Citatul zilei, Mulţi ani trăiască!

Ganduri de 1 Decembrie 2017

Prin 2011, cu ocazia Zilei Nationale, scriam din inima si cu cea mai mare sinceritate, articolul asta. Azi facebook mi-a amintit de el si uite asa l-am redistribuit atat pe pagina blogului, cat si pe zidul meu, nu inainte insa de a-l reciti. Lucru ce m-a facut sa ma intreb daca ceea ce scriam acum 6 ani mai este inca de actualitate, daca sentimentele mele pentru locul in care m-am nascut s-au schimbat, tinand cont si de faptul ca nu mai locuiesc in Romania de mai bine de 2 ani deja. Uau, ce repede trece timpul!

Citesc online tot felul de comentarii ale romanilor din diaspora si nu numai. Trecand peste faptul rusinos ca cea mai mare parte din ei nu-si cunosc de nicio culoare propria limba si deci habar n-au sa scrie si sa se exprime in limba romana, ei bine, romanii se impart in doua tabere:

  • cei care hulesc cu inversunare tara din care au plecat si o ridica in slavi pe cea care i-a adoptat, profitand de fiecare ocazie pentru a se lauda cu viata buna pe care o duc acum si
  • cei care pozeaza in biete victime fara vina, ei fiind de fapt niste mari patrioti si iubitori de tara, neam si traditii, urmasi ai vitejilor daci, obligati sa manance o paine amara (urasc din toata inima expresia asta!) printre straini si sa duca deci o viata chinuita si inlacrimata, lipsita de orice bucurie.

Sincer, ambele tabere deopotriva, pe cat ma amuza, pe atat ma si enerveaza. Eu una nu inteleg de unde atata inversunare, de ce lucrurile trebuie sa fie neaparat ori albe, ori negre?! Stiti, mai exista si nuante de gri! Nu stiu daca 50, dar ma rog, asta e alta poveste! 😛 Noi romanii suntem foarte pasionali, na, ne clocoteste sange latin in vene, si suntem deci si foarte usor de invrajbit unul impotriva celuilat! Echilibrul nu ne este prea cunoscut! Si exact pentru asta militez eu! Indemn la echilibru, din toate punctele de vedere si in orice plan! Mai ales pe plan emotional! Ori aici e smecheria: nu poti tinde spre echilibru daca nu esti impacat… cu tine, cu alegerile tale, cu viata ta! Da, adevarul este ca viata-i de multe ori nedreapta, te arunca in situatii de tot felul, pentru care nu esti vinovat ori responsabil. Dar esti in schimb, responsabil pentru felul in care reactionezi si pentru alegerile pe care le faci. Trebuie sa te descurci cum poti tu mai bine cu ceea ce ai si ti se da in acel moment, astfel incat la final, sa fii impacat ca ai facut tot ce ai putut cu ce ai avut. Eh, si vedeti cum ajungem din nou tot la faza cu impacarea?

Da, e greu printre straini. Desi mie, recunosc, mi-a fost mult mai greu printre ai mei. Dar asta e doar cazul meu si face obiectul unui articol separat. Da, e greu sa te rupi de tot ceea ce cunosti si sa o iei de la zero, intr-o lume noua, cu alte reguli, cu oameni diferiti, cu obiceiuri si mentalitati diferite. E al dracului de greu sa te adaptezi, mai ales daca nu esti genul maleabil. Dar o sa-ti fie si mai greu, de o mie de ori mai greu, daca pleci pe noul drum strans in tine ca un arici. Daca nu-ti deschizi ochii, dar mai ales inima, vei da gres din start si nu te vei acomoda niciodata. Te vei incarca de frustrari si nefericire, te vei simti un outsider in fiecare secunda din viata ta mizerabila, si uite asa vei ajunge sa te plangi tuturor (mai ales pe facebook), in dulcele stil romanesc, ca strainatatea e de rahat, ca mananci o paine amara si fiecare zi e pentru tine un chin. Ah, ce-mi mai place mie de astia care se vaita de zici ca-i tine cineva in lanturi intr-un beci intunecos si rece, dar nici acasa, unde sunt absolut convinsi ca le-ar fi mai bine, nu se intorc! In loc sa te vaiti intruna si sa te concentrezi doar pe lucrurile negative, nu mai bine incerci sa schimbi ceva?

Scriu astea din proprie experienta, fiindca desi stiu bine de ce si pentru ce am plecat, care mi-e scopul si unde vreau sa ajung, nici pe mine nu m-au ocolit momentele dificile. Cel mai greu mi-a fost cand ne-am mutat din Anglia in Irlanda. Londra era, este si va fi mereu febletea mea, nici nu visam atunci cand am plecat din tara, ca voi iubi atat de mult orasul asta si bineinteles ca nici nu-mi doream sa-l parasesc! Dar viata a avut alte planuri. Prin urmare, mi-a fost foarte greu sa accept situatia si sa ma deschid catre noua experienta. Abia acum, dupa atata timp, pot spune ca in sfarsit, mi-am schimbat modul de a vedea lucrurile, am acceptat ce nu am putut schimba si am inceput sa muncesc la ceea ce depinde de mine. Starea de bine nu vine cand ai mintea intr-un loc si picioarele-ntr-altul!

Revenind la cele scrise la inceputul articolului, spun cu mana pe inima ca inca iubesc Romania, dar am realizat ca Romania aia frumoasa pe care eu o stiam si de care mi-e dor, nu mai exista decat in amintirile mele. Poate ca nici nu a existat vreodata in alta parte decat acolo. Nici aici nu umbla cainii cu covrigi in coada, sa ne intelegem, are si Irlanda defectele ei, fiindca nu exista padure fara uscaturi, dar aici am inceput sa sper la lucruri la care in Romania nici macar nu indrazneam sa visez. Aici stiu ca exista o sansa.

Inchei spunand ca „acasa” este acolo unde te simti tu bine, indiferent ce zic ceilalti, cand ai mintea, inima si trupul la un loc. Asa ca LA MULTI ANI, ROMANILOR, oriunde v-ati afla si oricare va este „acasa”!

CITATUL ZILEI :

„Patriotismul nu inseamna ura impotriva altor neamuri, ci datorie catre neamul nostru; nu inseamna pretentia ca suntem cel mai vrednic popor din lume, ci indemnul sa devenim un popor vrednic.”

Mihail Sadoveanu

Reclame
Aventura londoneza, Mulţi ani trăiască!

Pentru Eliza, in loc de la multi ani

Peste patru zile se implinesc 10 luni de cand locuiesc in Anglia. Luni atat de intense si pline de viata, incat nici acum nu mi-am revenit. Sunt inca buimaca de la atatea schimbari, intamplari si rasturnari. Azi mi-am amintit ca inainte de plecare, doua lucruri mari si late imi framantau creierul si nu ma lasau sa dorm: 1. vremea, da, faimoasa vreme londoneza ma ingrozea la culme: ma vedeam singura, mancata de depresie, intr-un tablou ud si gri, singura culoare tasnind din venele-mi taiate pe lung si 2. oamenii pe care aveam, vrand-nevrand, sa-i intalnesc aici. Stiindu-ma ca intotdeauna am fost un magnet irezistibil pentru toate scursurile umane, ma pregatisem deja sufleteste pentru ce era mai rau. Nici nu banuiam atunci ca soarta planuia sa ma surprinda si sa-mi demonstreze cat de mult ma inselam!

Primul om fain intalnit in aventura mea pe taramul reginei a venit in chip de bruneta apriga si oachesa, cu ras rotund si plin: Eliza, colega mea de camera. 10 luni am impartit nu doar o camera, ci si lacrimile, bucuriile, visurile, temerile, indoielile si toata viata care a incaput in ea… si-n noi. Azi, cand mi-am luat si ultimele lucruri ramase acolo, in camaruta noastra cat o viata (dupa ce am amanat pe cat posibil momentul, pentru ca urasc sfarsiturile si despartirile), m-am asezat descumpanita pe patul dezgolit, mi-am rotit privirea in jur si totul mi-a aparut deodata intr-o lumina atat de trista, fara tine, fara mine, un manunchi de amintiri a devenit tot ce-am trait impreuna.

O ora jumate intarziere. Ploaia de pe Luton si indianul Malik care adormise in masina in parcarea aeroportului. 11 flamanzi si un bed&breakfast de negasit. Cristina cu „Ha, ha, ha o sa va manance vrajitoarea asta batrana si fara dinti!”. Plictiseala din Ledbury cu numai-mancare-n-a-fost-aia din care home si cum ne-am ratacit drumul spre casa lu’ Miss Polly fiindca toate casele aratau la fel. Ovidiu cand ne-a poreclit „Pisi London”. Coatele tale si „Ce zice fata, asta aici?” de la traininguri. Gradina babutei unde fumai in fiecare dimineata. Pizza de la Tesco. Tu cand era sa-i rupi scaunul decapotabilei lu’ Miss Polly. Prima noastra calatorie cu trenul in Anglia si inevitabila intrebare „Fata, sigur ne-am urcat in trenul care trebuia?”

#landscape #fromabove

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

Think #green! #towntrail #ledbury

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

Anca si primele noastre carduri Oyster. June care n-a avut nimic cu tine, doar cu mine! Dulcea nebunie din Camden si mancarea chinezeasca din The Stables mereu la aceeasi masa, de langa armasarul ala negru din metal. Dezinteresul lui Irfan si cum ne-am cautat singure chirie in Londra. Indienii si Edgware. Italienii si Wembley. Tipii aia misto care ne-au ajutat cu bagajele la Hendon Central. Geamantanele noastre facute bucati, zacand langa tomberoane.

#blackbeauty

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

Busy Camden

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

Cum am venit pe picioare din Wembley Central, incarcate de cumparaturi de la Primark,  fiindca iti uitasei tu Oysterul. Injuraturi. Multe injuraturi. „Fata, eu nu mai stau in Anglia, plec acasa!” „Fata, nu pleci nicaieri, stai aici cu mine!”

Toate platourile cu mancare turceasca de la Gokuyuzu. Wembley Fashion Outlet si mesele la Nando’s.  Roberta intrebandu-ne daca suntem un cuplu. Kinou si paradele ei fashion. Noaptea intr-un club din Soho cu toti din casa. Cadourile de Mos Nicolae. Bradul nostru international. Craciunul in stil romano-italian. Cum am dat noroc cu dozele de Cola in noaptea de Revelion. Noi doua vaitandu-ne ca suntem singure. Noi doua razand intruna nopti la rand. Cum ne asteptam una pe alta la sfarsitul turei. Salata-ta-cea-mai-buna-din-lume. „Pisi, iar nu mai e apa calda!”. „Iar mi-a disparut laptele!”. „M-am saturat pana peste cap de casa asta!”. Diminetile in care tu faceai curatenie si eu dormeam bustean. Jumatatea ta de camera impecabila si a mea… aratand ca a vecinului Rakshit. „Ma, what are you smoking? My head hurts.”. Aziz cu „MMA” rasunand in boxe. Hemel si pensatul. Birmingham si Oana cu salata ei de peste afumat. Baklavale la Patchi. Shisha pe Edgware Road. Seara aia faina la Riviera Lounge. „Pisi, asa a fost sa fie! Asta e un semn de la Dumnezeu!”.

Stii cum ziceam noi mereu ca viata asta a noastra de acum o sa se incheie la un moment dat? Si cum ne intristam de fiecare data cand ne gandeam la asta? Se pare ca a sosit momentul. Dar sa nu fim triste ca s-a terminat, ci bucuroase ca s-a intamplat. Lacrimile care mi-au udat azi obrajii, stand acolo, singura in camera noastra, sunt de bucurie si recunostinta. Sunt bucuroasa ca te-am cunoscut si iti sunt recunoscatoare pentru tot. Nu stiu ce va mai fi de acum inainte, unde ne-o duce viata pe fiecare, dar usa mea iti va fi mereu deschisa, chiar daca voi fi la celalalt capat al pamantului. Eu nu uit!

Se zice ca anumite lucruri sunt menite sa se intample, asa cum anumiti oameni sunt sortiti sa se intalneasca! Si se mai zice ca fiecare din noi purtam pentru vesnicie o bucata din oamenii pe care i-am intalnit. Sunt fericita si onorata sa am pentru totdeauna o bucatica din tine in mine!

LA MULTI ANI, ELIZA!

CITATUL ZILEI:

„In om e un nesfarsit sir de oameni.”

Mihai Eminescu

Aventura londoneza, Citatul zilei, Fotografia săptămânii, Mulţi ani trăiască!, Propriu şi personal

Mos Nic te gaseste oriunde

Daca mai era nevoie, iata dovada ca radacinile nu se desprind de tine o data cu mutatul pe alte meleaguri, ca indiferent unde te poarta viata, tu porti in bagaje traditiile cu care ai crescut:

Si-a zis Mosu’-n barba ca dupa un an si mai ales o vara cu agitatie maxima, merita si Margeluta, fetita cuminte, dar ambitioasa si luptatoare (da, chiar ma laud acum), sa fie pricopsita cu niscaiva atentii. Si cand Mos Nic (te) vrea, te gaseste si-n gaura de sarpe:

Cum altfel putea continua ziua, daca nu in acelasi ton? Asta s-ar traduce prin fetele+mall=love. Ati prins ideea, v-ati facut deci o imagine. 😛

#themall #shopping #woodgreen #london #uk #england #christmastree

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

#christmastrees everywhere!

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

Si ca sa fie treaba treaba, am incheiat ziua cu ditamai platoul cu bunatati turcesti (n-am poze ca le-am halit mai repede decat bate Bolt recorduri) si un film la cinema. „Victor Frankenstein” e belea! De fapt, nu, nu filmul, ci James McAvoy! Omul asta chiar stie sa joace! I’m in looooooveee!

P.S.: A aflat Mosu’ ca Margeluta le indrageste pe 3 din italiencele cu care imparte casa si le-a adus si lor ceva dulce. Un gest mic si firesc pentru subsemnata, dar care pe ele le-a impresionat teribil! Si-o ocazie minunata de-a le vorbi despre traditiile romanesti din aceasta luna! Ca tot umbla vorba ca sharing is caring, nu? 😉

La multi ani sarbatoritilor de azi! Sper ca ati petrecut de minune si nu v-a durut prea tare cand au aruncat toti cu daruri in voi! 😛

CITATUL ZILEI:

„Modul in care daruiesti valoreaza mai mult decat darul insusi.”

Pierre Corneille

Încreţi-mi-ar creierul!, Mulţi ani trăiască!, Olteanca in Capitala

9 Mai – Ziua Europei si cum a fost la Piata Statelor Membre ale UE din Cismigiu

La Paris, in 9 mai 1950, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, citea în faţa presei internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg să-şi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel, propunand astfel crearea unei instituţii europene supranaţionale, însărcinată cu gestionarea industriei cărbunelui şi oţelului, sector care constituia, la vremea respectivă, baza întregii puteri militare. Acela a fost momentul in care s-a asezat piatra de temelie a Uniunii Europene. In iunie 1985, Consiliul European de la Milano a decis ca ziua de 9 mai sa fie sarbatorita ca Zi a Europei. Anul acesta se implinesc 30 de ani de la acea hotarare, precum si 10 ani de la semnarea de catre Romania a Tratatului de Aderare la Uniunea Europeana (25 aprilie 2005).

Pentru a sarbatori Ziua Europei, in Parcul Cismigiu s-a organizat azi un targ al Statelor Membre ale Uniunii Europene, care a reunit reprezentanţi din 22 de ţări (Austria, Belgia, Croaţia, Cipru, Cehia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Malta, Olanda, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Spania şi Suedia) pentru a le prezenta vizitatorilor obiceiuri, activități și oferte turistice, precum și spectacole artistice tradiționale. In plus, fanfare europene (in total peste130 de muzicieni) au sustinut recitaluri atat in Parcul Cismigiu, cat si in alte zone ale Bucurestiului (Parcul Unirii, Parcul Herastrau si Piata Universitatii).

Cum Margelutei ii place sa ia pulsul orasului si sa vada cu ochii ei tot ce se petrece, bineinteles ca a fost prezenta in Cismigiu, la sus-numitul targ, tarandu-l dupa ea si pe Bradul consort, care in ciuda vremii frumoase, numai chef de iesit nu avea! But she’s so evil and she doesn’t accept no for an answer, muahahahaaa! 😛 Noroc ca mai tarziu ni s-a alaturat prietena mea Inuta, si astfel l-a salvat de la chinul de a vedea si prezentarea despre planete de la Palatul Sutu.

Targul s-a deschis la ora 11 si am inteles ca ar fi fost prezent primarul capitalei, Sorin Oprescu plus alti oficiali UE, dar noi am ajuns acolo pe la 12:30 si n-am apucat sa-i vedem, nu ca ne-am fi dorit! Standurile nu ni s-au parut foarte interesante. O multime de brosuri pe care lumea le indesa in geanta doar de dragul de a nu pleca cu mana goala, ceva mancare si… cam atat!

Daca Belgia vindea gauffre, Austria turta duce, Spania tigai pentru paella, Romania s-a prezentat cu faimoasa ceramica de Horezu, inscrisa pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitățiii UNESCO. Un mester olar demonstra live cum lutul prinde viata in maini pricepute.

La standul Olandei, pe langa o figurina in marime naturala a unei… vaci si niste sabotii supradimensionati, ce puteai gasi daca nu… cascaval?

Partea cea mai interesanta au fost momentele artistice petrecute pe scena, care au captat atentia tuturor vizitatorilor. Cand am ajuns noi, era in plina desfasurare piesa de teatru a reprezentantilor Finlandei.

Reprezentantii Austriei au adus pe scena ritmuri de tobe indracite:

Dansurile din Grecia mi-au placut la nebunie. Foarte, foarte talentati cei mici, dar mai ales cei mari, grupul Kymata. Atata pasiune si placere de a dansa si a trai muzica!

Puii de romani, talentati si frumosi:

Dansurile din Cipru m-au tinut cu sufletul la gura, atenta la paharele pe care le purtau pe cap si le invarteau in acele site. Si nu, nu s-a spart niciunul! 😀

O tarantella italieneasca:

A urmat, din Polonia, trupa de dans „Solonczanka” cu ale sale minunate costume, care pe langa faptul ca m-au dus imediat cu gandul la „Sobiesky si romanii”, imi dadeau mie senzatia ca mor de cald, dar celor care le purtau? :)))

Intercalat cu spectacolele de pe scena (si uneori concomitent, ca a trebuit sa aleg intre fanfara scotienilor si niste dansuri grecesti – mare oftica!), in zona foisorului dadeau reprezentatii diverse fanfare europene. Le-am prins pe cea din Ungaria, care mi-a placut tare tare mult, Scotia care a impresionat audienta prin inedit si cea din Franta, care nu mi s-a parut cine stie ce, fiindca ma asteptam la muzica de fanfara, nu doar batut din tobe de parca se pleca la razboi.

Pe la ora 18, Al Meu Ca Bradul a plecat acasa (a fost prea mult pentru el! 😀 ), iar eu si Inuta la Palatul Sutu, la prezentarea „Calatorie prin Univers”, despre care va povestesc data viitoare.

Concluzia concluziilor e ca am avut parte de o zi minunata, care mi-a mers la suflet. Nu o sa pot intelege niciodata de ce intr-o zi frumoasa de week-end, unii aleg sa stea in casa, in fata televizorului, cand intr-un oras atat de viu ca Bucurestiul se petrec atat de multe lucruri interesante?!

CITATUL ZILEI:

„Când te trezești dimineața, gândește-te ce privilegiu prețios ai să fii în viață, să respiri, să gândești, să te bucuri, să iubești.”

Marcus Aurelius

Citatul zilei, Fotografia săptămânii, Mulţi ani trăiască!, Propriu şi personal

Dulcegarie florala de 8 Martie

8 martie

8 martie

8 martie

8 martie

8 martie dulce

Din seria „pimp my bouquet”, iata cum s-a transformat anul asta „clasicul” buchet de 8 Martie pentru Margeluta! Spuneti voi, cum sa nu te indulcesti, atat la propriu, cat si la figurat, cand primesti in dar asa flori speciale? Cel putin ai siguranta ca nu vei fi nevoita sa aduni petale cazute dupa numai doua zile! Va garantez insa ca astea nu vor trai nici macar atat, fiindca imediat ce le-ai primit, te va napadi o pofta nebuna sa musti din ele! 😀

8 martieIar floricica asta simpatica intruchipeaza ultimul martisor pe anul asta! Ca doar flori fara martisor in luna femeilor, nu prea merge! Si gata, fetelor, s-a dus frenezia snururilor alb-rosii! Acum trebuie doar sa asteptam sa infloreasca pomii, ca sa le innodam pe ramurile lor!

Iar pe final, trebuie neaparat sa spun ca desi am adorat dintotdeauna luna martie, fiind luna in care m-am nascut, abia acum a inceput cu adevarat sa-mi placa sa primesc cadouri! Nu ma mai sperie practica asta cum se intampla in urma cu cativa ani, fiindca in ultimul timp am avut parte numai de daruri foarte inspirate! Sau poate in sfarsit, am invatat eu sa ma bucur de toate, chiar daca sunt sau nu pe gustul meu! Poate am invatat sa apreciez… intentia! Asa ca lasati cadourile sa vina la mine! 😀 Abia astept sa-mi ajunga si trusa de pensule profi pentru machiaj. Eh da, Al Meu Ca Bradul stie cu siguranta cum sa ma alinte! 😉

CITATUL ZILEI:

„Toate popoarele civilizate au respectat femeia”.

Jean Jacques Rousseau

Încreţi-mi-ar creierul!, Mulţi ani trăiască!, Urechi fericite

Top 8 melodii romanesti pentru mame de 8 Martie

De cand Siragurile au aparut in viata mea, in 2009 mai exact, nu am ratat niciodata ocazia de a face urari cu ocazia sarbatorii de 8 Martie. Nici azi nu o sa fie altfel, doar ca de data asta am ales sa o fac diferit, printr-un top muzical compus din 8 cantece romanesti dedicate mamelor si-n special mamei mele. Recunosc ca am scris aceasta postare cu gandul la ea. O regasesc in fiecare din melodiile de mai jos. Si cel mai mult ma bucura faptul ca am mai castigat un cititor fidel, chiar in persoana mamei mele. Acum imi poate si ea citi gandurile asternute aici, in casuta mea virtuala si se pare ca-i si place. 😀 Prin urmare, vreau sa-i spun ca mi-e tare, taaaare dor de ea, ca e un om minunat si o mama fantastica! Si de m-as naste iar, tot pe ea as alege-o ca mama! ❤

Iar voua, tuturor prezentelor feminine care-mi trec pragul Siragurilor, va doresc sa petreceti o seara frumoasa in companie placuta si sa cunoasteti din plin sintagma „femeie implinita”, indiferent de ce inseamna asta pentru fiecare dintre voi!

Iar acum topul muzical. Impropriu spus „top”, fiindca e mai degraba o lista, una alcatuita din melodii vechi si noi, fara a fi aranjate intr-o ordine anume. Sper sa va gadile auzul si sa va duca cu gandul la mamele voastre, acesti ingeri care ne-au dat viata si ne poarta de grija pana in ultima clipa. Pretuiti-le!

1. „De ziua ta, mamico” – Madalina Manole

2. „Mama mea e cea mai” – Cleopatra Stratan

3. „Mama, doar mama” – Corina Chiriac

4. „Multumesc, iubita mama” – Mirabela Dauer sau poate preferati varianta Savoy.

5. „Mama” – Anastasia Lazariuc

6. „Mama” – Holograf

7. „Cantec pentru mama” – Talisman

8. „Cantec pentru mama” – Tudor Gheorghe

CITATUL ZILEI:

 “Tot ce sunt sau ce sper sa devin ii datorez ingerului care a fost mama.”

Abraham Lincoln

Din gura altora, Mulţi ani trăiască!, Povestioara de vineri

Tarii mele si Poporului meu

Cand veti citi aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina…Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca o data, chiar de dincolo de linistea mormantului.

Abia implinisem 17 ani cand am venit la tine. Eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina si sunt si astazi mandra de a fi fost nascuta Engleza; dar cand am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca.La inceput n-a fost usor. Eram singura, intr-o tara straina, singura intre straini. Dar prea putini sunt acei care se reculeg sa cugete cat de grea este calea pe care o Principesa straina trebuie s-o parcurga ca sa devie una cu noua tara in care a fost chemata.Am devenit a voastra prin bucurie si prin durere. Privind inapoi, e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea? Cred ca bucuria a fost  cea mai mare, dar mai lunga a fost durerea…

Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste. Abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii…Poate de mine va veti aminti, deoarece v-am iubit cu toata puterea inimii mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant; mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare.Mi-a fost dat sa traiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de mare restriste si vremuri de mari indepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat sa-ti fiu calauza, sa-ti fiu inspiratoare, sa fiu aceea care a pastrat flacara vie, aceea care a devenit centrul de indarjire in zilele cele mai negre.Aceasta ti-o pot spune astazi, caci nu mai sunt in viata. In acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag: m-ai numit „Mama tuturor” si asa vreau sa raman in amintirea ta, aceea care putea totdeauna sa fie gasita, in clipele de durere sau de pericol…

A venit mai tarziu o vreme cand m-ati negat, dar aceasta este soarta mamelor; am primit aceasta si v-am iubit mai departe, cu toate ca nu va puteam ajuta asa de mult ca in zilele cand credeati in mine. Dar aceasta e uitata.Atat timp am fost in mijlocul tau incat mi se pare abia cu putinta ca trebuie sa te parasesc; totusi, orice om ajunge la capatul drumului. Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic pentru ultima data mainile pentru o binecuvantare…Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate… Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta am impartasit-o atatia ani, al carei vis stramosesc l-am visat si eu si mi-a fost ingaduit sa-l vad implinit. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre alte natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa…Am credinta ca v-am priceput; n-am judecat, am iubit…Niciodata nu mi-au placut formele si formulele, nu prea luam uneori seama la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevarul si am visat sa traiesc in lumina soarelui, insa fiecare traieste cum poate, nu cum ar dori…Dar cand iti vei aminti de mine, Poporul meu, gandeste-te ca la una care a indragit viata si frumusetea, care a fost prea cinstita ca sa fie cu bagare de seama, prea miloasa sa fie invingatoare, prea iubitoare ca sa judece. N-am nici o avutie sa va las; ceea ce cu atata marinimie mi-ati daruit am cheltuit intre voi; am infrumusetat acele locuri unde mi-a fost dat sa traiesc. Daca toate cele frumoase iti vor aminti de mine, atunci voi fi deplin rasplatita de dragostea ce ti-am daruit-o, fiindca frumosul mi-a fost un crez. Am redesteptat la o viata noua micul castel parasit de la Bran, dar Tenha-Juvah de la Balcic a fost locul cel infaptuit, acolo mi-a fost dat sa fac din vis un adevar si fiindca aceasta a insemnat pentru mine mai mult decat  as putea talmaci vreodata am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea sa fie adusa si asezata in Stella Maris, biserica pe care am cladit-o la marginea marii…Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langa iubitul meu sot, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii pe care al cladit-o. In decursul unei lungi vieti, atatia au venit la inima mea incat moarta chiar as dori sa mai poata veni la ea de-alungul potecii cu crini ce mi-a fost mandria si bucuria… Vreau sa odihnesc acolo, in mijlocul frumusetilor faurite de mine, in mijlocul florilor ce le-am sadit. Si cum acolo se gaseste inima mea, eu nu vreau sa fie un loc de jale, ci dimpotriva, de pace si de farmec, cum a fost cand eram in viata.Incredintez copiii mei inimii Poporului meu; fiind muritori, pot gresi, dar inimile lor sunt calde, asa cum a fost a mea. Iubiti-i si fiti folositori unul altuia, caci asa trebuie sa fie. Si acum, va zic ramas bun pe veci. De-acum inainte nu va voi putea trimite niciun semn. Dar mai presus de toate aminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit si te binecuvantez cu ultima mea suflare.

                         Maria

Regina Maria

Povestioara gasita aici si publicata cu ocazia zilei de 24 ianuarie, la implinirea a 156 de ani de la Mica Unire.