Darul

Se povesteste cã un tânãr, singur la pãrinti, urma sã-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masinã expusã în vitrina unui magazin auto. Stia cã tatãl lui îsi poate permite sã cumpere o astfel de masinã, asa cã si-a exprimat dorinta sã o primeascã în dar la absolvire.

Ziua mult asteptatã se apropia, însã fãrã ca tânãrul sã poatã depista vreun semn cã masina mult visatã va intra în posesia lui. O usoarã dezamãgire începuse sã i se cuibãreascã în inimã.

În seara dinaintea festivitãtii de absolvire, tatãl si-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetatã, rostind emotionat: „Felicitãri, fiule!”

Fiul a deschis cutia, sperând cã va gãsi în ea cheile masinii. Însã în cutie se afla o biblie scumpã, îmbrãcatã în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertã. Dezamãgirea i s-a transformat în mânie.

– Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?

Trântind Biblia pe biroul tatãlui, tânãrul a iesit furios din camerã, pãrãsind definitiv casa tatãlui sãu.

Anii au trecut. Tânãrul de odinioarã avea de-acum o afacere prosperã si o familie frumoasã. Într-un târziu, si-a dat seama cã vremea nu stã în loc si a hotãrât sã-si viziteze tatãl, pe care nu-l mai vãzuse din ajunul absolvirii facultãtii. Însã înainte ca sã poatã pleca la drum, o telegramã fulger îl anuntã cã tatãl lui a decedat si cã toatã averea i-a rãmas lui, ca singur
mostenitor.

Ajuns din nou acasã dupã ani de zile, inima i-a fost coplesitã de tristete si regrete. A intrat în biroul tatãlui sãu. La un capãt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii – în aceeasi pozitie în care o lãsase el înainte de a pãrãsi casa pãrinteascã. Cu ochii împãienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început sã citeascã în ea. La un moment dat, întorcând încã o filã, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat sã ridice plicul, pe care se afla adresa
magazinului auto de unde sperase cu ani în urmã sã primeascã masina mult visatã. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj.

De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântãrile din viata noastra, doar pentru cã nu sunt „împachetate” cum ne-am asteptat?