Dulcegarie florala de 8 Martie

8 martie

8 martie

8 martie

8 martie

8 martie dulce

Din seria „pimp my bouquet”, iata cum s-a transformat anul asta „clasicul” buchet de 8 Martie pentru Margeluta! Spuneti voi, cum sa nu te indulcesti, atat la propriu, cat si la figurat, cand primesti in dar asa flori speciale? Cel putin ai siguranta ca nu vei fi nevoita sa aduni petale cazute dupa numai doua zile! Va garantez insa ca astea nu vor trai nici macar atat, fiindca imediat ce le-ai primit, te va napadi o pofta nebuna sa musti din ele! 😀

8 martieIar floricica asta simpatica intruchipeaza ultimul martisor pe anul asta! Ca doar flori fara martisor in luna femeilor, nu prea merge! Si gata, fetelor, s-a dus frenezia snururilor alb-rosii! Acum trebuie doar sa asteptam sa infloreasca pomii, ca sa le innodam pe ramurile lor!

Iar pe final, trebuie neaparat sa spun ca desi am adorat dintotdeauna luna martie, fiind luna in care m-am nascut, abia acum a inceput cu adevarat sa-mi placa sa primesc cadouri! Nu ma mai sperie practica asta cum se intampla in urma cu cativa ani, fiindca in ultimul timp am avut parte numai de daruri foarte inspirate! Sau poate in sfarsit, am invatat eu sa ma bucur de toate, chiar daca sunt sau nu pe gustul meu! Poate am invatat sa apreciez… intentia! Asa ca lasati cadourile sa vina la mine! 😀 Abia astept sa-mi ajunga si trusa de pensule profi pentru machiaj. Eh da, Al Meu Ca Bradul stie cu siguranta cum sa ma alinte! 😉

CITATUL ZILEI:

„Toate popoarele civilizate au respectat femeia”.

Jean Jacques Rousseau

Moş Nic de 2014

He he, se pare că am fost într-adevăr o fetiţă fată tânără femeie doamnă uatevăr cuminte! Şi nu o zic eu, acum am şi dovada! Dacă vă întrebaţi ce este în cutiuţa roz, aflaţi ca e un parfumel, căruia nu i-am putut rezista şi l-am folosit deja azi dimineaţă. Îmi place tare mult ambalajul roz (da, acum sunt în faza în care mă topesc după chestiile pink şi girly – m-o fi ajuns vreun blestem ceva!), îmi place şi aroma lui florală, uşor dulceagă şi feminină, daaaaaar sticluţa în formă de cadou cu fundiţă m-a dat pe spate! Glicemie crescută într-o clipită, nu alta!

Puzzle-ul e dintr-o altă lume, dar abia aştept să mă apuc de el! Nebunie o să fie! Sper doar să nu dureze 2 ani până-l termin, cum s-a întâmplat cu ultimul! 😀

Şi ca să fie treaba treabă, la Halt, Moş Nic a fost sărbătorit cu încălţări dulci şi ceai turcesc!

CITATUL ZILEI:

„Dulce mai e povara cadourilor.”

Valeriu Butulescu

Cui nu-i place să primească daruri?

Chiar aşa, cui nu-i place să primească daruri? Şi mai ales fără să fie vorba de o ocazie specială? Să te trezeşti din senin cu o surpriză la uşa ta, doar pentru că cineva s-a gândit la tine – ce poate fi mai frumos de-atât? Exact asta au făcut viitorii noştri fini: pe nepusă masă, ne-au trimis din Spania un ditamai pachetul, burduşit cu bunătăţi de tot felul. Să ne fi văzut pe mine şi Al Meu Ca Bradul cum stăteam amândoi pe jos, lângă cutia desfăcută, scotocind în ea, minunându-ne şi bucurându-ne ca nişte copii mici. Parcă era din nou Crăciunul! Ba cred că la un moment dat eu am şi bătut din palme de încântare! 😀 Oare nu în asta ne transformă pe toţi primirea unui cadou, în copii?

present gift dar

Aşa că, Simo, Alex, vreau să ştiţi că pachetul a ajuns în siguranţă pe tărâm românesc şi că din el am mai dat şi altora (dar din dar se face rai). Şi cel mai important, ceea ce ne-aţi oferit voi acum este de fapt fericire la pachet, nu neapărat datorită celor din el, ci datorită gestului extraordinar! Apreciem şi vă mulţumim din suflet!

Un dar

glass of water, apaPotrivit legendei, un tânăr rătăcit în deşert şi însetat din cale afară a dat peste un izvor cu o apă delicioasă, limpede ca un cristal. Apa era atât de dulce, încât şi-a umplut cu ea plosca din piele pentru a i-o aduce bătrânului înţelept căruia îi era învăţăcel. După o călătorie de 4 zile, tânărul a ajuns în sfârşit în faţa învăţătorului său şi i-a dăruit apa, lăudându-i din cale afară gustul minunat. Bătrânul a sorbit cu poftă din ploscă, a zâmbit încântat şi i-a mulţumit ucenicului său pentru dar. Apoi tânărul s-a îndreptat fericit către casa lui.

Ceva mai târziu, bătrânul înţelept i-a înmânat plosca unui alt învăţăcel, cerându-i să îşi spună părerea. Ucenicul a dat să guste din apă, dar a scuipat-o imediat, dezgustat. Se pare că apa devenise stătută din cauza învelişului de piele al ploscăi. Nedumerit, învăţăcelul şi-a întrebat maestrul:

-Învăţătorule, apa asta este groaznică! De ce te-ai prefăcut că îţi place?

Bătrânul i-a răspuns cu un surâs pe faţă:

Tu ai gustat numai apa. Eu am gustat darul. Nimic nu poate fi mai dulce decât simţământul de iubire !

M-am nascut de Martisor

…si mi-s tare mandra de asta, desi nu stiu daca eu pot sa-mi asum vreun merit! Dar mama de Margea poate, ca doar ea a fost acolo si stie perfect cum s-au intamplat lucrurile, desi au trecut 29 de ani de atunci! 😛 Normal ca-si aminteste, ca doar nu se intampla in fiecare zi sa primesti un asa martisor special, cu gura mare, piele roz, degete minuscule si trei fire de par in cap, nu? Si totusi, cand ea m-a privit pentru prima data cu ochii ei mari si verzi si plini de emotie, i-am parut atat de frumoasa, o minune de bebe, incat m-a pupat cu foc pe obrazul drept. Si dragostea ei imensa de proaspata mamica s-a lipit pentru totdeauna de pielea cruda de bebe ca o pecete. Gropita mea din obrazul drept e vizibila si acum, la 29 de ani dupa, de fiecare data cand zambesc sfios sau rad cu pofta, dovada incontestabila a legaturii profunde dintre noi doua si reminder al faptului ca mama va fi cu mine cat voi trai!

Asta a fost acum multi ani, desi vie inca in amintirile mamei de Margea, de parca s-ar fi intamplat ieri! Nici nu-i vine sa creada ca acum sunt adulta, femeie maritata, la casa mea, cu responsabilitati si obligatii! Probabil ca-n inima ei voi fi intotdeauna mogaldeata aia galagioasa care avea nevoie de ajutorul ei in permanenta! 😀

Dar gata, ajunge cu sentimentalismele! Voiam doar sa consemnez (eventual chiar sa ma laud) aici, pe Siraguri, ca ziua mea de nastere de anul asta a fost una frumoasa, cu multe flori de primavara, martisoare, cadouri, tort anticipat, felicitari de departe si telefoane de pe alte meleaguri,urari de bine si dragoste din plin! Atat! 😉

Cercei-martisor by Margeluta

Ghiocei by Margeluta

Cadou de 1 Martie by Margeluta

Martisor-camee by Margeluta

Lalele albe in Martie by Margeluta

P.S.: Baba mea a fost pe 1 Martie si daca ar fi sa dau crezare vorbei din popor, ei bine, anul asta o sa fie unul minunat, calduros si insorit, exact asa cum a fost si ziua de ieri! Sa dea Domnul! 😉

Şi-a venit până la urmă…

1 Cadourile lui Mos Nicolae in ghetute by Margeluta

Cum cine? Adevăratul Moş Nicolae, cel care-ţi aduce-n ghetuţe lucruri frumoase pentru c-ai fost cuminte, nu cel cu mâna lungă, ce te „scapă” de tot ce ţi-e mai drag şi folositor, chiar dacă nu meriţi o aşa pedeapsă!

Dar să vă povestesc întâmplarea! Astă seară, venind acasă şi deschizând în grabă uşa, o foaie de hârtie zboară prin faţa mea, dezlipită probabil de pe faianţa din hol din cauza curentului făcut de intrarea-mi vijelioasă. Intrigată, îi urmăresc căderea legănată şi când mă aplec s-o ridic, văd pe jos alte bileţele de hârtie desenate cu săgeţi ce mă îndeamnă să intru în cameră. Textul de pe foaia albă mă anunţă că a trecut Moş Nicolae pe la mine în timp ce eu eram plecată. Entuziasmată, mă prind în joc şi urmez săgeţile. Pe prag, dau de un alt bilet care mă informează că drumul se va bifurca şi va trebui deci să aleg una din cele două variante mari şi late: 1. să urmez săgeţile ce mă conduc către Moşul cel darnic alias Al Meu Ca Bradul, care stă miserupist în pat, cu laptopul în braţe, ignorându-mă total, ooooori varianta numărul 2, să aleg săgeţile ce duc către fereastră, unde – atenţie, bătăi de tobe, surle şi trâmbiţe- tronează el, CA-DO-UL, exact ca în poză! Ia ghiciţi acum ce am ales! 😀

Normal că am fugit ca nebuna la cadou, doooh! Că doar pe Al Meu Ca Bradul îl am oricând la dispoziţie, prin urmare, de data asta m-am lăsat ghidată de partea materială! Vaaai, soţiorule, ce nevastă materialistă ţi-ai luat pe cap! Ghinionul tău, nu e bun returnabil! Cel puţin nu după 2 ani de la căsătorie! 😛 Primul lucru pe care mi-au căzut ochii a fost -cum altfel?- cutia cu aparatul foto, pe care l-am botezat Sony Boy. Fotografia de mai sus este chiar prima imagine imortalizată de  noul venit! Am ţinut mult să fie aşa, pentru a îngheţa cumva pentru totdeauna aceste clipe minunate… şi total neaşteptate! Nici nu mi-a trecut prin gând că voi avea parte de o aşa surpriză, mai ales că eram întristată peste măsură de evenimentul de ieri noapte, când am fost sărăcită de geantă cu tot ce aveam înăuntru. Sărbătorile fără fotografii sunt pentru mine mai mult decât triste, iar dacă mai adăugăm şi întâmplările recente, avem reţeta perfectă pentru nişte sărbatori de iarnă distruse complet. Şi chiar încercam să mă obişnuiesc cu gândul ăsta, când ce să vezi? A făcut el Al Meu Ca Bradul o mică magie şi voilà, sunt cea mai fericită Mărgea! Ba simt că mi-a revenit subit şi cheful de a împodobi bradul! 😛

Cred că e cea mai mare surpriză de care am avut parte de foarte mult timp încoace! Una mai mult decât plăcută! Şi spune asta o persoană care nu prea se dă în vânt după surprize, fiindcă de obicei nu primeşte lucruri care să-i placă! Aşa că spun pas! De data asta Bradul meu a nimerit-o la fix, semn că mă cunoaşte foarte bine şi… mă iubeşte la fel! Nu puteam cere mai mult de la el, de la sărbătorile de iarnă, de la sfârşitul acestui an, care după toate cele întâmplate, parcă s-a mai îndulcit puţin! Şi asta contează!

CITATUL ZILEI:

„Darurile cuceresc pe oameni şi pe zei. Până şi Jupiter este împăcat prin daruri.”

Ovidius

Cu doar 83 de lei…

…aş putea cumpăra 2 bilete în stal II la Circul Globus  sau unul singur în loja I, dar unde mai e plăcerea de a merge la circ când te duci de unul singur?

…sau am putea lua 2 bilete la Teatrul de Revistă, că de când tot zice Al Meu Ca Bradul să mergem!

…am ieşi să mâncăm o pizza la Azzuro.

…am cumpăra câte ceva de mâncare.

…mi-aş putea comanda de la o librărie online care mi-e tare dragă, Libris.ro, 2 cărţi despre reginele României: „Missy, regina României”  – Guy Gauthier(39 lei)  şi Regina-mamă Elena a României – Arthur Gould Lee (38 lei).

…mi-aş dărui vreo 4 perechi de cercei absolut superbi, marca Ciupakabra: fluturaşi, trandafiri, lalele, maci şi ghiocei.

…le-aş putea lua ceva drăguţ Alui Meu Ca Bradul, mamei sau fratelui meu, că tot le e ziua în februarie!

Şi altceva nu-mi mai vine în minte! Adevărul e că în ziua de azi, la cât s-a devalorizat moneda noastră, nu prea mai poţi face multe cu 83 de lei! Altfel stătea treaba dacă ar fi trebuit să spun ce aş face cu un milion de euro! 😛

A fost o leapşă preluată de pe blogul Laurei şi merge mai departe către cine ar chef şi timp să se gândească la bani (puţini) şi să facă (mici) calcule! Aşadar, voi cum v-aţi drămui cei 83 de lei?

Crăciunul meu în varianta funny cartoon

Am primit de la Bia o leapşă tare haioasă, aşa ca pentru final de an, în care-mi cere să povestesc folosindu-mă de imagini amuzante, cum mi-am petrecut Crăciunul!

După discuţii seculare, care au durat vreo 2 săptămâni, au reuşit şi Mărgeaua şi Al Ei Ca Bradul să se pună de acord unde şi cum vor petrece Crăciunul. Eu sunt cu organizarea, deci mai întâi stabileşte bugetul, apoi fă liste de cumpărături şi de cadouri, ca să fii sigură că nu uiţi ceva sau pe careva!

Apoi dă telefon mamei de Mărgea să o inviţi la capitală! Promite că vei face tu toate pregătirile şi ea doar se va relaxa! Asta da momeală! 😛

Shopping time! „Hmmm, oare asta e mărimea ei?” „Pe albastru aveţi?” „Puteţi să-mi arătaţi o mărime mai mică? ” „Aoleu, am uitat hârtia pentru împachetat! Hai să ne întoarcem!” „Oare o să-i placă?” „N-am găsit. Mai căutăm mâine!”Casa trebuie să strălucească! Deci la muncă, hai nu mai lenevi, că nu esti vrăjitoarea Samantha să dai din nas şi totul să fie gata într-o secundă!

De cratiţă tot nu scapi! Noroc că soţul din dotare dă din mâini cu pricepere!

Mama de Mărgea e pe drum! Grăbeşte-te!În dimineaţa de Crăciun, bradul parcă e şi mai frumos cu toate cadourile sub el!

Aşa că, fuga-fuguţa să vedem ce ne-a adus Moşul!

Şi un sărut lângă brad trebuie neapărat, dar neapărat imortalizat!

Doar nu ne-am muncit degeaba în bucătărie! La maaasăăăăă! Doamne ce bine miros sarmalele făcute de mami!

Mai târziu leneveală şi somn de voie, că doar merităm! 😛

Mai pe seară, o plimbare în parc e mai mult decât binevenită! Iar dacă mai şi cânţi până răguşeşti şi dansezi, atunci adio calorii! Neapărat un pahar de vin fiert pentru încălzire! 😛

Şi la final, poţi pune semnul egal între Crăciun şi fericire, chiar dacă nu mai eşti copil şi nici zăpadă nu a fost!

Sper că şi Crăciunul vostru a fost cel puţin la fel de frumos şi minunat ca al meu! Sărbători fericite în continuare! 😉

Darul

Se povesteste cã un tânãr, singur la pãrinti, urma sã-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masinã expusã în vitrina unui magazin auto. Stia cã tatãl lui îsi poate permite sã cumpere o astfel de masinã, asa cã si-a exprimat dorinta sã o primeascã în dar la absolvire.

Ziua mult asteptatã se apropia, însã fãrã ca tânãrul sã poatã depista vreun semn cã masina mult visatã va intra în posesia lui. O usoarã dezamãgire începuse sã i se cuibãreascã în inimã.

În seara dinaintea festivitãtii de absolvire, tatãl si-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetatã, rostind emotionat: „Felicitãri, fiule!”

Fiul a deschis cutia, sperând cã va gãsi în ea cheile masinii. Însã în cutie se afla o biblie scumpã, îmbrãcatã în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertã. Dezamãgirea i s-a transformat în mânie.

– Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?

Trântind Biblia pe biroul tatãlui, tânãrul a iesit furios din camerã, pãrãsind definitiv casa tatãlui sãu.

Anii au trecut. Tânãrul de odinioarã avea de-acum o afacere prosperã si o familie frumoasã. Într-un târziu, si-a dat seama cã vremea nu stã în loc si a hotãrât sã-si viziteze tatãl, pe care nu-l mai vãzuse din ajunul absolvirii facultãtii. Însã înainte ca sã poatã pleca la drum, o telegramã fulger îl anuntã cã tatãl lui a decedat si cã toatã averea i-a rãmas lui, ca singur
mostenitor.

Ajuns din nou acasã dupã ani de zile, inima i-a fost coplesitã de tristete si regrete. A intrat în biroul tatãlui sãu. La un capãt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii – în aceeasi pozitie în care o lãsase el înainte de a pãrãsi casa pãrinteascã. Cu ochii împãienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început sã citeascã în ea. La un moment dat, întorcând încã o filã, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat sã ridice plicul, pe care se afla adresa
magazinului auto de unde sperase cu ani în urmã sã primeascã masina mult visatã. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj.

De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântãrile din viata noastra, doar pentru cã nu sunt „împachetate” cum ne-am asteptat?

Râde soarele-n… borcan

floarea soareluiMi-a intrat soarele-n casă azi. Pe uşă, o dată cu Al Meu Ca Bradul, şi pe nepusă masă. Un buchet garnisit cu ochi strălucitori, zâmbet larg şi o bucată mare de suflet. L-am aşezat la loc de cinste, să-mi bucure privirea din orice colţ i-aş arunca ocheade admirative. Dar nah, e casă nouă şi multe ne lipsesc, inclusiv… vazele! 😛 Cu atât mai multă onoare pe borcan, cu cât acestea sunt primele flori pe care mi le dăruieşte viitorul soţ! Să-i ţină Dumnezeu obiceiul, că deşi întotdeauna am zis c-aş prefera oricând o bijuterie rezistentă timpului în locul perisabilelor flori, începe să-mi placă să le primesc! Să te văd de-acum încolo, Goangă! 😛

CITATUL ZILEI: 

„Floarea nu este floare în sine, ci în oglinda altui suflet.”

 Valeriu Butulescu