Crezul optimistului

IMI PROMIT mie insumi… sa fiu atat de puternic incat nimic sa nu imi tulbure linistea sufleteasca.
    IMI PROMIT mie insumi… sa vorbesc fiecarei persoane pe care o intalnesc numai despre sanatate, fericire si prosperitate.
    IMI PROMIT mie insumi… sa-mi fac toti prietenii sa simta ca exista ceva valoros si deosebit in fiecare din ei.
    IMI PROMIT mie insumi… sa vad intotdeauna partea buna a lucrurilor si sa-mi transform optimismul in realitate.
    IMI PROMIT mie insumi… sa ma gandesc doar la ce-i mai bun, sa muncesc doar pentru ce-i mai bun, sa ma astept doar la ce-i mai bun.
    IMI PROMIT mie insumi…. sa fiu la fel de entuziasmat de succesul altora la fel cum sunt de al meu.
    IMI PROMIT mie insumi… sa uit greselile trecutului si sa ma concentrez asupra marilor realizari din viitor.
    IMI PROMIT mie insumi… sa fiu intotdeauna vesel si luminos si sa ofer un zambet fiecarei fiinte pe care o intalnesc.
    IMI PROMIT mie insumi… sa imi acord atata timp pentru propria dezvoltare incat sa nu am timp sa ii critic pe ceilalti.
    IMI PROMIT mie insumi… sa fiu prea mare ca sa ma ingrijorez, prea nobil ca sa ma infurii, prea puternic ca sa ma tem, prea fericit ca sa permit prezenta necazurilor.
    IMI PROMIT mie insumi… sa gandesc bine despre mine si sa arat acest lucru lumii nu in mod zgomotos si ostentativ, ci prin fapte mari.
    IMI PROMIT mie insumi… imi promit mie insumi sa traiesc in credinta ca lumea intreaga este de partea mea atata timp cat sunt loial lucrurilor celor mai bune care se afla in mine.

Christian Larson

Text găsit pe Facebook.

Si cu asta, dragii mei margelati pasionati de povesti cu talc si texte motivationale, se incheie, dupa mai bine de 10 ani, rubrica POVESTIOARA DE VINERI.

Sa le fim aproape cât traim

În fiecare an,vara, mama si tata îşi duceau fiul cu trenul la casa bunicii. Apoi se întorceau acasă cu acelaşi tren ,a doua zi.
Băiatul, când a crescut, le-a spus părinților:
-Sunt mai mare ,ce spuneți dacă anul acesta încerc să merg singur la bunica?
După o scurtă discuție, părinții au fost de acord.
Stăteau acolo pe peronul gării ,făcând cu mâna ,dând ultimele recomandări de la fereastră, în timp ce el continua să repete:
-Da, ştiu, ştiu, ați spus-o deja de o sută de ori!
Trenul era pe cale să plece si tatăl a zis:
-Fiule ,dacă te simți rău sau ți -e frică ,asta e pentru tine ! si a pus ceva în buzunarul fiului său.
Băiatul era singur, așezat în vagon, fără părinți, pentru prima dată, privind curios de la fereastră.
În jur necunoscuții au împins, au făcut zgomot, au intrat în compartiment, au ieşit, controlorul a făcut comentarii legat de faptul că era singur, cineva l-a privit cu regret si dintr-o dată copilul s-a simțit foarte incomod si trist, tot mai mult.
Lăsând capul jos, s-a cufundat în colțul scaunului si au început să-i curgă lacrimi . În acel moment si-a amintit că tatăl său îi pusese ceva în buzunar.
Cu o mână tremurânda a bâjbâit si a găsit o hârtie, pe care era scris acest lucru:
„Fiule, sunt în ultimul vagon !”

Morala: Acesta este modul în care trebuie să -i lăsăm pe copiii nostri să plece, având încredere în ei, dar să fim în ultimul vagon astfel încât să nu se teamă. Să le fim aproape cât trăim!

Text găsit pe Facebook.

What You Need To Be Warm

A baked potato of a winter’s night to wrap your hands around or burn your mouth.
A blanket knitted by your mother’s cunning fingers. Or your grandmother’s.
A smile, a touch, trust, as you walk in from the snow
or return to it, the tips of your ears pricked pink and frozen.

The tink tink tink of iron radiators waking in an old house.
To surface from dreams in a bed, burrowed beneath blankets and comforters,
the change of state from cold to warm is all that matters, and you think
just one more minute snuggled here before you face the chill. Just one.

Places we slept as children: they warm us in the memory.
We travel to an inside from the outside. To the orange flames of the fireplace
or the wood burning in the stove. Breath-ice on the inside of windows,
to be scratched off with a fingernail, melted with a whole hand.

Frost on the ground that stays in the shadows, waiting for us.
Wear a scarf. Wear a coat. Wear a sweater. Wear socks. Wear thick gloves.
An infant as she sleeps between us. A tumble of dogs,
a kindle of cats and kittens. Come inside. You’re safe now.

A kettle boiling at the stove. Your family or friends are there. They smile.
Cocoa or chocolate, tea or coffee, soup or toddy, what you know you need.
A heat exchange, they give it to you, you take the mug
and start to thaw. While outside, for some of us, the journey began

as we walked away from our grandparents’ houses
away from the places we knew as children: changes of state and state and state,
to stumble across a stony desert, or to brave the deep waters,
while food and friends, home, a bed, even a blanket become just memories.

Sometimes it only takes a stranger, in a dark place,
to hold out a badly-knitted scarf, to offer a kind word, to say
we have the right to be here, to make us warm in the coldest season.

You have the right to be here.

Neil Gaiman

Something Wild

There is something wild
like a red flower opening in the night.
There is something turning inside out
slowly and yet fast
like the blowing of a pink bubble gum balloon as you walk
away from a cheating lover

There is something wild –
– you can’t see it, but it’s here
and that’s what keeps you alive.
Thanks to it, you see something else, not a tree
not a moon, not an elephant,
not a tree growing from the moon eating an elephant
but something else that the tree, the elephant, you and the moon
share in secret
something hidden
that holds the moon up in the sky
and the elephant up in the moon
and you riding the elephant
something very slow like a kiss
and yet fast, like the happiness of the line becoming a circle
something turning your inside out
that makes you really high
and really wild.

Adina Dabija

Text primit pe Facebook Messenger.

Fă-ți timp!

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să te alini oricând!
Fă-ţi timp pentru-adevaruri şi adâncimi de vis,
Fă-ţi timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni…
Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul sens!
Fă-ţi timp, acum!
Să ştii: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!

Rudyard Kipling

Text gasit pe Facebook.

Care este sfarsitul oricarei natii?

S-a întâmplat in Suedia ca un profesor de economie de la un colegiu sa declare că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar a picat odată o grupă întreagă. Acea clasă a insistat că socialismul este funcţional şi că nimeni nu ar trebui să fie sărac şi nimeni bogat, toata lumea EGALĂ!

Profesorul le-a spus:

-OK, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor şi fiecare va primi aceeaşi notă, astfel încât niciunul nu va pica şi niciunul nu va primi nota 10.
După primul test, notele au fost adunate şi împărţite la numărul de studenţi, şi toţi au primit nota 8.
Studenţii care au studiat intens au fost supăraţi, dar cei care au învăţat mai puţin au fost bucuroşi peste măsură.

Cum cel de-al doilea test se apropia, studenţii care studiaseră puţin au învăţat şi mai puţin, iar cei care studiaseră mai intens şi-au spus că şi ei vor o “pomană”, aşa încât şi ei au studiat mai puţin. Media celui de-al doilea test a fost 6! Când a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4. Spre marea surpriză a tuturor studenţilor, toţi au picat.

Nu putea fi o explicaţie mai simplă. Profesorul le-a spus că socialismul va pica în final, deoarece atunci când jumătate din populaţie va vedea că poate să nu muncească pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea, şi când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească pentru că alţii sunt beneficiarii muncii lor, atunci este sfârşitul oricărei naţiuni.

Text găsit pe Facebook.

Rostul cititului

-Am citit o grămadă de cărți, însă în mare, pe majoritate le-am uitat. – Atunci, care e rostul cititului? fu intrebarea pe care un elev i-o adresă Maestrului său.

Maestrul nu-i oferi niciun răspuns.

După câteva zile, în timp ce se aflau în apropierea unui râu, Maestrul îi spuse tânărului învățăcel că îi e sete. Apoi îi arătă o strecuratoare veche și murdară, ce odihnea pe pământ și îi ceru să îi aducă puțină apă să bea.

-Maestre, ce îmi cereți e lipsit de logică, protestă tânărul.

Maestrul însă nu-i oferi nicio explicație, văzându-și netulburat de meditația lui.

Înțelegând că nu avea sens să-și contrazică Maestrul, tânărul ucenic lua strecuratoarea și începu să execute absurda operațiune. Și așa, tot scufunda strecuratoarea în apă și tot o umplea și de fiecare dată apa se scurgea prin orificiile strecuratorii. Zeci de ori, sute de ori, a tot încercat, dar n-a fost chip ca apa să rămână în strecuratoare.

Într-un târziu, epuizat, se așeză lângă Maestru:

-Mi-e peste putință să aduc apă cu strecuratoarea. Iartă-mă, Maestre, mi-e imposibil, nu am reușit să trec această probă, am ratat, îmi pare rău!

-Nu, răspunse zâmbind Maestrul, nu ai ratat. Privește strecurătoarea: acum strălucește, e curată, zici că e nouă.
Apa care s-a scurs prin orificii a curățat-o. Vezi tu, continuă Maestrul, înainte de a citi o carte ești precum era strecurătoarea la început, iar cartea, precum apa din râu. Nu are atât de mare importanță dacă nu poți păstra totul în memoria ta, importantă este apa pe care cărțile o lasă să curgă în tine, pentru că, fără urmă de îndoială, cărțile, cu ideile lor, cu emoțiile, cu sentimentele lor, cunoașterea lor, cu adevarul pe care îl găsești în paginile lor curăță mintea ta și spiritul tău și te fac sa devii alt om – unul mai bun, renovat.

Acesta este rostul cititului. Aceasta este arta lecturii.

Maribel PA

Text găsit pe Facebook.

Cat de mult valoreaza viata ta?

Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat:

-Cat valoreaza viata mea?

Dumnezeu i-a dat o piatra si i-a raspuns:

-Afla valoarea acestei pietre, insa incearca sa nu o vinzi!

Omul a luat piatra si a plecat. Pe drumul sau a intalnit un barbat ce vindea portocale, asa ca l-a intrebat pe acesta cat crede ca valoreaza piatra lui. Vanzatorul a vazut piatra stralucitoare, a analizat-o si a spus:

-Imi dai piatra si eu iti dau la schimb 12 portocale.

Barbatul si-a cerut scuze si a spus ca Dumnezeu i-a cerut sa nu o vanda, asa ca a plecat mai departe. Dupa putin timp a intalnit un vanzator de legume:

-Cat crezi ca valoreaza aceasta piatra? a intrebat barbatul.

Vanzatorul a luat piatra, s-a uitat la ea si a zis:

-Iti dau un sac de cartofi la schimb.

Omul si-a cerut din nou scuze si i-a spus ca nu o poate vinde, apoi a plecat la drum. Dupa un timp, a ajuns in fata unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a intrebat pe bijutier cat valoreaza piatra lui. Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atentie si i-a spus:

-Iti dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatra.

Cand barbatul a dat din cap in semn ca nu accepta, bijutierul a spus:

-Bine, bine, iti ofer 500.000, numai da-mi piatra!

Omul a explicat ca el nu poate vinde piatra si a plecat din nou la drum. Peste putin timp a dat de un magazin cu pietre pretioase, a mers la vanzator si l-a intrebat care este valoarea pietrei sale. Vanzatorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea si a analizat-o cu mare atentie.

-De unde ai aceasta piatra nepretuita?a intrebat el. Chiar daca as vinde intreaga lume si toata viata mea, nu as avea banii necesari pentru a cumpara aceasta minunatie, a adaugat.

Uimit si confuz, omul a revenit la Dumnezeu si i-a spus ce s-a intamplat. Dumnezeu l-a lamurit:

-Raspunsurile pe care le-ai primit de la vanzatorul de portocale, vanzatorul de legume, bijutier si vanzatorul de pietre pretioase explica valoarea vietii tale. Ai putea fi o piatra pretioasa, chiar nepretuita, dar oamenii te vor aprecia in functie de nivelul lor de informatii, de experienta de viata, de increderea pe care o au in tine, de motivatia lor, de ambitia si riscul pe care si-l asuma in relatia cu tine. Dar nu te teme, cu siguranta vei gasi pe cineva care isi da va seama de adevarata ta valoare.

Morala: In ochii lui Dumnezeu toti suntem unici. Nimeni nu te poate inlocui.

Text gasit pe Facebook.

Femeia cu cele 3 fire de par

A fost odata o femeie care intr-o dimineata dupa ce s-a trezit, s-a uitat in oglinda si a observat ca mai avea doar trei fire de par in cap. “Ei bine,” si-a zis ea, “Cred ca astazi am sa imi impletesc parul.” Asa a si facut si a avut o zi minunata.
A doua zi s-a trezit, s-a uitat in oglinda si a observat ca mai avea doar doua fire de par in cap. “Hmmm,” si-a zis ea, “Cred ca azi am sa imi fac o carare pe mijloc.” Asa a si facut si a avut o zi exceptionala.
In ziua urmatoare s-a trezit, s-a uitat in si a vazut ca mai avea doar un singur fir de par in cap. “Foarte bine,” si-a zis ea “Astazi am sa imi strag parul intr-o codita”. Asa a si facut si a avut o zi amuzanta.
Urmatoarea zi s-a trezit, s-a uitat in oglinda si a vazut ca nu mai avea nici macar un fir de par in cap.
“Yeeeiiiii!” a strigat “Azi nu trebuie sa imi aranjez parul!”
Atitudinea este totul.
Iubeste generos….Vorbeste bland…. Foloseste tot ceea ce ai si tot ceea ce nu ai si creeaza-ti opera de arta …Fii mereu pozitiva indiferent de cat de grele par unele momente ale vietii…Fii mai buna decat e necesar, deoarece toti pe care ii intalnesti isi duc propriile lupte….Apreciaza profund ceea ce ai…si …doamnelor, bucurati-va din plin de viata!… cu sau fara freza aranjata😉

Painea prajita arsa

Într-o seară, mama a pregătit masa, după o zi grea de muncă. A pus pe masă o farfurie cu ouă, lângă ele fiind niște pâine prăjită arsă. Am observat-o imediat si așteptam să văd dacă tatăl meu are de gând să se plângă de asta, dar el a început să mănânce zâmbind și m-a întrebat cum a fost ziua mea la școală.

Mama i-a cerut scuze tatălui meu pentru pâinea prăjită arsă. Tata i-a răspuns:

-Dragă, îmi place pâinea prăjită arsă!

Mai târziu, când mă pregăteam de culcare și tatăl meu a venit să îmi spună noaptea bună, l-am întrebat dacă i-a plăcut atât de mult pâinea prăjită arsă. El m-a îmbrățișat și mi-a spus:

-Mama ta a avut o zi grea și este cu adevărat obosită. S-a străduit să ne pregătească această masă. De ce să o învinovățim și să o rănim? Pâinea prăjită arsă nu a rănit pe nimeni, dar cuvintele pot fi foarte dureroase!

Morala: Trebuie să știm să apreciem ceea ce fac ceilalți pentru noi, chiar dacă nu este perfect, pentru că ceea ce contează este intenția de a face bine. Numeni nu este perfect!

Text gasit pe Facebook.

Sarac, dar cinstit

În timpul războiului, viața era tare grea și oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani și a trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare, el va oferi pâine oricărui copil și asta fără niciun ban. A doua zi, încă din zori, mulți prichindei se strânseseră în fața casei în care locuia omul atât de bun la suflet. Când acesta a apărut cu niște coșuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând fiecare să apuce pâine cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goană, bucuros că prinsese o bucată mai mare. Era acolo o hărmălaie …

Dar omul a observat că undeva, la marginea curții, aștepta cuminte o fetiță. După ce toți ceilalți copii și-au ales ce pâini au vrut și au plecat cu ele, fetița s-a apropiat și ea de primul coș și s-a uitat în el. Dar acolo nu mai rămăsese nimic. A căutat și în cel de-al doilea coș, dar și acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coș a găsit o pâinică mică, mică, pe care niciun copil nu o băgase în seamă. Fetița a luat-o, a mulțumit frumos pentru pâine și a plecat spre casă.

Toată ziua a stat omul și s-a gândit la cum se purtase acea fată și, ca urmare, a dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică, dar în care să fie puși 10 galbeni. Apoi, dis de dimineață, a așezat pâinica deasupra celorlalte pâini și a ieșit iarăși cu toate coșurile în curte, unde copiii deja se strânseseră și așteptau nerăbdători. Din nou s-au repezit și s-au luat la harță. La sfârșit, fetița noastră, care așteptase cuminte, ca și în ziua precedentă, s-a ales tot cu pâinea cea mai mică, singura rămasă. Și de această dată i-a mulțumit frumos omului și s-a grăbit spre casă, unde mama ei o aștepta. Când s-au așezat la masă și femeia a rupt pâinea, ce să vezi?!, galbenii s-au răsturnat pe masă din aluatul proaspăt.

– Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu acești bani? Dacă banii au ajuns din greșeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut brutarului, în timp ce frământa aluatul. Ia-i și du-i imediat înapoi!

S-a întors fetița la casa omului și i-a dat acestuia toți banii, spunându-i cum mama ei i-a găsit în pâinica primită. Privind-o cu drag, omul i-a răspuns:

– Banii aceia nu au ajuns întâmplător acolo. După ce am văzut ieri cum ai avut răbdare și cum te-ai mulțumit chiar și cu mai puțin, am hotărât să te răsplătesc. Astăzi, am văzut și cât ești de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra totul, dar tu mi-ai adus banii înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineață când vei veni să iei și tu o pâinică, vei primi și câte zece galbeni.

Doamne, ce bucuroasă a fost fetița! Nu știa cum să-i mulțumească omului pentru atâta bunătate. S-a dus în fuga la mama ei și i-a dat bănuții, după care i-a povestit totul, iar mama a povățuit-o și de această dată, iar fata i-a urmat sfatul.

Așa se face că, de atunci, în fiecare dimineață, când primea galbenii, fata se ducea în mijlocul celorlalți copii și împărțea cu ei toți bănuții. Știa că și ceilalți au nevoie de milostenie la fel de mult ca și ea.

Morala: Sărăcia sau bogăția nu pot învinge dragostea, dar dragostea poate învinge și sărăcia și bogăția.

Text gasit pe Facebook.

Lucrurile simple

Sud-coreeanul Kim Ung-Yong este omul cu cel mai ridicat coeficient de inteligenţă de pe pământ la ora actuală, fiind trecut în Guinness Book World of Records cu un IQ de 210 unități (fizicianul englez Stephen Hawking avea 160). Asiaticul nostru a vorbit de la 6 luni, la 3 ani citea cursiv (japoneză, engleză, germană – pentru învăţarea unei limbi străine având nevoie de aproximativ 30 de zile).

La 4 ani rezolva integrale şi calcule diferenţiale, scria poezii şi era, de asemenea, un pictor remarcabil. A fost ca student invitat la Universitatea de Fizică din Hanyang, unde a audiat cursuri de la vârsta de 4 ani până la 7 ani. În 1970, la vârsta de 8 ani, a fost invitat în Statele Unite la NASA, unde a terminat studiile universitare. În 1974, a început activitatea sa de cercetare la NASA și a continuat această activitate până în 1978, când s-a întors acasă, în Coreea de Sud. Aici şi-a echivalat, într-un singur an, toate studiile şi s-a angajat asistent universitar la o facultate din provincie.

Întrebat de ziarişti de ce a făcut acest gest, Kim Ung-Yong a dat un răspuns uluitor, care poate echivalează cu cea mai mare descoperire pe care o pot face oamenii:

-Poți avea o capacitate intelectuală mare, poți fi genial la matematică și să ai abilități lingvistice de necontestat, dacă eșuezi la capitolul inteligență emoțională, dacă nu iubești în mod constant, chiar fără de măsură și nu te iubește nimeni, nimic nu mai contează. Am fost sus acolo unde majoritatea oamenilor vor să ajungă. Nu e nimic acolo… E pustiu. Întoarceți-vă la lucrurile simple.

Text gasit pe Facebook.