Piese preferate anii ’90

Margeluta a avut dintotdeauna o relatie speciala cu muzica (mai ales cea veche), asa ca leapsa de la Bia i se potriveste ca o manusa. Despre ce e vorba? Trebuie sa fac un top 10 al melodiilor mele preferate din anii ’90. O sarcina extrem de grea, pentru ca sunt multe hituri din vremea aceea care-mi gadila urechile ori de cate ori le ascult, chiar si acum. Asa ca mi-e practic imposibil sa ma limitez la 10 melodii. Si-n plus, le voi prezenta in ordine cronologica, nu in ordinea preferintelor, pentru ca imi vine foarte greu sa fac un top. Toate imi plac la fel de mult. Ah, si sa nu uit: sunt doar piese internationale, pe cele romanesti le las pe alta data, pentru o alta postare.

„Enjoy The Silence” – Depeche Mode (1990)     Imi aduc aminte si acum cum statea scris mare pe un perete in scara blocului, cu litere de tipar Depeche Mode. Eram la gradinita si inca nu aflasem ce insemnau cuvintele astea, dar imi parea a fi ceva in franceza. 😀 Cablul si Mtv-ul m-au lamurit care-i treaba cativa ani mai tarziu.

„Losing My Religion” – R.E.M. (1991)     Ha ha, aveam un prieten cu care imi placea sa dezbat pe tema simbolurilor din videoclip! Si ce ne mai contraziceam! Si ce explicatii aduceam! Vaaai de noi! 😀

„Don’t Cry” – Guns’ n’ Roses (1991)     Mtv-ul a contribuit enorm la cultura mea muzicala. Cand l-am descoperit, ma uitam la videoclipuri pentru ca imi placeau pur si simplu, atat ele, cat mai ales muzica. Habar nu aveam cine erau toti acei artisti, dar imi placea cum sunau. Don’t cry a fost unul dintre primele videoclipuri vazute pe Mtv.

„In The Closet” – Michael Jackson (1991)     Nu putea lipsi Regele, nu? 😉

„What Is Love” – Haddaway (1992)      Pe centru in Dragasani era un magazin cu casete originale, mai scumpe decat cele contrafacute care se vindeau in piata. De acolo mi-am cumparat primele mele 3 casete: Roxette, Michael Jackson si Haddaway, pe care le ascultam la walkmanul meu mare si rosu, cumparat de tata dintr-un butic micut de langa magazinul cu casete. :))

„Under the bridge” – Red Hot Chili Peppers (1992)     Dooooaaaamne, cat ma mai contraziceam cu o prietena de atunci legat de pronuntia cuvantului „peppers”. Ea tot timpul transforma ardeii in hartie! 😀

„Zombie” – The Cranberries (1994)     Eram obsedata de melodia asta, mai ales ca videoclipul piesei a avut un mare impact asupra mea. Intotdeauna m-a terorizat ideea unui razboi si pe vremea aia toate cosmarurile mele erau legate de acest subiect. De fapt, era un singur cosmar recurent: Dragasaniul era tot in ruine, se auzeau numai avioane si bombe cazand si eu alergam pe centru, unde e BRD acum, plangand ingrozita si cautandu-mi familia. Brrr, mi se face parul maciuca si acum cand imi amintesc de visul ala!

„I Can’t Live” – Mariah Carey (1994)      Nu facusem inca engleza la scoala si nu intelegeam eu ce canta ea, dar imi placea melodia. Si ori de cate ori o ascult, singurele imagini care-mi vin in minte sunt cele dintr-un film in care o tipa se sinucide taindu-si venele in cada plina cu apa, in timp ce pe fundal se aude melodia asta.

”Gangsta’s Paradise” – Coolio (1995)      Am vazut si filmul datorita melodiei asteia! Ma fascinau mafiotii si gangsterii din filme! Dap, fetelor le plac baietii toxici! Ma rog, cel putin unora! 😛

„Lemon Tree” – Fool’s Garden  (1995)    Pe vremea aia, mama avea intr-un ghiveci in sufragerie un ditamai lamaiul nealtoit. Si de cate ori ascult melodia asta, imi aduc aminte de timpurile alea, cand inca nu vandusem apartamentul si nu ne mutasem la curte.

„Don’t Speak” – No Doubt (1995)    Gwen Stefani mi se parea ca seamana cu Madonna. Nu stiu de ce, pur si simplu.

„Waterfalls” – TLC (1995)     Mi-a parut tare rau cand am auzit in 2002 ca a murit Lisa Left Eye. Cumva mi se parea ca vedetele sunt scutite de nenorocirile pe care le traim noi ceilalti, muritorii de rand!

„Unbreak My Heart” – Toni Braxton (1996)      Eram la banchetul de sfarsit de an scolar si cantam melodia asta in cor toate fetele din clasa cu ataaaaata pasiune! Asta-i cantec de inima albastra, clar! Sa plangi pana ti se innoada lacrimile sub barbie ca te-a parasit boyfriendul! 😀

„Bitter Sweet Symphony” – The Verve (1997)      Ador sunetul viorilor din melodie! Ma amuz si acum cand ma gandesc ca il gaseam pe vocalist foarte nepoliticos si prost crescut in videoclip. Cum domne sa te ciocnesti asa de toata lumea si sa te urci pe masinile oamenilor? 😀

„To The Moon And Back” – Savage Garden (1997)      Era vremea revistei Bravo cu paginile alea 2 despre sex de la mijloc si cu versurile melodiilor la moda de la sfarsit. Ce mai ascundeam revista sa nu o gaseasca ai mei! Si imi amintesc ca era si o emisune Bravo pe RTL! Asa am invatat eu picul de germana pe care-l stiu acum!

„Nobody’s Wife” – Anouk (1998)    Incepuse perioada de razvratire si melodia asta era perfecta!

„Pretty Fly (For A White Guy)” – Offspring (1999)    Ha ha, ii stiu versurile pe de rost si acum! :))

„King Of My Castle” – Wamdue Project(1999)    Ma linisteste melodia asta.

Sunt doar cateva din hiturile anilor ’90 care-mi trezesc amintiri placute. Bineinteles ca lipsesc multe, dar m-am lungit destul! 😉  Sunt curioasa care sunt melodiile voastre preferate din acei ani?

Perceptie

Statia de metrou L’ENFANT PLAZA din Washington DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007. Un om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta, aproximativ 2 000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea in drum spre serviciu.

Dupa vreo trei minute:

Un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde, apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.

4 minute mai tarziu:

Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.

6 minute:

Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.

10 minute:

Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului, dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist, dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el intorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii, iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.

45 minute:

Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani. Omul a colectat in total $32.

Dupa o ora:

El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat…

Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston. Valoarea medie a biletelor $100.

Povestea este adevarata. Concertul din statia de metrou a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor. Problemele care s-au pus:

*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, suntem in stare sa percepem frumusetea? Ne oprim s-o admiram?

*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?

O concluzie posibila in urma acestui experiment ar fi aceasta:

Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata, pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata, oare de cat de multe alte lucruri minunate ne lipsim in existenta noastra?

Last Night Proms – Joshua Bell – Estrellita

Joshua Bell: Voice of the Violin