Lupta vietii

Copiii nu-nteleg ce vor:
A plange-i cumintia lor.
Dar lucrul cel mai las in lume
E un barbat tanguitor.
Nimic nu-i mai de ras ca plansul
In ochii unui luptator.
O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Esti un nemernic
Cand n-ai un tel hotarator.
Tu ai pe-ai tai!
De n-ai pe nimeni,
Te lupti pe seama tuturor.
E tragedie naltatoare
Cand, biruiti, ostenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Cand bratul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plange,
Si-i un neom, ca-i dezertor.
Oricare-ar fi sfarsitul luptei,
Sa stai luptand, caci esti dator.
Traiesc acei ce vreau sa lupte;
Iar cei fricosi se plang si mor.
De-i vezi murind, sa-i lasi sa moara,
Caci moartea e menirea lor.

George Cosbuc

fight
Sursa foto

Ţestoasa de pe stâlp

Am găsit pe blogul Oanei o povestioară simpatică foc, ce ar fi mers publicată înainte de alegeri, dar nu e târziu nici acum. Să luăm deci aminte pentru următorul vot! 😉

Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi la un moment dat decide să ia o pauză. Se aşază pe o bancă, unde se afla un om mai în vârstă şi încep, firesc, să vorbească despre ţară, guvern, despre legiuitori şi cei asemenea lor. Domnul îi spune tanarului:

– Eu îi compar pe parlamentari şi pe alţii asemenea, cu o broasca ţestoasă aşezată pe un stâlp.Inainte si dupa vot

Intrigat, tânărul ii spuse:

– Eu nu înţeleg aceasta analogie … Ce vreţi să spuneţi, domnule?

Domnul a explicat:

– Dacă te plimbi prin ţară şi vezi cumva o broască ţestoasă stând in echilibru pe capătul de sus al unui stalp de gard, ce poţi să te-ntrebi?

Văzând nedumerirea de pe faţa tânărului, continuă cu explicaţia:

– În primul rând: Nu intelegi cum A AJUNS acolo.
În al doilea rând: Nu poţi să crezi că STĂ acolo.
In al treilea rând: Ştii sigur că nu ar fi putut SĂ AJUNGĂ ACOLO SINGURĂ.
In al patrulea rând : E clar că N-ARE CE CĂUTA ACOLO.
In al cincilea rand : Eşti convins de faptul că aceasta NU VA FACE NIMIC FOLOSITOR cât timp stă acolo.
Concluzia: singurul lucru raţional ar fi s-o ajuţi să coboare, iar ca să o ajuţi să coboare trebuie să fii ACOLO, la VOT.

ALEGERILE SA LE FACEM BINE, SA NE-NGRIJIM CA NICI UN ANIMAL SĂ NU AJUNGĂ PE STÂLP!!!

Primul meu vot de bucuresteanca

Luna asta se implinesc 2 ani de cand Margeluta si-a mutat papornita cu praz in capitala si a devenit mandra locuitoare (cel putin pe hartie) a sectorului 5, care este. Fiind o cetateana responsabila si constiincioasa, dar si curioasa nevoie mare, a vrut cu tot dinadinsul sa-si exercite dreptul la vot. Prin urmare, si-a luat de toarta soacra din dotare si bodyguard cumnatul, si mana-n mana cu Bradul consort, a plecat spre Scoala Generala nr. 141 „I. C. Bratianu”, la sectia de votare. 5 minute, o semnatura si 4 stampile mai tarziu, era deja inapoi pe drumul spre casa, umflata toata in pene si bucuroasa la culme. Deh, tre’ sa ma-ntelegeti, e primul meu vot in calitate de bucuresteanca! Mare prilej de bucurie! 😛 Si daca nu ma credeti, iata si dovada:

Nu am plecat la vot cu mari sperante si nici nu am crezut ca lucrurile se vor schimba sau imbunatati o data cu alegerile de azi. Din pacate, mi-am pierdut increderea in clasa politica din Romania. Probabil la fel si cea mai mare parte a romanilor. Ti se apleaca imediat ce dai de afisele penibile cu sloganuri tembele si total neoriginale, dar mai ales cand ii vezi cum stau cu mana intinsa si promisiunile pe limba la fiecare 4 ani, cersind un vot si improscandu-si cu noroi adversarii. Nu mai vorbim de emisiunile televizate, unde se fac cu ou si otet, ca la usa cortului. Pur si simplu dezgustator!

Mi-e scarba de politicienii nostri, de campaniile lor, de minciunile sfruntate, hotiile, nepasarea si batjocura lor, de felul jignitor in care ne trateaza pe noi, electoratul! Si cu toate astea, nu renunt sa votez (asa cum imi dicteaza mie constiinta si bunul simt). Nu stiu cat de mult conteaza votul meu, ca pun stampila in chenarul asta si nu celalalt, nu stiu cat de multe poate schimba un singur vot, dar stiu cu siguranta ca daca am fi privati de acest drept, lumea asta ar fi una groaznica. Numai cand ma gandesc la toti inaintasii care au luptat si si-au dat viata pentru pamantul de sub picioarele noastre, pentru ca noi sa ne bucuram de traiul democratic, ma mustra constiinta! Mai are rost sa amintesc cat de putin timp a trecut de cand femeile au obtinut dreptul la vot (1938 in Romania) si cu ce sacrificii? Sau cum traiesc ele in unele tari arabe?

Recunosc ca m-au dezamagit rezulatele de azi, caci tare mi-as fi dorit sa-l vad pe nea’ Marean aka Goagal aka Care este prinzand aripi mai ceva ca la Red Bull si zburand din primarie, dar n-a fost sa fie. Asa ca incerc din rasputeri (ma straduiesc, zau pe cuvant!) sa nu dau crezare vorbei din batrani „La asa popor, asa conducator”… Poate chiar reusesc… intr-un final!

Acum marturisiti, care v-ati manjit azi de tus pe la sectiile de votare?