Crezul optimistului

IMI PROMIT mie insumi… sa fiu atat de puternic incat nimic sa nu imi tulbure linistea sufleteasca.
    IMI PROMIT mie insumi… sa vorbesc fiecarei persoane pe care o intalnesc numai despre sanatate, fericire si prosperitate.
    IMI PROMIT mie insumi… sa-mi fac toti prietenii sa simta ca exista ceva valoros si deosebit in fiecare din ei.
    IMI PROMIT mie insumi… sa vad intotdeauna partea buna a lucrurilor si sa-mi transform optimismul in realitate.
    IMI PROMIT mie insumi… sa ma gandesc doar la ce-i mai bun, sa muncesc doar pentru ce-i mai bun, sa ma astept doar la ce-i mai bun.
    IMI PROMIT mie insumi…. sa fiu la fel de entuziasmat de succesul altora la fel cum sunt de al meu.
    IMI PROMIT mie insumi… sa uit greselile trecutului si sa ma concentrez asupra marilor realizari din viitor.
    IMI PROMIT mie insumi… sa fiu intotdeauna vesel si luminos si sa ofer un zambet fiecarei fiinte pe care o intalnesc.
    IMI PROMIT mie insumi… sa imi acord atata timp pentru propria dezvoltare incat sa nu am timp sa ii critic pe ceilalti.
    IMI PROMIT mie insumi… sa fiu prea mare ca sa ma ingrijorez, prea nobil ca sa ma infurii, prea puternic ca sa ma tem, prea fericit ca sa permit prezenta necazurilor.
    IMI PROMIT mie insumi… sa gandesc bine despre mine si sa arat acest lucru lumii nu in mod zgomotos si ostentativ, ci prin fapte mari.
    IMI PROMIT mie insumi… imi promit mie insumi sa traiesc in credinta ca lumea intreaga este de partea mea atata timp cat sunt loial lucrurilor celor mai bune care se afla in mine.

Christian Larson

Text găsit pe Facebook.

Si cu asta, dragii mei margelati pasionati de povesti cu talc si texte motivationale, se incheie, dupa mai bine de 10 ani, rubrica POVESTIOARA DE VINERI.

Sarac, dar cinstit

În timpul războiului, viața era tare grea și oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani și a trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare, el va oferi pâine oricărui copil și asta fără niciun ban. A doua zi, încă din zori, mulți prichindei se strânseseră în fața casei în care locuia omul atât de bun la suflet. Când acesta a apărut cu niște coșuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând fiecare să apuce pâine cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goană, bucuros că prinsese o bucată mai mare. Era acolo o hărmălaie …

Dar omul a observat că undeva, la marginea curții, aștepta cuminte o fetiță. După ce toți ceilalți copii și-au ales ce pâini au vrut și au plecat cu ele, fetița s-a apropiat și ea de primul coș și s-a uitat în el. Dar acolo nu mai rămăsese nimic. A căutat și în cel de-al doilea coș, dar și acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coș a găsit o pâinică mică, mică, pe care niciun copil nu o băgase în seamă. Fetița a luat-o, a mulțumit frumos pentru pâine și a plecat spre casă.

Toată ziua a stat omul și s-a gândit la cum se purtase acea fată și, ca urmare, a dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică, dar în care să fie puși 10 galbeni. Apoi, dis de dimineață, a așezat pâinica deasupra celorlalte pâini și a ieșit iarăși cu toate coșurile în curte, unde copiii deja se strânseseră și așteptau nerăbdători. Din nou s-au repezit și s-au luat la harță. La sfârșit, fetița noastră, care așteptase cuminte, ca și în ziua precedentă, s-a ales tot cu pâinea cea mai mică, singura rămasă. Și de această dată i-a mulțumit frumos omului și s-a grăbit spre casă, unde mama ei o aștepta. Când s-au așezat la masă și femeia a rupt pâinea, ce să vezi?!, galbenii s-au răsturnat pe masă din aluatul proaspăt.

– Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu acești bani? Dacă banii au ajuns din greșeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut brutarului, în timp ce frământa aluatul. Ia-i și du-i imediat înapoi!

S-a întors fetița la casa omului și i-a dat acestuia toți banii, spunându-i cum mama ei i-a găsit în pâinica primită. Privind-o cu drag, omul i-a răspuns:

– Banii aceia nu au ajuns întâmplător acolo. După ce am văzut ieri cum ai avut răbdare și cum te-ai mulțumit chiar și cu mai puțin, am hotărât să te răsplătesc. Astăzi, am văzut și cât ești de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra totul, dar tu mi-ai adus banii înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineață când vei veni să iei și tu o pâinică, vei primi și câte zece galbeni.

Doamne, ce bucuroasă a fost fetița! Nu știa cum să-i mulțumească omului pentru atâta bunătate. S-a dus în fuga la mama ei și i-a dat bănuții, după care i-a povestit totul, iar mama a povățuit-o și de această dată, iar fata i-a urmat sfatul.

Așa se face că, de atunci, în fiecare dimineață, când primea galbenii, fata se ducea în mijlocul celorlalți copii și împărțea cu ei toți bănuții. Știa că și ceilalți au nevoie de milostenie la fel de mult ca și ea.

Morala: Sărăcia sau bogăția nu pot învinge dragostea, dar dragostea poate învinge și sărăcia și bogăția.

Text gasit pe Facebook.

Lucrurile simple

Sud-coreeanul Kim Ung-Yong este omul cu cel mai ridicat coeficient de inteligenţă de pe pământ la ora actuală, fiind trecut în Guinness Book World of Records cu un IQ de 210 unități (fizicianul englez Stephen Hawking avea 160). Asiaticul nostru a vorbit de la 6 luni, la 3 ani citea cursiv (japoneză, engleză, germană – pentru învăţarea unei limbi străine având nevoie de aproximativ 30 de zile).

La 4 ani rezolva integrale şi calcule diferenţiale, scria poezii şi era, de asemenea, un pictor remarcabil. A fost ca student invitat la Universitatea de Fizică din Hanyang, unde a audiat cursuri de la vârsta de 4 ani până la 7 ani. În 1970, la vârsta de 8 ani, a fost invitat în Statele Unite la NASA, unde a terminat studiile universitare. În 1974, a început activitatea sa de cercetare la NASA și a continuat această activitate până în 1978, când s-a întors acasă, în Coreea de Sud. Aici şi-a echivalat, într-un singur an, toate studiile şi s-a angajat asistent universitar la o facultate din provincie.

Întrebat de ziarişti de ce a făcut acest gest, Kim Ung-Yong a dat un răspuns uluitor, care poate echivalează cu cea mai mare descoperire pe care o pot face oamenii:

-Poți avea o capacitate intelectuală mare, poți fi genial la matematică și să ai abilități lingvistice de necontestat, dacă eșuezi la capitolul inteligență emoțională, dacă nu iubești în mod constant, chiar fără de măsură și nu te iubește nimeni, nimic nu mai contează. Am fost sus acolo unde majoritatea oamenilor vor să ajungă. Nu e nimic acolo… E pustiu. Întoarceți-vă la lucrurile simple.

Text gasit pe Facebook.

Legenda randunicii

Se zice că pe când Iisus era copil, locuind în Nazaret, se juca împreună cu alți copii de vârsta lui, făcând păsărele din lut. Le așeza pe malul râului, cu aripile întinse, bucurându-se. Un fariseu a trecut pe acolo și L-a întrebat cu răutate:

– Ce faci acolo, copil rău ?

Iar când fariseul a vrut să sfărâme păsările din lut, Iisus le-a atins cu mâinile Sale micuțe, plin de grijă și dragoste. Păsările au prins viață și au zburat, fără ca fariseul să le poată distruge. Ele s-au transformat în rândunele, având la început culoarea cenușie. Au zburat pe acoperișul unei case, unde și-au făcut cuib. De atunci au obișnuit să-și clădească cuib la casele oamenilor.

Mai târziu, când Iisus a devenit bărbat și a fost dus pe Golgota, pentru răstignire, păsărelele credincioase L-au urmat cu strigăte de durere. Nu știau cum să-L ajute și au început să-I smulgă spinii din coroană, care se înfigeau pe fruntea dumnezeiască. Atunci când Iisus a murit pe cruce, rândunelele au plâns și au îmbrăcat o haină de doliu: culoarea lor s-a schimbat, din cenușiu în negru.

Se mai zice că, fiind Iisus pe cruce, Îi era tare sete. Însă un soldat nu i-a oferit decât un burete înmuiat în oțet, din care Domnul nu a luat. Văzând aceasta, o rândunică a venit la cruce și i-a dat din cioc o picătură de apă. Soldatul a observat și a încercat să o săgeteze, fără să reușească. Rândunica a venit încă o dată, cu a doua picătură. Nici atunci nu a fost nimerită, iar Iisus ar fi vrut s-o oprească. Dar rândunica a venit și a treia oară, când a fost străpunsă de săgeata soldatului.

Mântuitorul a plâns pentru biata pasăre, binecuvântând-o. De aceea, rândunica e considerată în popor o pasăre sfântă și nimeni nu-i strică cuibul.

(din legendele românilor)

Povestioara gasita pe Facebook.

Legenda florii de liliac

În urmă cu mii de ani, trăia o fată numită Lili cu ochi mov-albăstrui, cum nimeni nu mai văzuse până atunci. Ea cunoscuse un băiat cu care se iubea incredibil de mult; deși erau destul de tineri, cei doi voiau să se căsătorească.

Din păcate, băiatul suferea de o boală incurabilă și zilele lui erau numărate. Din acest motiv cei doi încercau ca fiecare zi pe acest pământ să fie petrecută cu iubire, râsete și veselie.

Într-o zi, din păcate, s-a întâmplat inevitabilul și fata a rămas singură. Plină de durere, frumoasa fată se ducea în fiecare zi la mormântul lui pentru a îi povesti cum a fost ziua ei. Ea vărsa lacrimi amare, de dor și singurătate. Și-a promis că niciodată nu va mai iubi atât de mult.

S-a dus o zi, s-a dus două, s-a dus trei… s-a dus zi de zi până când, într-o zi obișnuită, nu s-a mai putut ridica de pe mormântul lui. Inima ei era sfâșiată. Potrivit legendei, în acel loc a crescut un arbust cu flori mov-albastre care aveau un miros divin. „Dacă în Rai miroase a dragoste, atunci și floarea dragostei noastre trebuie să aibă un parfum divin.” – îi spunea fața tânărului când erau împreună.

Localnicii satului au fost uimiți de această poveste incredibilă de iubire, motiv pentru care au numit floarea Liliac – culoarea sutelor de flori le aminteau de ochii magici ai fetei.

Text gasit pe Facebook.

Scrisoarea unui terorist arab

Zalutam cu rezbect, Jefu.

Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort. Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar. Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel, noi ajuns la sbital, doctor roman durut la c*r, noi luat c*r fok.

Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la Romania, cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum! Mutat abartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geamm sparte ca la Beirut, tigle kazut cap cind vind bate.

Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine. Astia romani are tupeu nu gluma! Urgent trebuie recrutat, jefu! Bomba cu azotat mare efect aveam…

Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman. Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei…

Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter. Aicia la Romania, mult cretin! Zbierat, zguibat la sin, c***t be mine de frica !
Jefu, ma indorg acasa! Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba.

Hussein

Sursa: moldoveancublog.ro

Sotul ideal – fabula

Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca, însă, ca o fată
Cu avere şi trusou,
Îi respinge, îngâmfată :
-Cum să mă mărit c-un bou ?

E un cal prin curţi vecine,
Care, pătimaş, mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur-sânge !

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul.
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

– Ah, ce şansă pe mireasă !
Comenta în pom o cioară,
El – aristocrat de rasă.
Ea – o biată pierde-vară.

Dar, curând, ce tragedie!
Vaca se certă cu calul,
Pân’ departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba, făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba, mai mult, se întâmplase,
Ca – jucând pe-ndrăgostita –,
Calul, furios, îi trase
Două palme cu copita!

Şi atunci, cu resemnare,
Vaca prinse a pricepe
Cum că soţul ei mai are
Trei amante, toate – iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal!
Şi-ntr-o seară părăsise
Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă, uscată
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale
Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul:
-Ce pereche potrivită!
(Vaca noastră şi cu boul).

Ea comandă, el ascultă.
El – cu munca, ea – tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca (ne şopteşte
un măgar – c-aşa-i măgarul),
Prin păduri, mai zăboveşte,
Uneori, cu armăsarul.

Dar eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă: poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani
Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea, de faţă,
Nu e nici un lucru nou:
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU!

Text primit pe mail. Multumesc, Auras!

Chiar nu poti sa ma iubesti asa cum sunt?

Intr-o seara, eu si sotia mea eram in pat. Dupa ceva timp, eu am inceput sa ma incalzesc…cand ea a zis:

-Nu pot acuma, nu sunt dispusa! As fi vrut numai sa ma tii in brate.

Am intrebat:

-Cum? Ce ai acum?

Iar ea a zis cuvinte de care fiecarui barbat de pe planeta ii este teama sa le auda:

-Tu pur si simplu nu intelegi nevoile mele emotionale pe care le am ca femeie, ca sa pot sa-ti indeplinesc nevoile tale fizice ca barbat!

La privirea mea nelamurita, ea a raspuns:

-Chiar nu poti sa ma iubesti asa cum sunt, ci nu numai din cauza celor ce fac cu tine in pat?

Intelegand ca in seara aceea nu va fi nimic, m-am intors si am adormit. In ziua urmatoare l-am sunat pe seful meu si mi-am luat o zi libera, ca sa petrec timpul cu ea. Am luat masa afara, iar apoi am dus-o intr-un centru comercial mare, la sectiunea cu haine de dama. Am insotit-o pana ce ea a probat cateva costume scumpe. Nu a putut sa se hotareasca ce sa aleaga, astfel ca am zis sa le luam pe toate. A vrut si pantofi care sa se asorteze cu costumele, astfel ca i-am zis sa aleaga cate o pereche pentru fiecare costum. Am ajuns si la sectiunea cu bijuterii, unde i-am luat cercei cu briliante.

Ce sa va zic, era tare entuziazmata. Precis s-a gandit ca sunt la un pas de faliment. Am crezut ca ma pune la proba cand a cerut sa-i iau si o fustita de tenis, desi nu a jucat tenis niciodata.

-Da, sigur, iubita.

Aproape ca era in extaz. Zambindu-mi, in sfarsit a zis:

-Cred ca asta ar fi totul. Putem merge sa platim la casa.

Eu abia m-am abtinut sa nu rad cand i-am zis:

-Nu pot acuma, nu sunt dispus.

Fata i-a devenit palida, falca i-a cazut si a zis:

-Cum?

-Am vrut numai sa tii aceste lucruri in brate ceva timp. Tu pur si simplu nu intelegi problemele mele financiare pe care le am ca barbat, ca sa fiu in stare sa indeplinesc nevoile tale pe care le ai ca femeie?

Si tocmai atunci cand privirea ei s-a oprit asupra mea ca si cum ar fi vrut sa ma omoare, am adaugat:

-Chiar nu poti sa ma iubesti asa cum sunt?

Auzul selectiv la barbati

Auzul selectiv este un sindrom auditiv foarte raspandit la barbati, dar de cele mai multe ori acest sindrom este necunoscut de femei.

De exemplu cand o femeie spune:

-Asculta, nu se mai poate cu dezordinea asta. Tu si eu o sa facem curatenie impreuna. Uite, toate hainele tale sunt aruncate pe jos, daca nu le bagam la spalat imediat, o sa trebuiasca sa umbli in pielea goala. O sa ma ajuti ACUM si cand zic ACUM, inseamna imediat!

Barbatul intelege:

Asculta… blablablablabla… tu si eu… blablablablabla… impreuna... blablablablabla… pe jos… blablablablabla… in pielea goala… blablablablabla… ACUM… blablablablabla… imediat!

Pana in ziua de astazi nici o terapie nu a reusit sa vindece aceasta slabiciune auditiva. Evident, barbatii nu se concentreaza decat pe lucrurile esentiale !

Sursa: moldoveancublog.ro

Trenul vietii

Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.

Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?

Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:
Am trait si n-am stiut.

Traian Dorz

Contabilitate de Marin Sorescu

Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali,
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos –
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).

Marin Sorescu

Balada fetelor de altadata

Multe s-au schimbat cu timpul. Unele doar “in mai prost”,
Chiar şi fetele sunt altfel, nu mai sunt deloc ce-au fost.
Inainte erau tandre, mai cuminţi, mergeau la şcoală
Acum au ca singur scop, să bage bărbaţii-n boală.
In trecut te-ar fi iubit de veneai c-o floare-n dar,
Astăzi nu au timp de flori, stau prin mall sau la solar.
Dădeai gata orice fată c-o cutie de bomboane,
Acum unele iţi cer să le pui chiar silicoane.
In trecut ieşeau prin parcuri, la plimbare, dar acu’,
Ele nu mai vor pe bancă, ci pe boxe in Bamboo.
Te rugai intens de vreuna ca s-o plimbi prin parc in noapte
Acum vin şi câte zece, dacă au ai tăi Q7.
In trecut de te plăcea, iţi scria destul de des
Bileţele de amor, nu-ţi lăsa “offline” pe mess.
Nu aveai poze cu ea, o puteai vedea doar “live”.
Acum poţi s-o studiezi şi pe “Facebook” şi “Hi5″.
Atunci de-o scoteai la film, aşteptaţi la braţ troleul
Azi stă la telenovele dacă n-o scoţi cu BMW-ul.
Seara, la prima-ntalnire, i-arătai ceru-nstelat
Acum ii arăţi tavanul, că deja ai dus-o-n pat.
Pe-atunci nu ştia ce-i “shopping”, nu işi lua haine din mall
N-avea firme preferate… se ducea la croitor.
Atunci nu aveam mobile, aşteptai in frig o fată.
Acum ii dai SMS :”Am ajuns.Cobori odată?!?”
Ce frumos era-n trecut, când vorbeam de viitor
La un suc la o terasă, nu direct in dormitor.
Ne doream c-acele vremuri să nu treacă niciodată,
Unde sunt?, unde s-au dus?… fetele de altădată.

Sursa: moldoveancublog.ro