A fost 2018…

Nu stiu daca exista vreun raport demonstrat stiintific intre varsta si viteza de scurgere a timpului (unde sunt cercetatorii britanici cand ai nevoie de ei?), dar am impresia ca, pe masura ce imbatranesti, timpul incepe sa alerge. Ai mai adaugat un an in buchetul vietii, felicitari, nu doar ca esti cu un an mai aproape de final, dar anul asta e si mai scurt ca cel de dinaintea lui. De parca ar fi intrat la apa. Si uite asa, povestea se repeta cu fiecare an ce vine, pana cand, intr-un final, doar ai pocnit din degete, poc!, si puf!, s-a dus! Ce lungi erau odata zilele copilariei, iar acum, daca apuci sa bifezi intr-o zi un lucru-doua de pe lista, te poti considera norocos!

Conform proprie-mi teorii de mai sus, 2018, al 34-lea an din viata margelata, a fost scurt si s-a dus rapid. Si a mai fost cumva: frumos. A fost bun si frumos, mai! Nici nu-mi mai aduc aminte care a fost ultimul an pe care l-am putut cataloga astfel. Iar pentru asta sunt recunoscatoare… Cerului, Celui de sus, Universului, sortii, vietii, nici nu conteaza cui, de fapt, ci ca sunt recunoscatoare si atat. Si ca mi-e sufletul plin.

La inceput de 2018, imi doream sa invat sa ma pun pe mine pe primul loc, sa ma iubesc, sa ma iert, sa ma accept si sa am mai multa grija de mine, in general. Ei bine, acum, la final de 2018, pot spune ca exact asta am facut. Sunt mandra de mine, insa treaba nu se incheie aici. Inca mai sunt multe, foarte multe de facut la capitolul asta, fiindca e mult si greu de lucrat cu tine insati, dar macar sunt pe drumul cel bun si asta nu poate decat sa ma bucure! Si mai cred ca bunastarea din 2018 se datoreaza cumva si acestui fapt, le vad in stransa legatura, poate chiar derivand una din alta. Totodata, 2018 mi s-a parut mai usor si din punctul de vedere al mamiciei. Poate ca am inceput sa ma obisnuiesc eu cu acest statut, dar cert este ca imi place din ce in ce mai mult. De asemenea, anul asta a fost unul in care am calatorit destul de mult, fara sa fi planificat asta macar.

Cum mi-e obiceiul de la finele fiecarui an, si ca mare iubitoare de liste, voi trece in continuare, cu liniuta de la capat, toate cele intamplate de-a lungul lui 2018. Pentru mine, asta e cel mai bun mod de a-mi numara toate binecuvantarile, de a realiza cate s-au intamplat in doar 12 luni si ca timpul nu mi s-a scurs degeaba.

new_year_2018_color.jpg

Asadar, in 2018:

-desi eram in vacanta in tara, fiindca mi-am dorit ca primul Craciun al Galustei sa fie alaturi de bunici, nu aveam nimic planuit pentru Revelion. Dar cum majoritatea lucrurilor se-ntampla ad-hoc, asa si noi ne-am trezit in noaptea dintre ani alaturi de prieteni vechi, cu mese pline de bucate delicioase, vin de Dragasani si foarte multe povesti si voie buna

-dupa miezul noptii, mosii au dat-o de grinda pe Galusca, dupa cum e traditia la olteni

-in prima zi din an, am vizitat-o pe bunica, iar Galusca ne-a sorcovit pentru prima data (sau mai bine zis, ne-a palit zdravan cu sorcova in cap 😀 )

-cum multi laudau pe facebook vesmintele de sarbatoare ale Craiovei, pe 3 ianuarie, am mers si noi sa vedem minunea si nu am ramas dezamagiti

-la intoarcere in Irlanda cea verde, am avut si eu, in sfarsit, sentimentul ca sunt acasa

-la jumatatea lunii ianuarie, am fost pe plaja din Malahide, sa o vedem in urma refluxului

-cum de Craciun am fost plecati, am desfacut cadourile de la Mos si ne-am pozat in fata bradului… in ianuarie (brad pe care oricum l-am strans abia la sfarsitul lunii 😛 )

-am devenit, din nou, ochelarista si cu ocazia asta, v-am povestit cate ceva din trecutul meu de „aragaz cu patru ochi” si cum a decurs consultatia la Specsavers

-v-am povestit despre pasiunea mea pentru Ikea si despre cum am cautat in zadar un tort gustos pentru ziua Galustei

-cel mai emotionant moment al lunii ianuarie si unul dintre momentele memorabile ale anului, in general, a fost cand Galusca a mers pentru prima data, singura, fara sa se agate sau sprijine de mobila ( lacrimi de fericire si emotie mi s-au innodat sub barbie)

-Galusca a implinit un anisor si ca prin minune, multe din temerile mele din viata de mama au disparut ca prin minune

-am dus-o pentru prima data, pe Galusca la un loc de joaca (singurul din oras) si jur ca n-am citit pe chipul ei fericire mai mare ca-n ziua aceea (ca apoi a luat si rujeola de acolo, asta e alta poveste!)

-v-am aratat decorul pe care l-am realizat cu ocazia Zilelor Indragostitilor (Valentine’s Day plus Dragobete) si v-am povestit cum am sarbatorit in premiera, fara sa ne fi planificat macar, Valentine’s Day (si am hotarat sa o facem si de acum incolo, daca tot e mare nebunie cu ziua asta aici, in Irlanda cea verde), dar si Dragobetele romanesc

-v-am indemnat sa faceti un cadou altfel – testele ADN

-v-am aratat Irlanda cea verde in mantie alba

decorul de Martisor n-a trecut nici el nelaudat pe Siraguri, la fel si cum am petrecut trei zile la implinirea celor 34 de ani

-ca de obicei, si anul asta am facut livetext de la Premiile Oscar

-nici decorul de 8 Martie n-a ramas nepostat pe Siraguri

-am facut si anul asta mucenici

-am vazut parada de Sf. Patrick in alt oras

-i-am aratat Galustei Rock of Dunamase, si apoi am vizitat Timahoe Round Tower, Brownshill Dolmen si Carlow Castle

-ne-am plimbat pe cararea din Abbeyleix Bog

-v-am aratat decoratiunile de Paste

-am urmat cursuri foto la f64

-gutuiul din curtea alor mei mi-a devenit Martipom de 2018

-am petrecut vara in tara si acum, privin in urma, cred ca a fost cea mai buna alegere pentru Galusca

-am vazut Dover Castle si m-am plimbat pe White Cliffs

-desi am ramas fara telefon in aeroport, am petrecut o saptamana minunata in Tenerife

-nepotica mea a implinit 10 ani, prin urmare i-am facut invitatiile pentru petrecere si am fost fotograful de serviciu

-v-am vorbit despre minunatiile create de Anca Kurpe

-am facut o petrecere pe cinste pentru sarbatorirea primului an de viata al Galustei… sapte luni mai tarziu

-v-am vorbit despre cum sunt botezate furtunile irlandeze si ravagiile pe care le fac

-pentru prima data in viata mea, am plantat flori, de una singura si surpriza, sunt inca in viata 😀

-m-am laudat cu decorul de toamna si cu cel de Halloween

-am participat, in premiera, la o nunta irlandeza si tare m-am bucurat de experienta

-mi-am bucurat papilele gustative cu gofre belgiene in fiecare zi a citybreakului din Bruxelles

-am reluat rubricile Tocanita internautica si Povestioara de vineri (pagina cu toate povestile o gasiti aici)

-Mos Nicolae a venit si anul asta pentru ca am fost cuminti, bineinteles

-v-am aratat cum am impodobit bradul si casa pentru ultimul nostru Craciun in casa asta

-ne-am relaxat de sarbatori in minunata Lisabona

Asa ca da, spun cu mana pe inima ca 2018 a fost grozav, cum nu ma asteptam si nici nu visam! Sa vina 2019 si sa fie macar la fel de bun! La multi ani tuturor!

CITATUL ZILEI:

„Nimic nu este mai de pretuit decat valoarea zilei.”

Goethe

Retrospectiva 2015

Sursa foto
Sursa foto

S-a dus si 2015. Privind inapoi spre el, ma inunda un sentiment de preaplin, de mult revarsat in cascade. Anul asta a fost despre redescoperire si alegeri, despre forta si incredere in sine, despre gasirea echilibrului si a unui alt drum. Am vrut ca 2015 sa ma surprinda. Ei bine, a facut-o cu varf si indesat!

-am inceput anul pe taram spaniol, sub razele calde ale soarelui catalan si alaturi de oameni frumosi

-am reusit sa ajung si eu la Jumbo, despre care vorbea toata blogosfera si am dus lupta crancena cu buzunarul ca sa nu cumpar tot magazinul 😛

-am realizat ca de multe ori ti-e dor de amintiri, nu si de persoanele din ele

-am urmarit Oscarurile si am facut live text pe blog pentru cititorii margelati

-am sarbatorit Dragobetele cu putina intarziere

-eu si Al Meu Ca Bradul am impartit acelasi tort cand ne-am aniversat zilele de nastere impreuna

-am primit de ziua mea de la Al Meu Ca Bradul o tableta (prima din viata mea sic!) pe care am frecat-o un an intreg si… inca rezista 😛

-am fost cadorisita c-un altfel de buchet cu ocazia zilei de 8 Martie

-am facut si anul acesta mucenici, numai ca am descoperit ca mucenicii pe flacara simultan cu statul pe facebook nu fac casa buna! 😛

-mi-am legat martisorul in curtea Martisorului, casa lui Tudor Arghezi

-am admirat covorul de lalele din Centrul Vechi

-l-am ascultat live pe dr. Cristian Andrei

-am sarbatorit Pastele acasa, alaturi de cei dragi

-pentru prima data, am participat la Noaptea Cartilor Deschise

-am fost la prima editie a Festivalului Luminii Spotlight Bucuresti

-am vazut -in sfarsit!- Palatul Mogosoaia

-m-a convins Al Meu Ca Bradul – din nou!- sa merg pe Arena Nationala la meciul cu Dinamo al Stelei

-cu ocazia zilei Europei, am fost prezenta in Cismigiu la Piata Statelor Membre UE

-am aflat misterele Universului la prezentarile „Calatorie prin Univers” si „Cate stele sunt pe cer?” cu astronomul Adrian Sonka de la Palatul Sutu

-l-am ascultat pe Ovidiu Lipan Tandarica la Festivalul Etnorama din Herastrau

-am vazut Castelul Tepes din Bucuresti (noroc cu Ziua Portilor Deschise!)

-n-am ratat nici anul asta Noaptea Muzeelor

-m-am bucurat de luminile din Parcul Carol la Festivalul Luminii

-am vazut dervisii rotitori si am mancat baclavale la Festivalul Turcesc

-m-am uitat si anul asta la Eurovision pentru ca sunt sadica, de-aia!

-am facut si anul asta invitatiile pentru petrecerea nepoticii mele Medeea

-am privit apusul dintr-o barca leganata de apele lacului Herastrau

-am implinit 5 ani de casnicie  pe care i-am sarbatorit printr-o petrecere de pomina

-am mancat covrigi de Buzau la fata locului si am vazut bolborosind Vulcanii Noroiosi

-mi-am sarbatorit onomastica, Sf. Maria adica (pentru ca da, sunt si Marie), la Costinesti cu gasca

-am admirat din nou Strada Xenofon, proaspat redecorata

-am vazut Targovistele din Turnul Chindiei

-pentru prima oara in viata mea, am zburat singura cu avionul

-m-am mutat la Londra si sunt in continuare convinsa ca e cea mai buna hotarare pe care o puteam lua

Mos Nicolae m-a gasit si-n Anglia, la fel si Mos Craciun

-am avut parte de un brad international si o cina de Craciun minunata alaturi de oameni frumosi

-am dat noroc cu dozele de cola in noaptea dintre ani si ne-am astamparat foamea cu cremvursti si cartofi prajiti, ca la 12:30 sa dormim bustean 😀

Multumesc 2015!

CITATUL ZILEI:

„Trec anii în şir şi singur te minunezi de ceea ce ţii minte: îţi pare o poveste a altuia, pe care însă o ştii pe dinafară.”

Victor Anestin

A fost 2014

2014 let it go
Sursa foto

Anul trecut imi propuneam ca 2014 sa fie… mai mult! Asta decisesem eu sa fie cuvantul care sa-l defineasca! S-a dus anul, sa tot fie 8 zile de cand scrie 2015 in agenda (scuzati absenta, abia m-am intors din vacanta), si iata ca acum pot spune ca 2014 a fost intr-adevar… mai mult! Am citit mai mult, am vazut mai multe filme, am calatorit mai mult, am experimentat mai mult, am invatat mai mult, exact dupa cum imi propusesem! Si cu toate astea, dintre toate planurile acelea asezate frumos cu liniuta, abia am reusit sa bifez doua… si jumatate! 🙂  Dar, spre surprinderea mea, nu sunt deloc dezamagita, dimpotriva! Sunt chiar fericita si… recunoscatoare! Am trait un an plin si minunat! Minunat de plin! Bineinteles ca n-a fost totul numai miere si lapte, am trecut prin multe dezamagiri, si tristeti, si neputinte, si nervi intinsi la maxim, oameni pe care-i consideram prieteni au ales sa plece lasand rani in urma lor, dar am invatat sa iau totul asa cum vine si sa multumesc pentru lectii! Candva imi vor servi la ceva! Aleg sa pastrez in suflet doar lumina lucrurilor bune si frumoase petrecute in acest 2014!

Si ca sa fie treaba treaba, in stilul caracteristic, iata cum a fost 2014 pentru Margeluta:

– am trecut in noul an impreuna cu Al Meu Ca Bradul, doar noi doi (si alte mii de bucuresteni), privind inspre cerul luminat de focul de artificii din Piata Constitutiei

– in ianuarie am descoperit cacaua alcalinizata si cat de frumos poate sa fie apusul soarelui pe Lacul Morii (o dovada clara ca are si Bucurestiul locurile sale magice, mai ales in lumina potrivita)

am schimbat prefixul si am avut o zi de nastere speciala, cu Bradul meu alaturi, iar cei dragi, desi departe fizic, au stiut cum sa-si faca simtita prezenta. Si da, mi-am primit cele 30 de cadouri pe care mi le-am dorit pentru cei 30 de ani impliniti!

– n-am ratat nici anul asta Gala Premiilor Oscar

– mi-am modificat putin traditia si de data aceasta am avut nu unul, ci 3 Martipomi

– am vazut pentru prima data Trenul Regal in Gara de Nord

– am descoperit beneficiile mersului pe jos si mi s-a reamintit ca unele lucruri/oameni nu se schimba niciodata

– familia ne-a fost greu incercata cand socrul meu si nasul nostru de cununie au trecut amandoi in nefiinta, la doua luni diferenta. Dumnezeu sa-i odihneasca si ma rog sa fie acum intr-un loc mult mai bun!

– intre doua inmormantari, am fost nasi.Data fiind situatia, am facut tot posibilul sa ne ridicam la inaltimea asteptarilor si indraznesc sa sper ca ne-a iesit. Nunta finilor nostri a fost foarte frumoasa, toata lumea a dansat si a petrecut pana dimineata, iar mirii au fost minunati si mai mult decat atenti cu noi. Multumim!

– am vazut dervisii rotitori si fanfara militara Mehter la Festivalul Turcesc, apoi am facut Noaptea Alba a Muzeelor

– am gustat pentru prima data macarons

– am facut singura-singurica socata si nu pot sa nu ma laud: mi-a iesit delicioasa! 😛

– am reusit sa ajung in Oraselul Copiilor si asta datorita unor buni prieteni care au copii, bineinteles 😀

– dupa lungi asteptari, exact cand imi pierdusem rabdarea, am reusit in sfarsit, sa filmez un fulger

– m-am plimbat cu mocanita prin Bucuresti

– am facut si anul asta invitatiile pentru ziua de nastere a nepoticii mele Medeea si cu ocazia asta am aflat si eu cine e Violetta 🙂

– am fost la concertul 30 Seconds to Mars datorita Aureliei si a surorii sale, Alice. Fetelor, va multumesc din suflet si va raman indatorata!

–  m-am pozat pe proaspat-renovata strada Xenofon

– am fost la Train Delivery si Promenada Operei

– am descoperit placerea plimbarii prin Parcul Venus

– am sarbatorit 4 ani de casnicie si ca de obicei, am facut ditamai petrecerea

– in sfarsit, l-am cunoscut si eu pe Raul, bebelusul bucalat si cu ochi mari al prietenei mele Cori. Sa-ti traiasca, gagico, e bucatica rupta din tine!

– am dansat in Centrul Vechi la Zilele Bucurestiului, am vizitat Muzeul Istoriei, am urmarit proiectiile 3D pe Casa Poporului si aprinderea fantanilor de la Unirii

– am donat sange impreuna cu fratele meu

– am fost singura la cinema

– am tremurat ca piftia cand a nins la jumatatea lui octombrie

– mi-am schimbat culoarea parului. Adio Blondix, welcome Mozilla Firefox!

– am inceput cursuri de limba turca la Halt Language Center, unde mi-am facut obiceiul sa beau ceai negru in fiecare sambata dimineata si am cunoscut oameni faini si amuzanti

– am participat la campania Loredanei de strangere de rechizite Kids for kids si am stat cu niste emotii teribile pana mi-a ajuns coletul la destinatie

– m-am jurat ca nu mai calc noaptea prin locuri periculoase

– am bifat mai multe festivaluri in capitala, si asta intr-o singura zi

– mi-am dat demisia de la locul de munca si nu-mi pare rau

– am fost la vot impreuna cu mama si soacra si la parada militara de 1 Decembrie cu nasa

– am umblat prin spitale si pe la doctori de mi s-a luat, si inca nu s-a terminat

– am facut primul meu brad din carti

– am petrecut revelionul pe taram spaniol

Cam asta a fost cu liniuta, anul 2014 pentru subsemnata. Mi l-am dorit special, fiind anul in care am implinit 30 de ani, si da, pot spune ca a si fost. Singurul capitol la care mi-a mers din ce in ce mai rau a fost sanatatea. Nici nu mai tin minte cand am avut parte de atatea probleme de sanatate ca acum. Probabil in copilarie… iar situatia nu pare a se indrepta. Dar cine stie ce va aduce 2015?

Ard de nerabdare sa-mi povestiti cum a fost anul vostru, dragii mei cititori margelati!;)

CITATUL ZILEI:

„Nimic nu este mai de pretuit decat valoarea zilei.”

Johann Wolfgang von Goethe

Retrospectiva 2013

good bye 2013Inca din primul an de viata al Siragurilor de ganduri, a devenit un obicei sa fac pe blogul margelat bilantul anului care se incheie, asa ca fara prea multe cuvinte de introducere, iata-l pe cel al anului 2013:

-am petrecut Revelionul la Ramnicu Valcea, la nasa noastra, impreuna cu persoane dragi, iar pe 2 ianuarie am renuntat la pleata lunga pentru un bob mediu, ajutata de mama din dotare

-pentru prima data in viata noastra, si eu, si Al Meu Ca Bradul am donat sange si cu ocazia asta va incurajez pe toti cei care intruniti toate conditiile sa o faceti. E un sentiment inaltator sa stii ca o bucatica din tine poate salva viata cuiva!

-am sarbatorit, ca-n fiecare an de altfel, Dragobetele, sarbatoarea iubirii in varianta romaneasca. Ca doar nu degeaba trambitez in stanga si-n dreapta de vreo 4 ani de zile, de cand ma indeletnicesc cu bloguitul, ca sunt cel mai mare fan al Dragobetelui!

-eu si Al Meu Ca Bradul ne-am sarbatorit ziua de nastere la dublu, alaturi de nasa noastra, care s-a nimerit la Bucuresti in februarie si ne-a facut cadou tortul, iar pe langa tortul anticipat, am avut parte si de o zi de nastere minunata, cu multe martisoare, cadouri, flori si urari de bine. M-am simtit speciala!

-nu am fost in stare nici anul asta sa-mi respect traditia de primavara a familiei si sa merg impreuna cu ai mei la cules de cocorai si viorele, dar am reusit sa-mi tin celalalt obicei, cel cu agatatul snurului alb-rosu al martisorului in primul pom inflorit pe care mi-au cazut ochii

-in aprilie am vazut pentru prima data Lacul Morii si m-am indragostit de zona asta, asa ca am mai vizitat-o inca de trei ori pe parcursul anului si o sa tot fac asta de acum incolo

-in mai am avut parte de un Paste exact asa cum mi l-am dorit, mi-nu-nat adica, si am vizitat pentru a doua oara Arcul de Triumf

-am fost in premiera la Festivalul Turcesc din Herastrau, unde am cautat fara succes baclavale, apoi am facut Noaptea Muzeelor cu Al Meu Ca Bradul si prietena mea Ina, iar in dimineata imediat urmatoare am luat parte la Zilele Muzeului Militar

-pentru ca s-a tot facut atat valva in mass-media cu superluna, am iesit cu Bradul consort in fata blocului si am admira-o live, dar si apoi pe facebook 😛

-invitatiile create si lucrate de mine pentru petrecerea Medeei, nepotica mea, au avut un mare succes si anul asta, iar tortul ei cu Hello Kitty (ce-or avea toti copiii cu personajul asta?) a fost foarte reusit, asa ca sunt mandra ca am putut ajuta si eu putin la organizarea petrecerii

-am vizitat pentru prima data Muzeul tehnic, dar am reusit si sa ajung pentru a doua oara la Muzeul aviatiei si pe Arena Nationala, la meciul Stelei cu Vardar Skopje

-in iulie prietena mea cea mai buna, Cori mi-a dat vestea ca va fi mamica si-am fost atat de entuziasmata de parca as fi fost eu in locul ei! :))

-pe 31 iulie am implinit 3 ani de casnicie, dar am inchinat paharele cu sampanie abia in octombrie

-pe 10 august am sarbatorit 10 ani de la terminarea liceului si a fost o petrecere supermisto!

-am luat cu brio toate examenele din august, desi nu ma asteptam, ca sa fiu sincera, pentru ca sunt prea emotiva de fel si din cauza asta mereu gresesc cate ceva

-am reusit sa fac in concediu tot ce-mi propusesem, printre care sa ajung la nunta de la Craiova impreuna cu Cori-prietena-mea-cea-mai-buna-plus-viitoare-mamica, sa-mi revad bunicii dupa mai bine de un an de zile, dar si sa ma tund scurt, chestie foarte socanta pentru Al meu ca Bradul, care a refuzat sa-mi vorbeasca timp de o ora 😀

-in septembrie blogul a implinit 4 ani, iar eu m-am inscris la facultate

-in octombrie am admirat Trofeul UEFA Champions League la Bucuresti, am cules macese la Dragasani si am mancat din tortul cu 53 al tatalui de Margea

-in noiembrie am vazut primul meci de rugby din viata mea si cu siguranta nu ultimul

-in decembrie am admirat parada militara de Ziua Nationala, am impodobit bradul, am mancat turta dulce la Bucharest Christmas Market

In concluzie, 2013 n-a fost un an cu evenimente extraordinare, dar nici deplorabil ca 2012, asa ca nu-mi permit sa ma plang!  In final, toate cele intamplate sau neintamplate, desi mult dorite si visate, sunt ale mele, fac parte din viata mea si deci nu le pot nega ori trece cu vederea, ci mai degraba pot invata din ele! Asadar, la multi ani tuturor si un An Nou fericit!

Bilant 2012    Bilant 2011   Bilant 2010     Bilant 2009

CITATUL ZILEI:

„Timpul este un croitor specializat în modificări.”

Faith Baldwin

Rămâi cu bine, 2012!

goodbye 2012 hello 2013Până azi, eram convinsă că nu am de ce să mai răscolesc amintirile anului care tocmai s-a încheiat, că nu merită osteneala fiindcă şi-aşa nu voi da de mari realizări…  Dar acum mi-am dat seama că am mare nevoie să pun totul pe tapet, ca să mă conving că 2012 e dus şi dus rămâne, şi că totuşi nu s-a dus în van. Sper de fapt să găsesc nişte dovezi, fie ele cât de mici, că nu am irosit un an din viaţă. Am nevoie să pun totul cap la cap, ca să trag nişte învăţăminte din toate câte s-au întâmplat, lecţii pe care să le sedimentez bine de tot înăuntrul fiinţei mele şi să apelez la ele la nevoie. Căci cine ştie ce va aduce 2013?!

Aşadar, în 2012:

am petrecut prima zi din an la Rânca, la schi, cu zăpadă puţină, căci pe atunci încă nu se instalase Iadul Alb; şi imediat după clipele minunate de la munte, m-a cocoşat de durere o criză de rinichi

prima ninsoare a anului m-a găsit la Drăgăşani şi am fost bucuroasă nevoie mare că am reuşit să o surprind în fotografii

-mi-am făcut al doilea buletin de capitală şi femeie măritată, după ce am reuşit performanţa de a-l pierde pe primul la parada de 1 Decembrie din 2011

-m-am jelit până mi s-au înnodat lacrimile sub bărbie când mami mi-a dat vestea că Bobiţu şi Vania, pisicii mei, au murit unul după altul, la o zi diferenţă (asta după ce Tomiţă, un alt motănel, dipăruse de acasă cu o săptămână în urmă şi nu s-a mai întors)

-m-am amuzat teribil găsindu-mi desenele făcute la 4-5 ani 

-la mijloc de februarie eram deja răcită cobză, dar şi pătrunsă de indiferenţa faţă de falşii prieteni 

-n-am lăsat Dragobetele să treacă neobservat şi neîndulcit nici anul ăsta, admirând cu duioşie primul cadou primit vreodată de la Al Meu Ca Bradul

-în ultima zi din februarie, o altă pisică a mea, Nora, s-a dus în Raiul Pisicesc, după ce a călcat-o maşina

-v-am povestit cum a fost Mărţişorul meu şi am făcut pentru prima dată mucenici

-la mijlocul lunii martie am schimbat tema blogului

-nu mi-am putut respecta tradiţiile de primăvară, deci nu am fost la cules de cocorăi şi viorele, dar în schimb, am zăcut 3 zile la pat, cu febră 40°

-am postat povestioara de vineri cu numărul 100

-am avut parte de primul Paşte în capitală, dar n-a fost nici pe departe aşa cum l-aş fi vrut

-v-am delectat ochii şi urechile cu primul videoclip făcut de mine  😉

-am văzut Cupa UEFA şi-apoi mi-am legat şnurul mărţişorului într-un cais

-am fost pentru a doua oară la Noaptea Muzeelor din capitală, vizitând Muzeul de Geologie şi Muzeul CFR

-după ani buni în care nu i-am mai acordat importanţă, anul ăsta am urmărit Eurovisionul şi chiar mi-a plăcut melodia câştigătoare

-am văzut racheta orbitală Haas 2C din Piaţa Victoriei

-la mijlocul lui iunie, pe o căldură insuportabilă, am vizitat Muzeul Aviaţiei; noroc că înăuntru era răcoare 😛

am votat pentru prima dată în calitate de bucureşteancă

-după ani buni în care nu mai văzusem litoralul românesc, am făcut plajă la Eforie Nord (a se citi ”m-a ars soarele rău de tot„)

-am fost pentru prima dată în viaţa mea la un meci de fotbal pe Ghencea (Steaua – Litex 3-0), târâtă, bineînţeles, de Al Meu Ca Bradul, suporter înfocat roş-albastru

-vara lui 2012 a fost anotimpul reîntâlnirilor, căci după mai bine de 1 an, mi-am îmbrăţişat din nou bunica (după care m-a pus la treabă, la cules de prune 😛 ) şi prietena mea bună, Corina, proaspăt revenită în ţară de pe teritoriul reginei (şi iar va mai trece încă un an până ne vom vedea din nou în carne şi oase 😦 )

-am sărbătorit 2 ani de căsnicie cu o mare petrecere şi multă voie bună

-m-am plimbat pentru prima dată pe aleile Parcului Carol

blogul a împlinit 3 ani pe 1 septembrie

-am îndurat o lună şi jumătate de praf, mizerie, bocănituri, ţipete, înjurături cu accent moldovenesc şi manele fredonate de muncitorii care ne termoizolau blocul, dar acum pot zice că a meritat, pentru că cine stă bine mersi la căldurică, la mânecă scurtă? 😛

-am văzut pentru prima dată National Arena pe 22 noiembrie, la meciul Stelei cu VfB Stuttgart; păcat că ai noştri şi-au luat-o cu 5-1, dar altfel, a fost o experienţă superbă, iar stadionul este de-a dreptul impresionant

-mi-a părut rău că nu am putut merge şi anul ăsta la parada de 1 Decembrie, dar am compensat cu o masă tradiţional românească şi o vizită la Arcul de Triumf

-am avut parte de un Moş Nicolae trist, care m-a sărăcit de bunuri, dar şi de o maaaaare surpriză după, când l-am primit cadou pe Sony Boy, noul meu aparat foto 😀

-deşi sărbătorile de iarnă au fost foarte agitate, totul s-a terminat cu bine, cu multe cadouri sub brad şi o masă plină de bucate tradiţionale, cu Crăciunul petrecut în capitală, alături de naşa şi fratele meu, şi Revelionul la Râmnicu Vâlcea (plus o tură de schi la Rânca pentru băieţi, că noi fetele am rămas acasă)

Per total, 2012 a fost anul premierelor pentru mine şi pot spune că ceva mai bun decât mă aşteptam. Cred că i-aş da nota 7.5, poate chiar 8. Deşi, dacă ar fi să-l caracterizez în 2 cuvinte, l-aş numi totuşi BIZAR şi AGITAT. Nu-mi mai aduc aminte când am avut parte ultima dată de atâtea schimbări de situaţie şi modificări subite de planuri, cotituri, căi întortocheate, întâmplări nefaste şi veşti proaste, sentimente confuze şi amestecate, dezamăgiri înfiorătoare… şi 3 înmormântări într-un singur an. Şi toate astea una după alta, rostogolindu-se ameţitor, fără să-ţi lase timp de reacţie sau odihnă. Şi ce e şi mai ciudat, este faptul că am auzit pe foarte mulţi spunând aceleaşi lucruri despre 2012. Poate că totuşi am avut parte de un sfârşit al lumii, dar nu al planetei, cum se credea, ci al lumii personale, intime, a fiecăruia. Poate că 2012 a avut menirea de a ne deschide ochii şi a ne face să vedem mai bine calea ce trebuie urmată. Sper din tot sufletul că aceasta vi s-a arătat cât mai clar şi-n 2013 va fi mai uşor de urmat! La mulţi ani vă zice Mărgeaua cu întârziere, dorindu-vă drum lin în noul an! :*

CITATUL ZILEI:

„Timpul este cel mai bun profesor. Din păcate, el îşi omoară toţi elevii.”

Hector Berlioz

2011, treci în bancă! Nota 7!

La fiecare sfârşit de an, îţi răscoleşti toate amintirile sperând să găseşti un motiv suficient de bun pentru a te convinge că nu ai irosit aiurea 12 luni din viaţă. Ai nevoie să ştii că tot timpul ăsta nu s-a dus pe apa sâmbetei, ci l-ai utilizat în folosul tău, învăţând, experimentând, trăind.  Stau şi mă gândesc la 2011 şi nu-mi vine în minte nicio fază memorabilă. Nu este o mare pată neagră, dar nici nu străluceşte de realizări. A fost ceva de genul treacă-meargă, ca să fie. Îi fac acum retrospectiva doar pentru că mi-e mie de folos să rememorez toate câte au fost, să trag nişte concluzii şi, cum am spus la începutul postării, să mă conving că nu a fost totuşi un an atât de prost. Aşadar, în 2011:

mi-am întărit convingerea că drumul pe care am pornit în 2010 este unul potrivit pentru mine din punct de vedere profesional, dar şi personal

-în februarie am schimbat casa, mutându-ne 5 etaje mai sus, tot urcând şi coborând bagaje, ca-n filmele mute

-am avut parte de o zi de naştere mai mult decât frumoasă, cum nu se mai întâmplase de ani de zile, cu o petrecere haioasă ziua şi un concert minunat seara

-am reuşit să-mi respect şi anul ăsta tradiţia de primăvară şi am mers la cules de cocorăi şi viorele (cam târziu ce-i drept, că se cam trecuseră florile, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu?)

-mi-am făcut încă un blog, unul fotografic de data asta, unde postez din când în când fotografii făcute de mine cu-n aparat neprofesional deocamdată. Vă invit pe margeluta-s-eyes.blogspot.com pentru a vă da cu părerea! 😉

-am vizitat Muzeul Armatei, că tot e aici, lângă mine, la 2 paşi

-am fost pentru prima dată în viaţa mea la Noaptea Muzeelor şi am rămas încântată

-am avut nişte sărbători pascale minunate, alături de familie şi am fost atât de bucuroasă încât m-am lăsat convinsă de Al Meu Ca Bradul să încerc coborârea în rapel. Dar mi-a plăcut la nebunie şi abia aştept să repet experienţa! 😀

-în iunie am început un parteneriat cu librăria online libris.ro

-am împlinit 1 an de casnicie şi cu această ocazie l-am primit cadou de la Al Meu Ca Bradul pe Nicu Pixelu

-cum puteam sărbători Anul Voluntariatului (cum a fost denumit 2011) altfel decât prin… voluntariat? Drept urmare am participat la doborârea unui record mondial şi sunt tare mândră de asta! 😛

am devenit co-proprietara unei bucăţi de cer pe care să număr stelele împreună cu mama, în nopţile calde de vară

-am participat pentru prima dată în viaţa mea la simularea unui accident aviatic şi l-am văzut pe Spiderman

-am înfiinţat 2 noi rubrici pe blog: Tocăniţă internautică, unde vă împărtăşesc toate chestiile interesante pe care le găsesc în perindările mele pe net şi Mărgeluţa şi Piatra Filosofală, unde mă întreb şi vă întreb, expunându-vă marile mele dileme existenţiale. Sper să vă încânte aceste 2 noi categorii!

-am asistat pentru prima dată la Parada Militară de 1 Decembrie şi mi-am pierdut buletinul tot în aceeaşi zi

-am reîntâlnit-o pe tiza mea, Cris-Mary şi am făcut schimb de cadouri (şi ce lucruri frumoase mi-a dăruit!), iar de la Monica am primit o felicitare tare simpatică făcută cu mânuţele ei. Sunteţi minunate fetelor!

-am avut parte de cel mai frumos Crăciun din ultimii ani, cu brăduţ împodobit, cadouri multe, masă îmbelşugată şi cei dragi alături

-am văzut aproape 130 de filme, din care maxim 3-4 m-au impresionat. Restul, apă de ploaie, filme de duzină, deşi s-a făcut mare vâlvă în jurul lor!

Astea au fost părţile bune, cu care aş vrea să rămân după trecerea anului ăstuia şi pe care prefer să mi le amintesc, dar nu pot nega faptul că în 2011 am fost mai tot timpul bolnavă, mi s-au agravat vechile afecţiuni, mi-am pierdut prieteni, m-au dezamăgit persoane şi situaţii, iar majoritatea planurilor mele au eşuat lamentabil (mai ales când şi-au băgat coada anumiţi „binevoitori”, din răutate şi invidie). Anul ăsta a fost tot doar un stres, alergătura, lipsă de timp şi griji. Sper ca nou-născutul 2012 să nu fie o clonă a răposatului 2011!

Anul vostru cum a fost? Ce nota i-aţi da?

CITATUL ZILEI:

„Doar cămătarii se bucură de trecerea timpului.”

Valeriu Butulescu

Bilanţ 2010

New Year Lights 2010Cu toate că o postare de genul ăsta a ajuns un clişeu şi risc să vă plictisesc, eu ţin la obiceiul de a rememora întâmplările fiecarui an pe care îl las în urmă. Şi asta pentru că îmi face bine sufleţelului, căci de fiecare dată după ce-mi fac bilanţul anului care tocmai s-a încheiat, rămân plăcut surprinsă când descopăr că nu am avut parte de un an aşa de urât pe cât credeam. Şi e minunat să vezi câte lucruri bune ţi s-au întâmplat, deşi ţie ţi se părea că ai întâmpinat numai greutăţi şi ai trăit numai întâmplări nefericite. Pentru că de obicei ne rămân întipărite în minte numai lucrurile rele şi urâte şi tindem să le dăm uitării pe cele frumoase.

Aşadar, în 2010:

-am repornit în ianuarie activitatea blogului, după o pauză de câteva luni

-mi-am redescoperit pasiunea pentru lectură (şi bine am făcut!)

-am gustat iarna din plin la Rânca şi Păltiniş, intr-un decor de basm

-m-am bucurat de 2 torturi de ziua mea, alături de cei dragi şi o măsea umflată

-am continuat tradiţia de primăvară a familiei, mergând la cules de cocorăi şi viorele ca-n fiecare an

-am cunoscut un medic stomatolog excelent, rezultatul întâlnirii noastre fiind o extracţie nu prea uşoară şi o operaţie dificilă, dar şi o Mărgeluţă sănătoasă până-n rădăcina dinţilor (la propriu!!!)

-am descoperit cât de greu se organizează o nuntă, mai ales când nu ai niciun ajutor şi nici punga groasă

-Pisicuţa noastră a avut un an taaaaaare prost: un cretin a intrat în Al Meu Ca Bradul şi a făcut praf spatele maşinii, exact înainte de nuntă, de 2 ori ne-au lovit-o în parcarea din faţa blocului (în faţă şi spate, câtă simetrie frate!), o dată ne-au spart-o hoţii în parcarea de la Cora Lujerului şi ultima oară ne-au ridicat-o ăia de la primărie.  Ghinion curat pentru Pisicuţă!!!

-am avut parte de nişte sărbători pascale minunate şi m-am bucurat ca un copil de cadoul Iepuraşului

-am simţit pe propria piele ce treabă murdară e renovarea casei, dar şi ce senzaţie plăcută te cuprinde când vezi rezultatul final

-am câştigat o carte de la Buybooks şi una de la Bia şi asta m-a bucurat enorm, căci de mult nu mai câştigasem ceva atât de frumos

-am suferit enorm când Mărinică, unul din motanii mei a murit în chinuri groaznice în faţa mea 😦

-am devenit Mărgea de capitală şi primul lucru făcut a fost o vizită la Muzeul Satului

-am plâns la nunta lui Cori, în biserică, deşi ea nu ştie (acum cu siguranţă a aflat!)

-m-am legat la cap şi adevăr vă spun vouă:  E BINE MĂRITATĂ!!!

-am avut parte de o nuntă plină de peripeţii, dar frumoasă şi de o lună de miere şi mai şi!

-mi-am învins teama de apă şi m-am bucurat de valurile mării la maxim

-blogul a împlinit un anişor

-mi-am schimbat buletinul vâlcean într-unul bucureştean (şi n-am dat 10 000 lei ca-n filmul ăla românesc care-i place Alui Meu Ca Bradul!!! :P)

-am primit cel mai frumos cadou de până acum de la Moş Nicolae

-am câştigat o scrisoare personalizată de la Moş Crăciun (dap, cu siguranţă 2010 a fost anul câştigurilor)

Per total, a fost totuşi un an bun, plin de evenimente importante, frumoase, dar şi de multe încercări, care ne-au dat toate planurile peste cap şi ne-au pus răbdarea şi nervii la încercare. Nu am realizat chiar tot ce-mi propusesem, dar nu-i bai. 2010 a fost anul noilor începuturi, anul marilor schimbări. Cu siguranţă nu-l voi uita niciodată!

CITATUL ZILEI:

„Timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim şi dăm înapoi la ordinele lui, greşeala noastră e că ne închipuim că-l putem trage pe sfoară.”

Jose Saramago