Apus de soare pe malul Oltului

Scurta noastră vacanță pe tărâm românesc s-a terminat, mâine pe vremea asta vom fi deja acasă, pe Insula de Smarald. În prima parte a săptămânii am fost în febra pregătirilor pentru petrecerile fetelor și nici nu ne-am dat seama când a trecut timpul, iar în a doua am lenevit, pur și simplu. Nu am plecat niciunde, nu am vizitat nimic, nu am ieșit din curte (decât pentru cumpărături de-ale gurii).

Singura „escapadă” a fost cea de azi după-amiaza, când ne-am bucurat de lumina caldă și culorile apusului din același loc, de pe malul stâng al Oltului, unde ajungem de fiecare dată când suntem în țară (lângă baraj, la pernele de ciment, mai precis).

Și-n timp ce subsemnata se ocupa cu imortalizarea momentelor de mai sus, Neastâmpărata își începea spectacolul. Dacă mai era nevoie de încă o dovadă că iubește apa, ei bine, asta a fost! Cum am ajuns, și-a aruncat cățelul de pluș într-un tufiș și-a pornit-o numaidecât înspre apă. A încercat-o mai întâi cu picioarele, apoi ne-a cerut s-o scăpăm de rochiță. De-aici ar fi trebuit să ne dăm seama ce planuri se coceau în căpșorul ei cârlionțat! Mie mi s-a părut rece apa, ei nu, doar ce a întrat până la genunchi și ne-a făcut semn că pampersul tre’ să dispară! Și apoi baldabac! să te ții, frate! N-a mai vrut să iasă. Căuta pietre pe fundul apei ca să arunce cu ele în larg, se scufunda până la gât râzând și chocotind, lovea apa cu palmele, mă stropea și se amuza teribil la fiecare brrr al meu. Când într-un final am reușit să o luăm de acolo, avea pielea rece, sclipiri în ochi și o expresie de maximă încântare pe față. Ceea ce însă nu mă împiedică să mă pregătesc preventiv pentru o eventuală răceală (sperăm să ne ocolească totuși, c-ar fi mai mare păcatul să încheiem așa o zi distractivă și o mini-vacanță făină!).

CITATUL ZILEI:

„O, câtă frumuseţe ar fi fost pe pământ, dacă o parte a naturii umane n-ar fi fost urâtă!”

Octav Bibere

Craciun cu tihna

Daca ar fi sa aleg un singur cuvant care sa caracterizeze Craciunul de anul acesta, as alege cu siguranta „tihna”. De mult n-am mai avut niste sarbatori care sa-mi priasca asa cum s-a intamplat acum. Doar noi doi (plus o burta rotunda ca o luna plina) intr-o casa mare, dar calduroasa, bucate pe masa, daruri sub brad, foc in semineu si… liniste. Recunosc ca nu mi-a lipsit deloc presiunea din anii trecuti de a alerga de nebuni pe la toate rubedeniile intr-un timp foarte scurt, doar ca sa-i multumim pe toti. La finalul sarbatorilor, ne intoarceam acasa mai obositi decat la plecare. Si adevarul este ca, dupa un 2016 plin si agitat, aveam nevoie ca macar sfarsitul anului sa fie unul tihnit. Ceea ce s-a si intamplat, slava Domnului! Si pentru asta se cuvine sa multumim totodata si Preamaritei Burti, care nu mi-a mai permis zborul cu avionul!

Cum am petrecut? Pai, dupa ce ne-am trezit tarziu, ne-am infiintat langa brad si am deschis cadourile. Daca va intrebati ce ne-a adus Mosul cel bun, ei bine, aflati ca subsemnata a primit o placa de intins parul de la Babyliss, de care sunt foarte multumita, iar Al Meu Ca Bradul o periuta electrica de la Braun, de care e, de asemenea, foarte incantat. Ca o picanterie, ma vad nevoita sa recunosc ca asta e primul an in care cadourile nu au fost o surpriza pentru celalalt, ci am mers impreuna la cumparaturi si ne-am ales ce ne doream, apoi eu le-am impachetat frumos (asa-i ca ma pricep? 😛 ) si le-am pus sub brad ca sa dea bine la decor si sa putem face poze in timp ce le desfacem. Fiindca nu-i asa, ce inseamna Craciun fara brad si brad fara cadouri? Si multe poze?  😉

Dupa operatiunea asta, ne-am delectat papilele gustative cu sarmalutele si salata de boeuf facute de noi in ajun, tot minunandu-ne si felicitandu-ne cat de bune ne-au iesit, mai ales ca a fost o premiera pentru noi. Daaaa, suntem acesti masterchefi in devenire! 😀 Ah, trebuie mentionata neaparat si delicioasa friptura de porc la cuptor a Bradului, care a fost atat de buna, incat s-a terminat inainte s-apuc s-o pozez si s-o fac vedeta pe Instagram!  😀

La capitolul dulce, mare ne-a fost bucuria cand am dat peste cozonaci de la Boromir, in magazinul polonez, singurul din oras cu marfa est-europeana, de unde ne aprovizionam cu produse romanesti. Ca sa fie meniul complet, am adaugat si niste dulciuri internationale, precum macarons, cheesecakes, cupcakes, tort cu capsune si biscuiti cu ciocolata. Toate au fost delicioase!

Dupa masa asta copioasa, am motait tot restul zilei pe canapea, in fata televizorului sau la flacara semineului. Da, stiu, ar fi fost mai sanatoasa o plimbare in aer liber, ca sa ardem toate caloriile, dar cu vremea asta ploioasa de aici, zau ca nu ne-a ars! A fost mult mai tentanta varianta „zacut cu burta in sus ca racanelul la soare”!

Si cam asa a fost Craciunul 2016 in familia arboricol-margelata, unul pentru care sunt mai mult decat recunoscatoare! Mai ales ca e ultimul petrecut in doi! Sincera sa fiu, abia astept Craciunul de anul viitor, in formula de trei!  😉

 CITATUL ZILEI:

„Craciunul este ziua care tine timpul impreuna.”

Alexander Smith

Faceti cunostinta cu Albert, bradul nostru international

Acasa as fi impodobit bradul in seara de Sf. Nicolae, dar cum circumstantele speciale cer masuri speciale, a trebuit sa ma adaptez. Si dupa ce sarmanul brad a asteptat cuminte in hol cateva zile, i-a venit in sfarsit si lui randul sa se gateasca de sarbatoare.

Asadar, doamnelor si domnilor, am deosebita onoare sa vi-l prezint pe Albert, bradul nostru international. Crescut cine stie unde, cumparat de italience din magazin englezesc, imbracat in podoabe facute in China, vandute de indieni si platite de romance, decorat in noaptea de 12 spre 13 decembrie 2015 de o echipa italo-romana, va bucura ochi de romani, italieni, francezi si indieni deopotriva. 😀

Mosule, acum putem spune ca suntem pregatiti. Te asteptam cu nerabdare.

Semnat, noi toti din Turnul Babel

View this post on Instagram

Albert the Tree. The #christmastree.

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

View this post on Instagram

#christmas

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

View this post on Instagram

#christmastree #red #bow

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

View this post on Instagram

#christmastree #red #bow

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

View this post on Instagram

#christmastree

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

View this post on Instagram

#christmastree

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

View this post on Instagram

#christmastree

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

CITATUL ZILEI:

„Bradul perfect pentru Craciun? Toti brazii de Craciun sunt perfecti!”

Charles Dickens

Iesi, copile cu parul balai, afara si rade la soare

guma Turbo, inghetatele Polar si Chitibus, ouale Kinder, Bonibon, halva, parizer, ciocolata Rom, eugenia, sucul de la dozator, sifoanele, prajitura de duminica, turta dulce, uniforma si cordeluta alba cu fundite, pantofiorii de lac, clasorul cu timbre, sotronul si elasticul, nu te supara frate, tomapan, din oceanul Pacific, robotul din pachete de tigari, laptele Doina al mamei, creta colorata, Mihaela si nu zaietz nu pogodi, salvati de clopotel.

Pentru multi, si mai ales pentru generatiile noi, insiruirea de mai sus nu inseamna nimic. Cei care au copilarit in anii imediat de dupa Revolutie stiu si inteleg perfect la ce ma refer. Cate imagini, sentimente si trairi poate sa stocheze si creierul asta, al nostru! Milioane de sertarase, fiecare cu amintirea lui! Unele se deschid mai des, imprastiind parfum dulce, altele sunt intepenite, isi etaleaza mai greu continutul, iar unele pur si simplu e bine sa ramana blocate pentru totdeauna!

Pe vremuri, colectionam premii I la concursurile de desene pe asfalt. Probabil ca la ora asta inca imi mai admiram diploma. Acum colectionez dezamagiri de locul I, fara sa particip la vreun concurs. La ora asta inca ma uit chioras la ele.

CITATUL ZILEI:   

“Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ne era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa.”

Ion Creangă – “Amintiri din copilărie”

Festivalul International al Luminii Spotlight Bucuresti

UNESCO a hotarat ca anul 2015 sa fie proclamat în mod oficial Anul Internațional al Luminii si al Tehnologiei Luminii, prin urmare, Primaria capitalei a organizat, in perioada 23-25 aprilie, prin ARCUB, prima editie a Festivalului International al Luminii Spotlight Bucuresti. Timp de 3 zile, Calea Victoriei, de la Biblioteca Centrală Universitară până la Piața Națiunilor Unite, a fost transformata într-o expoziție-gigant, animata de instalațiile interactive și spectacolele de lumini. Circuitul artistic al festivalului a fost compus din 23 de lucrari artistice, instalatii, sisteme de iluminare arhitecturala si videomapping-uri, in total, o suprafata iluminata de aproximativ 6000 metri matrati.

Chestia asta suna prea bine ca sa o rateze a voastra Margea, asa ca joi, dupa ce am plecat de la Noaptea Cartilor Deschise, ne-am oprit la concertul de pe Strada Franceza, exact cand pe scena Romarta canta o varianta rock’n’roll a „Umbrellei” Rhiannei. Au urmat apoi Omul cu Sobolani si Robin and the Backstabbers, dar noi nu am mai ramas, ci am luat-o in sus, pe Calea Victoriei, sa vedem despre ce e vorba de fapt la Spotlight, acest Festival al Luminii aflat la prima editie. Ei bine, dragi cititori margelati, aflati ca a fost superfain! Desi am avut foarte putin timp la dispozitie, fiindca Inuta mea trebuia sa plece, am reusit totusi sa admiram instalatiile luminoase, sa vedem proiectia de pe Cercul Militar si sa facem cateva poze. Si am ramas incantate, superincantate, megaincantate de fapt! De aceea, curioasa si dornica sa-mi fac o imagine completa a evenimentului, am vrut sa vad si restul de minunatii, asa ca sambata abia l-am tarat pe Al Meu Ca Bradul dupa mine! Fiindca la ora 21 juca Steaua, s-a invoit sa ma insoteasca doar cu conditia sa apuce si el macar a doua repriza (vaaai, cata generozitate din partea-i, nu-i asa?)! Va imaginati deci ca m-a alergat ca pe hotii de cai, sa ajunga mai repede acasa, in fata televizorului! Norocul meu ca inghesuiala teribila i-a mai incetinit ritmul si am apucat si eu sa ma bucur de una-alta! 😛 Adevarul e ca era foarte multa lume, nu aveai loc sa arunci un ac! De mult nu am mai vazut asa puhoi de oameni! Si tot continuau sa vina in valuri!

Va las acum cu cateva poze facute la Spotlight in cele doua vizite margelate.

Iluminat arhitectural pe Biblioteca Centrala Universitara, in culorile drapelului.

Cloud, opera unor artisti din Canada, o instalație de artă interactivă, construită din 6 000 de surse de iluminat.

Large Pendulum Waves, o instalatie kinetica creata de un artist olandez,  formata din 15 globuri luminoase de aproape un metru diametru si cu o greutate de 450 kg, ce oscileaza ritmic, la capatul unor cabluri fixate de un suport cu inaltime de 10 metri. O opera de arta pusa in miscare de legile fizicii, dupa cum spun organizatorii.

Light Orchestra pe fatada Palatului Telefonelor.

Video mapping pe Teatrul Odeon, realizat de Maxintensity din Ungaria, participanti la iMapp Bucharest din septembrie 2014 cu un spectacol de video mapping pe fatada Palatului Parlamentului (click pe link).

Video mapping pe Cercul Militar National, realizat de Les Ateliers Nomad, conationalii nostri care au participat si ei anul trecut la iMapp Bucharest cu un spectacol de video mapping pe Palatul Parlamentului (dati click pe link).

Pin Bucharest, instalație urbană cu tema BUCUR/EȘTI a arhitectei Olivia Monoranu.

The Sun, energia, puterea și mărimea Soarelui inglobate in opera unui artist din Cehia.

Cubic Lens, un cub cu latura de 4 metri, ridicat deasupra mulțimii și iluminat cu peste 20.000 de lumeni, o iluzie menita sa păcăleasca ochiul uman.

Triangles Unfold, o instalație modulară realizată din triunghiuri echilaterale identice care se compun la fiecare construcție într-o formă nouă. Din ce am citit, instalația a avut în fiecare noapte altă înfățișare. Asa arata sambata.

Strada B, un perete reactiv la publicul străzii.

Iluminat arhitectural pe Palatul CEC.

Lux Magnetica, o instalație biomimetică interactivă prezentată sub forma unui banc de meduze ce reacționeză prin variații de lumină la proximitatea oamenilor.

Ghost Ship, o hidro-holograma de mari dimensiuni (jeturi de circa 12m), creata de arhitectii romani din colectivul Visual Skin pentru Amsterdam Light Festival 2014. Pe masura ce vizitatorii se deplaseaza in jurul hologramei, imaginea perceputa se tranforma din profilul vasului in vederea frontala. Efectul 3D este si mai spectaculos atunci cand velele corabiei se umfla in bataia vantului. In 2015 si 2016 acest vas efemer va calatori in jurul lumii, Spotlight Bucharest International Light Festival fiind prima oprire. Chiar a fost o chestie spectaculoasa, care ne-a si udat atunci cand a fost pusa in functiune. 😀

View this post on Instagram

Ghostship

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

La final, dupa atatea poze, va las si un mic video ca sa simtiti vibe-ul festivalului .

Au mai fost si alte instalatii luminoase pe care nu am apucat sa le vad din motivele amintite la inceputul articolului, dar nah, nu le poti avea pe toate, zice o vorba din batrani! Oricum, a fost ceva inedit si foarte interesant, cum nu am vazut vreodata si m-a entuziasmat la maxim! Acum abia astept editia de anul viitor, la care organizatorii vor trebui sa munceasca pe branci, daca vor sa se autodepaseasca, fiindca aceasta prima editie le-a iesit de minune! Dupa cum se vede, a fost foarte bine primita de publicul bucurestean si a reusit sa scoata din casa o groaza de lume!

CITATUL ZILEI:

„Vezi încotro cad umbrele şi vei şti cine cerne lumina.”

Valeriu Butulescu

1 Aprilie – Ziua Internaţională a Păsărilor

Nu, nu e o păcăleală de 1 Aprilie, credeţi-mă! Ziua Păsărilor e sărbătorită încă din 1906, când a fost semnată Convenţia Internaţională pentru Protecţia Păsărilor, dorindu-se a atrage atenţia asupra speciilor pe cale de dispariţie, a căror supravieţuire depinde în totalitate de… aţi ghicit, noi, oamenii! Şi cum tot noi suntem cei care le-am adus în această situaţie, tot de noi depinde conservarea şi protejarea celor peste 10.000 de specii de păsări din lume, dintre care 12% în pericol de extincţie în următorul secol! Cifre deloc îmbucurătoare, aşa-i?

În ţara noastră, în perioada interbelică, ziua era sărbătorită mai ales în şcoli, când elevii făceau mici excursii în natură şi instalau cuiburile artificiale pentru păsări construite în timpul iernii. După război, tradiţia a fost abandonată, dar începând cu anul 1994, la iniţiativa Societăţii Ornitologice Române, Ziua Internaţională a Păsărilor este sărbătorită în fiecare an la 1 Aprilie.

Mi-aduc aminte că în generală, când era moda oracolelor (yep, i’m that old!), de câte ori dădeam peste întrebarea „Ce pasăre ţi-ar plăcea să fii?”, scriam mereu vultur. Era ceva legat de înaripata asta care mă fascina. Măreţia şi forţa ei, dimensiunile impresionante, deschiderea imensă a aripilor, privirea ageră şi zborul sigur. Dar mai ales, libertatea cu care plutea în înaltul cerului, survolând de la înălţime lumea mică a furnicilor de dedesubt. Nu a fost oare zborul cel mai mare vis dintotdeauna al omului?

Continuând în acelaşi ton, vă recomand întru plăcerea ochilor, un clasic din 1963: „The Birds” al lui Hitchcock, iar pentru gâdilarea urechilor „Ciocârlia” noastră, care îmi trimite fiori pe şira spinării ori de câte ori o ascult. Şi nu puteam uita, bineînţeles, de îmblânzirea papilelor gustative: reţeta pentru lapte de pasăre, unul din deserturile copilăriei mele, pe care nu l-am mai făcut de muuultă vreme, deci trebuie remediată cumva problema asta. 😛

Iar în cazul în care nu aveţi niciun plan de Florii şi tot trebuie arse caloriile, aflaţi că duminică, 5 aprilie, la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din capitală are loc evenimentul „Ziua Păsărilor”, care-i va bucura în special pe cei mici. Mai multe informaţii găsiţi aici. Când vorbeşti de zbor şi păsări măiastre, e imposibil să nu te ducă gândul la genialul Brâncuşi şi vorbele sale de duh, pe care vi le recomand cu drag. Acestea fiind zise, v-am pupat şi… am zburat! 😉

vultur
Sursă foto

CITATUL ZILEI:

„Nici o pasăre nu are zbor prea înalt, dacă nu zboară cu aripi proprii.”

William Blake

Mucenici plus facebook nu egal love!

mucenici

mucenic

mucenici

mucenici

mucenici

Va vine sa credeti cum cresc preturile in preajma sarbatorilor? Inainte de treaba cu Ziua Indragostitilor, Martisor & Co, un fir de lalea era 2 lei. Cat ai pocni din degete, si-a dublat pretul. Exact asa s-a intamplat si cu ingredientele pentru mucenici. Esenta de rom pe care o cumparam de obicei si-a dublat si ea pretul, dar in acelasi timp si-a injumatatit si gramajul. Samburii de nuca, 50-60 lei kg. Bine, astia au fost mereu scumpi, dar… pe bune? Sunt tavaliti cumva prin aur sau ce? In ciuda preturilor, si manati de pofta care ne isca adevarate ploi torentiale in gura, ne-am scormonit prin buzunare si am luat toate cele necesare. Ieri, inainte sa plece de la munca, ma suna Al Meu Ca Bradul sa-mi dea de stire ca vine acasa, el si foamea-n gat si „nu ma apuc eu sa fac mucenicii aia?”. He he, terminasem deja treaba, ca doar nu degeaba m-a batut la cap zilele trecute.

Ce nu i-am spus si o sa afle acum – ups!, uite cum se dau nevestele singure de gol :P, este ca era cat pe ce sa nu am cu ce mucenici sa-i potolesc pofta. Ca deh, cand stai la palavre pe chatul de pe facebook, uiti ca in bucatarie mucenicii fierb nesupravegheati, sau mai bine zis, se fac ciulama, lipiti de fundul oalei, iar bucataria se afuma cu spor (tot vine pastele si trebuie zugravit)! Ma rog, va imaginati tabloul apocaliptic smulgator de lacrimi! Asa-i ca acum intelegeti unde s-au dus opturile din mucenicii mei? Dar na, gustul conteaza mai mult decat aspectul, nu? 😛

Concluzia concluziilor si marea descoperire epocala: facebook plus mucenici nu egal love! Don’t try this at home!

CITATUL ZILEI:

„Când n-au încotro şi tigrii mănâncă iarbă.”

Proverb indian