Scrisoarea ministrului

O femeie canadiană cu vederi liberale a scris o mulțime de scrisori către guvernul canadian, plângându-se de tratamentul insurgenților închiși (teroriști), care sunt ținuți captivi în facilități ale Sistemului Afgan Național de Corecție. Ea a cerut un răspuns la scrisoarea ei şi a primit următorul răspuns:

National Defence Headquarters
M Gen George R. Pearkes
Bldg., 15 NT 101 Colonel By Drive
Ottawa, ON K1A 0K2, Canada

Stimată cetățeană îngrijorată,
Vă mulțumesc pentru scrisoarea dumneavoastră recentă în care vă exprimați îngrijorarea profundă față de tratamentul teroriștilor
talibani și Al-Qaeda capturați de forțele canadiene, care au fost
ulterior transferați la guvernul afgan și sunt în prezent deținuți de
oficiali afgani în facilități ale Sistemului Național de Corecție din
Afganistan.
Administrația noastră ia în serios aceste probleme și opiniile
dumneavoastră au fost auzite tare și clar aici în Ottawa. Veți fi încântați să aflați că datorită preocupărilor cetățenilor asemenea dumneavoastră, vom crea un nou program aici, la Departamentul Apărării Naționale, care să fie numit „Programul liberal de asumare a responsabilității pentru ucigași”, sau PLARU pe scurt.
În conformitate cu liniile directoare ale acestui nou program, ne-am decis, pe bază de proces, să aducem mai multi teroriști care să fie plasați în casele cetățenilor îngrijorați de această cauză, cum sunteți dvs., în întreaga țară, sub îngrijirea personală a acestor cetățeni.
Deținutul dumneavoastră personal a fost selectat și este programat pentru transport sub pază înarmată la domiciliul dumneavoastră din Toronto lunea viitoare. Mohammed Ahmed bin Mahmud este deținutul dvs. și trebuie să fie îngrijit în conformitate cu standardele cerute personal de dumneavoastră în scrisoarea de reclamație. Veți fi încântată să aflați că vom efectua inspecții săptămânale pentru a ne asigura că standardele de îngrijire pentru Ahmed sunt proporționale cu recomandările dumneavoastră.
Deși Ahmed este sociopat și extrem de violent, sperăm ca sensibilitatea față de ceea ce a fost denumită „o problemă de atitudine a sa” îl va ajuta să depășească aceste defecte de caracter.
Poate că aveți dreptate când descrieți aceste probleme ca fiind doar diferențe culturale. Am înțeles că aveți de gând să îi oferiți consiliere și școlarizare la domiciliu, vă recomandăm insistent să angajați niște îngrijitori personali. Vă rugăm să vă avertizați prietenii evrei, vecinii sau rudele cu privire la musafirul din casa dumneavoastră, că ar putea deveni agitat sau chiar violent, deși suntem siguri că vă veți înțelege cu el.
El este, de asemenea, expert în construirea unei mari varietăți de dispozitive explozive, din produse comune de uz casnic, astfel încât este posibil să doriți să păstrați aceste elemente încuiate, cu excepția cazului în care, în opinia dvs., acest lucru ar putea să-l jignească. Teroristul adoptat de dumneavoastră este un expert în lupta corp-la-corp și poate curma viața umană cu chestii simple, precum un creion sau o unghieră. Vă sfătuim să nu-i cereți să demonstreze aceste competențe, nici în casa dumneavoastră nici oriunde ați alege să-l plimbați în timp ce îl ajutați să se adapteze la viața din țara noastră.
Ahmed nu va dori să interacționeze cu dumneavoastră sau fiicele dvs. decât din punct de vedere sexual, din moment ce el vede femeile ca o formă de proprietate, dumneavoastră neavând astfel nici un drept, nici acela de a-i refuza cererile sale sexuale. Acesta este un subiect deosebit de sensibil pentru el.
De asemenea, trebuie să știți că el a arătat tendințe violente vizavi de femeile care nu respectă codul vestimentar pe care el îl recomandă ca ținută adecvată. Sunt sigur că vă veți bucura de anonimatul oferit de burka de-a lungul timpului.
Doar amintiți-vă că și asta face parte din respectul pentru „cultura și libertatea credințelor religioase”, așa cum ați scris în scrisoarea dumneavoastră.
Aveți grijă de Ahmed și amintiți-vă că vom încerca să vă punem un consilier la dispoziție pentru a vă ajuta în orice dificultăți cu care vă veți confrunta în timp ce Ahmed se adaptează la cultura canadiană.
Vă mulțumim din nou pentru grija dumneavoastră. Apreciem cu
adevărat atunci când oameni ca dvs. ne informează cu privire la modul corect de a ne face treaba şi sunt îngrijorați pentru semenii noștri.
Mult noroc și Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Cu prietenie,

Gordon O’Connor
Ministrul Apărării Naționale

Text primit pe messenger.

toy soldiers macro photo
Fotografie de icon0.com pe Pexels.com
Reclame

Musca si albina

Unii oameni îmi spun
că sunt indignați de faptul
că există multe lucruri greșite în lume.
Atunci eu le spun să întrebe o muscă:
„Sunt flori în apropiere?”,
iar ea le va răspunde:
„Nu ştiu dacă sunt flori,
dar acolo, în mormanul acela de gunoi,
poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”.
Şi va începe să îţi înşiruiască
toate locurile murdare pe unde a fost.
Dar dacă întrebi o albină:
„Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?”,
ea îţi va răspunde:
„Coş de gunoi?
Nu, n-am văzut niciunul,
pe aici e plin de flori parfumate”.
Şi va începe să îţi înșiruiască
toate florile din grădină sau de pe pajişte.
Vedeţi voi, musca nu ştie
decât unde este mizeria,
în timp ce albina ştie
unde se găsesc irişii sau zambilele.
Iar eu am realizat că
unii oameni sunt asemenea muștelor,
iar alții asemeni albinelor.
Cei care se aseamănă cu muștele,
găsesc răul în orice și sunt preocupați de el.
Aceștia nu văd binele din jurul lor.
Dar cei ce se aseamănă cu albinele,
nu văd decât bine, oriunde s-ar uita.
Oamenii limitați gândesc și privesc totul
într-o manieră greșită,
în timp ce aceia care au gânduri pozitive,
orice ar vedea, orice li s-ar spune,
vor gândi într-o manieră optimistă.
SA FITI ALBINUTE!

Text găsit pe Facebook.

bees on purple flower
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

 

Cine n-are amintiri

Vine-o vreme, vreme-adevărată
Când dureri și visuri și iubiri
Tot ce-ați ars și-ați adunat în viață,
Toate se prefac în amintiri.

Vine-apoi timpul de le-adună
Și le spală-n fluviul lui spumos,
Până ce din ele, din oricare
Nu rămâne decât ce-i frumos.

Luați aminte, toate pier odată,
Nu veți mai putea să le priviți.
Faceți-vă amintiri, prieteni,
unde să aveți să vă găsiți.

N-așteptați, strângeți-le pe cale,
Din orice iubire sau pustiu.
Cine n-are amintiri de tânăr
O să fie singur mai tarziu.

Virgil Carianopol

person standing on hand rails with arms wide open facing the mountains and clouds
Fotografie de Nina Uhlíková pe Pexels.com

Ortodoxul musulman

Un ortodox s-a mutat într-un cartier musulman. Ortodoxul nostru, fără să-i pese de sentimentele vecinilor săi, si mai ales de foamea lor si de poftele trezite în ei de mirosurile din aer, se apucă să-si frigă în fiecare zi câte un grătar din carne de porc.

Musulmanii au decis că teroarea asta nu poate să mai continue astfel, asa că au trimis o comisie la ortodox, să-i explice în ce cartier locuieste el, că acum este Ramadan si nu se poate mânca altfel de carne decât de peste si să se abtină de la grătarele sale. Ba, potrivit
ar fi ca să se lepede de fosta sa credintă si să se alinieze credintei comune a cartierului.

Convins, ortodoxul a fost botezat într-o zi. Imamul, stropindu-l cu apă, a zis:

-Te-ai născut ortodox, ai crescut ortodox, dar astăzi te botez musulman si de acum înainte musulman vei fi!

Toată lumea a plecat acasă multumită, când a doua zi, mirosul de gratar umplu din nou cartierul. Vecinii veniti în grabă în curtea fostului ortodox pentru a reclama fapta sa, rămaseră cu gura căscată, când îl văzură pe acesta frigând un ditamai grătar de porc, stropindu-l cu apă, si zicând:

-Te-ai născut porc, ai crescut porc, dar astăzi te botez pește si de acum înainte, peste vei fi!

Text haios gasit pe facebook.

Disclaimer: Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare!

Ce dai, aia primesti!

Un fiu, după moartea tatălui, a dus-o pe mama sa într-un azil de bătrâni şi îi face vizită din când în când. Într-o zi, primeşte un telefon de la asistența azilului şi este rugat să se prezinte acolo deoarece mama lui e pe moarte. Fiul ajunge repede la capataiul mamei sale şi o întreabă:

– Ce vrei să fac pt tine?

– Seamăna iubire! Pune ventilatoare în azil pt că nu sunt şi căldura e insuportabilă. Cumpăra si frigidere deoarece si ele lipsesc şi mancarea se strica, au fost nopți în care mă culcam flămânda.

Fiul şocat:

– De ce îmi ceri asta acum, de ce nu mi-ai spus mai devreme?

– Eu sunt obişnuita cu căldura şi cu foamea, dragul mamei, dar mi-e frică pentru tine, că tu nu vei putea suporta asta când, la bătrânețe, copiii tăi te vor trimite aici!

Morala: În viață, ce dai aia primesti!

Povestioara gasita pe Facebook.

Gluma intre Pavarotti si Domingo

Pavarotti şi Domingo îşi disputau supremaţia în lumea muzicală, aşa că Domingo ar fi spus:

– Am cântat la Milano în faţa a 400.000 de spectatori şi, la sfârşit, Sfânta Maria din vârful Domului a lăcrimat!

La care Pavarotti ar fi răspuns:

– Eu am cântat la Rio de Janeiro în faţa a 800.000 de spectatori şi, la sfârşit, Iisus a coborât de pe Corcovado şi mi-a zis: „Ce voce, ce interpretare! Nu ca ăla de la Milano, care a făcut-o pe mama să plângă!”

Text haios gasit pe facebook.

Mama

M-a sunat aseară mama și mi-a zis că totu-i bine,
Are bani, are de toate, doar că-i este dor de mine…
M-a-ntrebat dacă-n străini viața este mai frumoasă,
Dacă nu mi-e dor de țară, dacă nu mai vin pe-acasă…

Nu, zic, mamă, nu mi-e dor, poate-un pic mi-e dor de tine…
Dar în rest, la ce să vin? cine mă așteaptă, cine?
Așa e… a răspuns mama, pe la noi a nins prin sat,
Ce frumos astăzi zăpada peste case s-a-nșirat…

Și am plâns, căci de zăpadă și de iarnă-mi este dor,
Dar oricum, chiar și așa, amintirile mă dor.
– Nu vin, mamă, pe la voi, stă gunoiul după ușă,
Iar când vreți să faceți focul, vă mânjiți toți de cenușă.

Apă nu aveți prin case și fântânile-s secate,
Altfel lumea azi trăiește și așa nu se mai poate…
Mama, tristă, a șoptit: Fă cum știi și fă cum poți,
Dar oricum, mi-e dor de tine și mi-e dor și de nepoți…

– Lasă, mamă, trece dorul, poate-n vară voi veni,
Când o fi iarbă pe luncă, când bujorul va-nflori…
Nu fi tristă și mai sună, dacă vrei și eu te sun,
Ți-am trimis bani și mâncare… e cadoul de Crăciun.

– Hai, la revedere, mamă…a zis mama și-a închis,
Parcă-o văd cum, în cămară, plânge-n hohot, știu precis.
Are lângă ea un câine și mai are și-un motan,
Îi iubește și toți trei fac Crăciunul an de an…

O fi poate-o săptămână de când mama nu a sunat,
Mi-e în grijă, ce e oare? Și-am pornit la drum, spre sat.
Avioane, gări și trenuri, îmbulzeală, drumu-i greu,
După-atâta stres și lacrimi am ajuns… în satul meu.

Parcă nici nu-mi vine-a crede, ninge lin, drumu-i pustiu,
Totu-i alb, foșnește neaua, mică iar aș vrea să fiu…
Am strigat de pe la poartă: Mamă, ce s-a întâmplat?
A ieșit mama în ușă: Telefonul s-a stricat…

Două săptămâni cu mama, am uitat de țări străine,
Sunt din nou copilă mică, râdem, plângem și ni-e bine….

Emilia Plugaru