Contabilitate de Marin Sorescu

Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali,
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos –
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).

Marin Sorescu

Balada fetelor de altadata

Multe s-au schimbat cu timpul. Unele doar “in mai prost”,
Chiar şi fetele sunt altfel, nu mai sunt deloc ce-au fost.
Inainte erau tandre, mai cuminţi, mergeau la şcoală
Acum au ca singur scop, să bage bărbaţii-n boală.
In trecut te-ar fi iubit de veneai c-o floare-n dar,
Astăzi nu au timp de flori, stau prin mall sau la solar.
Dădeai gata orice fată c-o cutie de bomboane,
Acum unele iţi cer să le pui chiar silicoane.
In trecut ieşeau prin parcuri, la plimbare, dar acu’,
Ele nu mai vor pe bancă, ci pe boxe in Bamboo.
Te rugai intens de vreuna ca s-o plimbi prin parc in noapte
Acum vin şi câte zece, dacă au ai tăi Q7.
In trecut de te plăcea, iţi scria destul de des
Bileţele de amor, nu-ţi lăsa “offline” pe mess.
Nu aveai poze cu ea, o puteai vedea doar “live”.
Acum poţi s-o studiezi şi pe “Facebook” şi “Hi5″.
Atunci de-o scoteai la film, aşteptaţi la braţ troleul
Azi stă la telenovele dacă n-o scoţi cu BMW-ul.
Seara, la prima-ntalnire, i-arătai ceru-nstelat
Acum ii arăţi tavanul, că deja ai dus-o-n pat.
Pe-atunci nu ştia ce-i “shopping”, nu işi lua haine din mall
N-avea firme preferate… se ducea la croitor.
Atunci nu aveam mobile, aşteptai in frig o fată.
Acum ii dai SMS :”Am ajuns.Cobori odată?!?”
Ce frumos era-n trecut, când vorbeam de viitor
La un suc la o terasă, nu direct in dormitor.
Ne doream c-acele vremuri să nu treacă niciodată,
Unde sunt?, unde s-au dus?… fetele de altădată.

Sursa: moldoveancublog.ro

Scrisoarea unei adolescente către tatăl ei

Tati draga, imi pare foarte rau, dar trebuie sa iti spun ca am plecat de acasa cu noul meu prieten. Am gasit dragostea adevarata. Sa vezi ce chipes e, cu tatuaje si piercinguri si motocicleta aceea imensa. Dar tati, asta nu e tot: am ramas, in sfarsit, insarcinata si Abdul spune ca vom trai fericiti in rulota lui, in mijlocul padurii. Vrea multi copii si asta visez si eu. Si pentru ca am aflat ca marijuana nu este deloc daunatoare, am hotarat sa o cultivam pentru noi si prietenii nostri, sa aiba cand raman fara cocaina si extasy. Intre timp, sper sa se descopere tratamentul pentru SIDA, pentru ca Abdul sa se simta mai bine. Sa stii, tati ca merita asta.

Tati, nu te ingrijora, am deja 15 ani si pot avea grija de mine. In plus, Abdul stie sa ma sfatuiasca, doar are 44 de ani: m-a sfatuit si sa imi schimb religia (la islamism, desigur). Sper sa te vizitez curand, ca sa iti poti cunoaste nepotii.

Te pup! Fetita ta.

P.S.: Te-am pacalit! Sunt la vecina. Voiam doar sa iti arat ca sunt lucruri mai rele in viata decat carnetul de note de pe birou.

Povestioară găsită pe moldoveancublog.ro.

Când mama ta e hacker

Fiul meu drag!

Daca citesti acum aceasta nota inseamna ca in sfarsit ti s-a inchis conexiunea la internet. Nu incerca sa suni ISP-ul nostru sau sa umbli prin setarile browser-ului. Trebuie sa faci urmatoarele:

Du-te la farmacie de pe coltul strazii noastre, cumpara medicamente pentru bunicul tau – retetele sunt pe masa sub oglinda. Intra la supermarket si cumpara: doua pungi de lapte cu 1.5% grasime, paine alba feliata si o cutie de ceai. De la standul cu legume, care e alaturi de oprire, cumpara cateva kilograme de cartofi, o jumatate de kilogram de ceapa si o bucata de varza rosie. Pastreaza toate chitantele.

Am lasat telefonul acasa. Suna-l pe tata la locul de munca si spune-i ca imaginile pentru azi nu sunt inca gata. In acelasi timp, spune-i ca l-am rugat sa ia rufele de la spalatorie in drum spre casa. Inainte de a apela, porneste programul cu pictograma telefonului pe desktop (in coltul din dreapta sus) si salveaza raspunsul tatalui intr-un fisier cu extensia  *.wav.

Fa-ti lectiile  – chiar daca ai o singura tema, la matematica, asta nu este un motiv sa o lasi pe seara cand e tarziu. Paginile 116, 121 si 118 din manual. Sa stii ca la a treia problema trebuie sa faci ecuatia, sa nu copiezi raspunsul care este la sfarsitul cartii (pentru ca este o greseala de tipar). Iar restul problemelor nu au raspunsuri la sfarsitul cartii.

Dupa  asta, apuca-te de curatenie in camera ta. Cand ai sa pui lucrurile la locurile lor, numara toate piesele de Lego care trebuie sa fie puse in vasul de plastic, numara discurile, jucariile de pe raft si masinile din cutie. Dupa asta poti sa deschizi browserul si sa introduci in bara de adrese http:// raspunsurile care au iesit de la numararea celor de sus, sa nu uiti sa pui “punct” dupa fiecare raspuns.

Se va deschide  tabelul de management a subretelei. Pentru a avea acces la setarile lui trebuie sa scrii parola – raspunsuri de la problema 2, 3 si 1 din manual. Pe coloana din stanga gasesti  IP-ul  nostru si acolo (langa metoda de plata – card) introduci urmatoarele: ultimele doua cifre ale chitantelor de la magazine, (codurile care sunt in partea de jos a chitantelor). Spatiile care raman libere le completezi cu zerouri. Dupa, apasa “OK”.

Dupa toate procedeele, poti utiliza Internetul in continuare. In cazul in care o sa primesti apel de la un rautacios- e Sysadmin si te va injura – in acest caz deruleaza fisierul cu extensia *wav – raspunsul tatalui tau. Sper ca o sa reusesti.

Diseara, cand o sa vin acasa iti voi spune o poveste  despre cum o mica hackerita, in frunte cu grupul sau, spargeau  serverele de la Microsoft si ale teroristilor arabi.

Te pup! A ta, mama!

Povestioară găsită pe moldoveancublog.ro.

Vârstele omului

În prima zi, Dumnezeu a creat câinele şi i-a zis:

–În fiecare zi să stai în uşa casei şi să latri la oricine intră în casă ori trece prin faţa ei. Pentru asta îţi dau 20 de ani de viaţă.

Câinele a răspuns:

–E prea mult pentru a sta şi a lătra, Doamne! Ce-ar fi să-mi dai doar zece ani şi să-i păstrezi pe ceilalti zece?

Şi Dumnezeu a fost de acord.

A doua zi, Dumnezeu a creat maimuţa şi i-a zis:

–Înveseleşte-i pe oameni cu maimuţărelile tale şi fă-i să râdă. Pentru asta îţi dau o viaţă de 20 de ani.

Maimuţa a zis:

–Să mă maimuţăresc vreme de 20 de ani? Asta-i destul de mult! Ce-ar fi să-ţi dau 10 ani înapoi cum a făcut şi câinele?

Şi Dumnezeu a fost de acord.

A treia zi, Dumnezeu a creat vita şi i-a zis:

–Tu să mergi toată ziua pe câmp cu ţăranul, să suferi de arşiţa soarelui, să ai viţei şi să dai lapte să poţi întreţine familia ţăranului. Pentru asta îţi dau 60 de ani de viaţă.

Vita a răspuns:

–Asta e o viaţă destul de grea, Doamne! Ce-ar fi să păstrez 20 şi să-ţi înapoiez 40?

Şi Dumnezeu a acceptat şi de această dată.

În ziua a patra, Dumnezeu l-a creat pe om şi i-a zis:

–Mănâncă, dormi, căsătoreşte-te şi bucură-te de viaţă. Pentru asta îti dau 20 de ani.

Dar omul a zis:

–Numai 20 de ani? Este posibil să-mi dai mie cei 20 de ani ai mei, cei 40 pe care ţi i-a înapoiat vita, cei 10 de la maimuţă şi 10 de la câine, pentru a avea o viaţă de 80 de ani?

–Sigur! a zis D-zeu, tu ai cerut-o!

Acesta este deci motivul pentru care în primii 20 de ani mâncăm, dormim, ne jucăm şi ne distrăm. Următorii 40 de ani muncim ca vitele în soare ca să ne întreţinem familiile. După care ne maimuţărim timp de 10 ani ca să ne bucurăm nepoţii. Iar ultimii 10 ani îi petrecem pe prispa casei lătrând la toată lumea.

Povestioară găsită pe moldoveancublog.ro.

life
Sursă foto

Legenda bujorului (Ruja de Rusalii)

Bujor era fiul unui împărat bătrân şi tare paşnic. Aflându-se pe patul morţii, bunul împărat îi zise feciorului:

– Dragul tatii, eu n-am duşmani, după cum bine ştii. Războaie cu vecinii n-am purtat. Am însă un mare necaz, Bujor. Cunoşti şi tu povestea …

-Da, tată! răspunse fiul cu o mare durere în suflet. Toată lumea ştie despre lacul blestemat din codrul de brazi, acolo unde trăiesc stafiile şi ielele amăgitoare. Ielele cele spurcate, care-i prefac pe oameni în măgari şi în viţei, schimonosindu-i.
Ochii împăratului luceau de spaimă.

-Să nu te duci niciodată acolo, Bujor. Niciodată să nu te duci la lacul ielelor …

Împăratul căzu pe pernă, fără suflare. Bujor îi închise pleoapele şi-l jeli îndelung. Acum el era stăpânul împărăţiei. Avea buzduganul în mână şi coroana de aur pe cap.

După câţiva ani, când promisiunile se uită, noul împărat Bujor umbla prin târguri şi prin sate. Tocmai trecea pe lângă pădurea adâncă, în mijlocul căreia se afla lacul cel blestemat. Era noapte şi luna lumina feeric împrejurimile. Deodată, pe Bujor începu să-l fure somnul. Cântau privighetorile, dar şi ielele vrăjite care apăreau goale şi ademenitoare la marginea poienii.

-Doamne, oştenii mei s-au tolănit pe iarbă şi-au adormit. Şi caii s-au culcat, iar zânele frumoase şi zâmbitoare mă poftesc în pădure …

Bujor mergea magnetizat, după iele şi stafii, până într-o dumbravă fermecată. Ielele albe jucau în jurul tânărului împărat care se ruşinase de goliciunea ielelor şi obrazul i se înroşise ca focul.

-Să- l prefacem în viţel! râse o zână.

-Ba să-l facem în gândac! hohoti răutăcioasă alta.

-Broscoi i-ar sta mai bine, hihi! mai zise una înaltă.

Mama ielelor, tot aşa de atrăgătoare ca şi fiicele sale, purta pe cap o coroană sclipitoare, bătută în pietre preţioase. Ea zise:

-Nu, nu! Pentru că dumnealui, fiul de împărat s-a înroşit la faţă, poruncesc să se prefacă imediat în floare. Floare roşie. Aşa să rămâie!

Într-o clipă, trupul lui Bujor intră într-un vârtej şi se transformă într-o floare roşie ca jarul, destul de mare şi bătută ca un pămătuf. Apoi, ielele au dispărut în lacul blestemat. Mai apoi, oamenii au numit floarea cea roşie bujor. Bujor a rămas până astăzi, după numele lui Bujor, fiul împăratului, care fusese vrajit de zânele cele rele, ca să se transforme în floare de bujor.

Povestioara gasita pe facebook.

Pentru ca te iubesc

Au fost odată doi tineri care se iubeau. După o vreme, el i-a luat un inel şi a cerut-o de soţie. I-a spus:

-Am nevoie de tine!

Ea l-a întrebat:

-De ce?

-Pentru că te iubesc! i-a raspuns el.

Şi cei doi s-au căsătorit. Şi erau foarte fericiţi.

Dar în curând au început să se auda picioruşe în casă. Astfel, odată cu venirea copiilor, au început să se rărească florile, cadourile, declaraţiile de dragoste şi toate momentele intime. Copiii creşteau, şi odată cu ei creşteau şi problemele. A urmat şcoala, tinereţea, căsătoria. Şi încet, încet, copiii au plecat din casa parintească.

Cei doi îmbătrâneau, iar distanţa şi răceala dintre ei erau tot mai mari. Acum erau o bătrânică şi un bătrânel, singuri. După un timp, bătrânica s-a îmbolnavit şi a ajuns la spital. Doctorii i-au spus că n-are nici o şansă. Atunci bătrânelul s-a dus şi s-a rugat. Apoi a venit la ea la spital, a intrat în salon, s-a apropiat de patul ei, a luat-o de mână şi i-a spus:

-Tu nu ai sa mori.

Ea l-a întrebat :

-De ce?

-Pentru că te iubesc! i-a răspuns bătrânelul. Si bătrânica s-a vindecat, a venit acasă şi cei doi au trait apoi ani frumoşi şi fericiţi împreună.

Da, dragii mei, aceasta este iubirea, iubirea care vindecă, iubirea care face minuni. Chiar dacă o rostim şi o trăim în diferite feluri, nu uitaţi un lucru: Iubirea vine de la Dumnezeu.

Povestioara gasita pe facebook.

Dragostea e ca flacara