A fost 2018…

Nu stiu daca exista vreun raport demonstrat stiintific intre varsta si viteza de scurgere a timpului (unde sunt cercetatorii britanici cand ai nevoie de ei?), dar am impresia ca, pe masura ce imbatranesti, timpul incepe sa alerge. Ai mai adaugat un an in buchetul vietii, felicitari, nu doar ca esti cu un an mai aproape de final, dar anul asta e si mai scurt ca cel de dinaintea lui. De parca ar fi intrat la apa. Si uite asa, povestea se repeta cu fiecare an ce vine, pana cand, intr-un final, doar ai pocnit din degete, poc!, si puf!, s-a dus! Ce lungi erau odata zilele copilariei, iar acum, daca apuci sa bifezi intr-o zi un lucru-doua de pe lista, te poti considera norocos!

Conform proprie-mi teorii de mai sus, 2018, al 34-lea an din viata margelata, a fost scurt si s-a dus rapid. Si a mai fost cumva: frumos. A fost bun si frumos, mai! Nici nu-mi mai aduc aminte care a fost ultimul an pe care l-am putut cataloga astfel. Iar pentru asta sunt recunoscatoare… Cerului, Celui de sus, Universului, sortii, vietii, nici nu conteaza cui, de fapt, ci ca sunt recunoscatoare si atat. Si ca mi-e sufletul plin.

La inceput de 2018, imi doream sa invat sa ma pun pe mine pe primul loc, sa ma iubesc, sa ma iert, sa ma accept si sa am mai multa grija de mine, in general. Ei bine, acum, la final de 2018, pot spune ca exact asta am facut. Sunt mandra de mine, insa treaba nu se incheie aici. Inca mai sunt multe, foarte multe de facut la capitolul asta, fiindca e mult si greu de lucrat cu tine insati, dar macar sunt pe drumul cel bun si asta nu poate decat sa ma bucure! Si mai cred ca bunastarea din 2018 se datoreaza cumva si acestui fapt, le vad in stransa legatura, poate chiar derivand una din alta. Totodata, 2018 mi s-a parut mai usor si din punctul de vedere al mamiciei. Poate ca am inceput sa ma obisnuiesc eu cu acest statut, dar cert este ca imi place din ce in ce mai mult. De asemenea, anul asta a fost unul in care am calatorit destul de mult, fara sa fi planificat asta macar.

Cum mi-e obiceiul de la finele fiecarui an, si ca mare iubitoare de liste, voi trece in continuare, cu liniuta de la capat, toate cele intamplate de-a lungul lui 2018. Pentru mine, asta e cel mai bun mod de a-mi numara toate binecuvantarile, de a realiza cate s-au intamplat in doar 12 luni si ca timpul nu mi s-a scurs degeaba.

new_year_2018_color.jpg

Asadar, in 2018:

-desi eram in vacanta in tara, fiindca mi-am dorit ca primul Craciun al Galustei sa fie alaturi de bunici, nu aveam nimic planuit pentru Revelion. Dar cum majoritatea lucrurilor se-ntampla ad-hoc, asa si noi ne-am trezit in noaptea dintre ani alaturi de prieteni vechi, cu mese pline de bucate delicioase, vin de Dragasani si foarte multe povesti si voie buna

-dupa miezul noptii, mosii au dat-o de grinda pe Galusca, dupa cum e traditia la olteni

-in prima zi din an, am vizitat-o pe bunica, iar Galusca ne-a sorcovit pentru prima data (sau mai bine zis, ne-a palit zdravan cu sorcova in cap 😀 )

-cum multi laudau pe facebook vesmintele de sarbatoare ale Craiovei, pe 3 ianuarie, am mers si noi sa vedem minunea si nu am ramas dezamagiti

-la intoarcere in Irlanda cea verde, am avut si eu, in sfarsit, sentimentul ca sunt acasa

-la jumatatea lunii ianuarie, am fost pe plaja din Malahide, sa o vedem in urma refluxului

-cum de Craciun am fost plecati, am desfacut cadourile de la Mos si ne-am pozat in fata bradului… in ianuarie (brad pe care oricum l-am strans abia la sfarsitul lunii 😛 )

-am devenit, din nou, ochelarista si cu ocazia asta, v-am povestit cate ceva din trecutul meu de „aragaz cu patru ochi” si cum a decurs consultatia la Specsavers

-v-am povestit despre pasiunea mea pentru Ikea si despre cum am cautat in zadar un tort gustos pentru ziua Galustei

-cel mai emotionant moment al lunii ianuarie si unul dintre momentele memorabile ale anului, in general, a fost cand Galusca a mers pentru prima data, singura, fara sa se agate sau sprijine de mobila ( lacrimi de fericire si emotie mi s-au innodat sub barbie)

-Galusca a implinit un anisor si ca prin minune, multe din temerile mele din viata de mama au disparut ca prin minune

-am dus-o pentru prima data, pe Galusca la un loc de joaca (singurul din oras) si jur ca n-am citit pe chipul ei fericire mai mare ca-n ziua aceea (ca apoi a luat si rujeola de acolo, asta e alta poveste!)

-v-am aratat decorul pe care l-am realizat cu ocazia Zilelor Indragostitilor (Valentine’s Day plus Dragobete) si v-am povestit cum am sarbatorit in premiera, fara sa ne fi planificat macar, Valentine’s Day (si am hotarat sa o facem si de acum incolo, daca tot e mare nebunie cu ziua asta aici, in Irlanda cea verde), dar si Dragobetele romanesc

-v-am indemnat sa faceti un cadou altfel – testele ADN

-v-am aratat Irlanda cea verde in mantie alba

decorul de Martisor n-a trecut nici el nelaudat pe Siraguri, la fel si cum am petrecut trei zile la implinirea celor 34 de ani

-ca de obicei, si anul asta am facut livetext de la Premiile Oscar

-nici decorul de 8 Martie n-a ramas nepostat pe Siraguri

-am facut si anul asta mucenici

-am vazut parada de Sf. Patrick in alt oras

-i-am aratat Galustei Rock of Dunamase, si apoi am vizitat Timahoe Round Tower, Brownshill Dolmen si Carlow Castle

-ne-am plimbat pe cararea din Abbeyleix Bog

-v-am aratat decoratiunile de Paste

-am urmat cursuri foto la f64

-gutuiul din curtea alor mei mi-a devenit Martipom de 2018

-am petrecut vara in tara si acum, privin in urma, cred ca a fost cea mai buna alegere pentru Galusca

-am vazut Dover Castle si m-am plimbat pe White Cliffs

-desi am ramas fara telefon in aeroport, am petrecut o saptamana minunata in Tenerife

-nepotica mea a implinit 10 ani, prin urmare i-am facut invitatiile pentru petrecere si am fost fotograful de serviciu

-v-am vorbit despre minunatiile create de Anca Kurpe

-am facut o petrecere pe cinste pentru sarbatorirea primului an de viata al Galustei… sapte luni mai tarziu

-v-am vorbit despre cum sunt botezate furtunile irlandeze si ravagiile pe care le fac

-pentru prima data in viata mea, am plantat flori, de una singura si surpriza, sunt inca in viata 😀

-m-am laudat cu decorul de toamna si cu cel de Halloween

-am participat, in premiera, la o nunta irlandeza si tare m-am bucurat de experienta

-mi-am bucurat papilele gustative cu gofre belgiene in fiecare zi a citybreakului din Bruxelles

-am reluat rubricile Tocanita internautica si Povestioara de vineri (pagina cu toate povestile o gasiti aici)

-Mos Nicolae a venit si anul asta pentru ca am fost cuminti, bineinteles

-v-am aratat cum am impodobit bradul si casa pentru ultimul nostru Craciun in casa asta

-ne-am relaxat de sarbatori in minunata Lisabona

Asa ca da, spun cu mana pe inima ca 2018 a fost grozav, cum nu ma asteptam si nici nu visam! Sa vina 2019 si sa fie macar la fel de bun! La multi ani tuturor!

CITATUL ZILEI:

„Nimic nu este mai de pretuit decat valoarea zilei.”

Goethe

 

 

 

Reclame

Fericiti cei saraci cu duhul…

Fara sa vreau, am prins azi, in timp ce butonam telecomanda, transmisiunea TVR a sfintirii Catedralei Neamului, exact momentul in care nu stiu ce fata bisericeasca din afara ii aducea Patriarhului Daniel elogii pe banda rulanta, fara numar, fara numar. Ceea ce m-a ingretosat, intristat si enervat peste masura. Ca nu vad si tac malc ai nostri, e de asteptat, sunt interese banesti prea mari la mijloc, dar nici macar observatorii din afara, cei care -in teorie- au capacitatea de a vedea lucrurile obiectiv, nu au gasit de cuviinta sa-i mai tempereze pe preafericit&co? Nu l-a tras nimeni de maneca pe Patriarhul Daniel fiindca a amprentat clopotele catedralei neamului cu fata lui? Nu i-a amintit nimeni de a doua porunca din Decalog, aia cu „sa nu-ti faci chip cioplit”? Chiar nu vede nimeni imaginea de ansamblu, cat de anapoda si sucita e ?

Sunt un om deschis la minte, educat si mai ales autoeducat. Cred cu tarie ca faptul ca am calatorit si locuit in diferite tari m-a ajutat sa scap de multe prejudecati capatate acasa, sa inteleg si sa vad lumea cu alti ochi, sa accept ca suntem diferiti si sa judec omul dupa caracter si fapte, nu dupa superficialitati precum etnie, religie, culoarea pielii, pozitie sociala. Am inteles ca fiecare e liber sa-si traiasca viata asa cum doreste, atata timp cat nu-mi ingradeste libertatile. Una din prietenele mele cele mai bune e catolica, la munca tineam cu drag locul unei colege musulmane cat timp isi facea rugaciunile, o alta prietena e in fiecare duminica la biserica si nu trece zi fara sa citeasca din Biblie. Va spun toate astea pentru ca nu vreau sa fiu prost inteleasa si sa fie clar ca nu am un ghimpe impotriva credinciosilor crestini (practicanti ori nu), ca e treaba fiecaruia daca si cui se inchina. Ceea ce ma scarbeste este fatarnicia, setea de bani si putere, megalomania si aroganta.

Ca se construieste ditamai mastodontul pentru a satisface pornirile grandomane ale unora, n-are decat, dar sa se faca din buget propriu, nu sa-si arate madam Firea generozitatea donand zeci de milioane din banii contribuabililor. Sa nu uitam totusi ca Romania inca e stat laic. Sa mai amintesc ca niste oameni care chiar vor si se lupta sa faca ceva bun in tara asta, ingerii de la Asociatia Daruieste Viata, construiesc de la zero primul spital de oncologie si radioterapie pediatrica, exclusiv din donatii si sponsorizari? N-ar fi fost frumos si corect ca primaria capitalei sa fi directionat toti banii aia spre asta? N-ar fi fost si mai frumos si mai corect ca insasi BOR sa dea tonul si sa se fi implicat trup si suflet in acest proiect atat de necesar, ca un exemplu demn de urmat? La cati bani au reusit sa stranga pentru catedrala, daca ar fi investit aceeasi vointa si energie, spitalul asta ar fi fost deja terminat, iar imaginea BOR spalata. Dar prioritatile sunt altele, se pare. Nevoile neamului romanesc se materializeaza in podele de marmura si pereti cu foita de aur, care sa-i asigure mantuirea. Ca doar se stie ca aurul garanteaza izbavirea!

Oameni buni, cand o sa invatam ca Dumnezeu nu locuieste in acesti pereti? Ca bogatia materiala e doar fum si iluzie? Ca o constructie arhitetconica, oricat de grandioasa si luxoasa, nu va putea in veci sa ofere iertare, salvare si inaltare spirituala nici macar unei singure persoane, daramite asa, la gramada, unui neam intreg? Ca astea trebuie sa vina din tine, sa le simti, sa ti le doresti cu ardoare. Dumnezeu adevarat si credinta sunt in inima si le porti cu tine oriunde. Dumnezeu e pretutindeni, Dumnezeu locuieste in tine. Acolo trebuie sa-l cauti, nu intre patru pereti din beton si caramida.

Romania e tara unde se inaugureaza, cu fast, panglica tricolora, televiziune, surle si trambite, bucatele de autostrada scumpe cat lansarea unei rachete pe luna, care o iau apoi la vale si trebuie reparate, lucruri extraterestre si nemaivazute precum wc-urile in incinta scolii, sali de sport in sate uitate de lume, parcuri pline cu banci pe care nu le foloseste nimeni fiindca sunt prea in afara orasului. Prin urmare, cum de ne mai mira „inaugurarea” unei constructii neterminate, care a costat deja 120 de milioane si va mai manca cel putin inca pe atat, sub pretextul ca ne va apropia de Dumnezeu?

CITATUL ZILEI: 

„Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea.”

Sfântul Ioan Botezătorul

„Fiilor, cat de anevoie este pentru cei ce se incred in bogatii sa intre in Imparatia lui Dumnezeu! Mai lesne este sa treaca o camila prin urechea unui ac, decat sa intre un om bogat in Imparatia lui Dumnezeu!”

„Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer!”

Evanghelia dupa Marcu

Cum am ajuns gradinareasa de ocazie

Imi plac florile, dar atractia asta nu e si reciproca, se pare ca eu nu le prea plac lor, drept urmare prefera sa dea ortu’ popii decat sa impartim aceeasi casa. Bine, n-o ajuta nici faptul ca uit sa le ud, si in general, sa am grija de ele! Recunosc, imi plac florile taiate si aranjate in buchete, dar pana si pe alea le pun in vaza si acolo le uit pana isi dau duhul si trebuie sa le arunc! Cred ca gena iubitorilor de flori a sarit o generatie, m-am impacat de mult cu gandul ca nu o sa detin niciodata paradisul floral din curtea maica-mii! Da, imi plac si-mi mangaie retina gradinile ingrijite, dar nu de mine!

Eh, stiind toate astea, impamantenite inca de pe vremea cand bucuria intoarcerii acasa a maica-mii se ducea pe apa sambetei la vederea naturii moarte din ghivecele ei, daca aseara m-ar fi vazut careva din cunoscutii mei, si-ar fi facut cruce in timp ce scuipau cate un „Piei, satano!” printre dinti si-mi aruncau in ochi vreun crucifix. Sau macar s-ar fi gandit ca m-au rapit extraterestrii si m-au inlocuit cu una de-a lor! Cine esti, ce-ai facut cu Margeluta noastra? Pai unde-au mai vazut ei asa mandrie de tablou pitoresc, cu Margeluta echipata corespunzator cu manusi, sapa si grebla, concentrata la maxim, scormonind pamantul, umpland ghivece si indesand tacticos in ele… flori de toamna? Soc si groaza, va spun! Cred ca in seara asta a inghetat o bucatica de Iad, una mica-mititica, de pe la colt! 😀

Sa va spun cum a pornit totul. Duminica am vrut sa o ducem pe Galusca la un loc de joaca, dar a trebuit sa ne intoarcem acasa, fiindca a adormit in drum spre. Asa ca am lasat-o in lumea viselor, cu unchiu-so vajnic aparator/supraveghetor si noi am iesit in oras, la o cafea, chipurile. Numai ca in masina, discutia a divagat catre chestiile pe care vrem sa le facem, precum vopsitul usii, a copertinei de la intrare si a pervazurilor exterioare, taiatul copacilor si tufisurilor din fata casei. Pentru ca da, desi suntem chiriasi, ne place sa avem grija de casa in care locuim, chiar daca in acte nu-i a noastra. Si-uite asa am ajuns in Home Base, sa cumparam cele trebuincioase. Si zau ca nu inteleg ce scurtcircuit s-a produs pe drumul dintre gura si creieru-mi, ca m-am trezit propunandu-i Alui Meu Ca Bradul sa cumparam si niste flori, ca prea arata urat ghivecele alea golase de la geam (cuvintele mele exact! #facepalm). Si-am luat vreo 3 crizanteme, un set de 12 Sweet William Festival White Flame (nu ma intrebati, ca habar nu am ce-s astea) si inca doua aratari pe care nu stiu cum le cheama. N-am nicio cunostinta in domeniu, nu am facut asta niciodata, asa ca le-am ales pe spranceana!

Din motive diverse, precum vant nervos de toamna, dar mai ales lene si lipsa de chef, abia azi, profitand de faptul ca barbatul casei a scapat mai devreme de la munca si exact atunci dormea Galusca, ne-am pus pe treaba. In timp ce Al Meu Ca Bradul punea la munca serioasa foarfeca abia cumparata, defrisand de zor jungla din fata casei, subsemnata scarmana ghivecele, animata de un avant cu misterioase si inca neaflate origini. Impartiti intre munca de gradinari de ocazie si Galusca trezita cu chef de mancat pamant, dar mai ales de plimbat prin cartier, am reusit sa ducem totul la bun sfarsit, dupa caderea intunericului si intetirea frigului. Vreti sa mint si sa zic ca nu sunt mandra de isprava mea, ca nu creste inima-n mine cand ma uit la ghivecele din care rasar timid zanele mele de toamna? Nu, n-am cum sa mint! Bineinteles ca nu-mi mai incap in piele! E asa, un amestec de bucurie, de mandrie si de implinire ca am facut ceva nou, singura, fara ajutor, cu drag si mainile astea doua! (Acum sa facem cateva rugaciuni sa le gasesc vii data viitoare cand ma uit pe geam! :D)

CITATUL ZILEI:

„Floarea nu este floare în sine, ci în oglinda altui suflet.”

Valeriu Butulescu

Banned Books Week: 7 carti interzise de-a lungul timpului

Sursa foto

Traiasca Internetul si retelele sociale, caci altfel nu as fi aflat niciodata ca ieri, la americani, a inceput Banned Books Week, o campanie de constientizare menita sa aduca in atentia publicului cartile interzise/contestate si autorii persecutati din cauza celor scrise. Are loc in fiecare an, inca din 1982, in ultima saptamana din septembrie, iar anul asta, Banned Books Week va avea loc in perioada 23-29 septembrie.

Iubesc cartile si iubesc sa citesc, asa ca nu puteam lasa ocazia asta sa treaca fara sa scriu ceva legat de subiect. Si fiindca e vorba de o saptamana intreaga dedicata cartilor interzise, am hotarat ca lista mea, absolut subiectiva, sa contina exact sapte. Veti vedea ca principalele motive ale interzicerii acestora sunt cele sexuale si religioase, ca au fost, sunt si vor exista intotdeauna oameni care vor sa le impuna celorlalti ce sa gandeasca si ca este foarte usor de cazut in extreme. Asadar, iata lista si astept parerile voastre despre ea in comentarii.

1. Amantul doamnei Chatterley – D. H. Lawrence (1928)

Publicata in 1928 in Italia, la Florenta, si un an mai tarziu in Franta, in Marea Britanie, fiind considerata prea obscena, a vazut lumina tiparului abia in 1960, cand a avut loc si un proces intentat editurii Penguin Books. Aceasta l-a castigat si a vandut cartea in trei milioane de exemplare, povestea relatiei emotionale, dar mai ales fizice, dintre doamna Chatterley, o reprezentanta a clasei nobiliare, si un barbat din clasa muncitoare, devenind foarte populara. Din cauza catorva scene erotice si folosirea unor cuvinte considerate vulgare, cartea a mai fost interzisa in SUA (pana in 1959), Canada, Australia (pana in 1960), India si Japonia.

2. Minunata lume noua – Aldous Huxley (1932)

Cu toate ca in zilele noastre, multe din plasmuirile lui Huxley au devenit realitate (precum tehnologia reproductiva) si nu mai reprezinta un subiect de nediscutat, la data publicarii cartii, aceasta a fost considerata pornografica si promovand promiscuitatea sexuala, prin urmare, a fost interzisa in Australia si Irlanda timp de cinci ani, iar in cateva state americane, scoasa din programa școlara.

3. Tropicul cancerului – Henry Miller (1934)

Considerata de George Orwell drept „cea mai importantă carte a anilor 30”, la momentul publicarii sale, in 1934 in Franta, aceasta a starnit mari controverse din cauza descrierii experientelor sexuale ale protagonistului, si a fost interzisa importarea ei in SUA. In 1961, cand a fost publicata peste ocean, au fost intentate peste 60 de procese pentru obscenitate in 21 de state, celor care au indraznit sa o vanda. Iar unii, precum președintele Curții Supreme de Justiție din Pennsylvania, Michael Musmanno, erau chiar foarte porniti impotriva cartii, acesta scriind: „Tropicul Cancerului nu este o carte. Este o hazna, o cloaca, o putrefactie, un canal ce colecteaza tot ce e mai putred in depravarea umana.” Abia in 1964, Curtea Suprema de Justitie a SUA a decis ca opera nu este obscena.

In Finlanda a fost publicata abia in 1970, iar in Marea Britanie, indarjirea lui T. S. Elliot de a apara public cartea, a salvat-o de la interzicere.

4. Ferma animalelor – George Orwell (1945)

La aproape șaptezeci de ani de la publicarea ei, „Ferma Animalelor” este unul dintre cele mai cunoscute si mai apreciate romane distopice scrise vreodata, pe lista lecturilor obligatorii de citit intr-o viata. Dar la momentul aparitiei sale, aceasta a fost interzisa in SUA pe motiv ca era prea critica la adresa sistemului comunist din Uniunea Sovietica, dupa ce, in prealabil, manuscrisul fusese refuzat de cateva ori de edituri atat americane, cat si englezesti, fiindca se temeau ca romanul ar putea afecta negativ relatiile diplomatice dintre SUA, Marea Britanie si Uniunea Sovietica.

Cartea a mai fost interzisa in tari precum Coreea de Sud si Cuba, iar in 2002 in Emiratele Arabe Unite, din cauza porcului vorbitor, considerat a fi impotriva valorilor islamice.

5. Jurnalul Annei Frank – Anne Frank (1947)

Pe foarte multi cititori i-a impresionat povestea fetitei de 13 ani, de origini evreiesti, care a fost nevoita sa traiasca ascunsa, inchisa timp de doi ani intr-o cladire din Amsterdam, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial i-a impresionat pana la lacrimi pe foarte multi cititori, dar nu si pe egipteni si libanezi, care in 2009, au interzis cartea in scoli, pe motiv ca prezenta Israelul si evreii intr-o lumina favorabila, si nici conducerea unei scoli din Virgina, SUA, nu s-a lasat induplecata in 2010, reclamand faptul ca jurnalul are un continut sexual explicit si referiri la homosexualitate.

Cartea a fost tradusa in peste 60 de limbi si se numara printre cele mai importante opere ale secolului al XX-lea.

6. Lolita – Vladimir Nabokov (1955)

Cartea a starnit vii controverse inca de la aparitia sa in 1955, la Paris, editorul Sunday Express numind-o „cea mai murdara carte pe care am citit-o vreodata”, dupa ce, in prealabil, mai multe edituri refuzasera publicarea ei. Tinand cont de subiectul sau, reactiile negative erau lesne de anticipat. Nu multi au putut sa digere povestea profesorului de literatura obsedat de o fata de doar 12 ani, cu care intretine relatii sexuale dupa ce devine tatal ei vitreg. Prin urmare, considerata pornografica, obscena si indecenta, cartea a fost interzisa in Franta (in anul urmator publicarii), Marea Britanie, Argentina (in 1959), Noua Zeelanda, Africa de Sud (in 1974), scapand de acest statut abia in 1982. Azi e considerat unul dintre cele mai importante romane ale secolului al XX-lea, pe lista lecturilor obligatorii.

7. Versetele satatnice – Salman Rushdie (1988)

Romanul asta reprezinta exemplul perfect pentru a ilustra ca ceea ce scrii iti poate pune viata in pericol. Inca de la aparitia ei, cartea a fost interzisa in multe tari islamice – Bangladesh, Egipt, India, Iran, Kenya, Kuweit, Liberia, Malaezia, Papua Noua Guinee, Pakistan, Senegal, Singapore, Sri Lanka, Tanzania si Thailanda, pe motiv ca ar constitui o blasfemie la adresa Islamului. Cu siguranta fiindca titlul face referire la asa-numitele versete satanice, care ar fi facut candva parte din Coran, permitand rugaciuni catre trei zeite pagane.

Scrisa in India, cartea a fost arsa in timpul protestelor din Marea Britanie si cauza unor revolte violente in Pakistan, iar in America, doua mari librarii au refuzat sa o vanda, dupa ce au primit amenintari cu moartea. In Iran, in 1999, o recompensa record de 2,8 milioane de dolari a fost pusa pe capul autorului, fiind inca valabila si in ziua de azi, dupa ce, in 1989, Ayatollahul Khomeini, conducatorul suprem al Iranului, emisese o fatwa prin care le cerea tuturor musulmanilor sa-l ucida pe Rushdie si editorii lui.

 

„Pana e mai puternica decat sabia!”, spunea Cardinalul Richelieu in piesa lui Edward Bulwer-Lytton. Regimurile totalitare s-au temut dintotdeauna de cuvantul scris, caci cuvantul inseamna putere. E mai usor sa tii oamenii in intuneric, prosti si neinformati, fiindca devin o turma usor de stapanit si condus dupa bunul plac. Mintile goale sunt numai bune de umplut cu ce e dezirabil si convenabil pentru regim. Imi vin acum in minte scena din „Hotul de carti” cu nazistii arzand cartile indezirabile si nenorocirea din 2015, cand jihadistii au distrus Templul lui Baal-Shamin din Palmyra, morala fiind, in ambele cazuri: cultura e periculoasa! Asa ca cititi, dragilor, cititi, cititi, cititi in fiecare zi!

CITATUL ZILEI:

„Cartile sunt mai mult decat carti, ele sunt viata, sufletul si miezul timpurilor trecute, motivul pentru care oamenii au muncit si au murit, esenta si chintesenta vietilor lor.”

Amy Lowell

Maria in 8 cantece populare romanesti

Cand eram mica si-mi petreceam vacantele de vara la bunici, balciurile reprezentau ocazia perfecta pentru o distractie pe cinste: vata pe bat, halvita, papusi de turta dulce si mai ales… tiribombe! Fiindca nu se putea numi balci fara ele, clar! Visam toata vara cum o sa ma dau eu in tiribomba pentru oameni mari, cea cu lanturi si calculam zilele pana la marele eveniment, dupa ce inainte imi notam data balciului de la Rosiile in carnetelul meu. Asta pentru ca nu reuseam niciodata sa tin minte la care Sfanta Marie se tinea: cea mica sau cea mare? Notez aici ca era totusi vorba de 8 septembrie, adica Sfanta Marie Mica, asa cum e numita la olteni sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului. Si acum mai am  dubii cateodata, asa ca mai bine sa ramana undeva scris. 😀

Si pentru ca azi m-au napadit amintirile si mi s-a facut dor de atmosfera de atunci, plus ca imi sarbatoresc si onomastica, am zis c-ar fi o idee buna sa intocmesc o lista cu opt cantece populare romanesti cu Maria in titlu. Si da, imi place genul asta de muzica, imi place sa ascult, imi place sa dansez si chiar ma pricep. Ha ha, modesta de mine! 😛 Multumiri speciale se indreapta catre Mama de Margea, care a ajutat ca lista sa ajunga la opt.

1.„Marioara de la Gorj” – Maria Tanase

2.”Marie si Marioara” – Maria Tanase

3.”Mai tii minte, mai draga Marie” – Maria Lataretu

4.”Pentru gura ta Marie” – Niculina Stoican

5.”Marie, draga Marie” – Ioan Bocsa

6.”Marie, Marie” – Nicolae Furdui-Iancu

7.”Mariuta, Mariuta” – Olguta Berbec

8.”Fain ii numele Marie” – Vladuta Lupau

CITATUL ZILEI:

„Muzica este arta cea mai apropiată de lacrimi şi amintire.”

Oscar Wilde

Nu-ti dori sa fii o mama perfecta, ci mama de care copilul tau are nevoie!

Nu stiu ce mi-a venit in seara asta sa ma uit pe statisticile blogului, de obicei nu ma intereseaza nici cat negru sub unghie. Dar acum, daca tot eram pe laptop si am dat o raita prin arhiva, zic sa ma uit putin si peste statistici. Si mare mi-a fost surpriza sa dau peste un termen de cautare care pur si simplu mi-a strans inima si m-a pus serios pe ganduri.

Vedeti voi, desi traim in secolul XXI si ne consideram femei moderne si independente, cu mai multe drepturi si mai mult acces la informatie decat au avut vreodata mamele, bunicile si strabunicile noastre, ei bine, viata noastra nu s-a simplificat, nu a devenit mai usoara, ci dimpotriva! Viata moderna ne-a aruncat in carca si mai multe responsabilitati, societatea cere acum si mai multe de la femei. „Ati vrut emancipare, drepturi? Na, luati de aici pana va iese pe gura, sa va saturati!”.  De cele mai multe ori, toate aceste cerinte sunt aceleasi ca acum trei-patru-cinci decenii in urma, desi vremurile nu mai sunt la fel, in multe cazuri se bat cap in cap, dar ce mai conteaza? De cate ori nu ati auzit ca femeia trebuie sa fie gospodina-n bucatarie, mama buna pentru copii si curva-n pat? Cu accent pe „trebuie”, bineinteles. Esti femeie, deci trebuie sa te comporti si sa te-mbraci intr-un anume fel, altfel e vina ta daca esti agresata, trebuie sa fii mereu aranjata, machiata, slaba si bine-mbracata, altfel esti grasa si delasatoare, trebuie sa te mariti si sa-mbraci rochia alba, altfel sfarsesti fata batrana inconjurata de 30 de pisici, trebuie sa faci si o facultate, ca doar nu esti o proasta fara creier, trebuie sa faci macar un copil, sa aiba cine-ti da o cana cu apa la batranete, trebuie sa-i treci cu vederea greselile, ca deh, e si el barbat, saracul, trebuie sa gatesti bine, ca dragostea trece prin stomac, trebuie sa te sacrifici pentru familie si copii, ca asta e menirea femeii. Cam multe stereotipuri, nu? Completati voi lista, ca sigur ati mai auzit si altele!

pexels-photo-698878.jpeg

Insa cand intram la categoria „mama si copilul”, aici lucrurile deja o iau razna rau de tot. Daca te axezi mai intai pe cariera, esti intrebata de ce nu faci copii mai repede. Daca-i faci de prea tanara, ti se prezice deja o viata ratata. Daca nu-ti doresti copii, esti o egoista, daca faci mai multi de 2-3, deja esti iepuroaica in calduri. Daca te intorci la munca si lasi copilul in grija bunicii sau si mai rau, a bonei, esti o nenorocita care toarna plozi si nu e-n stare sa-i creasca, daca stai acasa si-ti cresti copiii, esti o puturoasa care nu vrea sa munceasca, ci sa stea degeaba, in carca barbatului.

Si cel mai rau este ca femeile, in general, nu sunt solidare. Nu noi ar trebui sa ne intelegem una pe cealalta si sa ne sprijinim? Cele mai rele sunt de departe mamicile. Ati intrat vreodata pe vreun forum sau blog, la sectiunea comentarii? Ati vazut cum se mananca intre ele? Dumnezeule mare, atata rautate si inversunare! E de ajuns sa nu ai aceeasi parere ca a majoritatii si imediat ti-au sarit la beregata, ca niste bestii furibunde! Ai avut grija la alimentatie in timpul sarcinii si nu prea te-ai rotunjit? Pune mana si imbuca, acum mananci pentru doi! Te-ai ingrasat in timpul sarcinii? Daca ai bagat in tine ca vaca! Nu ai reusit sa slabesti imediat dupa nastere? Nu ai vointa! Arati ca si cum nici nu ai fost vreodata gravida, la scurt timp dupa nastere? Sigur ai facut tu ceva si uite-asa ai pus in pericol si viata bebelusului! Cum, nu ai nascut natural/nu ai alaptat? Deja ai ratat startul sanatos in viata al copilului. Nu i-ai facut baie in fiecare zi, urmata de masaj? Cum sa creasca copilul fara ele? Nu-l infofolesti/nu-i dai caciula? Lasa, ai sa vezi tu cum se imbolnaveste! Ai strigat copilul pe numele ales, inainte de botez? Blasfemie, tunete si fulgere! Indraznesti sa dai pufuleti/biscuiti copilului, si nu doar mancare eco, bio si organica, gatita de manutele tale? Pff, gata, nu-ti pasa de copilul tau, l-ai nenorocit pe viata! Ai facut/n-ai facut vaccinurile, oricum te bestelesc ambele tabere! Ai tipat la copil, clar l-ai nenorocit psihic, o sa devina un dezaxat! Nu stie tot alfabetul si capitalele lumii la doi? Nu l-ai stimulat! Ai facut/n-ai facut anumite activitati/jocuri cu el? Vai de tine, ce mama dezinteresata esti!

Prin urmare, celei care a ajuns pe blogul margelat cautand „ganduri ca nu sunt o mama buna”, vreau sa-i spun asa: nimeni, absolut NIMENI NU ARE DREPTUL SA TE JUDECE SI SA-TI SPUNA CA NU ESTI O MAMA BUNA! Indiferent ce vei face, intotdeauna va exista un binevoitor care sa-ti dea un sfat pe care nu l-ai cerut si de care nu ai nevoie! Intotdeauna va exista o gura rea care sa te critice! Nu-i vei putea niciodata multumi pe toti si vestea buna este ca nici nu trebuie!

Poate esti proaspata mamica, poate nu. Oricum ar fi, sa cresti un copil (doi, trei) nu e deloc usor si nu va fi vreodata! Cine spune asta, minte cu nerusinare! Ai in maini un om si viitorul lui! Cum ar putea fi asta floare la ureche? Vor fi zile minunate si copiii painea lui Dumnezeu, dar mai ales zile in care-ti vor testa limitele la maxim si-ti vor pune nervii pe bigudiuri mai ceva ca la coafor, de-ti va veni sa-i iei de picioare si sa-i faci elicopter. Poate vei tipa la ei sau doar vei urla in tine. Vei fi rupta de oboseala, extenuata mai concret, frustrata, plina de indoieli, vina si nervi. Te vei intreba daca faci bine, daca procedezi corect ori unde gresesti. Uneori vei fi dezamagita de tine insati. De multe ori iti va veni sa-ti iei lumea in cap. Dar n-o vei face. Pentru ca si momentele astea grele vor trece. Si vei merge mai departe. ASta e viata normala de mama, nu e totul doar lapte si miere, asa cum vor unele sa lase impresia. Nu te lasa orbita de pozele de familie perfecta ale prietenelor de pe facebook, e doar poleiala. Nu te-ncrede nici in cele care zugravesc mamicia doar in nuante de roz, vaai, copilul lor e extraordinar, pana si caca-i miroase a roze, iar ele sunt aceste madone fara de cusur. Nu, sunt doar ipocrite.

Tu fa ceea ce simti, ce-ti spune inima de mama, asculta-ti instinctul! Nu baga in seama gurile pline de spume si ura, care nu fac altceva decat sa improaste venin si otrava! Ele atat stiu sa faca! Iti iubesti copilul? Te straduiesti sa fii mama de care are el nevoie? Atunci e de ajuns!

CITATUL ZILEI:

“O mama isi poate tine doar o vreme copilul de mana, dar de inima nu-i da drumul pana la sfarsitul vietii.”

Anonim

Decoratiuni de 8 Martie

Am tot stat in dubii daca sa pastrez acelasi decor de la 1 Martie sau sa fac altul cu ocazia zilei de 8 Martie. Intr-un final, am pastrat cateva lucuri din primul, am mai adaugat cate ceva si asa am ajuns la al doilea. Pentru ca ma mananca degetele si nu pot sta degeaba, bineinteles! Am vrut ca totul sa fi complet alb si cu accente de perle, fiindca albul inseamna puritate si nimic nu emana mai multa feminitate decat perlele. Si doar azi e Ziua Femeii, nu? Vedeti in imaginile de mai jos ce a iesit:

Spre uimirea mea, Galusca nu s-a atins deloc de recipientele cu flori, desi ii erau la indemana. Eh, creste fata mea, creste!

Sperand ca v-a placut cum am decorat, va urez la multi ani sanatosi, fizic si psihic, doamnelor si domnisoarelor! Fiti femei asa cum vreti voi, fara sa va pese de gura lumii!

CITATUL ZILEI:

„Femeia este o gandire, cea mai puternica gandire a naturii, dar o gandire dansand.”

Jaques Prevert