Scrisoarea lui Abraham Lincoln catre profesorul fiului sau

„Fiul meu va trebui sa invete ca nu toti oamenii sunt sinceri si onesti.
Invatati-l, daca puteti, minunatia cartilor; totusi, dati-i si timp sa se gandeasca la misterul etern al pasarilor cerului, al albinelor de sub soare si al florilor de pe camp.
In scoala, invatati-l ca e mult mai onorabil sa esueze decat sa triseze…
Invatati-l sa aiba incredere in propriile-i idei, chiar daca ceilalti ii spun ca se inseala. Invatati-l sa fie amabil cu oamenii amabili si dur cu cei duri.
Incercati sa-i dati fiului meu taria de a nu urma multimea, sa nu urmeze turma…
Invatati-l sa-i asculte pe toti oamenii, dar invatati-l, de asemenea, sa selecteze ceea ce a auzit printr-un ecran al adevarului si sa pastreze doar ce e bun.
Invatati-l, daca puteti, cum sa rada cand e trist…
Invatati-l ca nu e nicio rusine in a plange.
Invatati-l sa fie grijuliu cu cinicii si sa fie atent la lingusitori.
Invatati-l sa-si „vanda” creierul celor care dau mai mult, dar niciodata sa nu puna un pret pentru sufletul lui.
Invatati-l sa-si astupe urechile la barfa si sa lupte cand crede ca aceasta este solutia.
Tratati-l gentil, dar nu-l protejati, deoarece numai testul focului face otelul bun.
Lasati-l sa aiba curajul de a fi nerabdator.
Lasati-l sa aiba curajul de a fi brav.
Invatati-l sa aiba intotdeauna incredere in el insusi, deoarece, apoi, va avea incredere in umanitate.
Aceasta este o cerinta mare, dar vedeti, totusi, ce puteti face; este asa un copil de treaba, fiul meu!”
Text gasit pe facebook. Nici ca se putea o sincronizare mai buna, intrucat duminica, pe 5 octombrie, se sarbatoreste Ziua Internationala a Educatiei sau Ziua Mondiala a Profesorului.

Prima zi de şcoală din 3 perspective

Eh, dragi elevi, până aici v-a fost! Vreţi, nu vreţi, şcoala începe azi… and there’s nothing you can do about it (cum ar spune americanul)!  Sau curaj găină, că te tai (cum ar spune românul)! 😛 Dacă vreţi o consolare, vă oferă Mărgeaua una: bucuraţi-vă de clipele astea, trec atât de repede şi credeţi-mă că ăştia sunt cei mai uşori ani din viaţa voastră! Dacă acum vi se pare greu, ce urmează după o să vi se pară cu adevărat capăt de lume! Eh, a mers, vă simţiţi mai bine acum? 😀

Şi în continuare să vedem cum arată prima zi de şcoală privită din mai multe unghiuri.

Din perspectiva elevului:

back to school funny

back to school

back to school funny

back to school funny

back-to-school-funny-pictures-dumpaday-images-1

back to school

school-funny

first day of school

back-to-school-funny-pictures-dumpaday-images-16

Sursă foto: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9

Din perspectiva profesorului:

back to school funny

funny back too school

back to school funny

318067410878121184YdluzC7c

funny back to school

first day of school funny

back to school

teachers funnyteacher funnyback to school

Sursă foto: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10

Din perspectiva părinţilor:

back to school funny

first day of school

2014-08-05-1344971475434_9689261

1343537568412_9814932

joy

1346212419931_3249330

Teacher-Vacation-Ending-660

Sursă foto: 1, 2, 3, 4, 5, 6,7

La final, Mărgeaua vă urează NOROC tuturor, indiferent de care parte a catedrei vă aflaţi! 😛

Punctul şi foaia de hârtie

Un profesor a arătat studenţilor săi o foaie albă de hârtie în mijlocul căreia se afla un punct negru şi i-a întrebat:

-Ce vedeţi?

-Un punct, a răspuns primul student.

-O pată neagră, a zis al doilea.

-Un punct negru foarte gros, a răspuns al treilea student.

După ce profesorul le-a ascultat părerile, i-a atenţionat:

-Aţi văzut toţi doar un punct, dar nimeni nu a observat o coală mare de hârtie! Iar acesta este modul în care noi judecăm un om: după defectele sale minore!

Bancnota de 20$

money by margelutaUn consultant de renume şi-a început un seminar ţinând în mână o bancnotă de 20 de dolari în faţa a 200 de oameni. A întrebat:

-Cine vrea această bancnotă de 20 $?

Imediat au început să se ridice mâinile, iar consultantul a adăugat:

-Am să dau această bancnotă unuia dintre voi, dar mai întâi am să fac ceva cu ea.

Nici nu a terminat bine de vorbit, că a şi început să mototolească bancnota. Apoi a întrebat din nou:

-Cine o mai vrea? În aer mai erau ridicate mâini. Bine, adăugă consultantul, dar dacă fac asta? şi a scăpat bancnota pe podea, după care a început să o calce cu piciorul. Apoi a ridicat-o. Era mototolită şi murdară.

-O mai vrea cineva? întrebă el surâzând.

Normal că încă se mai vedeau mâini ridicate.

-Dragii mei prieteni, tocmai aţi învăţat o lecţie foarte valoroasă. Indiferent ce am făcut eu cu banii, voi tot i-aţi vrut fiindcă aceştia nu şi-au pierdut valoarea. Încă valorează 20 $!

Morala:

De multe ori suntem părăsiţi, jigniţi, stropiţi cu noroi din cauza deciziilor pe care le luăm şi a circumstanţelor de care avem parte în viaţa noastră. Ajungem să credem că nu avem nicio valoare. Dar să ştiţi că indiferent de ce s-a întâmplat şi ce se va întâmpla, nu îţi vei pierde niciodată valoarea. Pentru cei care te iubesc tu eşti de nepreţuit. Valoarea vieţii noastre provine nu din ceea ce facem şi pe cine cunoaştem, ci din ceea ce suntem.

Cele 7 minuni ale lumii

Unui grup de elevi i s-a cerut să recompună lista celor şapte minuni ale lumii, adaptată timpurilor pe care le trăim. Au existat multe diferenţe, dar iată lucrările care au obţinut calificative maxime:

1. Piramidele din Egipt
2. Taj Mahal
3. Marele Canion
4. Canalul Panama
5. Empire State Building
6. Basilica San Pietro din Roma
7. Marele zid chinezesc

În timp ce se citeau lucrările, profesorul a observat că o elevă încă mai scria. Profesorul a întrebat-o dacă are dificultăţi şi ea a răspuns:

– E atât de greu să decizi, sunt atâtea minuni pe lume!

Profesorul a întrebat-o dacă o poate ajuta. Studenta a ezitat puţin şi apoi a răspuns:

– Cred că cele şapte minuni ale lumii sunt:

1. A vedea
2. A auzi
3. A mângâia
4. A savura
5. A simţi
6. A râde
7. A iubi

Colegii au rămas tăcuţi. Aceste lucruri sunt aşa de simple încât nu ne dăm seama cât sunt de minunate!

Nu uita: Lucrurile preţioase nu pot fi cumpărate sau construite de om!

Dumnezeu versus stiinta

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor isi tine cursul de filosofie.

-Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare. Esti crestin, nu-i asa, fiule?

– Da, dle, spune studentul

– Deci crezi in Dumnezeu?

– Cu siguranta.

– Dumnezeu e bun?

– Desigur, Dumnezeu e bun.

– E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

– Da.

– Tu esti bun sau rau?

– Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o  problema pentru tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

– Da, dle. As incerca.

– Deci esti bun.

– N-as spune asta.

– Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea.

– Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

– … El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

– Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze. Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

– Pai… da, spune studentul.

– Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare:

– Nu!

– De unde vine Satana?

Studentul ezita.

– De la Dumnezeu.

– Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi fiule, exista rau pe lume?

– Da, domnule.

– Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

– Da.

-Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

– Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

– Da.

– Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

-Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

-Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Hristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

– Da, domnule profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit:

-Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?

– Nu, domule. Nu L-am vazut.

– Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?

– Nu, domule, nu L-am auzit.

– L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?

– Nu, domnule, ma tem ca nu.

– Si totusi crezi in el?

– Da.

-Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

– Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

– Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pentru o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

– Domnule profesor, exista caldura?

– Da.

– Si exista frig?

– Da, fiule, exista si frig.

– Nu, domnule, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.

– Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti domnule, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii domnule, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

– Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

– Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

– Din nou raspuns gresit, domnule. Intunericul nu e ceva, ci este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

– Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

– Da, domnule profesor. Vreau sa spun ca premisele dumneavoastra filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE  sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

– Gresite? Poti explica in ce fel?

– Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte, un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Domnule, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, domnule profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

– Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

– Ati observat vreodata evolutia cu proprii ochi, domnule?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dumneavoastra nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tacu pana cand emotia se mai stinse.

– Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineaori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, domnule – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dumneavoastra, domnule?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde:

-Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

-Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum domnule, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde:

-Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:

– Raul nu exista domnule, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.