M-am nascut de Martisor

…si mi-s tare mandra de asta, desi nu stiu daca eu pot sa-mi asum vreun merit! Dar mama de Margea poate, ca doar ea a fost acolo si stie perfect cum s-au intamplat lucrurile, desi au trecut 29 de ani de atunci! 😛 Normal ca-si aminteste, ca doar nu se intampla in fiecare zi sa primesti un asa martisor special, cu gura mare, piele roz, degete minuscule si trei fire de par in cap, nu? Si totusi, cand ea m-a privit pentru prima data cu ochii ei mari si verzi si plini de emotie, i-am parut atat de frumoasa, o minune de bebe, incat m-a pupat cu foc pe obrazul drept. Si dragostea ei imensa de proaspata mamica s-a lipit pentru totdeauna de pielea cruda de bebe ca o pecete. Gropita mea din obrazul drept e vizibila si acum, la 29 de ani dupa, de fiecare data cand zambesc sfios sau rad cu pofta, dovada incontestabila a legaturii profunde dintre noi doua si reminder al faptului ca mama va fi cu mine cat voi trai!

Asta a fost acum multi ani, desi vie inca in amintirile mamei de Margea, de parca s-ar fi intamplat ieri! Nici nu-i vine sa creada ca acum sunt adulta, femeie maritata, la casa mea, cu responsabilitati si obligatii! Probabil ca-n inima ei voi fi intotdeauna mogaldeata aia galagioasa care avea nevoie de ajutorul ei in permanenta! 😀

Dar gata, ajunge cu sentimentalismele! Voiam doar sa consemnez (eventual chiar sa ma laud) aici, pe Siraguri, ca ziua mea de nastere de anul asta a fost una frumoasa, cu multe flori de primavara, martisoare, cadouri, tort anticipat, felicitari de departe si telefoane de pe alte meleaguri,urari de bine si dragoste din plin! Atat! 😉

Cercei-martisor by Margeluta

Ghiocei by Margeluta

Cadou de 1 Martie by Margeluta

Martisor-camee by Margeluta

Lalele albe in Martie by Margeluta

P.S.: Baba mea a fost pe 1 Martie si daca ar fi sa dau crezare vorbei din popor, ei bine, anul asta o sa fie unul minunat, calduros si insorit, exact asa cum a fost si ziua de ieri! Sa dea Domnul! 😉

Ce înseamnă a dărui

Christmas gift wallpaperPentru că duminică e Crăciunul, această povestioară mi s-a părut mai mult decât potrivită! 😉

Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:

– Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…

– Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi.

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

“Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!”  Sfântul Ioan Gură de Aur.