Ultima zi de vacanta, între un răsărit și un apus de poveste

Scriu aceste rânduri în avion, de pe aplicația WordPress din telefon, anticipând, ba pardon, implorând vizita lui Mos Ene, care nu dă doi bani pe rugăciunile mele și se lasă așteptat. Nazdravana a adormit deja, întinsă pe două scaune. A furat-o somnul în timp ce ronțăia Maltesers și rezolva puzzle-uri cu Masha and the Bear. Fratele de Mărgea citește concentrat despre zeii și eroii din mitologia greacă în cartea cumpărată azi dintr-un magazin de pe lângă stația Mandraki, Al Meu Ca Bradul butonează telefonul, cu o față nu tocmai extaziată, probabil și-a verificat contul bancar și se întreabă cât ar costa un rinichi pe piața neagră. Stewardesa împinge cu năduf un cărucior plin cu parfumuri, în timp ce eu mă gândesc cât de bucuroasă trebuie să fie -God knows I am!- ca am ușurat-o de un „pantof” Carolina Herrera cu cardul Bradului consort, bineinteles și of course, că tot e Sfânta Maria mâine și uitarea se taxează. „Happy wife, happy life!” l-a consolat stewardesa și nici c-ar îndrăzni să nu-i dea dreptate! Eu nici atât! 😁

Am plecat de pe Rhodos cu o jumătate de ora întârziere și cu mai multe bagaje ca la venire, plus două-trei sacoșe din duty-free, care s-ar fi înmulțit periculos dacă mai așteptam încă puțin. Și în timp ce stăteam la coadă, suflând plictisiți în mască și păzind cu sfințenie o mapă doldora de acte, bilete, certificate covid și passenger locator forms, soarele își vedea de treaba lui, făcând ceea ce face zilnic, de cele mai multe ori neobservat și nebăgat în seamă: apunea în tihnă, oferind un splendid spectacol de lumină și culoare, după cum se poate vedea și în imaginile de mai jos (pentru care am fost apostrofată nici nu mai știu a câta oară, fiindcă nimeni din jur nu-mi înțelege dragostea arzătoare pentru fotografie – csf, n-ai csf!).

When the day is slowly fading

And the sun sinks in the west

Will you give a thought my dearest

To the one who loves you best?

Și în timp ce admiram încântată apusul soarelui, gândindu-mă că e ultimul pe tărâm elen, mi-am dat seama ca ziua de azi mi-a fost plina și rotunda ca soarele: am început-o privind și fotografiind rasaritul de pe balconul camerei de hotel și am încheiat-o minunandu-ma de apus în aeroportul Diagoras, așteptând îmbarcarea. Sa fi calculat totul și nu mi-ar fi ieșit asa precis!

CITATUL ZILEI:

“Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi.”

Goethe

Istoria Pancake Tuesday

Shrove Tuesday sau Pancake Day este tradiționala zi de ospăț înainte de Ash Wednesday, miercurea în care incepe Postului Pastelui (numit în engleza „Lent”). Shrove Tuesday, cunoscuta și ca Pancake Tuesday, Fat Tuesday ori Mardi Gras, cade întotdeauna cu 47 de zile înainte de duminica Pastelui, prin urmare data difera de la an la an, fiind cuprinsa în perioada 3 februarie – 9 martie.

In aceasta zi, îndemnați de sunetul clopotului, creștinii anglo-saxoni mergeau la biserică să se spovedească, de unde și denumirea de Shrove Tuesday („shrove” e participiul trecut al verbului „to shrive” care poate fi tradus prin „a se spovedi”, dar și „a absolvi de păcate”). Clopotul prin care credincioșii erau chemați la spovedanie a ajuns sa fie numit „Pancake Bell” (clopotul clătitelor) si încă mai sună și-n zilele noastre.

Cum postul presupune renunțarea la grăsimile animale, Shrove Tuesday era ultima zi în care toate acestea mai puteau fi adunate de prin cămară și folosite. Și ce mod mai ușor și mai rapid de a face asta decât clătitele?

‘The Pancake Bakery’ – Pieter Aertsen (1560)

Eh, da, banalele clătite au în spate o istorie lunga, de câteva sute de ani, fiind menționate în cărțile de gătit încă de la 1439, iar obiceiul invartirii lor in tigaie prin 1619. Cine ar fi crezut? De obicei nu ne gândim prea mult la originea lucrurilor care ne înconjoară, cine și cum le-a dat viata, cum au ajuns la forma pe care noi o cunoaștem azi, cum s-au răspândit în lume și sunt omniprezente în viețile noastre.

O alta chestie interesantă de care am aflat zilele astea, pe lângă faptul că englezilor le place să mănânce clătitele stropite cu zeamă de lămâie și apoi presărate cu zahăr (clar trebuie să încerc!), este că în UK, cu ocazia Shrove Tuesday se organizează curse cu clătite. Da, ați citit bine! Femeile aleargă pe stradă în sorturi de bucătărie si cu tigaile în mână. Pe lângă distracția garantată, scopul e să treceti primele linia de sosire, tu și clătita ta, adică, pe care ai tot învârtit-o în tigaie cât timp ai alergat de nebună. 😂 Zău că n-aș zice pas unei astfel de întreceri!

Pancake Race in Olney, UK (1951)
Pancake Racing, Olney, Buckinghamshire, UK (1950s)

Cea mai faimoasă și mai longeviva cursă cu clătite se ține în Olney, Buckinghamshire încă de la 1445 și se crede că ea se datorează unei gospodine care a auzit clopotul chemând la spovedanie în timp ce făcea clătite și, îngrijorată peste puteri că a întârziat, a fugit disperată spre biserică cu tigaia în mână și încă purtând sorțul de bucătărie. Anul ăsta, Olney Pancake Race nu s-a mai ținut din cauza pandemiei, dar pentru doritoare, următoarea cursă va fi pe 1 martie 2022. Ce să vezi, exact de ziua mea! 😂 Păcat ca participarea e rezervata doar locuitoarelor din Olney, maxim 25 la numar! Ah, și câștigătoarea de anul trecut, Katie Godof, a terminat cursa de 415 yarzi, adică 379,5 m în 66 de secunde, deci e treabă serioasă, nenică! Mai jos aveți un videoclip cu întrecerea din 2012.

Istoria Irlandei fiind strâns legată de cea a Angliei, și aici se sărbătorește Pancake Tuesday. La grădiniță, azi au avut activități legate de clătite, bineinteles, dar Nazdravana mea nu are de unde ști, fiindcă nu a avut chef să meargă. Am fost în schimb în parc, unde s-a jucat cu prietenul ei Arthur, apoi am intrat în Tesco să mai cumpărăm de-ale gurii. Cum era de așteptat, aveau la vânzare o groază de clătite în cinstea sărbătorii de azi, așa că nu am plecat nici noi cu mâna goală. Am luat și ingrediente, fiindcă ideea inițială era să facem împreună clătite, dar nu am mai apucat. Ne inghesuia rău foamea pe amândouă, iar Nazdravana era obosită după atâta alergatura în parc, asa că am garnisit frumos cu fructe, frișcă și sirop de arțar clătitele americane cumpărate din Tesco și ne-am bucurat de un prânz pe cinste. Lăsând modestia de-o parte, pot spune că au fost la fel de gustoase pe cât de bine arată în poze! 😁 Iar AICI puteți vedea cum am sărbătorit Pancake Tuesday anul trecut.

CITATUL ZILEI:

„Mierea bună e dulce şi în întuneric.”

Proverb bengalez