LIVE TEXT de la Premiile Oscar 2022

Oscar
Sursa foto

Mi-am amintit ca in noaptea asta se inmaneaza Premiile Oscar in timp ce eram in drum spre Dublin, catre spectacolul „Glamonatrix” al Ditei von Tease. Si cum am ajuns acasa in jur de miezul noptii, obosita rupta (venind si dupa un week-end foarte plin, cu alergatura si evenimente), am zis ca gata ma demachiez si ma bag la somn. Dar mai intai, stai sa verific Instagramul. Si atat mi-a trebuit! Cand am vazut ca Dita mi-a share-uit story-ul, am fost atat de uimita si bucuroasa, ca mi-a disparut naibii tot somnul! 😀 😀 😀 Si uite cum am ajuns sa fac din nou LIVE TEXT de la Premiile Oscar, dupa vreo 2 ani de absenta.

01:00 A 94-a editie a Premiilor Oscar este deschisa de Venus si Serena Williams care introduc momentul muzical al lui Beyoncé. Aceasta canta “Be Alive,” inregistrat chiar in Tragniew Park Tennis Courts in Compton, California, unde surorile Williams au invatat sa joace tenis, acompaniata de actritele din film, un cor si dansatori imbracati toti in verde, printre care si fiica sa, Blue Ivy Carter.

01:10 Pe scena vin apoi cele trei gazde ale evenimentului – Wanda Sykes, Regina Hall si Amy Schumer care glumeste ca ”Anul acesta, Academia a angajat trei femei, pentru ca e mai iefitn decat sa angajezi un barbat”.

01:15 Actorul Daniel Kaluuya, castigatorul anului trecut la categoria „Cel mai bun actor in rol secundar” si H.E.R. care a luat Oscarul tot anul trecut pentru „Cel mai bun cantec original” urca pe scena pe melodia „Africa” interpretata de Toto, sa inmaneze prima statueta de aur a serii. Alegerea muzicala a dj-ului D-Nice nu prea are sens, tinand cont ca el e britanic si ea din California. Multi utilizatori se intreaba care e legatura, de ce nu a fost aleasa o alta melodie. Premiul pentru „Cea mai buna actrita in rol secundar” merge la… Ariana DeBose pentru rolul din „West Side Story”.

01:25 Jason Momoa si Josh Brolin prezinta Oscarul pentru „Cel mai bun sunet”. Si acesta merge catre… „Dune”.

01:30 Premiul pentru „Cea mai buna cinematografie” ajunge la… Greig Fraser pentru „Dune”.

01:40 Transmisiunea live revine cu nominalizatii pentru „Cel mai bun documentar de scurtmetraj”. Si Oscarul merge la… „The Queen of Basketball”.

01:45 Rachel Segler si Jacob Elordi intra pe scena si anunta castigatorul la categoria „Cele mai bune efecte vizuale”. Si statueta merge catre… „Dune”. Deja al treilea premiu castigat in seara asta. Ma asteptam la asta.

01:48 Pe scena urca pentru a prezenta un colaj video din toate filmele cu James Bond, fiindca anul asta se implinesc 60 de ani de la prima aparitie a lui Bond, James Bond.

01:57 Stephanie Beatriz introduce un moment muzical din „Encanto”. Purtand un costum cu fluturi, Sebastian Yatra canta “Dos Oruguitas”, cantec nominalizat in seara asta.

02:00 Lilly James acorda Oscarul echipei „Encanto” pentru „Cel mai bun lungmetraj de animatie”.

02:05 Dupa un colaj cu 5 dintre cele mai aclamate filme („Matrix”, „Dream Girls”, „Spiderman”, „Justice League”), din nou reclame. Ma exaspereaza calupurile astea publicitare la fiecare sfert de ora.

02:10 Sunt prezentati nominalizatii pentru „Cel mai bun scurtmetraj de animatie.” „Windshield Wiper” pleaca acasa cu statueta de aur.

01:12 Wanda Sykes vorbeste despre proaspatul deschis Muzeu al Cinematografiei, urmand un video amuzant si plin de informatii din domeniu filmat in interiorul lui. Chiar arata bine!

02:17 Yuh-Jung Youn, castigatoarea Oscarului pentru cea mai buna actrita in rol secundar de anul trecut, dupa ce isi cere scuze pentru o eventuala pronuntie gresita a numelor nominalizatilor, ofera Oscarul pentru „Cel mai bun actor in rol secundar” lui… Troy Kotsur pentru rolul din „CODA”. Al doilea actor surdomut care castiga un Oscar. Yuh-Jung Youn ii tine statueta pentru ca el sa poate folosi limbajul semnelor.

02:30 Dupa inca o pauza publicitara, Tiffany Haddish si Simu Liu acorda premiul pentru „Cel mai bun film international”. Si castigatorul este… „Drive My Car” (Japonia).

02:33 Dupa ce face referire la situatia din Ucraina, Mila Kunis o introduce in scena pe Reba McEntire care interpreteaza melodia nominalizata „Somehow You Do” din filmul „Four Good Days”.

02:37 Un moment de reculegere pentru victimele razboiului din Ucraina si un apel la intrajutorarea lor. Apoi iar reclame.

02:41 Sunt prezentati nominalizatii pentru „Cel mai bun scurtmetraj de actiune”. Oscarul ii revine lui… „The Long Goodbye”.

02:43 Ruth E. Carter acorda premiul pentru „Cele mai bune costume” lui Jenny Beavan pentru „Cruella”. Al treilea sau oscar, dupa 11 nominalizari.

02:48 John , dupa ce aminteste audientei ca mexicanul Emilio Fernandez a servit de model pentru statueta Premiilor Oscar si glumeste ca asa vor avea castigatorii cativa cm de mexican in mana :D, este interpretata melodia „We Don’t Talk About Bruno” din „Encanto”. Si in caz ca va era dor, urmeaza iar un moment publicitar.

By Myung Chun/Los Angeles Times/Getty Images Sursa foto

02:56 Dupa cateva imagini din „King Richard”, Wanda Sykes intra pe scena deghizata in Richard Williams, in timp ce face pe Spiderman.

02:59 Jennifer Gardner, Elliot Page si prezinta nominalizatii la categoria „Cel mai bun scenariu original”. Si Oscarul merge la… irlandezul Kenneth Branagh pentru „Belfast”.

03:02 Shawn Mendez si inmaneaza statueta de aur lui Sian Heder pentru „CODA” „Cel mai bun scenariu adaptat”.

03:12 Oscarul pentru „Cea mai buna coloana sonora” merge la Hans Zimmer pentru „Dune”.

03:13 Rami Malek ii prezinta pe Bilie Eilish si Finneas care interpreteaza melodia „No Time to Die” din ultimul film Bond. Urmeaza apoi un moment Si din nou reclame.

03:21 „Dune” castiga premiul pentru „Cel mai bun montaj”.

03:26 Chris Rock prezinta nominalizatii la categoria „Cel mai bun documentar”. Castigatorul este… „Summer of Soul”. Insa inainte de asta, a facut o gluma la adresa sotiei lui Will Smith, Jada Pinkett-Smith, care are capul ras, spunand ca abia asteapta sa vada GI Jane 2. Will Smith a urcat pe scena si i-a tras un pumn, apoi ajuns la locul sau, a continuat sa vocifereze. Wow, asta chiar a parut pe bune, nu cred ca a fost teatru! Will Smith chiar arata nervos, iar Chris Rock uimit de cele intamplate! Cred ca asta e cel mai controversat moment al Oscarurilor de anul ascesta!

Robyn Beck/Getty Images Sursa foto

03:32 P Diddy prezinta un tribut filmului „Nasul”, la a 50-a aniversare. Al Pacino, Robert de Niro si urca pe scena. Reclame. Iar.

03:40 Urmeaza un moment emotionant in memoria celor care au lucrat in industria filmului si care s-au stins in ultimul an. Printre ei, Sidney Poitier si Betty White. Pauza publicitara.

03:50 Oscarul pentru „Cea mai buna scenografie” merge catre… „Dune”. Inca un premiu pentru acest film, desi regizorul Dennis Villeneuve nu a fost nominalizat.

03:52 Zoe Kravitz si Jake Gylenhaal inmaneaza multdorita statueta pentru „Cel mai bun cantec original” fratilor Billie Eilish si Finneas pentru „” din filmul „No Time to Die”.

03:56 Kevin Kostner acorda Oscarul pentru „Cel mai bun regizor” lui Jane Campion pentru filmul „The Power of the Dog”. Este al doilea sau Oscar, dar primul pentru regie.

04:05 Sarbatorind aniversarea de 20 de ani a Pulp Fiction, Uma Thrman, John Travolta si Samuel L. Jackson urca pe scena si acorda Oscarul pentru „Cel mai bun actor in rol principal” lui… Will Smith pentru rolul din „King Richard”. Acesta isi tine discursul in lacrimi si-si cere scuze tuturor. Apoi publicitate.

By Neilson Barnard/ Getty Images Sursa foto

04:20

04:23 Sir Anthony Hopkins apare pe scena in ovatiile publicului. El acorda statueta de aur la categoria „Cea mai buna actrita in rol principal”… Jessica Chastain pentru rolul din „The Eyes of Tammy Faye”.

04:31 Lady Gaga si Liza Minelli anunta marele castigator al serii. „Cel mai bun film” este… „CODA”.

04:39 Cele trei prezentatoare sunt deja in pijamale pe scena, trimitandu-i pe toti la culcare si inchizand spectacolul din aceasta seara.

Hai ca am reusit sa rezist pana la final.

Lista completa a castigatorilor:

Cel mai bun film: „CODA” 

Cea mai buna actrita in rol principal: Jessica Chastain („The Eyes of Tammy Faye”)

Cea mai buna actrita in rol secundar: Ariana DeBose („West Side Story”)

Cel mai bun actor in rol principal: Will Smith („King Richard”)

Cel mai bun actor in rol secundar: Troy Kotsur („CODA”)

Cel mai bun lungmetraj international: „Drive My Car” (Japonia)

Cea mai buna regie: Jane Campion („The Power of the Dog”)

Cel mai bun lungmetraj de animatie: „Encanto”

Cel mai bun scurtmetraj animat: „The Windshield Wiper”

Cea mai buna scenografie: „Dune”

Cel mai bun scenariu adaptat: „CODA”

Cel mai bun scenariu original: „Belfast”

Cea mai buna imagine: „Dune”

Cel mai bun montaj: „Dune”

Cea mai buna coloana sonora: „Dune”

Cel mai bun cântec original: „No Time to Die” (interpretat de Billie Eilish si Finneas pentru filmul „No Time to Die”)

Cel mai bun sunet: „Dune”

Cele mai bune efecte vizuale: „Dune”

Cel mai bun machiaj/ cea mai buna coafura: „The Eyes of Tammy Faye”

Cele mai bune costume: „Cruella”

Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: „The Long Goodbye”

Cel mai bun lungmetraj documentar: „Summer of Soul

Cel mai bun scurtmetraj documentar: „The Queen of Basketball”

Premii onorifice: Samuel L. Jackson, Elain May, Liv Ullmann

Premiul umanitar Jean Hersholt: Danny Glover. 

Ultima zi de vacanta, între un răsărit și un apus de poveste

Scriu aceste rânduri în avion, de pe aplicația WordPress din telefon, anticipând, ba pardon, implorând vizita lui Mos Ene, care nu dă doi bani pe rugăciunile mele și se lasă așteptat. Nazdravana a adormit deja, întinsă pe două scaune. A furat-o somnul în timp ce ronțăia Maltesers și rezolva puzzle-uri cu Masha and the Bear. Fratele de Mărgea citește concentrat despre zeii și eroii din mitologia greacă în cartea cumpărată azi dintr-un magazin de pe lângă stația Mandraki, Al Meu Ca Bradul butonează telefonul, cu o față nu tocmai extaziată, probabil și-a verificat contul bancar și se întreabă cât ar costa un rinichi pe piața neagră. Stewardesa împinge cu năduf un cărucior plin cu parfumuri, în timp ce eu mă gândesc cât de bucuroasă trebuie să fie -God knows I am!- ca am ușurat-o de un „pantof” Carolina Herrera cu cardul Bradului consort, bineinteles și of course, că tot e Sfânta Maria mâine și uitarea se taxează. „Happy wife, happy life!” l-a consolat stewardesa și nici c-ar îndrăzni să nu-i dea dreptate! Eu nici atât! 😁

Am plecat de pe Rhodos cu o jumătate de ora întârziere și cu mai multe bagaje ca la venire, plus două-trei sacoșe din duty-free, care s-ar fi înmulțit periculos dacă mai așteptam încă puțin. Și în timp ce stăteam la coadă, suflând plictisiți în mască și păzind cu sfințenie o mapă doldora de acte, bilete, certificate covid și passenger locator forms, soarele își vedea de treaba lui, făcând ceea ce face zilnic, de cele mai multe ori neobservat și nebăgat în seamă: apunea în tihnă, oferind un splendid spectacol de lumină și culoare, după cum se poate vedea și în imaginile de mai jos (pentru care am fost apostrofată nici nu mai știu a câta oară, fiindcă nimeni din jur nu-mi înțelege dragostea arzătoare pentru fotografie – csf, n-ai csf!).

When the day is slowly fading

And the sun sinks in the west

Will you give a thought my dearest

To the one who loves you best?

Și în timp ce admiram încântată apusul soarelui, gândindu-mă că e ultimul pe tărâm elen, mi-am dat seama ca ziua de azi mi-a fost plina și rotunda ca soarele: am început-o privind și fotografiind rasaritul de pe balconul camerei de hotel și am încheiat-o minunandu-ma de apus în aeroportul Diagoras, așteptând îmbarcarea. Sa fi calculat totul și nu mi-ar fi ieșit asa precis!

CITATUL ZILEI:

“Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi.”

Goethe

Dragoste – Isabel Allende

Volumul „Dragoste” al autoarei chiliene Isabel Allende, publicat in 2012 cu titlul „Amor” si aparut la noi la Editura Humanitas in 2014, este de fapt o selectie de scene de dragoste din mai toate cartile sale anterioare, grupate in capitole cu nume sugestive pentru stadiile prin care trece iubirea de-a lungul vietii: Deșteptarea, Prima iubire, Pasiunea, Gelozia, Iubiri neîmplinite, Umor și Eros, Magia iubirii, Dragoste nesfârșită și La maturitate. Un fel de the best of the best.

Fiindca textele sunt scurte si scoase din context, nu as avea prea multe de zis decat ca mi s-a deschis apetitul pentru opera lui Isabel Allende si deja am facut rost de alte patru romane ale sale. Timp sa fie! O colectie de mostre ce ti se dau spre gustare tocmai pentru a-ti starni pofta si a cere o bucata mai mare, si apoi inca una, scurtele textele citite m-au lasat tanjind grav dupa mai mult. Nici nu apucam sa ma obisnuiesc cu personajele, ca imediat se termina lectura, exact cand era mai mare interesul, ceea ce a fost un pic frustrant. Asta e singurul motivul pentru care nu i-am dat punctajul maxim pe Goodreads. Pentru ca altfel, cu mana pe inima spun ca mi-am gasit o noua dragoste literara. Pur si simplu m-a cucerit acest realism magic proaspat descoperit in scrierile ei, stilul franc, direct, natural, lejer, lipsit de jena si punctat de umor subtil si ironie. Da, e literatura erotica, dar una cu bun gust, fina si eleganta, lipsita de vulgaritate, penibil si exces de sirop ingretosator.

Pe langa asta, mi-a placut ca fiecare capitol este insotit de cate o ilustratie (realizata de Ana Juan), un citat reprezentativ (le veti regasi pe toate la finalul acestui articol) si un fel de cuvant-inainte in care autoarea isi expune propria experienta de viata in legatura cu subiectul fiecarui capitol. Aceste introduceri sunt, cred eu, punctul forte al volumului de fata si as fi tot citit si citit si-as fi vrut sa nu se mai termine. Mi-au dat senzatia ca sunt la o cafea cu o prietena veche, interesanta si inteleapta, cu care as putea povesti ore in sir fara sa ma plictisesc, ba mai mult, as trai destule momente „aha” si as pleca de acolo cu o gramada de invataminte pretioase.

Cred ca volumul se vrea un fel de pledoarie pentru dragoste, acest subiect inepuizabil, dar si pentru opera lui Isabel Allende. Si in cazul meu, si-a atins scopul. Ceea ce va doresc tuturor!

CITATE DIN CARTE:

  • „Ce pacat ca ardoarea inflacarata se transforma intr-o dragoste deplina! Mie imi place tocmai inflacararea.” (din „Viata si spririt”)
  • „Prima iubire e ca varstaul de vant: lasa urme de nesters.” (din „Fiica norocului”)
  • „Ce face sa se aprinda pasiunea? Propria fantezie, presupun. Si ce o stinge? Rutina, daca o neglijezi, si saracia.”(din „Viata si spirit”)
  • „Se vorbeste mereu de cat de mult iubeste o femeie, insa rareori de cat de mult a fost ea iubita. Am primit multa dragoste. Nici un barbat nu m-a parasit – un noroc incredibil, nu-i asa? N-a fost nevoie sa ucid pe nimeni din gelozie sau ciuda.” (din „Viata si spirit”)
  • „Dragostea, ca si norocul, vine cand n-o chemi, navaleste peste noi si dispare ca ceata cand incercam sa o retinem. Asa ca, din punctul de vedere al capacitatii si stimulative, este un lux de care au parte cativa norocosi, dar e ceva de neatins pentru cei care n-au fost raniti de sageata ei.” (din „Afrodita”)
  • „Noi, femeile, nu ascultam decat daca ni se sopteste la ureche. Punctul nostru G se afla in urechi; cei care-l cauta mai jos isi pierd timpul – pe al lor si pe al nostru.” (din „Afrodita”)
  • „Linia care desparte realitatea de imaginatie e foarte subtire, iar la varsta mea nu mai conteaza, pentru ca totul e subiectiv.” (din „Ines a sufletului meu”)
  • „Atunci cand sotul si amantul sunt una si aceeasi persoana, poate ca o buna parte din distractie se pierde, in schimb ai mai mult timp sa te uiti la filme. Mie-mi plac filmele…” (din „Afrodita”)
  • „In general, raman cu un oarecare barbat o perioada considerabila. Tendinta asta pentru relatii indelungate nu vine din masochism sau din lipsa de imaginatie din parte-mi, ci din prudenta. E o tevatura intreaga sa-si schimbi partenerul: trebuie sa inventezi strategii noi ca sa te intalnesti cu el la ore bizare, sa-ti cumperi desuuri sexi care sa-ti ascunda celulita, sa te pliezi la fanteziile erotice ale tipului, prostii d egenul asta. E o bataie de cap si, in majoritatea cazurilor, nici nu merita osteneala.” (din „Afrodita”)
  • „Willie ma cunoaște mai bine decât mă cunosc eu însămi, dar tot ma iubește. Ne avem unul pe celălalt, e un motiv de sărbătoare.”
  • „În cultura noastră, care supraevaluează tinerețea și frumusețea, ai nevoie de multă dragoste și de niște trucuri de iluzionist ca să păstrezi vie dorința față de ființa care te excita și acum e plină de beteșuguri și uzată.”
  • „Poti face un roman-fluviu din mai nimic: nu faptele conteaza, ci emotiile.”
  • „O mare parte din scrierile mele sunt ancorate in realitate. Compensez lipsa de imaginatie cu lucrurile pe care le observ si le aud , drept care am material din belsug; pot folosi ce vreau fara sa ma gandesc la plata.”
  • „Paiunea e tare buna pentru literatura si cinema:ne excita peripetiile a doi oameni mistuit de dorinta, asta si explica succesul pornografiei, chiar daca in acest caz dorinta e falsa. In orice poveste, pana si in basme, personajele trec prin aventuri si inving raii, ca sa ajunga la premiul asteptat: un sarut (sau ceva mai mult), cu care totul se termina. Sarutul asta vrea sa arate fericirea imuabila a cuplului congelat in timp si spatiu, doar ca in viata reala sarutul nu e decat primul pas pe un drum presarat cu obstacole.”
  • „Nu e deloc intamplator ca in majoritatea scenelor d edragoste si sex din cartile mele initiativa e a femeii. In fanteziile mele romantice, erotice sau literare, supunerea feminina nu are sens, e o piedica. In ciuda succeselor repurtate de miscarea de eliberare a femeilor, noi continuam sa investim mai mult in cuplu decat o fac barbatii, ne luptam s apastram dragostea, iar cand aceasta esueaza, preferam s apunem capat, in vreme ce majoritatea barbatilor continua sa balteasca intr-o relatie mediocra doar ca sa nu-si schimbe rutina, iar daca se hotarasc sa se despartae de obicei pentru ca s-au amorezat de alta. Eu cred ca durabilitatea dragostei depinde in mare masura de femeie, pentru ca e biologic si cultural conectata la emotii si intuitie, ceea ce-i da un oarece avantaj in cuplurile heterosexuale. Cliseul care spune ca barbatii sunt simpli, transparenti si poligami are dramul sau de adevar, ca toate cliseele, iar o femeie inteleapta poate descifra lesne natura partenerului, il poate manipula si ii poate da destule motive sa nu-si paraseasca cuibul, cu conditia ca tipul sa nu fie un psihopat sadea, fireste. Imi cer scuz epentru generalizarea asta de doi bani!”
  • „Bette Davis spunea ca batranetea nu e pentru cei slabi de inger, si avea dreptate, caci ai nevoie de foarte multa forta de caracter atunci cand corpul incepe sa te lase. Totul se schimba in momentul cand treci pragul varstei a treia, de la familie, care incepe sa se dezintegreze, pana la activitati, idealuri si preocupari care inainte vreme ne pasionau, iar acum ne plictisesc de moarte. Oricum, a te descompune cu cineva alaturi e mult mai bine decat a o face singura, iar eu am bafta de a fi gasit aceasta dragoste statornica despre care vorbeam in capitolul precedent.”

Băiatul cu pijamale în dungi – John Boyne

Cartea „Băiatul cu pijamale în dungi” a irlandezului John Boyne, publicată în 2006, ecranizata doi ani mai târziu și adaptată pentru teatru în 2015, a devenit rapid bestseller, fiind vândută în peste 9 milioane de exemplare până în prezent. La 10 ani de la publicare, a fost scoasă pe piață și o ediție aniversară ilustrată de către bunul prieten al autorului, artistul Oliver Jeffers.

Cartea spune povestea lui Bruno, un băiețel german de 9 ani, care se mută împreună cu familia din casa cu cinci etaje din Berlin, la Out-With, care este de fapt Auschwitz, tatăl său, ofițer de rang înalt in SS, fiind desemnat să conducă lagărul. Casa lor e „singura casă adevărată”, iar Bruno găsește locul ciudat și plictisitor, mai ales ca cei trei prieteni ai săi au rămas în Berlin, iar aici nu cunoaște pe nimeni de vârsta sa. Asta până într-o zi când, plimbându-se de-a lungul gardului aflat în apropierea casei, întâlnește un băiețel uscațiv și îmbrăcat într-o pijama cu dungi, care locuieste împreună cu tatăl său de cealaltă parte a gardului. Acesta se numește Shmuel, născut în aceeași zi cu Bruno, și este de fapt evreu închis în lagăr, ceea ce nu-i împiedică să devină prieteni. Această prietenie este și cea care-i va aduce sfârșitul lui Bruno.

Printre atatea scrieri laudative despre cat de minunată și emotionanta și fantastică este cartea asta, articolul meu o să cadă exact ca nuca în perete, fiindcă – ghiciți ce? – mie mi s-a părut o poveste slabă și simplista, mustind de inexactități istorice, pe care nu am putut să le trec cu vederea, oricât am încercat. Și zău că am încercat!

Ideea in sine nu ar fi chiar asa rea, dacă acțiunea ar fi fost plasata în alta parte, și nu la Auschwitz. Intâmplările ar fi fost mai credibile, cu siguranta, dar asa, povestea pare scrisa pe genunchi, doar de dragul de a fi scrisa și publicata, cu scopul de a smulge doua lacrimi cititorului, de a impresiona și a vinde, ca mai toate cărțile gravitand in jurul celui De-Al Doilea Război Mondial apărute în ultimii ani. Se pare ca e tare la moda subiectul asta! Și inepuizabil!

Prin urmare, trebuie specificat încă din capul locului ca aceasta poveste nu se bazează pe fapte reale, cum multă lume încă mai crede (din recenziile găsite si citite pe net), ci este pură fictiune, fiindca evenimentele descrise în carte nu aveau pur și simplu cum să se întâmple.

Autorul ori nu s-a documentat deloc înainte de a se pune pe treabă, ori a ignorat cu nonșalanță adevărul istoric. Altfel nu-mi explic cum poate fiul unui ofițer SS de rang înalt, pus de însuși Hitler să conducă lagărul Auschwitz-Birkenau, să fie atât de naiv și neștiutor în legătură cu ce se petrece în jurul lui. Bruno ar fi trebuit să fie conștient de războiul dus de Germania nazistă, ba chiar să facă parte din Tineretul Hitlerist, îndoctrinat cu ideologia nazistă, deci cu siguranță ar fi știut cine erau bărbatul „destul de scund” și cu mustață ciudată și femeia înaltă, „cu părul blond și buze foarte roșii” care au fost primiți cu mare fast la cină de către părinții săi. Și clar ar fi știut și ce înseamnă „Heil Hitler!”. Cred că asta m-a enervat cel mai tare: neștiința și naivitatea lui Bruno, imposibile din punct de vedere istoric! Mi-a amintit de scuzele folosite de majoritatea nemților de rând la încheierea războiului, cum că ei nu au știut ce soartă aveau evreii și nici ce se petrecea în lagărele de concentrare, în timp ce adevărul s-a demonstrat a fi exact pe dos. Știau bine ce orori se întâmplau, dar au închis ochii  multora convenindu-le situația fiindcă și-au putut însuși bunurile și proprietățile evreilor.

În plus, întâlnirea dintre Bruno și Shmuel nu ar fi putut avea loc niciodată, întrucât copiii ajunși la Auschwitz-Birkenau erau trimiși direct la camerele de gazare, nefiind considerați forță de muncă viabilă. Puținii care nu aveau soarta asta erau folosiți pentru experimente medicale și nu erau ținuți laolaltă cu ceilalți detinuti. Oricum, Shmuel nu s-ar fi putut în niciun caz plimba toată ziua în voie pe lângă gardul lagărului. Gard care, apropo, era electrificat! Deci nu văd cum ar fi trecut Bruno pe sub el cu atâta ușurință!

Pe lângă toate astea, personajul lui Shmuel mi-a părut abia schițat, nu are profunzime, nici personalitate, fiind prezentat doar din postura de victimă pasivă, fapt care a îngreunat crearea unei conexiuni. Pur și simplu mi-a fost greu să empatizez cu el. Nu ca personajul lui Bruno, atât de ignorant in chestiunea războiului, ar fi mai credibil!

Deși nu pot spune că citirea cărții mi-a stârnit o dorință fantastică de a vedea și ecranizarea din 2008, probabil că într-un final, voi arunca un ochi și asupra filmului. Sunt curioasă doar să văd în ce măsură scenariul urmărește cartea.

Concluzia este ca am dat cartii 2 stele pe Goodreads pentru neverosimilitatea, superficialitatea și trivializarea unui subiect atat de greu precum Holocaustul! Chiar dacă se vrea o fictiune istorica pentru copii, ororile lagărelor naziste n-ar trebui îndulcite și pictate în roz și nici adevărul distorsionat.

CITATE DIN CARTE:

  • „Nu se simțise niciodată în viața lui așa de rușinat; nu-și imaginase niciodată că ar fi fost în stare să se comporte atât de crud. Se întreba cum un băiat, care credea despre el că e bun, poate să se comporte cu un prieten într-un mod atât de laș.”

Nominalizările la Premiile Oscar 2021

Oscar

In sfarsit, clipa multasteptata a sosit si astazi au fost anuntati, prin intermediul unui streaming video de catre Priyanka Chopra şi Nick Jonas, nominalizatii la cele 24 de categorii ale Premiilor Oscar 2021. Sau ma rog, 23 de categorii, fiindca am inteles ca Premiul Oscar pentru cel mai bun mixaj sonor si Cel pentru cea mai bună editare sonoră vor fi combinate într-o singură nominalizare – Premiul Oscar pentru cel mai bun sunet, reducând astfel numărul de premii de la 24 la 23. Pe langa asta, din cauza pandemiei, Academia Americană de Film a decis că a 93-a gală a premiilor Oscar sa nu mai aiba loc în data de 28 februarie, așa cum fusese planificat anterior, ci pe 25 aprilie 2021, in doua locatii – Teatrul Dolby din Hollywood, Los Angeles, cu o capacitate de 3400 de persoane si Union Station, dorindu-se sa fie neaparat un eveniment cu prezenţă fizică, transmis în direct la televiziune, şi nu o gală organizată online, cu participare prin videoconferinţă. Prin urmare, Gala va fi transmisă în direct de postul american ABC şi va fi difuzată în peste 225 de ţări şi teritorii din întreaga lume. Sunt chiar curioasa cum o vor organiza, daca vor tine cont de distantarea sociala, de purtatul mastii, teste si vaccinari.

De asemenea, a fost extinsa si perioada de eligibilitate a filmelor. De obicei, ea corespunde anului calendaristic, însă, pentru 2021, noua perioadă a fost prelungita până în data de 28 februarie, data inițială a galei, pentru „a asigura flexibilitate creatorilor de film ca ei să își poate termina și lansa filmele fără a fi penalizați pentru ceva ce nu poate fi controlat de nimeni”, dupa cum a anuntat intr-un comunicat Presedintele Academiei Americane de Film. Asadar, anul asta vor fi premiate filme lansate în perioada 1 ianuarie 2020 – 28 februarie 2021, chiar daca nu au fost proiectate în cinematografe, devenind candidate graţie internetului. Da, pandemia a iscat o multime de schimbari anul asta, ca peste tot!

Mai jos puteti urmari videoclipul cu Priyanka Chopra si Nick Jonas anuntand nominalizatii.

Lista completă a nominalizatilor la premiile Oscar 2021

Cel mai bun film:

“The Father” “Judas and the Black Messiah”, “Mank”, “Minari”, “Nomadland”, “Promising Young Woman”, “Sound of Metal”, “The Trial of the Chicago 7”

Cel mai bun regizor:

Thomas Vinterberg (“Another Round”), David Fincher (“Mank”), Lee Isaac Chung (“Minari”), Chloé Zhao (“Nomadland”), Emerald Fennell (“Promising Young Woman”)

Cea mai bună actriţă:

Viola Davis (“Ma Rainey’s Black Bottom”), Andra Day (“The United States v. Billie Holiday”), Vanessa Kirby (“Pieces of a Woman”), Frances McDormand (“Nomadland”), Carey Mulligan (“Promising Young Woman”)

Cel mai bun actor:

Riz Ahmed (“Sound of Metal”), Chadwick Boseman (“Ma Rainey’s Black Bottom”), Anthony Hopkins (“The Father”), Gary Oldman (“Mank”), Steven Yeun (“Minari”)

Cea mai bună actriţă în rol secundar:

Maria Bakalova (”Borat Subsequent Moviefilm”), Glenn Close (”Hillbilly Elegy”), Olivia Colman (“The Father”), Amanda Seyfried (“Mank”), Youn Yuh-jung (“Minari”)

Cel mai bun actor în rol secundar:

Sacha Baron Cohen (“The Trial of the Chicago 7”), Daniel Kaluuya (“Judas and the Black Messiah”), Leslie Odom Jr. (“One Night in Miami”), Paul Raci (“Sound of Metal”), Lakeith Stanfield (“Judas and the Black Messiah”)

Cel mai bun scenariu original:

“Judas and the Black Messiah” – Will Berson, Shaka King, Keith Lucas, Kenneth Lucas, “Minari” – Lee Isaac Chung, “Promising Young Woman” – Emerald Fennell, “Sound of Metal” – Abraham Marder, Darius Marder, Derek Cianfrance, “The Trial of the Chicago 7” – Aaron Sorkin

Cel mai bun scenariu adaptat:

“Borat Subsequent Moviefilm” – Peter Baynham, Sacha Baron Cohen, Jena Friedman, Anthony Hines, Lee Kern, Dan Mazer, Nina Pedrad, Erica Rivinoja, Dan Swimer; “The Father” – Christopher Hampton, Florian Zeller; “Nomadland” – Chloé Zhao, “One Night in Miami” – Kemp Powers; “The White Tiger” – Ramin Bahrani

Cel mai bun lungmetraj internaţional:

“Another Round” (Danemarca), “Better Days” (Hong Kong), “colectiv” (România), “The Man Who Sold His Skin” (Tunisia), “Quo Vadis, Aida?”(Bosnia şi Herţegovina)

Cel mai bun lungmetraj de animaţie: “Onward” (Pixar), “Over the Moon” (Netflix), “Shaun the Sheep Movie: Farmageddon” (Netflix), “Soul” (Pixar), “Wolfwalkers” (Apple TV Plus/GKIDS)

Cel mai bun lungmetraj documentar: “colectiv”, “Crip Camp”, “The Mole Agent”, “My Octopus Teacher”, “Time”

Cea mai bună imagine: “Judas and the Black Messiah”, Sean Bobbitt; “Mank”, Erik Messerschmidt; “News of the World”, Dariusz Wolski; “Nomadland”, Joshua James Richards; “The Trial of the Chicago 7”, Phedon Papamichael

Cel mai bun montaj: “The Father”, Yorgos Lamprinos; “Nomadland”, Chloé Zhao; “Promising Young Woman”, Frédéric Thoraval; “Sound of Metal”, Mikkel E.G. Nielsen; “The Trial of the Chicago 7”, Alan Baumgarten

Cel mai bun sunet: Greyhound” – Odin Benitez, Jason King, Christian P. Minkler, Michael Minkler, Jeff Sawyer; “Mank” – Ren Klyce, Jeremy Molod, David Parker, Nathan Nance, Drew Kunin; “News of the World” – John Pritchett, Mike Prestwood Smith, William Miller, Oliver Tarney, Michael Fentum; “Soul” – Coya Elliott, Ren Klyce, David Parker, Vince Caro; “Sound of Metal” – Phillip Bladh, Nicolas Becker, Jaime Baksht, Michelle Couttolenc, Carlos Cortés, Carolina Santana

Cele mai bune efecte vizuale: “Love and Monsters”, “The Midnight Sky”, “Mulan”, “The One and Only Ivan”, “Tenet”

Machiaj şi coafură: “Emma”, “Hillbilly Elegy”, “Ma Rainey’s Black Bottom”, “Mank”, “Pinocchio”

Cele mai bune costume: “Emma”, “Mank”, “Ma Rainey’s Black Bottom”, “Mulan”, “Pinocchio”

Cântec original: “Fight for You” (“Judas and the Black Messiah”), “Hear My Voice” (“The Trial of the Chicago 7”), “Húsavík” (“Eurovision Song Contest”), “Io Si (Seen)” (“The Life Ahead”), “Speak Now” (“One Night in Miami”)

Cea mai bună coloană sonoră: “Da 5 Bloods” – Terence Blanchard, “Mank” – Trent Reznor & Atticus Ross, “Minari” – Emile Mosseri, “News of the World” – James Newton Howard, “Soul” – Trent Reznor, Atticus Ross, & Jon Batiste

Design de producţie:“The Father”, “Ma Rainey’s Black Bottom”, “Mank”, “News of the World”, “Tenet”

Cel mai bun scurtmetraj live-action: “Feeling Through”, “The Letter Room”, “The Present”, “Two Distant Strangers”, “White Eye”

Cel mai bun scurtmetraj de animaţie: “Burrow” (Disney Plus/Pixar), “Genius Loci” (Kazak Productions), “If Anything Happens I Love You” (Netflix), “Opera” (Beasts & Natives Alike), “Yes-People” (CAOZ hf. Hólamói)

Cel mai bun scurtmetraj documentar: “Colette”, “A Concerto Is a Conversation”, “Do Not Split”, “Hunger Ward”, “A Love Song for Latasha”.

Vestea cea mare este ca pentru prima data in istoria Oscarurilor, avem o productie romaneasca pe lista nominalizatilor. Filmul documentar „colectiv” a primit nu una, ci doua nominalizări, intrand in cursa pentru faimoasa statueta la categoriile „Cel mai bun film străin” și „Cel mai bun documentar”. Asta da start in forta!

In plus, anul asta Oscarurile abunda la capitolul diversitate: pentru prima data, avem doua femei nominalizate la categoria „Cel mai bun regizor”, Emerald Fennell pentru filmul sau de debut „Promising Young Woman”, prima data cand o femeie e nominalizata pentru primul sau film, si Chloe Zhao pentru „Nomadland”, care e si prima chinezoaica intrata vreodata la aceasta categorie. 70 de femei au primit in total 76 de nominalizari anul acesta, ceea ce e un record in istoria Oscarurilor, 9 din cei 20 de actori intrati in cursa sunt de culoare, Steven Yeun e primul asiatic nominalizat la Oscaruri, iar Riz Ahmed primul musulman. O alta surpriza o reprezinta nominalizarea regizorului danez Thomas Vinterberg pentru „Another Round”, un film despre doi barbati care decid sa se imbete zilnic, film care mai concureaza si la categoria „Cel mai bun lungmetraj international”. O alta premiera este ca intreaga echipa de productie a filmului “Judas and the Black Messiah” este formata din persoane de culoare. „Mank” are cele mai multe nominalizari, 10 la numar, iar “The Trial of the Chicago 7,” “Sound of Metal,” “Nomadland,” “Minari,” “Judas and the Black Messiah” and “The Father” au cate 6 fiecare.

De asemenea, este anul in care streamingul online a castigat teren, gratie inchiderii cinematografelor din pandemie. Cum era de asteptat, Netflix a dominat nominalizarile la Oscaruri, avand 35 la numar, o treaba fantastica daca stam sa ne gandim ca in 2018 abia avea 8, urmat de Amazon cu 12 si doar 2 pentru Apple, proaspat intrat in cursa pentru statueta de aur cu “Wolfwalkers” si “Greyhound”.

Acestea fiind scrise, subsemnata se pune serios cu burta pe filme. Vreau s-apuc sa le vad pe toate pana in 25 aprilie, ca deocamdata am doar doua bifate de pe lista. Anul trecut mi-a iesit, vedem cum decurg lucrurile anul asta.

CITATUL ZILEI:

„Un film este ceva foate personal, mai mult decât teatrul, pentru că filmul în sine este ceva mort.”

Orson Welles

37 de martisoare prinse in piept

Am memorie foarte bună. În special vizuală, ceea ce mă ajută să ajung din punctul A în punctul B. Altfel mă pierd și cu harta în mână.

Sunt serioasă, responsabilă și conștiincioasa. Nu fac lucruri de mântuială. „Las-o, bă, că merge-așa!” nu există în vocabularul meu. Nu am aruncat niciodată în viata mea un gunoi pe jos. Dar am strâns mereu după alții. Iubesc natura și ma obosesc îngrozitor betoanele. Ma reîncarc cu verdele copacilor, de care sunt absolut fascinată. Mă simt cel mai bine lângă apă, deși nu știu sa înot. Sunetul valurilor mă calmează. Visez de când mă știu să locuiesc într-un oraș pe malul mării sau oceanului, unde să fie mereu cald și să nu ningă niciodată, și la un Crăciun  petrecut pe plaja, în costum de baie, desi nu găsesc bronzul nici atractiv, nici sănătos.

Urăsc minciuna și ipocrizia. Nu-i înțeleg pe cei care încearcă să se dea altceva decât sunt. Mai ales când eu le-am dibuit deja rugina de sub poleiala ostentativă. Și nici nu mai am timp ori chef pentru oameni și relații superficiale.

Știu să țin secrete. Și probabil sunt o bună ascultătoare ori am o figură ce inspiră încredere, altfel nu-mi dau seama de ce oameni mai mult sau mai puțin cunoscuți își deschid sufletul cu atâta ușurință în fața mea. Sau poate ceva din mine le spune că povestea lor e în siguranță în brațele mele. Adevărul e că-mi plac poveștile. Mult.

Cu oamenii e altă poveste. Ei nu prea îmi plac. Poate nu am avut eu norocul să-i întâlnesc, dar nu cred că există prea mulți oameni buni și frumoși, dimpotrivă. Iar expresia asta, folosită cu prea multă ușurință de prea multă lume, mă exasperează la culme. Nu cred nici că fiecare persoană e specială. Specialii sunt specii rare. Majoritatea suntem mediocri și banali. Ceea ce nu e un lucru rău.

Țin oamenii la distanță până mă conving din ce aluat sunt făcuți. De asta, de foarte multe ori, am fost catalogată drept rece, inabordabilă ori îngâmfată. Mi s-a mai spus și că aș avea în jurul meu un zid gros, greu de pătruns și că nu las garda jos prea des ori prea usor. Adevărat că mi se intra  greu în inimă, dar o dată ajuns acolo, ai parte de loialitate și încredere. Fac orice să ajut. Mă sacrific și-i pun pe cei iubiți pe primul loc până uit de mine. De prea multe ori.

Nu uit și nu iert. Nu reînod relații rupte. Nici ciorba nu-mi place reîncălzită, ci doar fierbinte, abia luată de pe foc.

Sunt emotivă și visătoare. Totuși bine înfiptă în pământ, cautand logica și sensul. Simt exagerat sau deloc. Mă entuziasmez ușor și mă liniștesc greu. Mă emoționez teribil in fața unui tablou, unei fotografii ori unui peisaj. Plâng la filme, la melodii, la carti. Ma afectează enorm subiectul femeilor abuzate, dar mai ales al copiilor maltratați ori bolnavi. Mă aprind toată și ard ca un băț de chibrit pentru ce și cine contează. De multe ori până la epuizare.

Sunt curioasa și deschisa către noi experiențe și învățare din tot și toate. Am o imaginație înfloritoare și atenție sporită pentru detalii. Mintea îmi coace întruna idei. Sunt creativă și mâinile-mi nu au astâmpăr. Așa cum nici eu nu pot sta locului. Întotdeauna trebuie și găsesc ceva de făcut. Nu m-am plictisit niciodată in viața mea. Am prea multe pasiuni, nu știu cu care să încep și cu care sa termin. Aș avea nevoie de-o zi de 48 de ore.

Îmi propun mereu mai multe decât pot face și apoi mă autoflagelez că nu le-am bifat pe toate. Sunt cel mai aspru critic al meu. N-arunc niciodată vina pe ceilalți, ci întotdeauna pe mine. De multe ori, sunt vini închipuite. Despic firul în patru și analizez atât de mult că nu-mi mai rămâne energie să trec la acțiune.

Sunt panicoasa, anxioasa și agitată. Dar puternică atunci când e nevoie. Îmi lipsește încrederea în mine și sufăr și de sindromul impostorului. Dar ma forțez să fac lucruri în pofida fricii care mă blochează.

Am un fler de detectiv fantastic. În copilărie am iubit și citit aproape toate cărțile Agathei Christie. Îmi plac filmele polițiste, thrillerele psihologice și horrorurile. Încă n-am găsit unul care să-mi înghețe sângele în vine. M-a fascinat întotdeauna Edgar Allan Poe. La fel și cimitirele. Când eram copil, găseam plăcere să mă plimb printre cruci ca să citesc epitafele. Al Meu Ca Bradul nu a uitat nici până în ziua de azi că nu doar l-am cărat după mine în Cimitirul Bellu la Noaptea Muzeelor, dar l-am făcut să și intre în cripta Cantacuzinilor.

Iubesc vechiturile și sa scotocesc prin târguri, magazine de caritate și anticariate. Colecționez cești, genți și brose vintage. Iubesc sa citesc și visez sa am o biblioteca uriasa. Cumpăr mereu carti, desi nu le-am citit încă pe celelalte din casa. Îmi plac foarte mult cărțile ilustrate pentru copii, prin urmare, colecția Nazdravanei creste constant. Încerc să-i insuflu și ei dragostea pentru carti și citit. Iubesc sa scriu, asa ca am lângă pat un teanc de agende și jurnale. „Morning Pages” m-a ajutat sa-mi țin mințile la un loc.

Incerc sa fiu o mama cat mai buna pentru Nazdravana mea, deși nu-mi iese tot timpul. Trăiesc cu teama că am s-o stric și va deveni un adult defect din cauza mea. De asta citesc tot ce-mi pică în mâini, particip la webinarii și cumpăr programe de parenting.

Fotografiez tot ce mișcă și visez să ajung să trăiesc din asta. Îmi bate inima cu putere când văd imaginile create de mine imprimate pe hârtie.

Ador sa călătoresc, să-mi notez toate impresiile în jurnale și sa fac albume cu imaginile surprinse. Visez la un tur al Irlandei și să bifez toate capitalele Europei.

Sunt spirituala, dar nu religioasa. Cred într-o putere superioara, la fel cum cred ca viata e combinație între destin și alegeri personale. Uneori avem controlul, alteori suntem mânați. Dar datoria noastră e sa facem tot ce putem noi mai bine cu ceea ce ni se da.

Nu-mi este și nu mi-a fost niciodată frică de moarte. Mi-e frică, în schimb, de viața netrăită. Mi-e teamă să nu-mi irosesc timpul alocat pe lucruri neimportante. Mi-e teamă c-aș putea părăsi lumea asta cu prea multe regrete și prea puține experiențe, fără  să-mi fi descoperit misiunea pe acest pămân și cine sunt cu adevărat, fără să fi trăit din plin, profitând de tot ce mi-a fost pus în cale.

Cam asta ar fi o radiografie a Mărgeluței cu 37 de mărțișoare prinse în piept. După câte am trăit în toți acești ani, cea mai mândră sunt că am rămas mereu deschisă către evoluție, creștere și învățare. Încă ma caut, încă îmi caut locul, încă ma descopăr. Nu e totul perfect sau cum visam ori credeam ca va fi, dar e bine. Sunt bine. Viata la 37 e buna!

CITATUL ZILEI:

„Dacă aș avea o sticlă goală, aș scrie un bilet și l-aș lansa pe mare. «Mamă», aș scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată!» Prima viață nu prea mi-a ieșit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Și dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Și naște-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viață. De aceea trebuie să ne naștem mereu.”

Marin Sorescu