37 de martisoare prinse in piept

Am memorie foarte bună. În special vizuală, ceea ce mă ajută să ajung din punctul A în punctul B. Altfel mă pierd și cu harta în mână.

Sunt serioasă, responsabilă și conștiincioasa. Nu fac lucruri de mântuială. „Las-o, bă, că merge-așa!” nu există în vocabularul meu. Nu am aruncat niciodată în viata mea un gunoi pe jos. Dar am strâns mereu după alții. Iubesc natura și ma obosesc îngrozitor betoanele. Ma reîncarc cu verdele copacilor, de care sunt absolut fascinată. Mă simt cel mai bine lângă apă, deși nu știu sa înot. Sunetul valurilor mă calmează. Visez de când mă știu să locuiesc într-un oraș pe malul mării sau oceanului, unde să fie mereu cald și să nu ningă niciodată, și la un Crăciun  petrecut pe plaja, în costum de baie, desi nu găsesc bronzul nici atractiv, nici sănătos.

Urăsc minciuna și ipocrizia. Nu-i înțeleg pe cei care încearcă să se dea altceva decât sunt. Mai ales când eu le-am dibuit deja rugina de sub poleiala ostentativă. Și nici nu mai am timp ori chef pentru oameni și relații superficiale.

Știu să țin secrete. Și probabil sunt o bună ascultătoare ori am o figură ce inspiră încredere, altfel nu-mi dau seama de ce oameni mai mult sau mai puțin cunoscuți își deschid sufletul cu atâta ușurință în fața mea. Sau poate ceva din mine le spune că povestea lor e în siguranță în brațele mele. Adevărul e că-mi plac poveștile. Mult.

Cu oamenii e altă poveste. Ei nu prea îmi plac. Poate nu am avut eu norocul să-i întâlnesc, dar nu cred că există prea mulți oameni buni și frumoși, dimpotrivă. Iar expresia asta, folosită cu prea multă ușurință de prea multă lume, mă exasperează la culme. Nu cred nici că fiecare persoană e specială. Specialii sunt specii rare. Majoritatea suntem mediocri și banali. Ceea ce nu e un lucru rău.

Țin oamenii la distanță până mă conving din ce aluat sunt făcuți. De asta, de foarte multe ori, am fost catalogată drept rece, inabordabilă ori îngâmfată. Mi s-a mai spus și că aș avea în jurul meu un zid gros, greu de pătruns și că nu las garda jos prea des ori prea usor. Adevărat că mi se intra  greu în inimă, dar o dată ajuns acolo, ai parte de loialitate și încredere. Fac orice să ajut. Mă sacrific și-i pun pe cei iubiți pe primul loc până uit de mine. De prea multe ori.

Nu uit și nu iert. Nu reînod relații rupte. Nici ciorba nu-mi place reîncălzită, ci doar fierbinte, abia luată de pe foc.

Sunt emotivă și visătoare. Totuși bine înfiptă în pământ, cautand logica și sensul. Simt exagerat sau deloc. Mă entuziasmez ușor și mă liniștesc greu. Mă emoționez teribil in fața unui tablou, unei fotografii ori unui peisaj. Plâng la filme, la melodii, la carti. Ma afectează enorm subiectul femeilor abuzate, dar mai ales al copiilor maltratați ori bolnavi. Mă aprind toată și ard ca un băț de chibrit pentru ce și cine contează. De multe ori până la epuizare.

Sunt curioasa și deschisa către noi experiențe și învățare din tot și toate. Am o imaginație înfloritoare și atenție sporită pentru detalii. Mintea îmi coace întruna idei. Sunt creativă și mâinile-mi nu au astâmpăr. Așa cum nici eu nu pot sta locului. Întotdeauna trebuie și găsesc ceva de făcut. Nu m-am plictisit niciodată in viața mea. Am prea multe pasiuni, nu știu cu care să încep și cu care sa termin. Aș avea nevoie de-o zi de 48 de ore.

Îmi propun mereu mai multe decât pot face și apoi mă autoflagelez că nu le-am bifat pe toate. Sunt cel mai aspru critic al meu. N-arunc niciodată vina pe ceilalți, ci întotdeauna pe mine. De multe ori, sunt vini închipuite. Despic firul în patru și analizez atât de mult că nu-mi mai rămâne energie să trec la acțiune.

Sunt panicoasa, anxioasa și agitată. Dar puternică atunci când e nevoie. Îmi lipsește încrederea în mine și sufăr și de sindromul impostorului. Dar ma forțez să fac lucruri în pofida fricii care mă blochează.

Am un fler de detectiv fantastic. În copilărie am iubit și citit aproape toate cărțile Agathei Christie. Îmi plac filmele polițiste, thrillerele psihologice și horrorurile. Încă n-am găsit unul care să-mi înghețe sângele în vine. M-a fascinat întotdeauna Edgar Allan Poe. La fel și cimitirele. Când eram copil, găseam plăcere să mă plimb printre cruci ca să citesc epitafele. Al Meu Ca Bradul nu a uitat nici până în ziua de azi că nu doar l-am cărat după mine în Cimitirul Bellu la Noaptea Muzeelor, dar l-am făcut să și intre în cripta Cantacuzinilor.

Iubesc vechiturile și sa scotocesc prin târguri, magazine de caritate și anticariate. Colecționez cești, genți și brose vintage. Iubesc sa citesc și visez sa am o biblioteca uriasa. Cumpăr mereu carti, desi nu le-am citit încă pe celelalte din casa. Îmi plac foarte mult cărțile ilustrate pentru copii, prin urmare, colecția Nazdravanei creste constant. Încerc să-i insuflu și ei dragostea pentru carti și citit. Iubesc sa scriu, asa ca am lângă pat un teanc de agende și jurnale. „Morning Pages” m-a ajutat sa-mi țin mințile la un loc.

Incerc sa fiu o mama cat mai buna pentru Nazdravana mea, deși nu-mi iese tot timpul. Trăiesc cu teama că am s-o stric și va deveni un adult defect din cauza mea. De asta citesc tot ce-mi pică în mâini, particip la webinarii și cumpăr programe de parenting.

Fotografiez tot ce mișcă și visez să ajung să trăiesc din asta. Îmi bate inima cu putere când văd imaginile create de mine imprimate pe hârtie.

Ador sa călătoresc, să-mi notez toate impresiile în jurnale și sa fac albume cu imaginile surprinse. Visez la un tur al Irlandei și să bifez toate capitalele Europei.

Sunt spirituala, dar nu religioasa. Cred într-o putere superioara, la fel cum cred ca viata e combinație între destin și alegeri personale. Uneori avem controlul, alteori suntem mânați. Dar datoria noastră e sa facem tot ce putem noi mai bine cu ceea ce ni se da.

Nu-mi este și nu mi-a fost niciodată frică de moarte. Mi-e frică, în schimb, de viața netrăită. Mi-e teamă să nu-mi irosesc timpul alocat pe lucruri neimportante. Mi-e teamă c-aș putea părăsi lumea asta cu prea multe regrete și prea puține experiențe, fără  să-mi fi descoperit misiunea pe acest pămân și cine sunt cu adevărat, fără să fi trăit din plin, profitând de tot ce mi-a fost pus în cale.

Cam asta ar fi o radiografie a Mărgeluței cu 37 de mărțișoare prinse în piept. După câte am trăit în toți acești ani, cea mai mândră sunt că am rămas mereu deschisă către evoluție, creștere și învățare. Încă ma caut, încă îmi caut locul, încă ma descopăr. Nu e totul perfect sau cum visam ori credeam ca va fi, dar e bine. Sunt bine. Viata la 37 e buna!

CITATUL ZILEI:

„Dacă aș avea o sticlă goală, aș scrie un bilet și l-aș lansa pe mare. «Mamă», aș scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată!» Prima viață nu prea mi-a ieșit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Și dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Și naște-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viață. De aceea trebuie să ne naștem mereu.”

Marin Sorescu

Mărțipom de 2020

Anul asta, întocmai ca în 2019, aveam de gând să leg snururile mărțișoarelor tot în pomul din fata casei. Doar ca, după cum spune o vorba din popor, socoteala de acasă nu prea se potrivește cu cea din târg. Am tot așteptat ca el sa înflorească, dar pomul nostru nu si nu, nu a vrut și pace! Prin urmare, a trebuit sa ma reorientez către unul din ciresii ornamentali care împodobesc strada vecina. Da, stiu, nu e pom fructifer, cum cere traditia, dar in perioada de pandemie, te multumesti cu ce ai. Si daca stau sa ma gandesc bine, nici in pomul din fata casei noastre nu am vazut rod anul trecut… Sa o numim, deci, adaptare. Un fel de modernizare a traditiei. Decat sa dispara de tot, e bine si asa, indoita si pliata pe vremurile noastre.

Prin urmare, intr-o dupa-amiaza, cand am iesit la o mica plimbare prin cartier (unde sa pleci zilele astea?), cu Nazdravana pe tricicleta ei roz, am legat snururile alb-rosii de-o creanga si apoi am facut cateva poze, pe repede inainte, sub rugamintile/ordinele urlate ale odraslei din dotare: „Let’s go, let’s go, mummy!”. Deh, asa e cand odorul are fitilul rabdarii scurt si mai e si un little boss. Insert eye roll emoji here. 9_9 8-|

CITATUL ZILEI:

„Tradiţia reprezintă un ghid, nu o închisoare.”

W. Somerset Maugham

Tocanita internautica (138) – editie dedicata zilei de 1 Martie, ziua mea de nastere

Azi e o zi speciala, fiindca e a mea (si a celorlalti nascuti de 1 Martie 😀 )! Am trambitat mereu, cu orice ocazie ivita, ca iubesc teribil de mult Martisorul, e sarbatoarea mea preferata dintre toate de peste an, si cred cu tarie ca tocmai de asta am facut-o pe mama sa indure un lung si chinuitor travaliu, inca din dimineata zilei de 29 februarie, pana in seara zilei de 1 Martie, pe la 21:30, ca sa vin pe lume exact de Martisor! Nu puteam alege o data mai speciala!

Daca e un lucru din tara de care imi e dor cu adevărat, acela este cu siguranta atmosfera de sarbatoare din dimineata zilei de 1 Martie, cu aer rece, uneori brăzdat de fulgi de zăpadă, cu tarabe pline de martisoare de tot felul, buchetele de ghiocei, viorele si branduse, frezii, lalele si zambile parfumate. Da, îmi lipsesc de mor agitatia si zarva zilei de 1 Martie! Puteam sa fi avut cel mai prost somn, cu cel mai înfricoșător coșmar, sa ma fi trezit cu fata la cearșaf, cu capul greu și cearcăne cât casa, în momentul în care adulmecam in aer atmosfera asta aparte, ma invioram imediat, bucuria începea să-mi curgă prin vene, iar zambetul mi se largea involuntar de la o ureche la alta. Pentru mine erau toata veselia și tot freamatul, toate mărțișoarele, toate florile colorate, chiar și toți fulgii de nea. Ale mele erau toate, ziua întreaga era a mea! Eu eram actrita principala intr-un muzical, dansând și cantand fericita printre tarabe și multimi de oameni!

Tocanita internautica de azi este, așadar, după cum probabil v-ați dat deja seama, despre… mine! Ingrediente sunt articolele publicate de-a lungul anilor, aici, pe Siraguri, cu ocazia zilelor mele de naștere. Da, sunt pui de Martisor și ma mândresc cu asta! V-am mai zis-o deja, nu? 🤣

1 Martie in istorie (2014)

1 Martie 1984 (2014)

Margeluta-i primavara! (2010)

Acum 27 de ani (2011)

Martisorul-minune (2012)

Lasati martisoarele sa vina la mine! (2013)

M-am nascut de Martisor (2013)

Decor de Martisor (2018)

35 pe 1 sau cum mi-am sarbatorit ziua de naștere (2019)

La final, în loc de mărțișor, las aici pentru doamnele și domnișoarele dragi care mai trec din când în când pragul Șiragurilor, poemul ăsta scris de Maya Angelou. O primăvara frumoasa va doresc!

Femeile frumoase se întreabă care e secretul meu,
Pentru că nu sunt nici frumoasă și nici nu am alura de manechin,
Dar când încerc să le răspund
Cu toate cred că le spun minciuni.
Le spun:
Este cuprinderea brațelor mele,
Rotunjimea șoldurilor,
Felul în care merg,
Și arcuirea buzelor.
Sunt o femeie
Fenomenală.
Femeia fenomenală,
Asta sunt eu.

Când intru într-o încăpere,
atât de încrezătoare
pe cât își poate imagina cineva,
Bărbații se ridica în picioare
Sau cad în genunchi;
Roiesc in jurul meu
Ca albinele în jurul stupului.
Le spun:
Este focul din privirea mea,
Și scânteia din zâmbetul meu,
Unduirea taliei,
Și bucuria din mersul meu.
Sunt o femeie
Fenomenală.
Femeia fenomenală,
Asta sunt eu.

Bărbații, chiar ei se întreabă
Ce îi atrage la mine.
Și încearcă din greu,
Dar nu-mi pot atinge
Misterul interior.
Când încerc să le arăt
Ei spun că tot nu înțeleg.
Le spun:
E arcuirea spatelui meu,
Și lumina zâmbetului,
Freamătul sânilor
Și grația comportamentului.
Sunt o femeie
Fenomenală.
Femeia fenomenală,
Asta sunt.

Acum înțelegi
De ce nu țin capul plecat.
De ce nu fac vâlvă vorbind despre asta
Și nici nu strig în gura mare.
Când ma vezi trecând
Ar trebui să te mândrești.
Îți spun:
Stă în zgomotul tocurilor mele,
În unduirea părului,
În palma mâinii,
În dorința mângâierii.
Pentru că sunt o femeie
Fenomenală.
Femeia fenomenală,
Asta sunt eu.

Cheia de Adrian Paunescu

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare,
Zic ca seamana c-o usa.

Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre tine duce galopand… luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.

Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntamplare, ci cu cheia potrivita,

Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si… basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dansa doua sau mai multe chei

Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!

Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta…
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.

Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
„Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui?”
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta – dai un ban mai tragi odata

Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata

A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
„Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.”

Ce te legi mereu de usa? o sa-mi spuneti cu temei
Habar n-am! Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.

Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei… O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cand e lumea lume, cheile le tin la ei.

Unele sunt lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important – la orice usa –
E sa se lovesca cheia si sa fie… jucausa.

Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,

Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de… sardele?
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina

Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!

Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!

Sunt atitea chei pe lume, cheia SOL si cheia FA,
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si… gandind cum fac batranii… la o tinerete noua,
Zici… privindu-ti amintirea …
” AH , DE-AS FI AVUT EU DOUA!

Adrian Paunescu

Schimb de locuri

Am primit pe mail povestioara de mai jos (multumesc Aurelia!) si pentru ca duminica e 1 Martie, o daruiesc pe post de martisor tuturor prezentelor feminine care-mi citesc blogul. 😉 O primavara minunata, dragelor! ❤

Un barbat era satul de a mai merge la munca in fiecare zi si sotia lui sa stea acasa. Voia sa vada cu ochii lui ce se petrece in timp ce el muncea din greu la birou, zicand astfel:

-Doamne eu merg la serviciu in fiecare zi si muncesc 8 ore pe zi, in timp ce sotia mea sta fara nici o grija acasa. Vreau ca si ea sa stie prin ce trec eu zilnic, asa ca, te rog, permite-mi sa facem schimb pt o zi. Amin!

Dumnezeu, in minunata sa intelepciune, i-a indeplinit dorinta.

Dimineata urmatore, destul de sigur pe sine, barbatul se trezi in pielea sotiei sale. S-a ridicat, a gatit micul dejun pt partenerul sau de viata, a trezit copiii, le-a pregatiti hainele, le-a servit micul dejun, le-a facut pachetele pt scoala, i-a dus la scoala, a venit repede acasa, a adunat toate hainele si a dus hainele la spalat, s-a dus la banca, s-a dus la cumparaturi si din nou acasa ca sa lase cumparaturile; apoi a plecat sa plateasca cheltuielile lunare. Revenita acasa a curatat cutia pisicii si a imbaiat cainele. Era deja ora 13. A facut paturile, si a adunat alte rufe, a aspirat in toata casa, a sters praful si a spalat bucataria..

A fugit apoi la scoala dupa copii cu care, pe drum, a intrat in discutii contradictorii. Acasa a pregatit din nou laptele si biscuitii pentru copii si s-a ocupat de ei pt ca sa isi faca temele. Apoi si-a instalat masa de calcat si a inceput sa calce uitandu-se cu coada ochiului la tv. La ora 16:30 a inceput sa curete cartofii si sa spele legumele pt salata, a gatit carnea de porc si a pregatit mancarea de cina. Dupa cina, din nou, a spalat toata bucataria, vasele, a adunat din nou toate hainele, a facut baie copiilor si i-a pregatit de culcare..

La ora 9 era deja extenuata din cauza treburilor din timpul zilei, dar pentru ea ziua nu se terminase inca… era asteptata in pat de sotul sau pentru a face dragoste, lucru pe care le-a facut cu brio, fara sa aiba plangeri din partea partenerului.

A doua zi barbatul s-a trezit si imediat a venit in genunchi inaintea lui Dumnezeu:

-Doamne, nu stiu la ce m-am gandit cand am cerut sa fiu in pielea sotiei mele…am gresit asa de mult sa o invidiez pe sotia mea crezand ca sta degeaba acasa toata ziua… Te rog, te rog mult, dar te rog, fa schimbarea la loc! Amin!

Dumnezeu in infinita Sa intelepciune i-a replicat:

-Fiule, cred ca ai invatat o lectie buna si bucuros as face schimbarea inapoi, dar vezi tu, va trebui sa astepti 9 luni! Noaptea trecuta tocmai ai ramas gravida si va trebui sa si nasti!

Cleaning-company

Mărţipom de 3 ori

Acum, dacă tot am schimbat prefixul, am zis că anul ăsta vreau să fie unul special. Şi cum faci asta, Mărgeauo? Începând cu lucrurile mici, dar care au o însemnătate pentru tine, nu? Ei bine, am trâmbiţat mereu în stânga şi-n dreapta cât iubesc Mărţişorul, aşa că anul ăsta, în virtutea hotărârii de a avea o primăvară specială, am hotărât să am 3 Mărţipomi în loc de unul singur, câte unul pentru fiecare deceniu de viaţă trăit. Deh, fiecare cu stolul lui! Data trecută vi l-am arătat pe primul aici, acum a venit timpul să vi-i prezint şi pe ceilalţi doi.

Mărţipomul cu numărul 2 este undeva pe lângă Podul Grant, staţia Ceahlău. Era atât de plin de flori, o minune!

martisor in pom inflorit

martisor in pom inflorit

Şi Mărţipomul cu numărul 3, undeva prin parcul din faţa Ministerului Transporturilor:

martisor

martisor

Aşadar, cei trei mărţipomi de anul ăsta reprezintă una din cele #30depremierepentru30de ani, un fel de provocare pe care s-o duc la capăt în anul ăsta special pentru mine. Numiţi-o proiect personal, dacă vreţi, dar mai ales ţineţi-mi pumnii să reuşesc! 😉 Cu siguranţă va fi interesant şi mă va ajuta să mă autodepăşesc, să ies din zona mea de confort!

CITATUL ZILEI:

„Tradiţia reprezintă un ghid, nu o închisoare.”

W. Somerset Maugham

Mărţipom de 2014

Poc! a sărit dopul de la sticlă şi şampania s-a revărsat în valuri înspumate. Exact aşa s-a întâmplat cu pomii din Bucureşti în week-endul ăsta! Au înflorit brusc, toţi deodată, la un semn ştiut doar de ei! Cât îi iubesc aşa, încărcaţi de flori şi viaţă! Nu e primăvara minunată?

Şi dacă evenimentul s-a petrecut mult mai devreme decât era aşteptat, trebuia neapărat să-mi aleg şi eu mai repede mărţipomul acestui an (cum l-am botezat eu!), adică primul pom înflorit pe care-l văd, de ramurile căruia să-mi leg şnurul mărţişorului purtat la mână de la 1 Martie. Numai că ghinion, s-a întâmplat ca respectivul, pe care l-am zărit vineri, din 182, să fie unul prin Colentina, într-o curte îngrădită, deci inaccesibilă. „Eh, asta e!” mi-am zis şi am hotărât să-mi încerc norocul în parcul din faţa Ministerului Transporturilor, că tot e lângă mine. Aşa că azi, printre picuri de ploaie, cine fotografia de zor şnuruleţul bicolor? Na, că rimează! 😀

martisor

martisor

martisor

martisor

Nici că se putea să-mi aleg mărţipomul într-o zi mai potrivită, chiar de Bunavestire. Sper ca ziua asta mare, şnurul mărţişorului (sărbătoarea mea preferată) şi piersicul doldora de flori în care l-am legat să-mi atragă, toate trei împreună, multă energie pozitivă şi un strop de noroc! Chiar am nevoie…

La 1 martie 1984…

  • se întâmpla să fie o frumoasă zi de joi, cea cu numărul 61 din calendar
  • NASA lansa pe orbita polară Landsat-D Prime (Landsat 5) pentru a elabora harta Pământului şi satelitul Oscar 11
  • URSS făcea teste nucleare la Semipalatinsk, în stepele Kazahstanului
  • pe coperta Time Magazine era Konstantin Chernecko
  • o duzină de ouă costa aproximativ 1,01 $
  • seara, rula Dallas pe CBS (n-am putut afla însă ce episod)
  • Van Halen – „Jump” ocupa locul 1 în topurile americane, iar Frankie Goes to Hollywood – „Relax” în cele britanice (şi trebuie să spun că mereu am adorat melodiile astea)
  • înceta din viaţă, la 69 de ani, actorul american Jackie Coogan (Uncle Fester din „Familia Addams”)
  • „Terms of Endearment” se lansa în Spania, la trei luni după premiera din New York
  • la noi, Consiliul de Stat emitea Decretul nr. 69 privind contractările şi achiziţiile de produse agricole vegetale
  • într-un salon cu şase paturi, din spitalul infect al unui orăsel (pe atunci comună) comunist, o tânără gravidă (abia împlinise 21 de ani) se întreba la cine aveau să vină ciorile ălea trei care croncăniseră o dimineaţă întreagă lângă geamul său. Pe la 21:30 avea să afle: la ea! Şi-n ăştia 30 de ani, câţi s-au scurs de la acel moment neaşteptat (sunt născută prematur, ce bucurie pe maică-mea!), probabil că de multe ori i-a venit să le smulgă penele cu penseta şi să le taie limba cu forfecuţa, ori de câte ori am făcut pe rebela şi m-am băgat în rahat până la gât, iar ea a trebuit să mă scoată din el şi să mă mai şi cureţe şi parfumeze pe deasupra! Cu siguranţă că-n momentele acelea nu i-a mai ars să mă numească „minunea ei de Mărţişor” sau „Mărţişorul ei special”, aşa cum îmi zice ea mereu! 😀 Mda, aşa umblă vorba la noi în familie, că pe mine m-a adus cioara, nu barza! 😀

Tot ce regret e că acum 30 de ani, nu avea toată lumea smartphone să pozeze „tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul” şi nu am o imagine, una singură măcar, din acea zi, în care să o admir pe mami meu, tânără mamă cu bebeluşul în braţe, să-i văd zâmbetul larg pe chip şi fericirea din ochii ei mari şi verzi. Aş fi purtat fotografia asta cu mine pretutindeni, pentru totdeauna! Tare aş fi vrut să văd cum arătam în prima mea zi de viaţă, dar fiindcă nu e posibil, nu am decat s-o cred pe cuvânt pe mama când zice că eram un bebe frumos, aşa de frumos, că n-a rezistat şi m-a sărutat pe obrazul drept, lăsându-mi gropiţă pentru totdeauna. Voi avea buzele ei imprimate în pielea mea o viaţă întreagă – iată primul şi cel mai frumos cadou primit vreodată! Despre celelate, voi vorbi când le va veni timpul, mai ales că anul ăsta vreau să fie o aniversare specială şi am zis că nu mă mulţumesc cu mai puţin de 30 de cadouri, câte unul pentru fiecare an de viaţă! Că doar o dată împlineşte Mărgeaua 30 de ani, nu? Nici nu sunt pretenţioasă!

Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să vă urez „La mulţi ani!” şi o zi de Mărţişor minunată, cu valuri de flori, cadouri şi bineînţeles, mărţişoare cât cuprinde! 😉

CITATUL ZILEI:

„1 Martie este-o zi din calendar
Când bărbaţii, c-un mic dar,
Corectează cu elan
„Neatenţia” pe-un an.”

Amalia Costinescu-Crusos

1 Martie Margeluta

Mărţipomul de anul ăsta

martisor-in-pom-by-margeluta1.jpg

Doamnelor si domnilor, onorabila audienta, mult preastimati cititori de Siraguri, am onoarea sa vi-l prezint pe Domnul Corcodus-din-spatele-blocului-de-la-munca alias Prunus cerasifera (pe numele lui de mare savant), proaspatul prieten al Martisorului meu din acest an. Intre cele doua personaje mai sus amintite s-a legat, la propriu, o prietenie de durata, sper eu! Asta daca Marea distrugatoare de legaturi sentimentale aka Malefica femeie de serviciu a blocului nu-mi sfasie snurul bicolor asa cum a facut cu celelalte care existau pana mai ieri pe crengile pomului.

Promotoarea acestei uniuni emotionante este, bineinteles, subsemnata Margea, care azi si-a atarnat snurul-alb rosu purtat la mana dreapta timp de o luna si 3 zile, de crengile abia inflorite ale batranului corcodus. Daca ati sti voi cat l-am mai pandit! Am tinut mortis ca el sa fie primul pom in floare pe care-l zaresc! De ce, nu ma intrebati, fiecare cu piticii lui pe creier! Probabil am prins drag de el dupa ce i-am mancat fructele vara trecuta! 😉

Martipomul vostru unde este?

M-am nascut de Martisor

…si mi-s tare mandra de asta, desi nu stiu daca eu pot sa-mi asum vreun merit! Dar mama de Margea poate, ca doar ea a fost acolo si stie perfect cum s-au intamplat lucrurile, desi au trecut 29 de ani de atunci! 😛 Normal ca-si aminteste, ca doar nu se intampla in fiecare zi sa primesti un asa martisor special, cu gura mare, piele roz, degete minuscule si trei fire de par in cap, nu? Si totusi, cand ea m-a privit pentru prima data cu ochii ei mari si verzi si plini de emotie, i-am parut atat de frumoasa, o minune de bebe, incat m-a pupat cu foc pe obrazul drept. Si dragostea ei imensa de proaspata mamica s-a lipit pentru totdeauna de pielea cruda de bebe ca o pecete. Gropita mea din obrazul drept e vizibila si acum, la 29 de ani dupa, de fiecare data cand zambesc sfios sau rad cu pofta, dovada incontestabila a legaturii profunde dintre noi doua si reminder al faptului ca mama va fi cu mine cat voi trai!

Asta a fost acum multi ani, desi vie inca in amintirile mamei de Margea, de parca s-ar fi intamplat ieri! Nici nu-i vine sa creada ca acum sunt adulta, femeie maritata, la casa mea, cu responsabilitati si obligatii! Probabil ca-n inima ei voi fi intotdeauna mogaldeata aia galagioasa care avea nevoie de ajutorul ei in permanenta! 😀

Dar gata, ajunge cu sentimentalismele! Voiam doar sa consemnez (eventual chiar sa ma laud) aici, pe Siraguri, ca ziua mea de nastere de anul asta a fost una frumoasa, cu multe flori de primavara, martisoare, cadouri, tort anticipat, felicitari de departe si telefoane de pe alte meleaguri,urari de bine si dragoste din plin! Atat! 😉

Cercei-martisor by Margeluta

Ghiocei by Margeluta

Cadou de 1 Martie by Margeluta

Martisor-camee by Margeluta

Lalele albe in Martie by Margeluta

P.S.: Baba mea a fost pe 1 Martie si daca ar fi sa dau crezare vorbei din popor, ei bine, anul asta o sa fie unul minunat, calduros si insorit, exact asa cum a fost si ziua de ieri! Sa dea Domnul! 😉

Lasati martisoarele sa vina la mine!

Martisor by MargelutaMa bucura si acum Martisorul ca atunci cand eram copil, il astept cu sufletul la gura si tare mi-as dori sa-l inghet in timp, sa nu se mai duca asa repede! Poate si pentru ca mi-e teama ca va trece fara sa fie marcat de un eveniment deosebit, care sa mi-l imprime pentru totdeauna in memorie!

Imi place snurul alb-rosu, agatat in piept, legat la mana sau decorand vitrinele magazinelor, ma incanta parfumul freziilor, delicatetea ghioceilor si branduselor, explozia de culori a lalelelor. Ba chiar si tarabele cu martisoare (mai mult sau mai putin kitschoase) insirate de-a lungul strazilor imi plac. Si bineinteles ca ador sa primesc martisoare, garnisite cu un buchet de lalele (anul asta mi le doresc albe) si o ciocolata fina. Ca o mica paranteza, trebuie sa ma laud ca am primit deja de ieri primul martisor din anul asta si azi a mai venit inca unul! Me happy, very happy! Da, cu siguranta imi place toata agitatia asta si zarva primavaratica de pretutindeni, atmosfera de sarbatoare ce pluteste in aer. Parca ni se da startul trezirii la viata, o data cu natura. Martie se dezvaluie proaspata, cruda, renascuta, tanara, feminina, schimbatoare, capricioasa. Exact ca o femeie. Nu e coincidenta deci ca a fost aleasa Luna Femeilor! 😛

Asa ca Fetelor, Domnisoarelor, Doamnelor bucurati-va din plin de aceste zile indelung asteptate, de fiecare Martisor, de fiecare cadou micut si gest marunt venit din partea jumatatii voastre! Rasfatati-va, alintati-va, iubiti-va si mai ales, lasati-va iubite! Si nu uitati sa va alegeti Baba! 😉

Mărţişor de 2012

Martisor 2012 by Margeluta

Pentru că în perioada pomilor înfloriţi am stat mai mult în casă, împreună cu prietena mea gripa, nu am apucat să-mi leg şnurul mărţişorului, aşa cum fac în fiecare an, de creanga primului pom înflorit pe care-l văd. Am amânat momentul până ieri, când, după holbatul la Cupa UEFA pe Lipscani, l-am înnodat în caisul din faţa galeriei artiştilor plastici. Am profitat că era duminică şi pustiu, fără priviri stingheritoare în timp ce pitica de mine se chinuia să-l prindă de o crenguţă aflată prea sus. Sunt bucuroasă că măcar obiceiul ăsta am reuşit să-l duc la capăt, fiindcă celelalte tradiţii de primăvară ale mele s-au dus pe apa sâmbetei. Sper să recuperez la anul! 😉