Încreţi-mi-ar creierul!, Propriu şi personal

Euphoria de la Eurovision

And the winner is… Sweden!

Cum a spus Leonard Miron, Eurovisionul de anul asta a fost cronica unei castigari anuntate, Suedia fiind favorita inca de la inceput. Si inteleg bine de ce. „Euphoria” e combinatia perfecta de linie melodica antrenanta si voce foarte buna, cu o interpretare live exceptionala. Deci, fara urma de indoiala, a meritat cu varf si indesat sa castige.

Am tot spus, inca de la inceput, ca nu cred in sansele Romaniei si nu ma astept la mari performante, mai ales ca nu ma omor dupa Mandinga si nici melodia lor nu mi-a placut. Dar vazand ca „Zaleila” se numara printre favorite, fiind cotata binisor la casele de pariuri, am indraznit sa sper ca vom termina, daca nu in primii 5, macar in primii 10. Recunosc insa ca locul 12 m-a dezamagit. Nu stiu voua, dar mie mi s-a parut ca ceva nu a sunat bine la interpretarea piesei, vocea Elenei se auzea parca mult prea tare fata de melodie. A fost ceva in neregula acolo. In final insa, locul 12 nu e unul rusinos, nu ne-am facut de ras.

Voturile s-au acordat, ca de obicei, pe motive geo-politice. Mai mira pe cineva ca noi am dat 12 puncte Moldovei si ei ni le-au returnat apoi? Nimic anormal, exact la fel au procedat si ceilalti participanti, e o practica veche de ani de zile. Ma mira insa ca Danemarca nu a avut un punctaj mai mare, fiindca piesa mi s-a parut buna, la fel si interpretarea. Era o melodie pe gustul meu.

Cu toate ca nu-l mai urmarisem de ani buni, eram chiar nerabdatoare sa vad Eurovisionul de anul asta (mai ales datorita bunicutelor din Rusia) si in ciuda locului 12 obtinut de ai nostri, chiar mi-a placut. Azerii au reusit sa organizeze un spectacol frumos, iar imaginile m-au convins ca Azerbaijdanul e o tara ce merita a fi vizitata. Si-au facut o buna reclama.

Voi ati urmarit Eurovisionul 2012?

Reclame
Povestioara de vineri

Decalogul lui Horaţiu Mălăele

1. Nu îţi crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreţinut şi uşor de depistat.

2. Fii prietenul duşmanilor tăi. Un proverb islamic spune că “numai iubindu-i poţi să-i distrugi”.

3. Rămâi modest. Dar fă în aşa fel ca lucrul ăsta să se ştie. Trebuie să ai orgoliul modestiei tale.

4. Dacă pierzi teren lasă impresia că ai făcut-o intenţionat. Impune un principiu: am dat doi paşi înapoi, ca să-mi pot lua avânt.

5. Nu fura pe nimeni. Dacă o faci totuşi, schimbă obiectul într-o altă podoabă.

6. Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îţi trebuie unanimitate.

7. Nu-ţi explica greşelile. Învăluie-le în mister şi abstracţiune. Nu schimbămare lucru, dar derutează.

8. Nu te întinde prea tare. Rişti să-ţi pierzi controlul graniţelor.

9. Nu lupta împotriva cabalelor întemeiate pe ambiţie şi frustrare. Îţi pierzi vremea, iar lor le creezi scop.

10. Dacă nu reuşeşti, modelează-ţi existenţa după principiul: “Nu se întâmplă decât ceea ce trebuie să se întâmple.” Este o dură, dar relaxantă fatalitate.

                                          Horaţiu Mălăele – “Horaţiu despre Mălăele” (2008)

Tocanita internautica

Tocanita internautica (17)

Ingredientele tocanitei internautice de azi:

Digestie usoara si lectura placuta tuturor! 😉

Din gura altora, Povestioara de vineri

Painea si hotul

Era odata un hot care suferea din cauza unui grav defect, cel putin pentru cei asemeni lui. Era mereu atras de ceva, dincolo de prada cea mai apropiata. Cauta altceva. Ce? Nu stia nici el sa spuna. Un miracol, o comoara curata, o adevarata lumina plina de pace. Suferea din cauza asta. Nu stia de unde ii venea acea melancolie si traia cu ea asa cum se traieste cu acele iubiri apasatoare care uneori stanjenesc sufletul.

Intr-o seara, cautand o o prada, el patrunse intr-o casa fara aparare. In mijlocul mesei nu era nimic in afara de o paine rotunda in coaja ei. Si cum a ajuns in dreptul ei, painea l-a intrebat:
– Fratele meu, ce cauti tu de fapt?
– Cine a vorbit? intreba hotul.
– Sunt eu, spuse painea. Nu voiai tu un miracol?
– Speram la unul, dar tu ma uimesti.
– Iti vad limpede sufletul trist. Ai vrea sa descoperi in sfarsit ceva ce nu poate fi distrus, sa stii ce este muzica, sa iubesti asa cum stiu eu iubi.
– Tu iubesti pe cei care te mananca? intreba hotul amar si in bataie de joc.
– Cine nu iubeste nu poate hrani. Vrei puterea mea?
– Sigura ca da, ma intereseaza foarte mult.
– Sa stii ca trebuie sa treci prin drumul care a fost si al meu.
– Povesteste-mi, zise hotul.
– Fie ca urechea inimii sa asculte. Am fost mai intai, intr-o zi de toamna, ingropat in pamantul mortilor. Am putrezit. Am dormit multa vreme. Ceva din mine a germinat. M-am simtit renascand. Atunci mi-a venit o dorinta, un elan, un vis din ceruri. Intr-o dimineata s-a nascut un fir de iarba. Eram eu, traind, uluit. Aerul albastru, soarele, pasarile, libertatea, ce minune! M-am simtit si mai sus, m-am oferit averselor de ploaie. Am cunoscut acea mandrie a fapturii care crede in eternitate. Au venit primele zile de vara, armata de fier a seceratoarelor, inutilitatea rugaciunilor. Am fost legat, batut, zdrobit, facut praf sub roata, inecat, framantat, aruncat in cuptor si in sfarsit scos din acest infern de jaratic de catre calaul meu. Asa si nu altfel am devenit hranitoare. Am aceasta forta incomparabila de a imi darui forta celor vii. O vrei tu, hotule?

– Nu, pastreaz-o, raspunse omul. Prefer sa raman cu intrebarile mele fara raspuns… Sa iubesti e prea greu. Ziua buna.

   Henri Gougaud

Multumesc pentru povestioara, Anima! 😉

Parfum livresc

Povesti ale domnilor din Bucuresti

„Subtire licarire in negura de iad…
Cum poate lumanarea sa arda in furtuna?
Putea cetatea milei intreaga sa ramana
Cand dobora securea si cel mai falnic brad?”

-Din poemul „Piata Victoriei” al arhitectului Mihai Papae, dedicat tatalui sau, Ion N. Papae (director la Palatul Functionarilor Publici timp de 47 de ani)

Cu cea mai mare placere si nerabdare am patruns din nou in Bucurestiul de altadata, ajutata si de aceasta data de Victoria Dragu Dimitriu si a ei carte minunata „Povesti ale domnilor din Bucuresti”. Acum a venit randul a 15 domni remarcabili sa-si evoce nostalgici aminitrile pline de farmec despre Micul Paris. Prezentate tot sub forma interviurilor, povestile zugravesc mentalitatea, obiceiurile si traiul locuitorilor capitalei de odinioara si abunda de informatii istorice, artistice si de urbanism. Am parcurs fiecare rand cu sufletul la gura, cu aviditate, dornica sa aflu din ce in ce mai multe. Cat de diferit poate fi Bucurestiul contemporan fata de cel interbelic! Unde e aerul sau boem si artstic de altadata, farmecul, decenta si onoarea lui? Cat de diferiti locuitorii de atunci si acum! Unde e dragostea si respectul bucurestenilor pentru orasul in care traiesc?

O carte superba, despre un oras minunat, cu oameni remarcabili. O carte de citit, recitit, studiat, admirat. V-o recomand din tot sufletul! O puteti comanda de pe librarie online, eventual alaturi de „Povesti ale doamnelor din Bucuresti” pentru intregirea tabloului. 😉

Tocanita internautica

Tocăniţă internautică (16)

BONUS:

  • o colecţie de căni pe blogul Oanei, printre care şi a mea. Ia să vă văd, care vă gândeaţi că Mărgeaua bea în fiecare zi dintr-o cană de copii? 😛
  • despre Fabi, căţeluşul mamei mele, pe blogul Ancuţei. Din păcate, micuţul e tare bolnăvior în ultima vreme şi ne temem de ce e mai rău, dar poate nişte gânduri bune din partea cititorilor mărgelaţi ajută, cine ştie?

Se amestecă toate ingredientele de mai sus, se adaugă puţină curiozitate şi un praf de răbdare, şi gata, v-aţi ales cu o delicioasă tocăniţă internautică! Se serveşte caldă pentru un plus de savoare! Digestie uşoară şi lectură plăcută! 😉

Din gura altora, Povestioara de vineri

Se poate

Cel care spune „NU SE POATE”
Pierde distractia din toate.
Solemn si mandru sta deoparte,
Respinge aventura de departe.
Si daca ar avea putere,
Ar sterge istoria intregii omeniri!
Nici radio, nici masini n-ar fi,
Pe strada n-ar mai fi lumini,
Nici telegraf, nici telefon,
Ar trai in epoca de piatra.
Intreaga lume ar dormi,
Daca sef ar fi cel ce spune:

„NU SE POATE!”.