Paradă militară de 1 Decembrie 2013

Când eram mică, cea mai mare plăcere a mea de 1 Decembrie era să văd parada militară la tv şi să visez că atunci când voi fi mare, voi vedea cu ochii mei soldaţii mărşăluind pe sub Arcul de Triumf în capitală (deh, am avut dintotdeauna o pasiune pentru uniforme 😛 ). S-a întâmplat şi asta, (abia) în 2011. Şi ca să nu uit niciodată măreţul eveniment, m-am ales cu buletinul pierdut! Anul trecut, am ratat parada, întrucât eram pe baricade, la serviciu, dar cum vă puteţi imagina şi singuri, activitatea era pe zero, aşa că am reuşit totuşi să văd defilarea la tv. Tot a fost ceva, decât deloc, nu?Anul ăsta, spre norocul meu, 1 Decembrie a căzut duminica. Să fi fost cu o zi înainte, o ratam din nou, fiindcă am lucrat sâmbăta asta. Aşa că, entuziasmată şi bucuroasă nevoie mare şi cu fundiţă tricoloră în piept, la 9:40 eram deja pe Kiseleff, căutând un loc bun şi înfruntând frigul tăios împreună cu prietena mea Inuţa, care m-a însoţit acum doi ani la prima defilare, şi în premieră, Al Meu Ca Bradul. Asta pentru că, din nu ştiu ce motiv, blonda de mine trăia cu impresia că parada ar începe la ora 10, şi nu la 11, cum era de fapt programat! Chiar mă minunam eu că e prea puţină lume la ora aia târzie şi nu ştiam de ce! 😀

Parada de anul acesta, care am înţeles că ar fi cea mai mare din ultimii 23 de ani, a început ca de obicei cu intonarea imnului naţional şi 21 de salve de tun şi s-a încheiat cu Orchestra Reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale şi Muzicii Militare a Regimentului 30 Gardă „Mihai Viteazul”, preferaţii mei dintotdeauna. În plus, au fost şi câteva noutăţi: participarea a 140 de soldaţi străini-francezi, polonezi, turci şi americani, plus o replică a aparatului de zbor al lui Aurel Vlaicu, întrucât anul ăsta, la împlinirea a 100 de ani de când pionierul aviaţiei româneşti s-a prăbuşit la Băneşti, se sărbătoreşte centenarul Aurel Vlaicu. Am observat că şi-n acest an, părinţii şi-au adus copiii la defilare în număr foarte mare chiar, şi asta mă bucură tare, tare mult. E minunat să-i vezi fluturând tricolorul în mânuţele lor în timp ce strigă din inimă „Hai România!”, să le auzi sunetele de uimire şi comentariile sincere, să le vezi încântarea şi bucuria pe chip. Asta mi-a plăcut cel mai mult, cu asta o să rămân după defilarea din acest an.

În 2011, când am văzut pentru prima dată parada militară de 1 Decembrie, mi-a dispărut buletinul. Un an mai târziu, în 2012, de Moş Nicolae, am rămas din nou fără buletin (plus permis, aparat foto şi alte lucruri) când mi-a fost furată geanta. Se pare că începutul ultimei luni a anului se soldează mereu cu dispariţia prematură a bucăţicii ăleia de plastic ce-mi atestă identitatea. Mai are rost să vă spun că acum, în 2013, suntem din nou la început de decembrie şi că eu nu-mi găsesc buletinul? 😀

null

De 1 Decembrie 2012

La cât de mult îmi place mie tradiţionala paradă de 1 Decembrie şi oricât mi-am dorit să reeditez evenimentul din 2011, anul ăsta nu a fost să fie, că deh, nu toţi suntem bugetari! A trebuit aşadar să mă mulţumesc cu transmisia de la tv… şi comentariile tâmpite şi fără rost ale prezentatorilor! Asta până când mi-a dat maică-mea ideea să schimb pe Tvr 1, că blondei de mine nu-i trecuse prin cap!

Mă, de la tv a arătat bine parada de anul ăsta, chiar şi aşa, organizată cu buget redus! Vreme bună, însorită, uniforme frumoase (preferatele mele rămân cele ale Regimentului 30 Gardă şi Protocol „Mihai Viteazul”, cel mai vechi regiment al Armatei Române ), muzică antrenantă (ador muzica de fanfară, datorită mamei mele), spectatori încântaţi (cam cum eram eu anul trecut), mulţi copii (tot la fel ca anul trecut) şi… un câine maidanez! Spuneţi voi dacă nu a fost super haios patrupedul ăla blănos, cum mărşăluia el miserupist pe lângă soldaţi, de parcă ar fi fost cel mai firesc lucru din lume! 😀

ziua-nationala-in-imagini-fotografii-impresionante-de-la-parada-militara-din-capitala-181044
Sursă foto

Ce nu mi-a plăcut absolut deloc au fost huiduielile din timpul imnului! Aşa ceva nu se face, oameni buni, oricât de supăraţi aţi fi pe preşedinte, oricât de mult l-aţi urî şi învinui pentru prostul mers al ţării! Nu în timpul intonării imnului! Asta mi se pare inadmisibil!

Exceptând acest lucru, parada a fost o încântare! La fel de mult mi-a plăcut şi atmosfera de sărbătoare care s-a simţit pretutindeni şi mai ales steagurile tricolore, clar mult mai multe ca anul trecut, arborate la geamuri, balcoane şi chiar portierele maşinilor. Să fi  văzut cum şi-au blindat taximetriştii de la Gara de Nord maşinile cu steguleţe! 😀

Îmi pare tare rău că din motive independente de voinţa-mi mărgelată, nu am ajuns la defilare şi nici măcar la Palatul Victoria, care azi a fost deschis publicului până la ora 13. Îmi propusesem să ajung la Arcul de Triumf, căci se poate vizita azi şi mâine, de la 12 la 18, dar după masa tradiţională pregătită de Al Meu Ca Bradul, cu ciorbă de fasole în bol de pâine, vin de Drăgăşani şi salam de biscuiţi la desert, zău că nu am mai fost în stare să ies şi a zace în casă, frecându-mă cu satisfactie pe burta plină, a fost muuuult mai tentant!  😛

masa de 1 decembrie by Margeluta

Să nu uităm totuşi că e zi de sărbătoare, aşadar LA MULŢI ANI tuturor 19-20-21 de milioane sau câţi români om mai fi în lumea asta! Iar pentru cei care nu şi-au dat coate la fasolea cu cârnaţi şi nici nu se vor înghesui la pomenile electorale din luna asta, pentru cei care nu înghit gogoşile oamenilor politici, pentru cei care „las-o bă, că merge-aşa” nu merge deloc aşa, pentru cei cu tricolor la geam de pe strada Turda care mi-au bucurat inima în dimineaţa asta,drapel de 1 decembrie 2012 by Margeluta

dar şi cei de pe Ion Mihalache,

drapel de 1 decembrie by Margeluta

pentru cei care cunosc versurile imnului şi le e drag tricolorul c-aşa au învăţat acasă şi aşa-şi educă şi copiii, pentru cei care sunt români tot timpul anului, nu doar de 1 Decembrie, pentru cei care România înseamnă „acasă”, chiar dacă pribegesc peste hotarele ei, pentru cei care nu-si reneagă identitatea şi nu le e ruşine că sunt români, pentru toţi aceştia o plecăciune!

P.S.: Aţi simţit careva cutremurul din seara asta? Eu nu! Se pare că e cel mai mare din acest an, 4,6 grade! Ei, hai că mai sunt doar 20 de zile până la Apocalipsă, deja încep să apară semne prevestitoare…. 😀

CITATUL ZILEI:

„Sunt român şi ca român mă socot buricul pamantului. Că dacă n-aş fi român, n-aş fi nimic. Nu mă pot imagina francez, englez, german, adică nu pot extrapola substanţa spiritului meu la alt neam. Sunt român prin vocaţie, că altfel nu pot sa ies. Tot ceea ce gândesc devine românesc.”

Petre Tutea

Parada militară şi buletinul

Am fost ocupată în ultimele zile şi nu am apucat să vă povestesc cum a fost la parada militară de 1 decembrie, dar nicio problemă, vă pun în temă chiar acum. Când eram mică, priveam defilarea la tv împreună cu mami şi-mi doream cu ardoare să o văd şi live, de la faţa locului. Eh, şi anul ăsta, mai precis joi de 1 decembrie, am reuşit să-mi îndeplinesc marele vis din copilărie. Bine, recunosc, am o chestie pentru uniforme… şi bărbaţii în uniformă arată grozav, aşa-i? 😛

M-am întâlnit cu prietena mea Inuţa la metrou la Victoriei şi de acolo am decis să mergem pe jos spre Arcul de Triumf. Parada militara de 1 decembrie by MargelutaAceeaşi idee au avut-o se pare şi mulţi alţii, căci treceau oamenii în valuri pe lângă noi! Cu toate astea, am găsit un loc bun în faţa hotelului Triumf, de unde să vedem parada şi am aşteptat cuminţele o oră şi ceva, până a început. Auzeam marşul militarilor şi ne benoclam spre Arc, să-i vedem cât mai bine şi eram aşa de încântate zărindu-i tot mai aproape de noi, că nici nu vă puteţi imagina! Şi când entuziasmul era în toi, pac! vedem coloana de militari despărţindu-se în două, unii spre stânga, alţii spre dreapta, la doar câteva zeci de metri de noi. Ha? O secundă de uimire mută, apoi un „aaaaaa” dezamăgit, urmat de multă indignare şi chiar huiduieli. Ah, şi eu care venisem special să le admir uniformele şi marşul cadenţat! Ce dezamăgire! A trebuit să mă mulţumesc cu tancurile, camioanele şi celelalte fierotănii!

Deci, în concluzie:

1. Sper să nu aud uruitul tancurilor decât la parade militare! Înfiorător zgomot!

2. Femeile în uniformă smulg mereu un „oooooo” plin de admiraţie! Şi două-trei bale în colţul gurii! 😛

3. Am rămas uimită de numărul mare de copii (chiar şi de 3-4 ani) aduşi de părinţi la paradă! Erau aşa drăguţi fluturând steguleţele tricolore, mai ales băieţelul acela înfăşurat tot într-un drapel mai mare ca el, care saluta milităreşte!

4. Picii au fost cel mai impresionaţi de cai, oamenii negri pitiţi în şalupe cu arma la ochi şi transportoarele de rachete!

5. Mă intreb cât timp or fi curăţat, frecat şi lustruit soldaţii la maşini de luceau aşa lună?!

6. Să nu te pui cu mamele care-şi strecoară forţat copiii în faţa ta, împingându-te şi călcându-te pe picioare (şi nervi) chiar dacă sunt înalţi şi laţi cât tine, sau chiar mai bine, iar tu aştepţi acolo de ore întregi! Sunt copii şi tre să stea în faţă, da? Şi nu e nevoie să-ţi ceară voie şi nici scuze, că doar sunt copii, ok?

Concluzia concluziei: nu regret experienţa, chiar dacă nu a fost aşa cum îmi imaginasem eu în copilărie, şi data viitoare o să-mi iau şi aparatul foto!

Dar ce legătură are parada cu buletinul, veţi zice?! Ei bine, nu voi uita niciodată ziua de 1 decembrie 2011 din 2 motive: unul este că am văzut pentru prima dată în viaţa mea parada militară şi celălalt e că mi-am pierdut proaspătul meu buletin de femeie măritată! Na!