! Cu greu m-am abtinut pana in 6 decembrie, dar am infrant, fratilor! Mi-am infrant vointa si am impodobit pomul de Craciun in seara de Mos Nicolae, conform traditiei noastre vechi de un deceniu! Uaa, ce mult pare cand folosesti cuvantul asta in loc sa spui simplu „10 ani”! 😀

Si a mai fost cineva cuprins de aceeasi febra si nerabdare: Fetita Atomica din dotare, bucatica rupta din mine! Miercuri, 23 decembrie, a fost ultima ei zi de gradinita si… prima noapte de nesomn! De fapt, a doua, daca stau sa ma gandesc bine! Dupa o zi incarcata, cu ore intregi de alergat prin magazine, cine citea povesti de Craciun la 2 noaptea? Una dupa alta? Ba era cat pe ce sa se intample si cea mai mare nefacuta. fiindca ghiciti ce facea subsemnata la ora aia tarzie, jos pe covor in sufragerie. in timp ce Nazdravana, proaspat trezita din somn de grija Mosului, cobora hotarata scarile? Exact, impachetam de zor la cadouri si mai-mai sa fiu prinsa asupra faptului. Am scapat ca prin urechile acului, dar nu am apucat sa termin.

In ajunul Craciunului, ciocolatelele cu numarul 24, ultimele din cele doua calendare de Advent (cu Paw Patrol si Peppa Pig) si-au dat obstescul sfarsit bucurand papilele gustative ale Nazdravanei, iar Elful-spion, ochii și urechile lui Mos Crăciun în casa noastră, si-a schimbat pozitia pentru ultima data, inainte de a ne parasi, cocotandu-se pe galeria din sufragerie. Pesemne voia sa arunce o ultima privire, una de ansamblu, sa-si intimpareasca bine in minte imaginea locului care l-a gazduit timp de 24 de zile. Cine-l poate blama pe urecheatul magic? Ca doar a fost tratat regeste in fiecare zi, cu bunatati oferite din plin de preageneroasa noastra spre a-l imbuna sa-i transmita Mosului doar rapoarte pozitive, facand uitate nazdraveniile si obrazniciile ocazionale. Nu, cica nu se cheama mita, ci atentii! 😀

Anul asta, Al Meu Ca Bradul a fost „de garda” in bucatarie, in timp ce eu am stat cu odrasla si m-am jucat pana mi-a iesit pe ochi. 5 minute un joc, 5 minute altul si tot asa pana le-am epuizat pe toate. Si avem al naibii de multe, nu gluma! Dar asta e singura metoda eficienta de a ne duce la capat planurile, fiindca Nazdravana nu vrea deloc sa stea ori sa se joace singura, prin urmare nu te lasa nici pe tine sa-ti faci treburile. Asa ca ne impartim: unul sclav la stapana, celalalt la bucatarie. 😀 Si daca omul a preferat aburii oalelor, cine sunt eu sa-i contest placerile? 😛 Adevarul e ca i-au iesit toate, si sarmalele, si salata boeuf, si piftiile dupa care baleam amandoi si au fost o premiera in casa noastra, fiind prima data cand le-am făcut noi singurei (după sfaturile mamei de Mărgea și ale doamnei de la magazinul Moldova). Le-am. Noi. Ati observat ce am facut aici, da? 😀 😀 😀 Pai ce e al lui, nu e si al meu? Parca asa spune o lege a casniciei. Oricum, sa-i tina Dumnezeu obiceiul, ca tare bine e!

Apoi, asa, ca pe ultima suta de metri, am pus si noi afara doua statuete craciunistice si coronita pe usa de la intrare, iar inauntru, am imbracat scara in luminite si ghirlanda artficiala. Sub stricta supraveghere a Nazdravanei, care s-a oferit sa ne incurce ajute si neaparat pe acordurile colindelor invatate la gradinita.

Bineinteles ca nu am uitat de biscuitii si paharul cu lapte pentru Mos Crăciun, păi se poate? Nazdravana a ținut morțiș să le aleagă și să le așeze ea, cu mânuțele ei pe farfurie, lângă brad și să se și pozeze cu ele. Apoi, brusc, i s-a facut somn, ceea ce niciodata nu se intampla. A cascat zgomotos si teatral, sa fie sigura ca remarcam. „I’m so tired, mummy!”. Nici asta nu se intampla niciodata. Apoi ne-a anuntat ca trebuie neaparat sa mergem sus, in dormitor, sa ne bagam la somn. Deci clar a functionat sa-i spunem ca Mos Craciun nu vine daca nu doarme! 😀

Intre timp, Mosu’ a fost nevoit sa se culce la 5 dimineata, ca abia atunci si-a terminat treaba. Treaba care a constat in impachetat ultimele cadouri; plus carat de sus si pe varfuri, din camera single, pe celelalte ascunse acolo, sub cheie; plus aranjat toate sub brad, unde a dat de problema spatiului, ca nah, cadouri voluminoase si noua bancuta-cutie pentru depozitare incurca; plus agatat sosetele si terminat decorul la semineu; iar la final, facut curatenie in camera, strans jucarii de pe jos; si la finalul finalului, facut poze si filmari la tooooot, o tona de poze si o caruta de filmari, ca in ziua urmatoare clar ar fi fost imposibil! Si toate acestea in timp ce era cu urechile ciulite ca nu cumva sa se repete intamplarile din noptile trecute si de prea multa grija si entuziasm, Nazdravana să-și faca iar apariția pe scari!  

As fi vrut sa le pot așeza pe toate în jurul bradului, ar fi arătat mai estetic, dar cutia de lemn din stânga, pe care Nazdravana a pus tratația pentru Mos, și cutia pentru depozitare din dreapta, ambele păstrând colecția mea uriasa de papetarie, au redus considerabil spațiul, asa ca a trebuit sa ma descurc. Nu a ajutat nici faptul ca jocurile primite de Nazdravana erau voluminoase. În plus, anul asta, a crescut și numărul persoanelor care s-au gândit la noi, cadorisindu-ne cu treburi faine, de pus sub brad. Pentru prima data, desi prietenia noastră datează încă din liceu, unde am fost colege de banca, am făcut schimb de cadouri cu Rodica mea de la Cluj. A fost ideea/inițiativa ei, pe care nu contenesc sa o laud, fiindca tare bine mi-a facut, din toate punctele de vedere! ❤️ Apoi au fost și darurile de la Magda, tipa faina pe care am cunoscut-o anul asta, in septembrie, și pentru a cărei prietenie sunt mai mult decât recunoscătoare. Toate astea pe langa cele primite în mod obișnuit din tara, de la Mama de Mărgea și Livia, my sister from another mother. 😁

După atâtea dimineți in care Nazdravana întreba imediat ce deschidea ochii dacă a venit deja Mosul, uite ca a sosit și clipa mult așteptată! Nu pot descrie în cuvinte bucuria și entuziasmul ei la vederea bradului, dar mai ales la aflarea vestii ca Elful a plecat cu Mos Crăciun acasă, la Polul Nord. Cred că a răsuflat ușurată! 😂 Să mai amintesc cât e de convinsă și bucuroasă că Moșului i-a plăcut cupcake-ul cu ciocolată ales de ea? Sigur i-a plăcut, din moment ce l-a mâncat pe tot!

Inutil să mai spun că a fost foarte încântată de cele primite, cu care da, a trebuit să ne jucăm toată ziua, iar și iar, și iar, și iar! Ba a refuzat vehement să-și dea jos rochița roșie adusă de Moș Crăciun asortată la căciula si mănușile roz dăruite de Magda, așa că a dormit cu ele… două nopți la rând! Știți cum e să te pună odrasla să faci totul în locul ei fiindcă nu poate de mănuși? Eu, da! 😂

După ore întregi petrecute pe telefon, plănuind, căutând și în final cumparand toate cele necesare, ne-am dar mai ales m-am putut bucura de prima masa de Crăciun aranjata ca la carte de către subsemnata, bineinteles. Tot ce vedeți în imaginile de mai jos este nou, asa ca a necesitat ceva efort, credeți-mă, mai ales când cei din jurul tău nu dau doi bani pe ideile tale crete. 😂 Nu au nevoie de aranjament artistic, cand ei ar putea manca și din palma, foame sa fie! Dar sunt mai mult decât mandra de mine ca am reușit să-mi pun în practica ideile și ca masa mea de Craciun a ieșit exact cum o aveam în cap, dacă nu chiar mai bine!😁

A doua zi de Crăciun am petrecut-o lenevind, mancand, jucandu-ne din nou cu toate cele primite de Nazdravana de la Mosul cel (multprea)generos. Distracția zilei a fost asamblarea căsuței de turta dulce pe care noi doua am cumpărat-o din Penney’s, într-una din ieșirile noastre „ca fetele”. Ce dezastru a iesit in urma distracției, nu are rost sa pomenesc! 😂 Crezul meu e ca dacă nu ești jegos, inseamna ca nu te-ai distrat! Și-i zic asta Nazdravanei de fiecare data când pleaca din parc ca porcul sau o iau de la grădiniță pictata și scrisa din cap pana-n picioare!

Tot în a doua zi de Crăciun, am inaugurat o noua tradiție: cadouasul din șoseta. Dacă tot a fost primul an în care am agățat la semineu șosete de Crăciun, era și păcat sa nu le folosim, nu? Cea mai încântată a fost, după cum era de așteptat, Nazdravana noastră. Bine, și subsemnata, recunosc. Cui nu-i place sa primească daruri și atenție?! 😁

Nu a fost Craciunul la Viena pe care ni-l plănuisem anul trecut, dar am încercat, pe cât posibil, sa-l înfrumusețam și să-l transformam într-unul memorabil, de care sa ne amintim cu placere, în ciuda situației actuale. Și mai sper ceva: să-i creez Nazdravanei sărbători magice, cu amintiri de poveste, care să o facă, peste ani, sa se întoarcă mereu acasă. Măcar de Craciun.

Sărbători fericite în continuare, dragii mei cititori margelati! Sper ca sunteți bine sanatosi, și voi, și ai voștri!

CITATUL ZILEI:

„Craciunul este locul de pastrare al amintirii inocenței noastre.”   

 Joan Mills

Crezul optimistului

IMI PROMIT mie insumi… sa fiu atat de puternic incat nimic sa nu imi tulbure linistea sufleteasca.
    IMI PROMIT mie insumi… sa vorbesc fiecarei persoane pe care o intalnesc numai despre sanatate, fericire si prosperitate.
    IMI PROMIT mie insumi… sa-mi fac toti prietenii sa simta ca exista ceva valoros si deosebit in fiecare din ei.
    IMI PROMIT mie insumi… sa vad intotdeauna partea buna a lucrurilor si sa-mi transform optimismul in realitate.
    IMI PROMIT mie insumi… sa ma gandesc doar la ce-i mai bun, sa muncesc doar pentru ce-i mai bun, sa ma astept doar la ce-i mai bun.
    IMI PROMIT mie insumi…. sa fiu la fel de entuziasmat de succesul altora la fel cum sunt de al meu.
    IMI PROMIT mie insumi… sa uit greselile trecutului si sa ma concentrez asupra marilor realizari din viitor.
    IMI PROMIT mie insumi… sa fiu intotdeauna vesel si luminos si sa ofer un zambet fiecarei fiinte pe care o intalnesc.
    IMI PROMIT mie insumi… sa imi acord atata timp pentru propria dezvoltare incat sa nu am timp sa ii critic pe ceilalti.
    IMI PROMIT mie insumi… sa fiu prea mare ca sa ma ingrijorez, prea nobil ca sa ma infurii, prea puternic ca sa ma tem, prea fericit ca sa permit prezenta necazurilor.
    IMI PROMIT mie insumi… sa gandesc bine despre mine si sa arat acest lucru lumii nu in mod zgomotos si ostentativ, ci prin fapte mari.
    IMI PROMIT mie insumi… imi promit mie insumi sa traiesc in credinta ca lumea intreaga este de partea mea atata timp cat sunt loial lucrurilor celor mai bune care se afla in mine.

Christian Larson

Text găsit pe Facebook.

Si cu asta, dragii mei margelati pasionati de povesti cu talc si texte motivationale, se incheie, dupa mai bine de 10 ani, rubrica POVESTIOARA DE VINERI.