8 comentarii

De la acoperişul din stânga şi până la gardul din dreapta

-Ce de lume pe sus!

-??

-Păi nu se zice că toţi oamenii care mor se duc sus la cer? Şi se transformă în stele să ne vegheze. Şi uite ce de lume e pe cer în seara asta!

Ne-am autoproclamat apoi proprietarele bucăţii de cer de deasupra casei noastre, de la acoperişul din stânga şi până la gardul din dreapta. Şi aici sunt o puzderie de stele, e şi Carul Mare, şi cel Mic, şi alte constelaţii pe care nu le deosebeşte ochiul nostru profan; tot aici îşi intersectează în fiecare seară traiectoriile cei 2 sateliţi cărora le ducem mereu grija, că dacă Doamne fereşte, apare vreo defecţiune şi se ciocnesc?; tot pe aici trec un avion spre Bucureşti şi un altul dinspre Timişoara; şi tot aici, pe colţul ăsta de cer ne-am lăsat noi două – Mărgeluţa şi mama din dotare – poveştile, gândurile, visurile şi chiar două dorinţe când au căzut două stele. Cred că nu există om pe pământ mai îndragostit de bolta cerului ca mama mea. Aş putea jura că-i joacă raze de lună în păr şi sclipiri de steluţe-n privire. Visurile ei au formă de aurore boreale, ploi de stele şi… un telescop.

Întinse una lângă alta, am privit ieri seară cerul nostru proaspăt revendicat, în ţârâit de greieri şi nări invadate cu parfum de regina-nopţii până ne-a furat somnul şi ne-a plesnit frigul pe piele. Aşa că ne-am luat pătura şi pernele la subraţ şi ne-am refugiat în casă. Dar tavanul nu-i cer. E opac şi apasă greu pe retină, aşa că data viitoare ne instalăm cortul în curte, şi noi două în el, să simţim cerul mai aproape. Cerul nostru. Pentru că acum e impregnat cu toate poveştile noastre. Ne poartă amprenta sufletului. Alea-s visurile noastre agăţate de colţurile stelelor. Ale noastre sunt gândurile îngrămădite cu vârf, gata să dea pe dinafară, în Carul Mare. Şi tot ale noastre sunt şi dorurile ce-mping avioanele de la spate spre zări îndepărtate.

Da, ne-am ales cea mai bună bucată de cer pe care să ne împrăştiem trăirile. Ăsta e colţul nostru de cer, de la acoperişul din stânga şi până la gardul din dreapta.

Anunțuri

8 comments on “De la acoperişul din stânga şi până la gardul din dreapta

  1. splendid si emotionant!

    Apreciază

  2. nu stiu cum sunteti voi dar eu ori de cate ori ma uit noaptea la stele cu cat ma uit mai mult la cer cu atat vad mai multe stele pe cer

    Apreciază

  3. […] -am devenit co-proprietara unei bucati de cer pe care sa numar stelele impreuna cu mama, in noptile calde de vara […]

    Apreciază

  4. Ce ar fi daca pe al vostru ” teritoriu ” oficial v-ati desemna o steluta!? 😀
    Chestia asta imi aduce anumite de adolescenta cand inca stateam acasa si in fiecare seara stateam ( tot ) cu mama afara si urmaream stelele si avioanele…

    Apreciază

    • Aveam o steluta cand eram mica, pe care o consideram „steluta mea”. Dar ani la rand am uitat sa mai privesc cerul. Eram prea ocupata cu necazurile mele, cu tristetile mele, cu viata de zi cu zi. Noroc cu mama care mi-a amintit de frumusetea cerului instelat!

      Apreciază

  5. foarte frumos si emotionant. ador sa privesc cerul, imi plac foarte mult si norii si stelele.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: