Citatul zilei, Propriu şi personal

Mos Nic de 2016

Mah, se pare ca suntem copii cuminti (desi aproape toti avem peste 30 de ani) de tot vine Mos Nicolae la noi in fiecare an! 😛 Sau poate asa e el, mai generos si iertator din fire! Cert e ca ne-am bucurat precum niste copii la deschiderea cadourilor si asta e tot ce conteaza, nu? Daca va intrebati ce a primit subsemnata, ei bine, aflati ca in cutia care mi-a cocosat cizmele a fost un aparat radio in stil vintage. Stie el Mosu’ cat iubesc radioul si si-a amintit ce fan Europa Fm si Gold Fm eram in tara, asa ca a gasit cadoul perfect pentru mine! Mai ales ca am fost tare suparata ca nu am mai avut loc in bagaj si pentru aparatul vintage primit in dar de la proprietarul garsonierei noastre din Bucuresti!

Si fiindca m-a cam lovit nostalgia in ultimul timp, am rasfoit Siragurile si va aduc in dar articolele de Mos Nicolae din anii trecuti: 2010  2012 partea nasoala, dar si cea frumoasa, 2014, 2015.

Hai recunoasteti acum, care ati primit nuieluseeee?

CITATUL ZILEI:

„Orice cadou dăruit, chiar dacă pare mic, este de fapt foarte mare dacă este înmânat cu afecţiune.”

Pindar

Reclame
Încreţi-mi-ar creierul!, Fotografia săptămânii

7 semne ca se apropie Craciunul

  • vitrinele magazinelor se decoreaza cu (cel putin) o luna inainte.Anul asta am vazut brazi impodobiti de la jumatatea lui octombrie chiar. Sa fi fost de vina ninsoarea aia subita?
  • Pro Tv difuzeaza „Singur acasa” (pentru a mia oara). Daca l-ati ratat, nicio problema ca-l tot dau in reluare pana se duc sarbatorile! Si oricum il vedeti si la anul!
  • se inmultesc reclamele la medicamentele pentru digestie si viroze. Adica ce sa credem, ca suntem niste muciosi si niste constipati imbuibati?
  • la fel si statusurile de pe facebook despre zapada (ba sa vina, ba sa scape de ea) si cele cu listele pentru Mos Craciun (aluzii subtile pentru iubiti, bineinteles!).
  • autoritatile sunt mereu surprinse de ninsoare, de parca a facut tara picioare si a fugit la ecuator!
  • trio-ul fantastic trudeste din greu: Hrusca aduce leru’ cu avionul din Canada, iar Banica le urca pe Bubulina Gospodina si Veta CU CHIUveta pe scena Salii Palatului 3 seri la rand. A, cat pe ce sa uit de Fuego sensibilul lenesul care-o zoreste pe sarmana muma’sa cu impodobitul bradului, ca el e prea ocupat cu… cantatul!
  • oamenii se transforma in termite care rod rafturile magazinelor cu totul, intru sfanta imbulzeala de sarbatori! Coatele si injuraturile sunt si ele tot sfinte, bineinteles! Luati de cititi aici patania Margelutei de acum cativa ani din ajunul Craciunului!
Merry-Christmas-quote-image
Sursa foto

CITATUL ZILEI:

“Crăciunul este perioada când copiii îi spun Moşului ce doresc şi adulţii plătesc.”

Richard Lamm

Fotografia săptămânii, Propriu şi personal

Moş Nic de 2014

i've been a good girl! 😉 #mosnicolae #cadou #daruri

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

He he, se pare că am fost într-adevăr o fetiţă fată tânără femeie doamnă uatevăr cuminte! Şi nu o zic eu, acum am şi dovada! Dacă vă întrebaţi ce este în cutiuţa roz, aflaţi ca e un parfumel, căruia nu i-am putut rezista şi l-am folosit deja azi dimineaţă. Îmi place tare mult ambalajul roz (da, acum sunt în faza în care mă topesc după chestiile pink şi girly – m-o fi ajuns vreun blestem ceva!), îmi place şi aroma lui florală, uşor dulceagă şi feminină, daaaaaar sticluţa în formă de cadou cu fundiţă m-a dat pe spate! Glicemie crescută într-o clipită, nu alta!

Puzzle-ul e dintr-o altă lume, dar abia aştept să mă apuc de el! Nebunie o să fie! Sper doar să nu dureze 2 ani până-l termin, cum s-a întâmplat cu ultimul! 😀

Şi ca să fie treaba treabă, la Halt, Moş Nic a fost sărbătorit cu încălţări dulci şi ceai turcesc!

Un pic de energie nu strica! 😉 #tea #ceainegru #turkishdelight #turca

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

CITATUL ZILEI:

„Dulce mai e povara cadourilor.”

Valeriu Butulescu

Fotografia săptămânii, Propriu şi personal

Brăduleţ, brăduţul meu

MY CHRISTMAS TREE, oh christmas tree BY MARGELUTA

Aveam de gând să împodobim bradul în seara de Moş Nicolae, cum facem noi de obicei, dar cu toate cele întâmplate, nu ne-a mai ars de nimic. Mai ales mie, ştiind că nu voi avea cum să imortalizez momentul, din cauza dispariţiei subite a preţiosului meu Nicu Pixelu’ aka aparatul foto (pentru cei care aţi deschis televizoarele mai târziu 😛 ). Dar fiindcă acum am un alt preţios, adica pe Sony Boy cel proaspăt venit în casa mărgelată via Moş Nic, ei bine, nici nu bănuiţi ce rapid mi-a venit cheful de a face bradul! Şi iată ce a ieşit! Hi hi, acum stau nemişcată şi-l admir întruna, hipnotizată de luminiţele colorate şi decoraţiunile cele noi! 😉 Mi-e aşa drag de el!

Sărbătorile de iarnă sunt cele care-mi amintesc cel mai mult de copilărie, vârsta magică, fără de sfârşit… şi totuşi dusă! Gândul că decembrie nu va mai fi niciodată ca atunci, cu praf de zână plutind în aer şi bucurie nemărginită şi speranţe sincere şi fericire în stare pură, of, cât mă întristează gândul ăsta! Deplâng vremurile acelea, îmi lipsesc îngrozitor, tocmai de asta ţin morţiş la obiceiul cu împodobitul bradului, fiindcă simt cum o fărâmă din magia acelor vremuri trecute se proiectează în prezentul monoton al adultului care nu mai ştie să fie copil!

Propriu şi personal

Şi-a venit până la urmă…

1 Cadourile lui Mos Nicolae in ghetute by Margeluta

Cum cine? Adevăratul Moş Nicolae, cel care-ţi aduce-n ghetuţe lucruri frumoase pentru c-ai fost cuminte, nu cel cu mâna lungă, ce te „scapă” de tot ce ţi-e mai drag şi folositor, chiar dacă nu meriţi o aşa pedeapsă!

Dar să vă povestesc întâmplarea! Astă seară, venind acasă şi deschizând în grabă uşa, o foaie de hârtie zboară prin faţa mea, dezlipită probabil de pe faianţa din hol din cauza curentului făcut de intrarea-mi vijelioasă. Intrigată, îi urmăresc căderea legănată şi când mă aplec s-o ridic, văd pe jos alte bileţele de hârtie desenate cu săgeţi ce mă îndeamnă să intru în cameră. Textul de pe foaia albă mă anunţă că a trecut Moş Nicolae pe la mine în timp ce eu eram plecată. Entuziasmată, mă prind în joc şi urmez săgeţile. Pe prag, dau de un alt bilet care mă informează că drumul se va bifurca şi va trebui deci să aleg una din cele două variante mari şi late: 1. să urmez săgeţile ce mă conduc către Moşul cel darnic alias Al Meu Ca Bradul, care stă miserupist în pat, cu laptopul în braţe, ignorându-mă total, ooooori varianta numărul 2, să aleg săgeţile ce duc către fereastră, unde – atenţie, bătăi de tobe, surle şi trâmbiţe- tronează el, CA-DO-UL, exact ca în poză! Ia ghiciţi acum ce am ales! 😀

Normal că am fugit ca nebuna la cadou, doooh! Că doar pe Al Meu Ca Bradul îl am oricând la dispoziţie, prin urmare, de data asta m-am lăsat ghidată de partea materială! Vaaai, soţiorule, ce nevastă materialistă ţi-ai luat pe cap! Ghinionul tău, nu e bun returnabil! Cel puţin nu după 2 ani de la căsătorie! 😛 Primul lucru pe care mi-au căzut ochii a fost -cum altfel?- cutia cu aparatul foto, pe care l-am botezat Sony Boy. Fotografia de mai sus este chiar prima imagine imortalizată de  noul venit! Am ţinut mult să fie aşa, pentru a îngheţa cumva pentru totdeauna aceste clipe minunate… şi total neaşteptate! Nici nu mi-a trecut prin gând că voi avea parte de o aşa surpriză, mai ales că eram întristată peste măsură de evenimentul de ieri noapte, când am fost sărăcită de geantă cu tot ce aveam înăuntru. Sărbătorile fără fotografii sunt pentru mine mai mult decât triste, iar dacă mai adăugăm şi întâmplările recente, avem reţeta perfectă pentru nişte sărbatori de iarnă distruse complet. Şi chiar încercam să mă obişnuiesc cu gândul ăsta, când ce să vezi? A făcut el Al Meu Ca Bradul o mică magie şi voilà, sunt cea mai fericită Mărgea! Ba simt că mi-a revenit subit şi cheful de a împodobi bradul! 😛

Cred că e cea mai mare surpriză de care am avut parte de foarte mult timp încoace! Una mai mult decât plăcută! Şi spune asta o persoană care nu prea se dă în vânt după surprize, fiindcă de obicei nu primeşte lucruri care să-i placă! Aşa că spun pas! De data asta Bradul meu a nimerit-o la fix, semn că mă cunoaşte foarte bine şi… mă iubeşte la fel! Nu puteam cere mai mult de la el, de la sărbătorile de iarnă, de la sfârşitul acestui an, care după toate cele întâmplate, parcă s-a mai îndulcit puţin! Şi asta contează!