Despre dorinţe

Discipolul se plânse maestrului său:

-Am petrecut mare parte a zilei gândind ce nu ar fi trebuit să gândesc, dorindu-mi ce nu ar fi trebuit să-mi doresc şi făcând planuri ce nu ar fi trebuit făcute!

Maestrul îl invită atunci pe discipol să facă o plimbare împreună în pădurea din spatele casei. De-a lungul drumului, îi arătă o plantă şi-i ceru discipolului să-i spună dacă îi ştie numele.

-Belladonna (femeie frumoasă), spuse discipolul. Poate ucide pe oricine îi mănâncă frunzele.

-Dar nu poate ucide pe nimeni care doar o admiră! răspuse maestrul. La fel, dorinţele negative nu pot face rău atâta timp cât nu te laşi sedus de ele!

Paulo Coelho

Femei mature – femei imature

Femeile imature isi pastreaza agenda complet goala si asteapta sa le sune un barbat.
Femeile mature isi fac propriile planuri si ii spun cu gratie barbatului pe care il apreciaza ca este binevenit in acele activitati la care doreste sa participe.

Femeile imature vor sa-l controleze pe barbatul din viata lor.
Femeile mature stiu ca, daca barbatul este cu adevarat al lor, controlatul este absolut inutil.

Femeile imature il „verifica” pe barbatul care nu le-a sunat.
Femeile mature sunt prea ocupate ca sa observe ca el nu a sunat…

Femeile imature incearca sa „inlantuiasca” un barbat utilizand sexul.
Femeile mature stiu ca numai sex-appealul de tip mental poate determina un barbat sa vrea sa te „inlantuiasca” el pe tine.

Femeile imature falsifica manifestarile placerii sexuale, ori asteapta cuminti sa termine barbatul ceea ce face el acolo in mod egoist ori prostesc…
Femeile mature, in aceeasi situatie, spun „Opreste-te”, se ridica, se imbraca si pleaca….

Femeilor imature le este frica de perioadele in care sunt pe cont propriu.
Femeile mature apreciaza aceste perioade si le utilizeaza ca timp pretios, in care poti realiza mari progrese personale…

Femeile imature ignora „baietii buni”.
Femeile mature ignora „baietii rai”.

Femeile imature il pot aduce pe un barbat la orgasm.
Femeile mature il pot aduce pe barbat acasa.

Femeile imature sunt permanent ingrijorate ca nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume barbat.
Femeile mature stiu ca sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare barbat….

Femeile imature incearca sa monopolizeze tot timpul barbatului lor.
Femeia matura realizeaza ca ii poate oferi linistita spatiul de care are nevoie unui barbat – asta va face timpul petrecut apoi in cuplu chiar mai placut si special – si pleaca sa se distreze cu propriii prieteni….

Femeile imature gandesc ca un barbat care plange este un barbat slab…
Femeile mature ii ofera acestuia un umar pe care sa planga si o batista.

Femeile imature vor sa fie rasfatate si ii spun asta in mod raspicat barbatului lor.
Femeile mature ii „arata” barbatului ce inseamna rasfatul si il fac sa se simta suficient de confortabil ca sa poata raspunde cu reciprocitate fara teama ca-si va pierde „barbatia”….

Femeile imature sunt ranite de un barbat si-i fac pe toti ceilalti barbati sa plateasca pacatele aceluia….
Femeile mature stiu ca ala a fost doar UN barbat.

Femeile imature se indragostesc si vaneaza obiectul afectiunii lor pana in panzele albe, ignorand toate semnalele pe care le primesc si toate realitatile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi.
Femeile mature stiu ca, uneori, cel pe care il iubesti nu te poate iubi pe tine si isi vad de viata lor mai departe, fara amaraciune si furie.

Paulo Coelho

Preluata de aici, cu mii de multumiri! 😉

Norul şi duna de nisip

clouds loveUn tânăr nor se născuse în toiul unei mari furtuni peste Mediterană. Nici n-a avut timp să crească însă acolo, că un vânt puternic a împins toţi norii înspre Africa. De îndată ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare strălucitor scânteia pe cer şi, întinse sub nori, se răsfăţau dunele aurii ale Saharei. Cum în deşert nu plouă aproape niciodată, vântul a continuat să împingă norii către pădurile din sud. Între timp, aşa cum se întâmplă şi cu tinerii oameni, tânărul nor a hotărât să-şi părăsească părinţii şi vechii prieteni ca să descopere lumea.

-Ce faci? a strigat vântul. Deşertul e la fel peste tot. Întoarce-te lângă ceilalţi nori şi o să megem toţi în Africa Centrală, unde sunt uimitori munţi şi arbori!

Dar tânărul nor, un rebel înnnăscut, a refuzat să-l asculte şi încet a lunecat până a găsit o briză blândă şi generoasă, care i-a permis să ajungă peste dunele aurii de nisip. După multă fâţâială încolo şi încoace, a observat că una din dunele de nisip îi zâmbea. El a văzut că duna era şi ea tânără, nou formată de vântul care tocmai trecuse pe acolo. Şi el s-a îndrăgostit atunci şi acolo de părul ei cel auriu.

-Bună dimineaţa, zise el. Cum e viaţa acolo jos?

-Am tovărăşia celorlalte dune, a soarelui şi a vântului şi a caravanelor care trec uneori pe aici. Uneori e chiar fierbinte, dar e suportabil. Cum e viaţa acolo sus?

-Avem şi aici soare şi vânt, dar lucrul bun e că eu pot călători pe cer şi pot vedea multe lucruri.

-Pentru mine, zise duna, viaţa e scurtă. Când vântul se va întoarce dinspre păduri, voi dispărea.

-Şi asta te întristează?

-Mă face să simt că nu am un rost în viaţă.

-Şi eu simt la fel. De îndată ce alt vânt va veni, voi merge spre sud şi mă voi transforma în ploaie; dar ăsta e destinul meu.

Duna a ezitat un moment, apoi a spus:

-Ştii tu oare că noi în deşert numim ploaia paradis?

-Nu aveam idee că aş putea fi vreodată aşa de important, zise mândru norul.

-Am auzit alte dune bătrâne povestind despre ploaie. Ele spun că dupa ploaie suntem acoperite cu iarbă şi flori. Dar eu nu voi trăi niciodată asta pentru că în deşert plouă atât de rar!

A fost de data asta rândul norului să ezite. Apoi a zâmbit larg şi a zis:

-Dacă vrei, aş putea să fiu acum ploaie peste tine. Ştiu că abia am ajuns aici, dar te iubesc şi aş vrea să stau aici pentru totdeauna.

-Când te-am zărit prima dată pe cer, m-am îndrăgostit şi eu de tine, zise duna. Dar dacă îţi vei transforma în ploaie frumosul tău păr alb, vei muri.

-Dragostea nu moare niciodată, zise norul. Este transformată, şi pe de altă parte, vreau să-ţi arăt ce este paradisul.

Şi el începu să mângâie duna cu mici picuri de ploaie, astfel încât să stea împreună cât mai mult, până când apăru un curcubeu. În ziua următoare, micuţa dună era acoperită de flori. Alţi nori care treceau spre Africa au crezut că trebuie să fie o parte din pădurea pe care o căutau şi au mai scuturat nişte ploaie.

Douăzeci de ani mai târziu, duna fusese transformată într-o oază care împrospăta trecătorii cu umbra copacilor săi. Şi astea toate pentru că într-o zi un nor s-a îndrăgostit şi nu s-a temut să-şi dăruiască viaţa acestei iubiri.

Paulo Coelho

Creionul

Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:

– Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:

– E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.

– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!

– Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.

Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

Paulo Coelho