Bătrânica şi vizita lui Dumnezeu

Era odată o bătrână căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita “astăzi”.

Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse:

-Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine! şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală.

După câtva timp, bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară? Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros.

-Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine, spuse ea şi-i închise uşa în nas.

După câteva ore, mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit, care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei.

-Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!

Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte. Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrânica deveni din ce în ce mai îngrijorată. “Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” se întreba ea. În cele din urmă, se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: “De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat!”.

Reclame

Cheia de Adrian Paunescu

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare,
Zic ca seamana c-o usa.

Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre tine duce galopand… luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.

Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntamplare, ci cu cheia potrivita,

Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si… basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dansa doua sau mai multe chei

Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!

Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta…
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.

Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
„Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui?”
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta – dai un ban mai tragi odata

Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata

A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
„Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.”

Ce te legi mereu de usa? o sa-mi spuneti cu temei
Habar n-am! Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.

Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei… O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cand e lumea lume, cheile le tin la ei.

Unele sunt lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important – la orice usa –
E sa se lovesca cheia si sa fie… jucausa.

Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,

Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de… sardele?
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina

Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!

Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!

Sunt atitea chei pe lume, cheia SOL si cheia FA,
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si… gandind cum fac batranii… la o tinerete noua,
Zici… privindu-ti amintirea …
” AH , DE-AS FI AVUT EU DOUA!

Adrian Paunescu

Schimb de locuri

Am primit pe mail povestioara de mai jos (multumesc Aurelia!) si pentru ca duminica e 1 Martie, o daruiesc pe post de martisor tuturor prezentelor feminine care-mi citesc blogul. 😉 O primavara minunata, dragelor! ❤

Un barbat era satul de a mai merge la munca in fiecare zi si sotia lui sa stea acasa. Voia sa vada cu ochii lui ce se petrece in timp ce el muncea din greu la birou, zicand astfel:

-Doamne eu merg la serviciu in fiecare zi si muncesc 8 ore pe zi, in timp ce sotia mea sta fara nici o grija acasa. Vreau ca si ea sa stie prin ce trec eu zilnic, asa ca, te rog, permite-mi sa facem schimb pt o zi. Amin!

Dumnezeu, in minunata sa intelepciune, i-a indeplinit dorinta.

Dimineata urmatore, destul de sigur pe sine, barbatul se trezi in pielea sotiei sale. S-a ridicat, a gatit micul dejun pt partenerul sau de viata, a trezit copiii, le-a pregatiti hainele, le-a servit micul dejun, le-a facut pachetele pt scoala, i-a dus la scoala, a venit repede acasa, a adunat toate hainele si a dus hainele la spalat, s-a dus la banca, s-a dus la cumparaturi si din nou acasa ca sa lase cumparaturile; apoi a plecat sa plateasca cheltuielile lunare. Revenita acasa a curatat cutia pisicii si a imbaiat cainele. Era deja ora 13. A facut paturile, si a adunat alte rufe, a aspirat in toata casa, a sters praful si a spalat bucataria..

A fugit apoi la scoala dupa copii cu care, pe drum, a intrat in discutii contradictorii. Acasa a pregatit din nou laptele si biscuitii pentru copii si s-a ocupat de ei pt ca sa isi faca temele. Apoi si-a instalat masa de calcat si a inceput sa calce uitandu-se cu coada ochiului la tv. La ora 16:30 a inceput sa curete cartofii si sa spele legumele pt salata, a gatit carnea de porc si a pregatit mancarea de cina. Dupa cina, din nou, a spalat toata bucataria, vasele, a adunat din nou toate hainele, a facut baie copiilor si i-a pregatit de culcare..

La ora 9 era deja extenuata din cauza treburilor din timpul zilei, dar pentru ea ziua nu se terminase inca… era asteptata in pat de sotul sau pentru a face dragoste, lucru pe care le-a facut cu brio, fara sa aiba plangeri din partea partenerului.

A doua zi barbatul s-a trezit si imediat a venit in genunchi inaintea lui Dumnezeu:

-Doamne, nu stiu la ce m-am gandit cand am cerut sa fiu in pielea sotiei mele…am gresit asa de mult sa o invidiez pe sotia mea crezand ca sta degeaba acasa toata ziua… Te rog, te rog mult, dar te rog, fa schimbarea la loc! Amin!

Dumnezeu in infinita Sa intelepciune i-a replicat:

-Fiule, cred ca ai invatat o lectie buna si bucuros as face schimbarea inapoi, dar vezi tu, va trebui sa astepti 9 luni! Noaptea trecuta tocmai ai ramas gravida si va trebui sa si nasti!

Cleaning-company

Povestea balenei

Aer, o gură de aer! Am nevoie de aer! Nu acum, nu chiar acum, dar în curând. Apa și aerul sunt bucuria vieţii.

Am rămas singură, nimeni nu mă poate ajuta. Sunt mare, prea mare ca să mă pot strecura precum peștii ce micuţi printre ierburile lor ţesute.

Am învăţat de mic copil să mă feresc de monștri și de ierburile lor împletite. Știu până și locurile în care ei atacă des. Sunt o balenă cu cocoașă.

I-am evitat cât am putut, dar astăzi am greșit. M-am bucurat prea mult de-al meu tovarăș. I-am oferit inima mea și el mi-a dăruit un vis in care amândoi trăiam alături, fericiţi.

Atunci când înotam spre nord, pe ruta cunoscută, n-am fost atenţi nici unul dintre noi și ne-am trezit în ţesătura lor. El era grav, eu aveam coada liberă și împingeam cu forţă. Am rupt aproape toate ierburile împletite, ca să-i ajung alături. Mi-au mai rămas doar două ierburi lungi legate, dar n-a contat, le-am târât cu mine. Și am ajuns lângă el. Nu mai putea mișca. Un mănunchi de ierburi groase, nemiloase, o plasă, îl prindea amarnic în chingile ei.

Nu am mâini și nu puteam să o desfac, s-o tai sau să o mut, ca să-l scot de acolo. M-am învârtit în jurul lui și mă uitam în ochii ce mi-s dragi – dar ce puteam face?

O rază de speranţă a apărut, când a început refluxul. Un colţ al plasei nemiloase s-a desprins și flutura în apă. M-am gândit să o împing, ca să-l ajut să scape. Dar cum?

Atunci am realizat că dacă o apuc cu dinţii și împing cu toată forţa, aveam o șansă amândoi. El nu voia. Îmi spunea să plec, să fug. Îmi zicea că simte monștrii cum sosesc. Îmi spunea că nu-s departe.

Nu l-am crezut, nu l-am ascultat. Nu-mi păsa de mine, doream să-l văd pe el scăpat din plasa criminală. Am agăţat cu dinţii ierburile împletite, mi-am pus întreaga forţă în coadă și am împins cât am putut. Rând pe rând, ierburile cedau, dar nu chiar toate. Și am trecut pe sub el ca să-i eliberez și coada. Atunci el a scăpat din centurile de foc și a ţâșnit voios în sus cu-n strigăt de bucurie. Dar, vai, întreaga plasă și ale ei împletituri, nemaiavând pe ce să stea m-au încojurat pe mine.

El s-a întors mirat că nu-i sunt iar alături și atunci i-am zărit disperarea în priviri. Acum era clar pentru oricine ca nu aveam scăpare. Dacă la el s-a putut, la mine nu. Ierburile lungi și împletite, pe care le adusesem cu mine s-au încurcat cu plasa atât de strâns, că n-aveam nicio șansă. El s-a învârtit în jurul meu o vreme, dar a trebuit să plece când au sosit monștrii. Eu l-am gonit. I-am spus că mor inutil, dacă moare el lângă mine. Că eu am făcut totul sa-l salvez și, dacă nu fuge, atunci chinul meu a fost degeaba. A plecat.

Aud deasupra mea monștrii cum sar în apă. Părinţii m-au învăţat să fug, de fiecare dată când îi aud. Și doar povești de groază sunt despre cruzimea lor. Nu i-am văzut niciodată. M-am împăcat și îmi aștept sfârșitul.

Simt ceva mic cum mă atinge pe coadă și apoi cum vine tot mai aproape. E unul dintre ei. Nu pot să mă întorc, să-l văd. Aștept să ajungă în faţa mea.

Mă pufnește râsul. E atât de mic și de neajutorat, cum dă el din lăbuţe. Și tot aruncă bule în sus, ca într-o zbatere de spumă. Așa arată monștrii? De asta ne e frică?

Dar veselia se topește. Îmi dau seama că sunt prinsă și toate ierburile sunt de ei ţesute. Aud când le numesc plase, năvoade și frânghii. Noi le spunem monștri, ei își spun oameni.

Cu forţa mea, pot doborâ oricând un monstru sau mai mulţi. Dar ei nu luptă așa. Ne prind cu ale lor arme diabolice, ne urmăresc, ne obosesc și apoi ne omoară.

Acum m-au înconjurat pe mine și simt metalul rece cum mi se apropie de inimă. Dar… nu mă simt rănită. Parcă sunt mai ușoară sau visez? Rând pe rând, ierburile la care ei le spun frânghii încep să se desfacă, să cadă. Îl văd pe cel din faţa mea, are în mână ceva lucios mi se apropie de gură. Apucă frânghia cu putere și, dintr-o mișcare scurtă, o taie.

Încet, cu grijă mă rotesc, nimic nu mă mai ţine. Monștrii m-au eliberat din a lor plasă ucigașă.

Am înotat în cercuri largi în jurul lor, cu bucurie. De acum n-o să le mai spun monștri. O să-i numesc oameni.

I-am împins ușurel pe fiecare și le-am mulţumit, așa cum am putut. Pe cel care m-a scăpat de frânghia din gură l-am urmărit cu drag și l-am inghiontit de câteva ori.

Apoi am plecat în depărtări, urmându-mi glasul inimii.

Fie ca şi tu și toţi cei dragi ţie să fiţi atât de binecuvântaţi și norocoși, încât să fiţi înconjuraţi de oameni care vă vor ajuta să vă eliberaţi de lucrurile care vă leagă.

Și fie să cunoașteţi mereu bucuria de a dărui și de a primi recunoștinţă!

Poveste scrisă după o întâmplare adevărată petrecută pe data de 11 decembrie 2005 în nordul coastelor Californiei. Un pescar a zărit o balenă prinsă în plasele pescarilor și a cerut ajutor la Marin Marine Mammal Center ce a trimis la fața locului Paza de Coastă și un grup de experți de lângă Farallon Islands pentru a elibera balena. Operațiunea a durat o oră și a fost extrem de dificilă și periculoasă. Nimeni nu a fost rănit. Scafandrii au fost impresionați de afecțiunea cu care i-a tratat balena, iar cel care i-a tăiat frânghia din gură a spus “Nu știu sigur la ce se gândea atunci balena, dar mă privea într-un mod pe care n-o să-l uit toată viața mea.” Întâmplarea a fost popularizată în ziarul San Francisco Chronicle și a ajuns la noi mulțumită cititoarei Liuba Nicipuruc.

Povestioara gasita pe facebook.

Adorabilitatea

“Dacă te întreabă cărei religii aparții,
spune-le că aparții religiei iubirii.

Dacă te întreabă ce poilitică faci, spune-le că faci politica iubirii.

Dacă te întreabă ce înseamnă acest lucru,
spune-le filozofia ta, care este o filizofie a iubirii.

Dacă vor să știe altceva despre tine, spune-le
că ocupația ta favorită este iubirea.

Și nu uita să le spui că naționalitatea ta este iubirea.

Și că grupa ta de sânge este iubirea.

Nu toți vor rămâne să asculte
ce ai de spus în continuare, dar nu te teme.

Membrii familiei și prietenii și-ar putea găsi de lucru,
încercând să uite ce le-ai spus.

Ceea ce i-ar înnebuni și mai tare ar fi să afle
că grupa lor de sânge este de asemenea iubirea,
că naționalitatea lor este de asemenea iubirea
și că adevărata lor menire în viață este de asemenea iubirea.

Va veni o zi în care vor înțelege,
iar atunci vor adopta la rândul lor filozofia iubirii,
politica iubirii și religia iubirii.

Mai devreme sau mai târziu,
iubirea ne cucerește pe toți.

Mai devreme sau mai târziu,
vom dispărea cu toții înapoi în iubire.”

Fragment din cartea “Adorabilitatea“ de Robert Holden, gasit pe Slowaholic si publicat cu permisiunea autoarei blogului.

Andropauza versus menopauza

A te marita cu un barbat divortat este o datorie ecologica. Intr-o lume in care sunt mai multe femei decat barbati, barbatii trebuie neaparat folositi de mai multe ori.

Nu incerca sa inveti un barbat, in public, sa faca sau sa spuna ceva. Sfaturile trebuie date acasa. In public, el trebuie sa stie tot.

Dupa modul in care un barbat se uita in oglinda poti sa deduci daca mai tine si la altceva decat la el.

Barbatii accepta complimentele mult mai usor decat femeile.
De exemplu: „Costica, arati foarte bine astazi”.
Costica: „Multumesc”.
Invers: „Maria, arati foarte bine.”
Maria: „Da? Probabil din cauza luminii.”

Femeile iau toaletele altor femei mult mai in serios decat o fac barbatii. N-o sa auzi niciodata un barbat la o petrecere zicand: „O, Dumnezeule, mai este cineva imbracat in costum gri!”

Barbatii sunt destul de curajosi sa mearga la razboi, dar nu atat de curajosi incat sa accepte sa faca o injectie.

Cand se uita la meciuri, barbatii isi inchipuie ca, daca se concentreaza, isi ajuta echipa favorita.
Daca vrei sa-ti acorde atentie, nu te atasa de un barbat inaintea unor meciuri de campionat european sau mondial.

Daca un barbat gateste pentru tine mai mult decat un fel de mancare, precis are intentii serioase.

Toti barbatii detesta sa li se spuna „Trebuie sa vorbim despre noi”. Aceste cinci cuvinte ii baga in toti dracii.

Nu te ingrijora daca un barbat spune „Te sun eu.” si nu suna. Poti sa fii sigura ca n-a uitat, nu ti-a pierdut numarul, n-a murit. Pur si simplu n-a vrut sa te sune.

Este o problema daca vrei sa scapi de un barbat fara sa-l ranesti. Expresii ca „iesi afara” sau „nu vreau sa te mai vad” nu fac decat sa te oblige sa-i dai explicatii ca sa scapi de el. Incearca sa-i spui „Te iubesc, vreau sa ma marit cu tine, vreau sa avem copii”. Va pleca fara sa ceara explicatii.

Cand o femeie incearca o rochie care ii este stramta, se gandeste ca s-a ingrasat. Cand un barbat incearca niste haine care sunt stramte, se gandeste ca au intrat la apa.

Andropauza este mult mai distractiva decat menopauza. La momentul menopauzei femeia se ingrasa si se deprima, pe cand barbatii incep sa agate fete tinere si sa cheltuiasca.

Barbatii uita tot.
Femeile isi amintesc tot.

Preluata de pe facebook.

Vezi-ti de treburile tale!

Un cal deprimat se tolaneste pe jos si nu mai vrea pentru nimic in lume sa se ridice. Stapanul disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul. Acesta sosi imediat, examineaza animalul si zice:

-Aaaa, e foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i le vei da cateva zile; daca nu reactioneaza, trebuie eutanasiat.

Porcul a auzit totul si fuge la cal:

-Ridica-te, altfel se sfarseste rau!!!

Dar calul nu reactioneaza si da incapatanat din cap. A doua zi, veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor:

-Nu reactioneaza, mai asteptam o zi, dar cred ca nu sunt sperante!

Porcul auzind tot, fuge din nou la cal:

-Trebuie sa te scoli, altfel vei pati mari necazuri!

Dar calul, nimc! A treia zi, constatand lipsa progreselor, veterinarul ii cere stapanului:

-Du-te dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri!

Porcul fuge disperat la cal:

-Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te omoare!

Calul se ridica, se scutura, face cateva miscari de dans, o ia la fuga in galop si sare cateva obstacole.Stapanul, care tinea mult la calul sau, foarte fericit ii spune veterinarului:

-Multumesc mult, esti un medic minunat, ai facut un miracol! Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul! Haide sa taiem porcul si sa facem o masa mare!

Morala: Vezi-ti mereu de treburile tale!

Povestioara primita pe mail. Multumesc Aurelia! 😉