2011, treci în bancă! Nota 7!

La fiecare sfârşit de an, îţi răscoleşti toate amintirile sperând să găseşti un motiv suficient de bun pentru a te convinge că nu ai irosit aiurea 12 luni din viaţă. Ai nevoie să ştii că tot timpul ăsta nu s-a dus pe apa sâmbetei, ci l-ai utilizat în folosul tău, învăţând, experimentând, trăind.  Stau şi mă gândesc la 2011 şi nu-mi vine în minte nicio fază memorabilă. Nu este o mare pată neagră, dar nici nu străluceşte de realizări. A fost ceva de genul treacă-meargă, ca să fie. Îi fac acum retrospectiva doar pentru că mi-e mie de folos să rememorez toate câte au fost, să trag nişte concluzii şi, cum am spus la începutul postării, să mă conving că nu a fost totuşi un an atât de prost. Aşadar, în 2011:

mi-am întărit convingerea că drumul pe care am pornit în 2010 este unul potrivit pentru mine din punct de vedere profesional, dar şi personal

-în februarie am schimbat casa, mutându-ne 5 etaje mai sus, tot urcând şi coborând bagaje, ca-n filmele mute

-am avut parte de o zi de naştere mai mult decât frumoasă, cum nu se mai întâmplase de ani de zile, cu o petrecere haioasă ziua şi un concert minunat seara

-am reuşit să-mi respect şi anul ăsta tradiţia de primăvară şi am mers la cules de cocorăi şi viorele (cam târziu ce-i drept, că se cam trecuseră florile, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu?)

-mi-am făcut încă un blog, unul fotografic de data asta, unde postez din când în când fotografii făcute de mine cu-n aparat neprofesional deocamdată. Vă invit pe margeluta-s-eyes.blogspot.com pentru a vă da cu părerea! 😉

-am vizitat Muzeul Armatei, că tot e aici, lângă mine, la 2 paşi

-am fost pentru prima dată în viaţa mea la Noaptea Muzeelor şi am rămas încântată

-am avut nişte sărbători pascale minunate, alături de familie şi am fost atât de bucuroasă încât m-am lăsat convinsă de Al Meu Ca Bradul să încerc coborârea în rapel. Dar mi-a plăcut la nebunie şi abia aştept să repet experienţa! 😀

-în iunie am început un parteneriat cu librăria online libris.ro

-am împlinit 1 an de casnicie şi cu această ocazie l-am primit cadou de la Al Meu Ca Bradul pe Nicu Pixelu

-cum puteam sărbători Anul Voluntariatului (cum a fost denumit 2011) altfel decât prin… voluntariat? Drept urmare am participat la doborârea unui record mondial şi sunt tare mândră de asta! 😛

am devenit co-proprietara unei bucăţi de cer pe care să număr stelele împreună cu mama, în nopţile calde de vară

-am participat pentru prima dată în viaţa mea la simularea unui accident aviatic şi l-am văzut pe Spiderman

-am înfiinţat 2 noi rubrici pe blog: Tocăniţă internautică, unde vă împărtăşesc toate chestiile interesante pe care le găsesc în perindările mele pe net şi Mărgeluţa şi Piatra Filosofală, unde mă întreb şi vă întreb, expunându-vă marile mele dileme existenţiale. Sper să vă încânte aceste 2 noi categorii!

-am asistat pentru prima dată la Parada Militară de 1 Decembrie şi mi-am pierdut buletinul tot în aceeaşi zi

-am reîntâlnit-o pe tiza mea, Cris-Mary şi am făcut schimb de cadouri (şi ce lucruri frumoase mi-a dăruit!), iar de la Monica am primit o felicitare tare simpatică făcută cu mânuţele ei. Sunteţi minunate fetelor!

-am avut parte de cel mai frumos Crăciun din ultimii ani, cu brăduţ împodobit, cadouri multe, masă îmbelşugată şi cei dragi alături

-am văzut aproape 130 de filme, din care maxim 3-4 m-au impresionat. Restul, apă de ploaie, filme de duzină, deşi s-a făcut mare vâlvă în jurul lor!

Astea au fost părţile bune, cu care aş vrea să rămân după trecerea anului ăstuia şi pe care prefer să mi le amintesc, dar nu pot nega faptul că în 2011 am fost mai tot timpul bolnavă, mi s-au agravat vechile afecţiuni, mi-am pierdut prieteni, m-au dezamăgit persoane şi situaţii, iar majoritatea planurilor mele au eşuat lamentabil (mai ales când şi-au băgat coada anumiţi „binevoitori”, din răutate şi invidie). Anul ăsta a fost tot doar un stres, alergătura, lipsă de timp şi griji. Sper ca nou-născutul 2012 să nu fie o clonă a răposatului 2011!

Anul vostru cum a fost? Ce nota i-aţi da?

CITATUL ZILEI:

„Doar cămătarii se bucură de trecerea timpului.”

Valeriu Butulescu