Nunta de piele sau 3 ani de căsnicie

„Căsnicia nu e o destinaţie, ci o călătorie.” Am auzit replica asta într-un film şi mă gândeam cât adevăr poate ascunde! E simplu să dai cu băţul, asta e partea uşoară, dar să faci o căsnicie să meargă, ei bine, asta e o cu totul altă mâncare de peşte! Să împarţi cu o altă fiinţă aceeasi casă, masă, pat, să-l accepţi pe celălalt aşa cum e, cu bune, dar mai ales cu rele, să luptaţi cot la cot când multe, prea multe, vă sunt potrivnice, să rămâneţi uniţi când soarta vă dezbină. Cine spune că toate astea sunt floare la ureche, minte cu desăvârşire!!! Oricât de mult s-ar iubi doi oameni şi oricât de compatibili ar fi, căsnicia tot nu e un lucru uşor şi nici nu ar trebui tratat ca atare! Nu ţi se întinde pe tavă, frumos împachetată în hârtie colorată şi garnisită cu fundiţă roz, ci trebuie să munceşti constant s-o întreţii, să o şlefuieşti, să-i ungi rotiţele, să o hrăneşti, s-o faci să crească şi să înflorească. Dar tocmai strădania asta permanentă face ca totul să merite, toată munca asta continuă face să fie totul atât de frumos! Căci niciodată lucrurile bune nu s-au obţinut fără un minimum de efort! Şi cât de extraordinară această călătorie în doi, această trecere prin viaţă mână în mână cu persoana iubită! Întotdeauna două minţi au judecat mai clar şi două inimi au simţit mai puternic!

Şi puternică se simte Mărgeluţa acum, la aniversarea nunţii de piele , cum e cunoscută în popor, adică trei ani de căsnicie! Pentru că deşi acest al treilea an ne-a trimis destule împunsături şi obstacole de sărit peste, ochii noştri privesc împreună tot în aceeaşi direcţie ca acum trei ani, iar noi ne continuăm călătoria în doi, ţinându-ne de mână şi sprijinindu-ne reciproc, dar mai ales iubindu-ne şi luptând pentru lucrul ăsta minunat pe care l-am creat împreună. Pentru că da, merită! E una dintre cele mai mari realizari ale mele, de care sunt foarte mândră şi cred cu tărie că am ales bine, nu puteam găsi pe cineva mai potrivit mie! Dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot cu el m-aş mărita, fără niciun regret sau dubiu, că doar unul e Al Meu Ca Bradul şi-l iubesc la nebunie! 😀

CITATUL ZILEI:

„O casnicie de succes este un edificiu care trebuie sa fie recladit zi de zi.”

Andre Maurois

Povestea bunicului caruia nu-i placeau prajiturile

Era odata un bunic in varsta care asista la petrecerea de nunta a celei mai mici nepoate a lui. Era fericit, senin si calm in fata acelui spectacol minunat al intregii familii reunite. Bucuria lor, fericirea tuturor raspandea o emotie suava. Cat de frumoasa era nepotica lui in rochia aceea alba minunata! Radea din tot sufletul in timp ce taia impreuna cu sotul ei, monumentalul tort de caramel si ciocolata.

victorian wedding cakeCand tanara lua si farfuria bunicului, ii spuse:

– Hai, bunicutule, gusta din tortul acesta atat de bun!

– Nu, da-l mai departe, ii spuse mama ei, mereu atenta, stii doar ca bunicului nu-i plac dulciurile. A urmat apoi un moment de liniste si dintr-o data se auzi vocea vesela a bunicului:

– Ba da, imi plac prajiturile! Vreau sa primesc felia aceea mare si frumoasa!

Fiica lui il privea surprinsa:

– Cum adica, iti plac prajiturile? Dar eu stiu ca nu ti-au placut niciodata! Eu, fiica ta, am cincizeci de ani si nu te-am vazut niciodata in viata mea mancand prajituri…

– Da, niciodata in viata ta… dar nu in viata mea! Adevarul e ca imi plac prajiturile! Intotdeauna mi-au placut… Doar ca noi eram atat de saraci atunci cand tu si fratele tau erati mici, mai tii minte?… Mama voastra nu putea sa cumpere prajituri, decat foarte rar, doar duminicile cand era o sarbatoare mare. Lua cate una pentru fiecare dintre noi, dar eu, cand iti vedeam ochisorii, cand veneai sa te asezi pe genunchii mei si devorai cu atata placere prajitura, atunci placerea mea era sa-ti pastrez tie si prajitura mea si ma bucuram apoi sa te vad manacand inca una. Si spuneam mereu, pentru ca tu sa fii si mai fericita: “Haide, mananca fetita mea, mie nu-mi plac prajiturile!”

Povestind toate acestea, batranul suradea cu blandete, clatinand usor din cap. Mai adauga apoi razand cu pofta:

-Astazi e sarbatoare, fiica mea, haide, da-mi o felie de tort! Vezi ca o s-o scapi pe jos, daca mai tremuri asa! Ti-e frig sau ai emotii pentru ca se casatoreste fiica ta?

Uneori se intampla ca darurile oferite de viata sa fie recunoscute abia dupa ani si ani de zile.

Jacques Salome