13 ani de Europa FM

Vă spuneam în articolul ăsta acum ceva vreme, cât de mult iubesc eu radioul şi ce amintiri frumoase mă leagă de el. Prin urmare, cele povestite în continuare nu vor mira pe nimeni. Pentru că pe 26 mai Europa FM a împlinit 13 ani de existenţă, evenimentul a fost sărbătorit sâmbătă printr-un concert aniversar în Parcul Tineretului, unde surprize-surprize s-a nimerit şi Mărgeluţa cu prietena ei, Ina. Cu ocazia asta am aflat că în anul 2000, când a luat fiinţă postul, prima melodie difuzată a fost „Imagine” a lui John Lenon. Fain început, nu-i aşa? Daţi click pentru a asculta melodia.

Concertul era programat să înceapă la 18:30, dar a fost amânat din cauza ploii. Şi eu era cât pe ce să mă intorc din drum la vederea norilor grei, dar am aşteptat în pasajul de la Universitate să treacă ploaia şi apoi am luat 381 până la Tineretului. În pofida vremii, s-a strâns ditamai publicul, că nici organizatorii nu se aşteptau la asta. În deschidere au cântat Ovidiu şi Gipsy Band, cărora mai târziu li s-a alăturat şi Monica Anghel. A fost cu siguranţă un început foarte energic şi vibrant!

Au urmat apoi băieţii de la Vunk, care nu se numără printre preferaţii mei. Dar am rămas uimită să văd mulţimea dezlănţuită la apariţia lor, oameni de toate vârstele cântand din toţi plămânii şi dansând bucuroşi. Nu-mi imaginam că au atâţia fani! Şi fiindca era ziua lui Cornel, solistul trupei, publicul i-a cântat „La mulţi ani” şi a afişat un banner cu „Aşa, şi?„, titlul ultimului lor single. Cori, tu ar mai fi trebuit sa fii cu mine acolo! Doar nu credeai că am uitat cum mi-ai scos tu mie peri albi în liceu cu caseta aia cu (pe atunci) Vank!? 😛

Am fost bucuroasă tare când mi s-a confirmat că vocea lui Dan Bittman a redevenit cea de dinaintea operaţiei! Altfel cum mai răguşeam eu cântand toate melodiile de la Holograf? A, şi altă chestie interesantă, hitul lor „Ţi-am dat un inel” a fost prima melodie românească difuzată la Europa FM şi vă asigură Mărgeaua că ieri seară s-au desenat în aer o mulţime de inimi pe refrenul ei! 😉

Când cei pe care îi aşteptam eu de fapt, încă de la deschiderea concertului, adica Direcţia 5, au urcat pe scena, eram deja răguşită şi ruptă de picioare, dar tot nu m-am lăsat şi-am continuat să dansez şi să cânt împreună cu Ina, prietena care mă însoţea! Mami, tu mai lipseai ca să fie completă gaşca! Te ţin eu minte cum am degerat acum doi ani în Cişmigiu, de Crăciun doar ca să-l asculţi tu până la final pe Cristi Enache! 😛

După ce întreaga echipă Europa FM a urcat pe scenă în apalauzele binemeritate ale publicului şi o ploaie de confetti, a urmat Ştefan Bănică Junior. A fost prima dată când l-am văzut în concert şi primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost: wow, câtă energie poate să aibă omul ăsta! Bineînţeles că nu m-am putut abţine să n-o oftic pe maică-mea prin sms-uri că vaaaai, ce păcat că nu-l vede şi ea, care-i ştie toate melodiile pe de rost! I-m soooo mean, i know! 😛

Am cântat şi am dansat până la 12 noaptea, când s-a terminat totul şi Al Meu Ca Bradul a venit să-şi recupereze nevasta petrecăreaţă, răguşită, cu picioarele umflate (circulaţia, bat-o vina!) şi ruptă de oboseală, dar atâââât de încântată!

Concert Europa fm

Europa FM

Europa FM concert

concert Europa FM

Video killed the radio stars

Radioul ocupă un loc special în inima mea. Unele dintre cele mai dragi amintiri sunt cele cu cei doi bunici ai mei ascultând Radio Oltenia Craiova: tataie Liuţă la difuzorul micuţ agăţat afară, lângă uşa de la intrare, să se audă şi-n curte, şi tataie Lică la cutia pătrăţoasă de culoarea cafelei, din camera cu plită. Fiindcă în acele vremuri către care privesc eu acum cu atâta nostalgie, radioul era regele, cu mult peste televizor. Asta până la „Sunset Beach”, pentru care babele îşi abandonau sapa la jumătatea rândului de porumb! Şi de aici şi vorba „Video killed the radio stars„! 😛 (Daţi click şi ascultaţi melodia.)

Nu uit cum ne amuzam eu şi fratele meu reproducând cotele apelor, de ni se înnoda limba-n gură! Şi ce ne mai prăpădeam de râs că nu înţelegeam o iotă din ce spuneau tanti aia în franceză si nenea ăla in rusă/bulgară sau naibii ştie ce limbă o fi fost! Pentru noi oricum sunau caraghios ambele şi nici nu pricepeam cui îi foloseau toţi centimetrii ăia în scădere sau în creştere, când pentru noi treaba era destul de simplă: dacă ploua torenţial, Şasa noastră din fundul grădinii se umfla şi aducea numai crengi rupte şi nădragi, şi puteam spune adio bălăcelii, că stătea mamaie cu ochii numai pe noi, să n-o fentăm şi să fugim la baltă! Ăştia erau centimetrii în creştere. Când era secetă, nu mai găseai strop de apă, singura urmă a existenţei pârâului era nisipul fin si uscat. Iar ăştia erau centimetrii în scădere, prea în scădere, după umila noastră părere!

Apoi mai era emisiunea cu dedicaţii muzicale, numai cântece de muzică populară, bineînţeles! Cred că bileţelul cu dedicaţie specială „pentru mamaie Lenuţa, din Ţepeşti, Vâlcea, cea mai bună bunică din lume, de la nepoţii care o iubesc mult, Cristina şi Bogdan” zace uitat şi acum printr-un sertar, fără să-şi fi împlinit vreodată menirea (nu mai ţin minte de ce şi cum), iar Maria Ciobanu cu siguranţă regretă amarnic că n-a mai apucat să cânte special pentru mămăiţa mea! 😛

În liceu ne cumpărase mami un ceas electronic de masă, roşu, cu alarmă şi radio încorporat. Aşa că ne începeam ziua ascultând emisiunile matinale şi o încheiam cu urechi prinse-n portativ, pentru că fratele meu nu putea să adoarmă decât cu muzica de la radio în surdină.

Acum că tehnologia a avansat uimitor într-un timp foarte scurt, dispunem de radio chiar şi pe telefonul mobil, să nu ne plictisim în drum spre muncă sau şcoală. Cine s-ar fi gândit la aşa grozăvie pe vremea bunicilor? Are dreptate ea mamaie-cea-fără-dedicaţie-muzicală când ne zice „Mamă, aveţi de toate, coarne vă mai lipsesc!”. Personal, în fiecare dimineaţă spre muncă îmi sună în căşti Europa FM, Magic FM si Kiss FM, radiourile mele preferate. Şi de multe ori râd de una singură la glumele matinalilor, stârnind toţi pensionarii din 205 să-mi arunce priviri dezaprobatoare! Ntz, ntz, tineretul din ziua de azi! 😀

Mai nou mi s-a pus pata să-mi cumpăr un radio micuţ, în stil vintage (ca cele de aici), să-mi amintească de copilărie, vârsta după care voi tânji veşnic. Şi probabil că sufletul meu îşi doreşte să încerce din nou sentimentul ăla plăcut şi reconfortant când emisiunile radio ne fermecau serile mie şi fratelui meu, când nu era facebook şi timpul atât de contractat ca acum!

Mărgeaua e curioasă tare să afle ce amintiri legate de radio aveţi voi ceilalţi, dacă mai ascultaţi şi acum şi ce posturi?

CITATUL ZILEI:

„I like doing radio because it’s so intimate. The moment people hear your voice, you’re inside their heads, not only that, you’re in there laying eggs.”

Doug Coupland