S. O. S.

Un Airbus 380 traversează Atlanticul. Zboară în mod constant cu 800 km/h la 10.000 de metri, când brusc îl ajunge un Eurofighter care zbura cu Mach 2 (Mach 1 = 1.235 km/h).

Pilotul avionului de luptă încetinește, zboară alături de Airbus și salută pilotul avionului de pasageri prin radio:

-Airbus, zbor plictisitor, nu-i așa? Ia priveşte aici!

El își rotește jetul pe spate, accelerează, trece de bariera sunetului, se ridică rapid la o înălțime amețitoare, doar pentru a coborî aproape de nivelul mării printr-o manevră uluitoare. Se întoarce lângă Airbus și întreabă:

-Ei bine, cum ți s-a părut?

Pilotul din Airbus răspunde:

-Foarte impresionant, dar acum uită-te aici!

Pilotul cu jetul urmărește Airbusul, dar nu se întâmplă nimic. Continuă să zboare cu încăpățânare în linie dreaptă, cu aceeași viteză. După cinci minute, pilotul din Airbus îl întreabă:

-Ei bine, ce spui acum?

Pilotul de pe Eurofighter confuz cere lămuriri:

-Ce ai făcut?

Celălalt râde și spune:

-M-am ridicat, mi-am întins picioarele, m-am dus în spatele avionului la baie, am luat o ceașcă de cafea și o prăjitură de ciocolată cu scorțișoară și m-am înțeles cu stewardesa să ne vedem pentru următoarele 3 nopți la un hotel de 5 stele, care este plătit de angajatorul meu.

Morala: Când eşti tânăr, viteza și adrenalina par a fi totul. Dar, pe măsură ce îmbătrâneşti și ajungi mai înțelept, confortul și pacea sunt de neprețuit. În America acest principiu mai este denumit S.O.S.: SLOWER, OLDER, SMARTER! :)))

Povestioara primita pe mail.

nature sky bird animals
Fotografie de Adrianna Calvo pe Pexels.com
Reclame

Mucenici intarziati

In fiecare an am facut mucenici muntenesti, asa cum am vazut la mama acasa si la bunica, doar ca anul asta, ghinion, nu au adus la magazinul Polonez, de unde cumparam de obicei mancare romaneasca (si singurul de altfel). Mi-am tot framantat creierii si frant degetele – ce sa fac, cum sa fac? – nu se poate fara mucenici, domn’e!

Cei muntenesti, fierti in sirop sau lapte, chiar de i-as fi facut eu, mai trebuiau apoi si… fierti, doooh, logic!, iar plita noastra antica, veche si de demult, pe care am reusit fantastica performanta de a fierbe niste cartofi pentru piure in doua ore (!!!) – da, ati citit bine, 2 ORE – are viteza melcului extenuat, deci nicio sansa! Din fericire, desi am mai adaugat un an in buchetul vietii cu vreo 13 zile in urma, creierul inca nu mi s-a atrofiat, asa ca trink!, mi s-a aprins un beculet si mi-a venit brilianta idee de a incerca, in premiera, mucenicii moldovenesti, ca slava Domnului, cuptorul merge brici!

Am cautat pe net reteta, ingredientele dormeau linistite fiecare la locul ei, inca de sambata, asa ca in seara asta am reusit, in sfarsit, sa ma organizez si sa ma apuc de treaba. Toate bune si frumoase, am urmat reteta Jamilei intocmai, pana am realizat ca nu aveam faina suficienta, eram pe minus cu 200 grame (am uitat ca azi dimineata, cuprinsa de un malefic spirit gospodaresc – ceea ce, intre noi fie vorba, se intampla destul de rar – am facut, pe langa o delicioasa ciorba de curcan, si o paine cu seminte, pentru care am folosit, bineinteles, faina!). Dar oricum era prea tarziu, fiindca ma apucasem deja sa amestec toate cele, asa ca am dat inainte, pe sistemul „ce-o fi, o fi, sa vedem ce iese”. Si in ciuda acestui neajuns, a iesit. Si chiar foarte bine, mult prea bine fata de rezultatul pe care-l preconizam eu! Nu sunt ei foarte aspectuosi, fiindca coca a fost prea moale si greu de modelat, iar in loc de faina am folosit ulei ca sa-i rulez (de unde si diferitele forme), dar pe cuvant de pionier ca sunt foarte gustosi! Recomand cu incredere reteta Jamilei de aici.

Prin urmare, zic ca merita totusi sa ma mandresc cu ei, mai ales ca reprezinta o premiera pentru subsemnata. Asadar, doamnelor si domnilor, iata, va aduc voua primii mucenici moldovenesti Margeluta style:

CITATUL ZILEI:

„Începutul este cea mai importantă parte a unei lucrări.”

Platon

Live text de la Premiile Oscar 2019

Atat de prinsa am fost intre treburile casnice si tantrumurile din ultimele doua zile ale odraslei din dotare, incat nici nu am realizat ca in noaptea asta are loc a nouazeci si una editie a Premiilor Oscar. Daca nu ma atentiona Al Meu Ca Bradul ca pe Digi 24 a inceput deja defilarea starurilor pe covorul rosu, pierdeam cu siguranta si Gala.

In momentul asta, mai sunt vreo 13 minute pana cand invitatii din lumea buna a Hollywoodului vor umple Dolby Theatre din Los Angeles si va incepe decernarea Premiilor Oscar. Pana acum, din putinul pe care am reusit sa-l vad, mi-au atras atentia rochia galbena a prezentatoarei, si Jennifer Lopez, care arata fantastic intr-o rochie lunga cu paiete oglinda (femeia asta parca nu imbatraneste deloc!).

3:00 Editia cu numarul 91 a Premiilor Oscar incepe cu un moment muzical al trupei Queen cu Adam Lambert: „We Will Rock You” si „We Are The Champions” incanta urechile tuturor celor prezenti in sala.

3:06 Dupa un colaj cu secvente din filmele anului 2018, urca pe scena pentru a prezenta actritele nominalizate la categoria „Cea mai buna actrita in rol secundar”. Si Oscarul merge la… Regina King pentru interpretarea din „If Beale Street Could Talk”. Aceasta are un discurs udat din belsug cu lacrimi si-i multumeste mamei sale: „Mama, te iubesc si-ti multumesc ca m-ai invatat sa am incredere in Dumnezeu!“.

03:14 Jason Momoa, imbracat in roz, si Helen Mirren, care arata superb intr-o rochie rosie, prezinta nominalizatii la categoria „Cel mai bun film documentar”. Si castigatorul este… productia National Geographic „Free Solo”(Jimmy Chin, Elizabeth Chai Vasarhelyi).

03:23 Urca pe scena si prezinta filmul Vice, urmat de care vor decerna premiul pentru ” Cel mai bun machiaj si coafura” echipei din „Vice”.

03:28 Brian Tyree Henry si Melissa Mccarthy, in costume de epoca si multe jucarii de plus, reusesc sa-i amuze pe toti cei prezenti in sala si acorda Oscarul pentru „Cel mai bun design de costume” lui Ruth E. Carter pentru creatiile din „Black Panther”.

03:37 Jennifer Lopez si Chris Evans acorda Oscarul pentru „Cel mai bun design de productie” lui Jay Hart si Hannah Beachler – „Black Panther”. Al doilea Oscar in seara aceasta pentru primul film cu supereroi nominalizat la Premiile Oscar. Si o premiera in seara aceasta, Hanna Beachler fiind prima persoana de origine

03:43 Tyler Perry urca pe scena pentru a prezenta castigatorul la categoria „Cea mai buna imagine” . Si acesta este Alfonso Cuaron – „Roma”.

03:46 Amelia Clarke (faina culoarea rochiei sale si bratara aia cu diamante e vis!) o introduce in scena pe Jennifer Hudson, care va interpreta

03:53 Dupa ce Serena Williams spune cateva cuvinte despre nominalizatul „A Star Is Born”, James McAvoy si acorda Oscarul pentru „Cel mai bun montaj de sunet” lui John Warhurst si pentru pelicula „Bohemian Rapsody”. Si tot ei acorda si premiul pentru „Cel mai bun mixaj de sunet”, castigat de acelasi „Bohemian Rapsody”.

04:03 Queen Latifah prezinta un alt nominalizat, „The Favourite”, find urmata de si Javier Bardem, care acorda Oscarul pentru „Cel mai bun film strain”. Si castigatorul este… „Roma” (Mexic), o premiera pentru aceasta tara.

04:08 Keegan Michael Key coboara din inaltul salii cu o umbrela in mana, in stil Mary Poppins, spre deliciul spectatorilor, si prezinta urmatorul moment muzical al serii: Bette Midler interpretand melodia nominalizata „The Place Where Lost Things Go”.

04:15 „Wakanda forever!”

04:17 Michael Keaton urca pe scena pentru a acorda premiul pentru „Cel mai bun montaj”. Si Oscarul ii revine lui John Ottman pentru „Bohemian Rapsody”.

04:20 si Charlie Theron (care surpriza!, nu mai e blonda) prezinta castigatorul la categoria „Cel mai bun actor in rol secundar”. Si acesta este… Mahershala Ali pentru interpretarea sa din filmul „Green Book”. A doua nominalizare si al doilea Oscar pentru el.

04:27 Laura Dern anunta construirea Muzeului Academiei, in timp ce pe ecrane ruleaza imagini, apoi prezinta „Cel mai bun film de animatie”: „Spider-Man: Into The Spider-Verse”. Discursul despre diversitate al castigatorilor este intrerupt brusc de organizatori, care taie sunetul microfonului. Personal, nu inteleg de ce, fiindca altii au avut ditamai listele cu multumiri si au fost deci lasati sa vorbeasca mult mai mult, fara sa fie opriti.

04:32 Urmeaza care vor canta melodia nominalizata ”

04:40 Pe ecrane ruleaza un video de prezentare a filmului nominalizat „Bohemian Rapsody”, anuntat de actorii

04:42 „Bao”, produs de studiourile Pixar, în regia lui Domee Shi, este „Cel mai bun scurtmetraj de animatie”. Iar „Period. End of sentence” primeste Oscarul pentru „Cel mai bun scurtmetraj documentar”. Rayka Zehtabchi plangand-razand spune un mare adevar: „Nu pot sa cred ca un film despre menstruatie a castigat un Oscar!”. Si poate cea mai faina chestie pe care am auzit-o in seara asta: „A period should end a sentence, not a girl’s education!”

04:53 Urmeaza un scurt video de prezentare a filmului nominalizat „Roma”, iar Sarah Paulson and Paul Ro acorda Oscarul la categoria „Cele mai bune efecte vizuale”. Si castigatorul este… „First Man”.

05:00 Lady Gaga si Bradley Cooper (mai are multe talente, omul asta?) canta melodia nominalizata la Oscar „Shallow” din „A Star Is Born” , iar sala e extaziata.

05:06 Keke prezinta Oscarul pentru „Cel mai bun scurtmetraj de actiune”: „Skin”. Castigatorii au cea mai zgomotoasa reactie de pana acum.

05:09 Samuel L. Jackson si Marie anunta castigatorii la categoriile „Cel mai bun scenariu original”: „Green Book” si „Cel mai bun scenariu adaptat”: „Blackklansman”, moment in care se aud tipete de bucurie. Discursul lui Spike ridica sala in picioare.

05:21 Michael B. Jordan si, foarte simpatici si amuzanti, ii inmaneaza lui Ludwig Goransson Oscarul pentru „Cea mai buna coloana sonora” din filmul „Black Panther”.

05:24 „Cel mai bun cantec original” este „Shallow” interpretata de Lady Gaga si Bradley Cooper (din nou, mai are multe talente, omul asta?). Lady Gaga este foarte emotionata: „Bradley, nu cred ca exista pe lumea asta un om mai potrivit cu care as fi putut canta. Pentru toti cei care ne privesc: luptati pentru ceea ce va doriti!

05:29 John Bailey, presedintele Academiei Americane de Film, introduce urmatorul moment al serii, un colaj video in memoria personalitatilor din domeniu disparute in ultimul an, printre care Burt Reynolds si Stan Lee.

05:39 Barbra Streisand intra in scena in ovatiile publicului pentru a spune cateva cuvinte despre filmul nominalizat „Blackkklansman”.

05:42 Allison J si Gary Oldman, castigatorii de anul trecut, inmaneaza Oscarul pentru „Cel mai bun actor in rol principal” lui Rami Malek pentru interpretarea din „Bohemian Rapsody”.

05:51 Amanda si congressmanul John Lewis prezinta ultimul film nominalizat „Green Book”, Iar castigatorii de anul trecut, Frances McDormant si anunta „Cea mai buna actrita in rol principal”. Si Oscarul merge la… Olivia Colman pentru interpretarea din „The Favourite”, care e emotionata, inlacrimata si foarte amuzanta in acelasi timp.

06:06 Alfonso Cuaron primeste statueta de aur pentru „Cea mai buna regie” de la castigatorul de anul trecut.

06:12 Julia Roberts (stralucitoare intr-o rochie roz fucsia) intra in scena in ovatiile salii pentru a anunta Oscarul la categoria „Cel mai bun film”. Si castigatorul este….„Green Book”.

Si gata, asta a fost editia cu numarul 91 a Premiilor Oscar! Abia astept sa vad comentariile si reactiile iubitorilor de film!

Acorda-ti timp sa te detasezi de lucruri

Citesc in prezent „The Life-changing Magic Of Tidying” cartea japonezei Marie Kondo, despre care vuieste tot internetul, mai ales de cand autoarea are si un serial pe Netflix. Desi mi-am comandat-o de pe Amazon inca din 2018, abia acum s-au aliniat astrele si am pus mana pe ea. De fapt, sunt convinsa ca ea, cartea, te alege pe tine, nu invers, si-ti intra in viata la momentul oportun, exact cand ai cea mai mare nevoie sa o descoperi. Asa s-a intamplat si de data asta. Faptul ca „organizare” este cuvantul pe care l-am ales sa reprezinte anul 2019, ca ne-am mutat recent si ca aceasta carte s-a vrut citita, nu sunt deloc niste simple coincidente (eu oricum nu am crezut niciodata in asa ceva).

Citesc putin in fiecare zi, cand ma lasa Galusca mea energica, notez tot ce mi se pare important intr-un caiet cu coperte inflorate si ma minunez ce tavalug de sentimente si amintiri imi starneste (inclusiv de articolul asta din 2012). Adaugand si recenta mutare, am realizat (oare pentru a cata oara?) si de data asta si constientizat, cat de apasatoare este povara propriilor posesiuni. Nu realizezi cat de multe lucruri detii decat atunci cand le strangi pe toate gramada, in mijlocul camerei si nu-ti dai seama cat de greu iti apasa umerii decat atunci cand trebuie sa le cari dintr-un loc in altul. Si cari, si cari, si cutiile sunt grele si nu se mai termina! Si te tot intrebi: „Mai sunt multe?” si „Cand s-au strans atatea?” si „Unde le-am tinut pe toate pana acum?”, dar mai ales „De ce, Dumnezeule, am pastrat atatea lucruri?”. „Fiindca te-ai atasat de ele, le-ai impregnat cu amintiri, si acum au valoare sentimentala!” ar fi un raspuns la ultima intrebare, poate cea mai importanta.

In plin avant creat de lectura, am aruncat pana acum o gramada de haine si cosmetice, de care oricum trebuia sa fi scapat cu mult timp in urma. Am pus la vanzare scaunul de masina, premergatorul, patutul, cosul lui Moise si o parte din hainele mici ale Galustei, iar in seara asta am scos de la naftalina lucrusoarele ei de bebelus. Eh, si aici mi s-a rupt filmul si s-a dus pe apa sambetei tot avantul! Si o data cu el, si zenul meu!

Caciulite cat pumnul meu de mici, pantalonasi lungi cat palma mea, costumul verde crosetat de Mama de Margea cu ocazia zilei de St. Patrick, cel galben pentru Paste, papucei cat inelarul meu. La vederea lor, inima mi-a facut „tac” si lacrimi au inceput sa-mi ude obrajii. M-am minunat cat de mica era (nu degeaba o alinta frate-mio „sticla de cola”!) si mi-am adus aminte cat de usoara o simteam in marsupiu, unde si cand a purtat cutare lucru, cand a zambit prima oara, cand mi-a zis „mama”.

Nu mi-a fost greu sa scap de toate celelalte obiecte, de camasa de noapte in care am nascut, nici atat, dar lucrusoarele astea de bebe cat lingura, mi-au pus capac si m-au dat peste cap, rascolindu-ma intr-un hal de nehal! Prin urmare, cel mai intelept lucru pe care-l pot face acum este sa-mi acord timp, sa le mai pastrez o perioada, pana cand o sa ma detasez emotional de ele si voi fi pregatita sa le las sa plece. Fara lacrimi, fara tristete, fara drama si fara regrete. Acum insa nu este momentul. Inca nu a sosit timpul, asa ca voi avea rabdare, stiu ca va veni si clipa aceea. In plus, nu vad rostul sa dai niste lucruri daca nu le dai cu inima usoara si din tot sufletul!

CITATUL ZILEI:

„Exista locuri in inima despre care nici macar nu stii ca exista pana cand nu iubesti un copil.”

Anne Lamott

Trei ani, aceeasi zi

De cand ma stiu, ianuarie mi-a parut intotdeauna cea mai lenesa luna a anului, ca sa nu spun moarta. Nu cred sa existe o perioada mai lipsita de evenimente ca ianuarie (pentru mine, cel putin). Dupa toata agitatia din decembrie, cu Ziua Nationala, Mos Nicolae, Craciunul si Revelionul si toooaaate planurile marete pentru noul an, e nevoie de o perioada de calm si relaxare, in care, la fel ca-n basme, totul cade parca intr-un somn adanc si pretutindeni se asterne o liniste apasatoare.

Nu am putut niciodata sa-mi amintesc cele petrecute in prima luna a anului, si asta fiindca nu se petrecea chiar nimic. Niciun eveniment notabil, nicio zi demna de tinut minte, doar acea amorteala care invaluia totul ca o ceata densa. Asta pana acum trei ani, cand lucrurile au luat o alta intorsatura.

Mai intai, intr-o zi de sfarsit de ianuarie, dupa deliberari intense, mi-am facut primul tatuaj. Un snur de martisor pe mana dreapta, simbol al primaverii, al renasterii, sarbatoarea mea preferata, ziua mea de nastere.

 

 

 

 

Luna Plina si (ne)somnul

Cand o eclipsa totala de luna, o luna sangerie si o superluna se intalnesc, iese… ceea ce s-a intamplat azi noapte. Adica un eveniment ceresc cu vizibilitate maxima, cap-coada, pe tot teritoriul irlandez, de care Insula de Smarald nu va mai avea parte pana in 2032. Cireasa de pe tort: 62 de minute (4:41am – 5:43am) de Super Wolf Blood Moon, sus, la vest, in inaltul cerului, care sa incante ochii tuturor pasionatilor de eclipse si insomniacilor… ca mine!

Nu stiu ca in momentul nasterii mele, luna sa ma fi imbaiat in sclipiri argintii (ha, tre’ neaparat sa o intreb pe maica-mea!) si de aici relatia asta speciala dintre noi doua, dar jur ca uneori m-as lipsi de asta! De cand imi amintesc eu, nu a existat noapte cu luna plina care sa nu se transforme intr-una alba pentru subsemnata! Sa luam noaptea trecuta drept exemplu: ma bag la somn mai devreme (ca sa incerc sa ma tin de cele planuite si stabilite la inceputul anului), reusesc intr-un final sa adorm, dupa o lunga foiala si cateva picioare in stomac si figura ale odraslei din dotare, si… cateva vise ciudate mai tarziu, pac, la 1:30 sunt deja in picioare, mai fresh, mai energica si mai cu chef de rezolvat treburi stringente ca niciodata!

Ehe, si fiindca de mult apuse sunt vremurile cand incercam cu incapatanare sa adorm la loc, numarand turme intregi de oi (vandute, i-as fi dat clasa latifundiarului din Pipera), mi-am luat un loc in primul rand, sa vad mai bine spectacolul. Pe romaneste, m-am mutat la fereastra sa admir luna in toata splendoarea ei. Si ooohh, ce minunatie! Un tablou desprins parca din poeziile lui Eminescu! Camera scaldata in lumina argintie, umbrele misterioase, tacerea deplina, o atmosfera incarcata de magie si intelesuri nerostite! Nu degeaba a starnit luna fascinatia oamenilor atatea mii de ani!

rbsh

Vreo sapte capitole din noua mea carte mai tarziu, eclipsa totala atingea punctul culminant. Numai ca vremea tipic irlandeza nu s-a dezmintit nici de data asta: norii au acoperit cerul, iar o data cu el, si spectacolul lunatic. Inca un capitol si venea si somnul meu, tiptil tiptil, cu pasi marunti! Iar peste numai o ora, m-a trezit fie-mea, care se pare ca ma mosteneste si la capitolul „Insomniile si Luna Plina”! Daca poate ea sa creeze de una singura mareele, la o adica, de ce n-ar putea luna sa fure cateva ore de somn unor biete fiinte muritoare?!

CITATUL ZILEI:

„Sa fie sara-n asfintit
Si noaptea sa inceapa;
Rasaie luna linistit
Si tremurand din apa;
Si sa imprastie scantei
Cararilor din cranguri,
In ploaia florilor de tei
Sa stam in umbra singuri.”

Mihai Eminescu

Cuvantul anului 2019

Anul asta am decis sa incerc ceva nou si anume sa-mi aleg un cuvant reprezentativ pentru 2019, sub auspiciile caruia sa-mi desfasor tot anul ce abia a inceput. Ideea nu e noua si nici nu-mi apartine, am dat de ea in videoclipurile si articolele de self-help cu care mi-am tot hranit mintea de la sfarsitul anului trecut incoace. Vorba multa, saracia omului, asa ca nu mai lungesc misterul si va dezvalui ca pentru a voastra Margeluta, cuvantul lui 2019 este „organizare„. De fapt, cred si simt ca nu eu l-am ales, ci mai degraba el m-a ales pe mine! Nu am zabovit sa-l caut indelung, pur si simplu mi-a aparut in minte intr-o fractiune de secunda – Pop!- si gata. Deci clar ne era scris sa ne intersectam!

Anul trecut, cand am fost in Tenerife via Londra (fiindca nu puteam sa scap sansa de a-mi revedea orasul preferat si prietenii de acolo), era sa ratez plecarea din cauza ca nu am fost atenta la ora zborului (era 6 dimineata, nu seara!). Multumesc din inima, Liviutza, atentionarea ta mi-a salvat vacanta! Bagajele pentru Bruxelles le-am facut in graba, pe ultima suta de metri, iar pentru vacanta de Craciun din Lisabona, daca soferul autobuzului catre aeroportul din Dublin nu avea bunavointa de a ne astepta 10 minute, timp in care ne-am dat sufletul alergand ca disperatii, pierdeam zborul si implicit vacanta, cu toate rezervarile platite in avans! Si in toate cele trei cazuri, subsemnata a fost principala vinovata! Recunosc si-mi fac mea culpa. Nu mai amintesc de ridurile si firele albe nascute din tot acest stress, nervii si dracii, injuraturile, pumnii inclestati, dintii scrasniti, fruntea incretita, blestemele, reprosurile si promisiunile ca „gata, asta e ultima data, mi-a fost invatatura de minte, de-acum incolo o sa ma pregatesc din timp!”. Da, sunt colerica de fel, si da, acum mi se pare amuzant, atunci nu! 😂

Prin urmare, iata, pentru a voastra Margeluta, cu siguranta nu exista cuvant mai potrivit si mai necesar pentru 2019! Fara dubii! Cuvantul asta nu se limiteaza insa doar la pregatirea vacantelor, ci este valabil si extins pentru toate ariile vietii mele. Adevarul e ca simt o maaaare nevoie de organizare in dulap si garderoba, cosmetice, cutia cu bijuterii, biblioteca, bucatarie si casa (tot urmeaza sa ne mutam), in cutia cu amintiri si obiecte de valoare sentimentala, in rutina mea zilnica, in modul de a manca si a face miscare, de a-mi antrena mintea si hrani sufletul, in stilul meu de viata, in general. Stiu ca poate suna mult, dar tanjesc dupa organizare in toate aceste zone ale vietii mele, zone in care am observat ca lucrurile scartaie tare in majoritatea timpului, ca nu se leaga, sau sunt de-a dreptul la pamant. Adica pentru o persoana care e innebunita dupa agende, plannere si organisere si e obsedata de ordine si disciplina, in ultima vreme am fost chiar foarte imprastiata si am trait cu impresia ca totul e dezlanat, fara structura, fara ordine logica. Creierul meu este pur si simplu infometat dupa toate aceste lucruri.

Prin urmare, cred ca e cazul sa ma apuc de treaba, ca tare mult am de tras! Va voi tine la curent cu tot ce se intampla, poate ajuta pe cineva experientele mele.

CITATUL ZILEI:

Cuvintele sunt preludiul faptelor.”

Mihail Drumes