Pildă sufită

A fost odata un fierar care fusese acuzat pe nedrept si care se afla inchis acum intr-o temnita adanca si intunecoasa. Dupa un timp, sotia sa, care il iubea foarte mult, a mers la rege si l-a rugat sa o lase sa ii duca macar un covoras pe care sa-si poata face cele cinci rugaciuni zilnice. Regele a considerat fireasca cererea femeii si a lasat-o sa ii duca sotului ei covorasul. Prizonierul a fost si el foarte bucuros pentru darul primit si in fiecare zi, plin de recunostinta isi facea rugaciunile pe covoras.

Dupa cativa ani, barbatul a evadat. Cand oamenii l-au intrebat cum a reusit, el le-a povestit ca au fost ani de zile in care se prosternase si il rugase pe Dumnezeu sa-l scape din inchisoare. Si la un moment dat a inceput sa vada ceea ce era atat de evident si care se aflase tot timpul sub nasul lui. A vazut ca sotia sa tesuse in covoras modelul incuietorii care il tinea inchis. Avea acum toate informatiile sa poata evada si a inceput sa se imprieteneasca cu paznicii. I-a convins ca si ei ar avea o viata mai buna daca s-ar uni si ar pleca cu totii din inchisoare. Acestia au fost de acord cu el, pentru ca isi dadusera si ei seama ca, desi erau gardieni, erau la randul lor inchisi in inchisoare. Si ei doreau sa scape, dar nu stiau cum. Asa ca fierarul si garzile sale au facut urmatorul plan: paznicii urmau sa ii aduca bucati de metal, iar el urma sa mestereasca diverse lucruri pe care ei sa le vanda in targ. Astfel vor aduna tot ceea ce era necesar evadarii, iar din cea mai puternica bucata de metal el urma sa mestereasca o cheie.

Intr-o noapte, cand totul fusese pregatit, fierarul si paznicii sai au reusit sa descuie poarta inchisorii. Au iesit in sfarsit afara, in racoarea noptii unde ii astepta iubitoarea sa sotie. A lasat in celula covorasul de rugaciune, pentru ca orice prizonier care va fi suficient de inteligent sa vada modelul incuietorii si sa poata evada. Astfel, fierarul si-a regasit sotia, fostii sai gardieni i-au devenit prieteni si toti au trait intr-o deplina armonie. Iubirea si indemanarea au castigat.

Aceasta invatatura traditionala sufita a lui Idries Shah simbolizeaza studiul Eneagramei: incuietoarea este personalitatea noastra, covorasul de rugaciune este Eneagrama, iar cheia este munca pe care o avem de facut cu noi insine. Observati ca desi sotia este cea care ii aduce covorasul, fierarul trebuie sa creeze ceva folositor pentru garzile sale ca sa poata face rost de unelte. El nu poate scapa singur si nici pe degeaba. Mai mult, tot timpul cat el s-a rugat pentru eliberarea sa, mijloacele ii erau la propriu ”sub nasul lui”, desi el nu vedea modelul si nici nu intelegea semnificatia lui. Intr-o zi, el s-a trezit, a vazut modelul si astfel a reusit sa devina liber.

Morala povestii este clara: fiecare dintre noi se afla in inchisoare. Trebuie doar sa ne trezim si sa „citim” modelul incuietorii pentru ca sa putem deveni liberi!

Poveste despre suflet

Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: „Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.” O intreba pe cea de-a patra nevasta:

-Te-am iubit cel mai mult, ti-amdaruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, euam sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?

-Nici vorba! replica cea de-a patra sotie si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie:

-Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?

-Nu! veni raspunsul celei de-a treia sotii. Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori! Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie:

-Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?

-Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta! replica cea de-a doua sotie. Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau. Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce:

-Eu te voi urma oriunde vei merge! Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale. Adanc indurerat, regele spuse:

-Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie sunt FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge!

Nunta de hârtie sau 1 an de căsnicie

Acum fix 1 an, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, am spus un DA hotărât şi sigur! Ne-a luat ceva timp să ajungem acolo, mai ales mie (ca Mărgea nebună şi sucită ce sunt), dar şi când a fost să fie, nu mi s-a gâtuit vocea, nu mi s-a lipit D-ul de cerul gurii şi nici nu mi-a rămas A-ul printre dinţi. Ci s-au luat amândouă de mână şi mi-au alunecat împreună, uşor printre buze. Şi le-am simţit ecoul în piept. Şi fiorul rătăcit pe piele.

Iar de atunci s-a scurs (unde, nu ştiu) exact 1 an. Un an în care s-au petrecut multe, s-au schimbat toate, viaţa mea, EU. De 1 an de zile învăţ necontenit tabla împărţirii la DOI şi raportez totul la… NOI. Am linişte acum, şi lumină, şi căldură, aşa cum nu am avut vreodată de la cineva. Mă-mbăiez într-o stare de bine. Iubesc şi sunt iubită. Şi sunt fericită. EL mă face fericită. Chiar dacă nu i-o spun (prea des).

Şi deşi nunta de hârtie ne găseşte cu 2200 km distanţă între trupuri, inimile noastre sunt mai aproape ca nicicând. Nu-i nevoie să-şi strige dragostea, orice TE IUBESC şoptit încetişor sau abia murmurat soseşte cu viteza gândului la destinaţie… Aşa e firesc să fie când iubeşti şi ai spus DA de bună voie şi nesilit de nimeni! 😉

CITATUL ZILEI:

„Căsnicia este o artă: trebuie să o creezi din nou în fiecare zi.”

Rabindranath Tagore