8 comentarii

Prima zi de toamnă…

…şi o veste minunată: m-am îndrăgostit iremediabil! De un tip micuţ şi subţirel, şi-atât de finuţ şi delicat încât mi-e şi teamă să-mi pun mâinile pe el, să nu-l sparg, să nu-l sufoc cu dragostea mea, să nu-i par prea insistentă. L-am văzut pentru prima dată acum vreo lună-două, dar n-am îndrăznit să-l abordez. Azi m-am dus la el croită să-l iau acasă cu mine. M-a văzut şi el şi cred că m-a recunoscut, fiindcă mi-a făcut cu ochiul. M-am înroşit toată pe loc, el era deja roşu. De la mama lui.

Şi de data asta am îndrăznit. L-am atins uşor, timid, cu buricele degetelor. El m-a privit aprobator. Şi ce privire ascuţită are, ce ochi pătrunzători! „Şi el mă place” am gândit eu în sinea mea, umflându-mă toată în pene. Aşa că am prins curaj şi mi-am pus mâna pe el. I-am pipăit pielea fină şi am apăsat pe diverse butoane, în felurite locuri. I-au plăcut mâinile mele dibace. Şi ăsta a fost momentul în care s-a produs declicul. „Trebuie să-l am, să fie al meu, doar al meu!” mi-am zis. Şi a fost. Este.

Adevărat, nici el nu a zis nu, dimpotrivă, şi-a făcut bagajele în grabă, şi-a aruncat pe el haina din piele (tot roşie pentru că şi-a dat seama că e culoarea mea preferată şi e dornic să-mi facă pe plac!), şi s-a mutat cu casă şi masă la mine! Bine, s-a vândut destul de ieftin, doar 499 lei, dar chiar şi aşa, am promis să-l iubesc, să-l onorez şi să-l preţuiesc până când moartea ne va despărţi… sau îmi va lua minţile un tip mai arătos!

La noapte vom pune capul pe aceeaşi pernă amândoi şi vom dormi ca nişte prunci, unul lângă celălalt, căci mariajul s-a consumat deja, imediat cum am intrat pe uşă! Deh, tineri amândoi, nu am mai avut răbdare! Plus că trebuia să-l încerc, nu? Să văd pe ce am dat banii, dacă face cheltuiala! La final l-am pus la masă, un festin la 220 V, că era tare înfometat după o astfel de partidă înflăcărată! Şi doar e lucru ştiut că la bărbaţi (fie ei şi mititei, finuţi şi delicaţi), dragostea tot prin stomac trece! 😀

„Bine, bine”, veţi zice voi, cei care citiţi aceste rânduri, „dar ce spune Al Tău Ca Bradul despre toată treaba asta cu noul iubit?”  Nimic, dragii mei, chiar el mi l-a plătit. E cadou pentru aniversarea primului nostru an de căsnicie. 😛  Poate nu mă credeţi pe cuvânt şi aveţi nevoie de dovezi că acest nou bărbat din viaţa mea există cu adevărat. Prin urmare, doamnelor şi domnilor, stimaţi cititori mărgelaţi, faceţi cunoştinţă cu Nicu, noua mea dragoste, noul meu partener într-ale aruncatului cu privirea:

Aşa-i ca e tare frumuşel?

P.S.: Azi Şiragurile au împlinit 2 ani de existenţă! Yupiiii! Un mulţumesc şi o îmbrăţişare pentru toţi cei care-mi trec pragul căsuţei virtuale! :*

Anunțuri

8 comments on “Prima zi de toamnă…

  1. hehe, gata! L-ai gasit.

    Apreciază

  2. Super, imi place! Sa-l stapanesti sanatoasa:)

    Apreciază

  3. Să faci multe poze frumoase cu el!

    Apreciază

  4. […] Ieri m-am aflat în locul potrivit, la momentul potrivit! Adică 14:08, când faimosul Alain Robert mai avea de escaladat doar câteva etaje ale Intercontinentalului. Dacă întârziam un picuţ mai mult, ratam evenimentul şi nu mai aveam la ce căsca gura. În schimb, am apucat să fac şi cateva fotografii, pentru că nu mă despart niciodată de Nicu al meu! […]

    Apreciază

  5. […] -am implinit 1 an de casnicie si cu aceasta ocazie l-am primit cadou de la Al Meu Ca Bradul pe Nicu Pixelu […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: