Bătrânica şi vizita lui Dumnezeu

Era odată o bătrână căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita “astăzi”.

Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse:

-Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine! şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală.

După câtva timp, bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară? Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros.

-Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine, spuse ea şi-i închise uşa în nas.

După câteva ore, mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit, care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei.

-Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!

Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte. Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrânica deveni din ce în ce mai îngrijorată. “Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” se întreba ea. În cele din urmă, se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: “De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat!”.

Cheia de Adrian Paunescu

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare,
Zic ca seamana c-o usa.

Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre tine duce galopand… luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.

Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntamplare, ci cu cheia potrivita,

Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si… basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dansa doua sau mai multe chei

Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!

Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta…
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.

Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
„Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui?”
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta – dai un ban mai tragi odata

Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata

A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
„Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.”

Ce te legi mereu de usa? o sa-mi spuneti cu temei
Habar n-am! Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.

Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei… O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cand e lumea lume, cheile le tin la ei.

Unele sunt lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important – la orice usa –
E sa se lovesca cheia si sa fie… jucausa.

Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,

Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de… sardele?
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina

Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!

Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!

Sunt atitea chei pe lume, cheia SOL si cheia FA,
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si… gandind cum fac batranii… la o tinerete noua,
Zici… privindu-ti amintirea …
” AH , DE-AS FI AVUT EU DOUA!

Adrian Paunescu

Schimb de locuri

Am primit pe mail povestioara de mai jos (multumesc Aurelia!) si pentru ca duminica e 1 Martie, o daruiesc pe post de martisor tuturor prezentelor feminine care-mi citesc blogul. 😉 O primavara minunata, dragelor! ❤

Un barbat era satul de a mai merge la munca in fiecare zi si sotia lui sa stea acasa. Voia sa vada cu ochii lui ce se petrece in timp ce el muncea din greu la birou, zicand astfel:

-Doamne eu merg la serviciu in fiecare zi si muncesc 8 ore pe zi, in timp ce sotia mea sta fara nici o grija acasa. Vreau ca si ea sa stie prin ce trec eu zilnic, asa ca, te rog, permite-mi sa facem schimb pt o zi. Amin!

Dumnezeu, in minunata sa intelepciune, i-a indeplinit dorinta.

Dimineata urmatore, destul de sigur pe sine, barbatul se trezi in pielea sotiei sale. S-a ridicat, a gatit micul dejun pt partenerul sau de viata, a trezit copiii, le-a pregatiti hainele, le-a servit micul dejun, le-a facut pachetele pt scoala, i-a dus la scoala, a venit repede acasa, a adunat toate hainele si a dus hainele la spalat, s-a dus la banca, s-a dus la cumparaturi si din nou acasa ca sa lase cumparaturile; apoi a plecat sa plateasca cheltuielile lunare. Revenita acasa a curatat cutia pisicii si a imbaiat cainele. Era deja ora 13. A facut paturile, si a adunat alte rufe, a aspirat in toata casa, a sters praful si a spalat bucataria..

A fugit apoi la scoala dupa copii cu care, pe drum, a intrat in discutii contradictorii. Acasa a pregatit din nou laptele si biscuitii pentru copii si s-a ocupat de ei pt ca sa isi faca temele. Apoi si-a instalat masa de calcat si a inceput sa calce uitandu-se cu coada ochiului la tv. La ora 16:30 a inceput sa curete cartofii si sa spele legumele pt salata, a gatit carnea de porc si a pregatit mancarea de cina. Dupa cina, din nou, a spalat toata bucataria, vasele, a adunat din nou toate hainele, a facut baie copiilor si i-a pregatit de culcare..

La ora 9 era deja extenuata din cauza treburilor din timpul zilei, dar pentru ea ziua nu se terminase inca… era asteptata in pat de sotul sau pentru a face dragoste, lucru pe care le-a facut cu brio, fara sa aiba plangeri din partea partenerului.

A doua zi barbatul s-a trezit si imediat a venit in genunchi inaintea lui Dumnezeu:

-Doamne, nu stiu la ce m-am gandit cand am cerut sa fiu in pielea sotiei mele…am gresit asa de mult sa o invidiez pe sotia mea crezand ca sta degeaba acasa toata ziua… Te rog, te rog mult, dar te rog, fa schimbarea la loc! Amin!

Dumnezeu in infinita Sa intelepciune i-a replicat:

-Fiule, cred ca ai invatat o lectie buna si bucuros as face schimbarea inapoi, dar vezi tu, va trebui sa astepti 9 luni! Noaptea trecuta tocmai ai ramas gravida si va trebui sa si nasti!

Cleaning-company

Povestea balenei

Aer, o gură de aer! Am nevoie de aer! Nu acum, nu chiar acum, dar în curând. Apa și aerul sunt bucuria vieţii.

Am rămas singură, nimeni nu mă poate ajuta. Sunt mare, prea mare ca să mă pot strecura precum peștii ce micuţi printre ierburile lor ţesute.

Am învăţat de mic copil să mă feresc de monștri și de ierburile lor împletite. Știu până și locurile în care ei atacă des. Sunt o balenă cu cocoașă.

I-am evitat cât am putut, dar astăzi am greșit. M-am bucurat prea mult de-al meu tovarăș. I-am oferit inima mea și el mi-a dăruit un vis in care amândoi trăiam alături, fericiţi.

Atunci când înotam spre nord, pe ruta cunoscută, n-am fost atenţi nici unul dintre noi și ne-am trezit în ţesătura lor. El era grav, eu aveam coada liberă și împingeam cu forţă. Am rupt aproape toate ierburile împletite, ca să-i ajung alături. Mi-au mai rămas doar două ierburi lungi legate, dar n-a contat, le-am târât cu mine. Și am ajuns lângă el. Nu mai putea mișca. Un mănunchi de ierburi groase, nemiloase, o plasă, îl prindea amarnic în chingile ei.

Nu am mâini și nu puteam să o desfac, s-o tai sau să o mut, ca să-l scot de acolo. M-am învârtit în jurul lui și mă uitam în ochii ce mi-s dragi – dar ce puteam face?

O rază de speranţă a apărut, când a început refluxul. Un colţ al plasei nemiloase s-a desprins și flutura în apă. M-am gândit să o împing, ca să-l ajut să scape. Dar cum?

Atunci am realizat că dacă o apuc cu dinţii și împing cu toată forţa, aveam o șansă amândoi. El nu voia. Îmi spunea să plec, să fug. Îmi zicea că simte monștrii cum sosesc. Îmi spunea că nu-s departe.

Nu l-am crezut, nu l-am ascultat. Nu-mi păsa de mine, doream să-l văd pe el scăpat din plasa criminală. Am agăţat cu dinţii ierburile împletite, mi-am pus întreaga forţă în coadă și am împins cât am putut. Rând pe rând, ierburile cedau, dar nu chiar toate. Și am trecut pe sub el ca să-i eliberez și coada. Atunci el a scăpat din centurile de foc și a ţâșnit voios în sus cu-n strigăt de bucurie. Dar, vai, întreaga plasă și ale ei împletituri, nemaiavând pe ce să stea m-au încojurat pe mine.

El s-a întors mirat că nu-i sunt iar alături și atunci i-am zărit disperarea în priviri. Acum era clar pentru oricine ca nu aveam scăpare. Dacă la el s-a putut, la mine nu. Ierburile lungi și împletite, pe care le adusesem cu mine s-au încurcat cu plasa atât de strâns, că n-aveam nicio șansă. El s-a învârtit în jurul meu o vreme, dar a trebuit să plece când au sosit monștrii. Eu l-am gonit. I-am spus că mor inutil, dacă moare el lângă mine. Că eu am făcut totul sa-l salvez și, dacă nu fuge, atunci chinul meu a fost degeaba. A plecat.

Aud deasupra mea monștrii cum sar în apă. Părinţii m-au învăţat să fug, de fiecare dată când îi aud. Și doar povești de groază sunt despre cruzimea lor. Nu i-am văzut niciodată. M-am împăcat și îmi aștept sfârșitul.

Simt ceva mic cum mă atinge pe coadă și apoi cum vine tot mai aproape. E unul dintre ei. Nu pot să mă întorc, să-l văd. Aștept să ajungă în faţa mea.

Mă pufnește râsul. E atât de mic și de neajutorat, cum dă el din lăbuţe. Și tot aruncă bule în sus, ca într-o zbatere de spumă. Așa arată monștrii? De asta ne e frică?

Dar veselia se topește. Îmi dau seama că sunt prinsă și toate ierburile sunt de ei ţesute. Aud când le numesc plase, năvoade și frânghii. Noi le spunem monștri, ei își spun oameni.

Cu forţa mea, pot doborâ oricând un monstru sau mai mulţi. Dar ei nu luptă așa. Ne prind cu ale lor arme diabolice, ne urmăresc, ne obosesc și apoi ne omoară.

Acum m-au înconjurat pe mine și simt metalul rece cum mi se apropie de inimă. Dar… nu mă simt rănită. Parcă sunt mai ușoară sau visez? Rând pe rând, ierburile la care ei le spun frânghii încep să se desfacă, să cadă. Îl văd pe cel din faţa mea, are în mână ceva lucios mi se apropie de gură. Apucă frânghia cu putere și, dintr-o mișcare scurtă, o taie.

Încet, cu grijă mă rotesc, nimic nu mă mai ţine. Monștrii m-au eliberat din a lor plasă ucigașă.

Am înotat în cercuri largi în jurul lor, cu bucurie. De acum n-o să le mai spun monștri. O să-i numesc oameni.

I-am împins ușurel pe fiecare și le-am mulţumit, așa cum am putut. Pe cel care m-a scăpat de frânghia din gură l-am urmărit cu drag și l-am inghiontit de câteva ori.

Apoi am plecat în depărtări, urmându-mi glasul inimii.

Fie ca şi tu și toţi cei dragi ţie să fiţi atât de binecuvântaţi și norocoși, încât să fiţi înconjuraţi de oameni care vă vor ajuta să vă eliberaţi de lucrurile care vă leagă.

Și fie să cunoașteţi mereu bucuria de a dărui și de a primi recunoștinţă!

Poveste scrisă după o întâmplare adevărată petrecută pe data de 11 decembrie 2005 în nordul coastelor Californiei. Un pescar a zărit o balenă prinsă în plasele pescarilor și a cerut ajutor la Marin Marine Mammal Center ce a trimis la fața locului Paza de Coastă și un grup de experți de lângă Farallon Islands pentru a elibera balena. Operațiunea a durat o oră și a fost extrem de dificilă și periculoasă. Nimeni nu a fost rănit. Scafandrii au fost impresionați de afecțiunea cu care i-a tratat balena, iar cel care i-a tăiat frânghia din gură a spus “Nu știu sigur la ce se gândea atunci balena, dar mă privea într-un mod pe care n-o să-l uit toată viața mea.” Întâmplarea a fost popularizată în ziarul San Francisco Chronicle și a ajuns la noi mulțumită cititoarei Liuba Nicipuruc.

Povestioara gasita pe facebook.

Adorabilitatea

“Dacă te întreabă cărei religii aparții,
spune-le că aparții religiei iubirii.

Dacă te întreabă ce poilitică faci, spune-le că faci politica iubirii.

Dacă te întreabă ce înseamnă acest lucru,
spune-le filozofia ta, care este o filizofie a iubirii.

Dacă vor să știe altceva despre tine, spune-le
că ocupația ta favorită este iubirea.

Și nu uita să le spui că naționalitatea ta este iubirea.

Și că grupa ta de sânge este iubirea.

Nu toți vor rămâne să asculte
ce ai de spus în continuare, dar nu te teme.

Membrii familiei și prietenii și-ar putea găsi de lucru,
încercând să uite ce le-ai spus.

Ceea ce i-ar înnebuni și mai tare ar fi să afle
că grupa lor de sânge este de asemenea iubirea,
că naționalitatea lor este de asemenea iubirea
și că adevărata lor menire în viață este de asemenea iubirea.

Va veni o zi în care vor înțelege,
iar atunci vor adopta la rândul lor filozofia iubirii,
politica iubirii și religia iubirii.

Mai devreme sau mai târziu,
iubirea ne cucerește pe toți.

Mai devreme sau mai târziu,
vom dispărea cu toții înapoi în iubire.”

Fragment din cartea “Adorabilitatea“ de Robert Holden, gasit pe Slowaholic si publicat cu permisiunea autoarei blogului.

Andropauza versus menopauza

A te marita cu un barbat divortat este o datorie ecologica. Intr-o lume in care sunt mai multe femei decat barbati, barbatii trebuie neaparat folositi de mai multe ori.

Nu incerca sa inveti un barbat, in public, sa faca sau sa spuna ceva. Sfaturile trebuie date acasa. In public, el trebuie sa stie tot.

Dupa modul in care un barbat se uita in oglinda poti sa deduci daca mai tine si la altceva decat la el.

Barbatii accepta complimentele mult mai usor decat femeile.
De exemplu: „Costica, arati foarte bine astazi”.
Costica: „Multumesc”.
Invers: „Maria, arati foarte bine.”
Maria: „Da? Probabil din cauza luminii.”

Femeile iau toaletele altor femei mult mai in serios decat o fac barbatii. N-o sa auzi niciodata un barbat la o petrecere zicand: „O, Dumnezeule, mai este cineva imbracat in costum gri!”

Barbatii sunt destul de curajosi sa mearga la razboi, dar nu atat de curajosi incat sa accepte sa faca o injectie.

Cand se uita la meciuri, barbatii isi inchipuie ca, daca se concentreaza, isi ajuta echipa favorita.
Daca vrei sa-ti acorde atentie, nu te atasa de un barbat inaintea unor meciuri de campionat european sau mondial.

Daca un barbat gateste pentru tine mai mult decat un fel de mancare, precis are intentii serioase.

Toti barbatii detesta sa li se spuna „Trebuie sa vorbim despre noi”. Aceste cinci cuvinte ii baga in toti dracii.

Nu te ingrijora daca un barbat spune „Te sun eu.” si nu suna. Poti sa fii sigura ca n-a uitat, nu ti-a pierdut numarul, n-a murit. Pur si simplu n-a vrut sa te sune.

Este o problema daca vrei sa scapi de un barbat fara sa-l ranesti. Expresii ca „iesi afara” sau „nu vreau sa te mai vad” nu fac decat sa te oblige sa-i dai explicatii ca sa scapi de el. Incearca sa-i spui „Te iubesc, vreau sa ma marit cu tine, vreau sa avem copii”. Va pleca fara sa ceara explicatii.

Cand o femeie incearca o rochie care ii este stramta, se gandeste ca s-a ingrasat. Cand un barbat incearca niste haine care sunt stramte, se gandeste ca au intrat la apa.

Andropauza este mult mai distractiva decat menopauza. La momentul menopauzei femeia se ingrasa si se deprima, pe cand barbatii incep sa agate fete tinere si sa cheltuiasca.

Barbatii uita tot.
Femeile isi amintesc tot.

Preluata de pe facebook.

Vezi-ti de treburile tale!

Un cal deprimat se tolaneste pe jos si nu mai vrea pentru nimic in lume sa se ridice. Stapanul disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul. Acesta sosi imediat, examineaza animalul si zice:

-Aaaa, e foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i le vei da cateva zile; daca nu reactioneaza, trebuie eutanasiat.

Porcul a auzit totul si fuge la cal:

-Ridica-te, altfel se sfarseste rau!!!

Dar calul nu reactioneaza si da incapatanat din cap. A doua zi, veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor:

-Nu reactioneaza, mai asteptam o zi, dar cred ca nu sunt sperante!

Porcul auzind tot, fuge din nou la cal:

-Trebuie sa te scoli, altfel vei pati mari necazuri!

Dar calul, nimc! A treia zi, constatand lipsa progreselor, veterinarul ii cere stapanului:

-Du-te dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri!

Porcul fuge disperat la cal:

-Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te omoare!

Calul se ridica, se scutura, face cateva miscari de dans, o ia la fuga in galop si sare cateva obstacole.Stapanul, care tinea mult la calul sau, foarte fericit ii spune veterinarului:

-Multumesc mult, esti un medic minunat, ai facut un miracol! Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul! Haide sa taiem porcul si sa facem o masa mare!

Morala: Vezi-ti mereu de treburile tale!

Povestioara primita pe mail. Multumesc Aurelia! 😉

Tarii mele si Poporului meu

Cand veti citi aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina…Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca o data, chiar de dincolo de linistea mormantului.

Abia implinisem 17 ani cand am venit la tine. Eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina si sunt si astazi mandra de a fi fost nascuta Engleza; dar cand am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca.La inceput n-a fost usor. Eram singura, intr-o tara straina, singura intre straini. Dar prea putini sunt acei care se reculeg sa cugete cat de grea este calea pe care o Principesa straina trebuie s-o parcurga ca sa devie una cu noua tara in care a fost chemata.Am devenit a voastra prin bucurie si prin durere. Privind inapoi, e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea? Cred ca bucuria a fost  cea mai mare, dar mai lunga a fost durerea…

Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste. Abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii…Poate de mine va veti aminti, deoarece v-am iubit cu toata puterea inimii mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant; mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare.Mi-a fost dat sa traiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de mare restriste si vremuri de mari indepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat sa-ti fiu calauza, sa-ti fiu inspiratoare, sa fiu aceea care a pastrat flacara vie, aceea care a devenit centrul de indarjire in zilele cele mai negre.Aceasta ti-o pot spune astazi, caci nu mai sunt in viata. In acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag: m-ai numit „Mama tuturor” si asa vreau sa raman in amintirea ta, aceea care putea totdeauna sa fie gasita, in clipele de durere sau de pericol…

A venit mai tarziu o vreme cand m-ati negat, dar aceasta este soarta mamelor; am primit aceasta si v-am iubit mai departe, cu toate ca nu va puteam ajuta asa de mult ca in zilele cand credeati in mine. Dar aceasta e uitata.Atat timp am fost in mijlocul tau incat mi se pare abia cu putinta ca trebuie sa te parasesc; totusi, orice om ajunge la capatul drumului. Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic pentru ultima data mainile pentru o binecuvantare…Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate… Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta am impartasit-o atatia ani, al carei vis stramosesc l-am visat si eu si mi-a fost ingaduit sa-l vad implinit. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre alte natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa…Am credinta ca v-am priceput; n-am judecat, am iubit…Niciodata nu mi-au placut formele si formulele, nu prea luam uneori seama la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevarul si am visat sa traiesc in lumina soarelui, insa fiecare traieste cum poate, nu cum ar dori…Dar cand iti vei aminti de mine, Poporul meu, gandeste-te ca la una care a indragit viata si frumusetea, care a fost prea cinstita ca sa fie cu bagare de seama, prea miloasa sa fie invingatoare, prea iubitoare ca sa judece. N-am nici o avutie sa va las; ceea ce cu atata marinimie mi-ati daruit am cheltuit intre voi; am infrumusetat acele locuri unde mi-a fost dat sa traiesc. Daca toate cele frumoase iti vor aminti de mine, atunci voi fi deplin rasplatita de dragostea ce ti-am daruit-o, fiindca frumosul mi-a fost un crez. Am redesteptat la o viata noua micul castel parasit de la Bran, dar Tenha-Juvah de la Balcic a fost locul cel infaptuit, acolo mi-a fost dat sa fac din vis un adevar si fiindca aceasta a insemnat pentru mine mai mult decat  as putea talmaci vreodata am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea sa fie adusa si asezata in Stella Maris, biserica pe care am cladit-o la marginea marii…Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langa iubitul meu sot, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii pe care al cladit-o. In decursul unei lungi vieti, atatia au venit la inima mea incat moarta chiar as dori sa mai poata veni la ea de-alungul potecii cu crini ce mi-a fost mandria si bucuria… Vreau sa odihnesc acolo, in mijlocul frumusetilor faurite de mine, in mijlocul florilor ce le-am sadit. Si cum acolo se gaseste inima mea, eu nu vreau sa fie un loc de jale, ci dimpotriva, de pace si de farmec, cum a fost cand eram in viata.Incredintez copiii mei inimii Poporului meu; fiind muritori, pot gresi, dar inimile lor sunt calde, asa cum a fost a mea. Iubiti-i si fiti folositori unul altuia, caci asa trebuie sa fie. Si acum, va zic ramas bun pe veci. De-acum inainte nu va voi putea trimite niciun semn. Dar mai presus de toate aminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit si te binecuvantez cu ultima mea suflare.

                         Maria

Regina Maria

Povestioara gasita aici si publicata cu ocazia zilei de 24 ianuarie, la implinirea a 156 de ani de la Mica Unire.

Când o femeie minte

O croitoreasă cosea într-o după-amiază pe malul râului. La un moment dat, îi căzu degetarul în apă. Femeia începu să plângă atât de tare, încât apăru Dumnezeu şi o întrebă:

-De ce plângi, copila mea?

Femeia îi povesti că şi-a scăpat degetarul în râu şi că are mare nevoie de el, pentru lucrul ei, prin care îşi ajută bărbatul să întreţină familia lor săracă. Dumnezeu băgă mâna în apă şi scoase un degetar de aur bătut cu rubine.

-Acesta este degetarul tău?

-Nu, răspunse femeia.

Dumnezeu căută din nou în râu şi scoase un degetar din aur bătut cu smaralde.

-Dar acesta, e degetarul tău?

-Nu, răspunse femeia.

În sfârşit scoase din apă un degetar de piele.

-Acesta e degetarul meu! spuse femeia bucuroasă.

Văzând cât de cinstită e femeia, Dumnezeu i le dărui pe toate trei şi ea plecă fericită acasă.

Peste câţiva ani, femeia se plimba cu soţul ei pe malul râului. Bărbatul alunecă, căzu în apă şi dispăru în valuri. Femeia începu să plângă atât de tare, încât Dumnezeu o auzi din nou şi veni să o întrebe ce necaz are:

-O, Doamne, soţul meu a căzut în râu! spuse femeia plângând.

Domnul se scufundă în valuri şi ieşi apoi la mal cu George Clooney.

-El este soţul tău?

-Da, răspunse femeia.

Dumnezeu se umplu de mânie:

-Ai minţit! Acesta nu este soţul tău!

Femeia răspunse:

-Doamne, te rog să mă ierţi, dar şi să mă înţelegi! Dacă aş fi spus NU la George Clooney, l-ai fi scos apoi pe Brad Pitt. Dacă aş fi spus NU, din nou, l-ai fi adus apoi pe soţul meu. Şi dacă la el aş fi răspuns DA, mi i-ai fi dat pe toţi trei. Ştii Doamne, eu nu mai simt ca la 20 de ani, n-aş putea să port de grijă la trei bărbaţi! Doar DIN ACEST MOTIV am răspuns DA la George Clooney!

Dumnezeu impresionat, îi spuse femeii că poate să-l păstreze pe George Clooney.

MORALA: Când o femeie minte, o face din cele mai bune şi onorabile motive, şi în interesul tuturor. Cel puţin aceasta este versiunea noastră, pe care o susţinem. Semnat: noi, femeile! 😀coco-eyes-mirror-429

Povestioară găsită pe facebook.

Sfaturile lui Thomas Jefferson către fiica sa Patsy

Annapolis, nov. 28, 1783

Draga mea Patsy,

După un drum de patru zile, am ajuns aici fără să fi avut vreun accident şi la fel de sănătos ca atunci când am plecat din Philadelphia. Convingerea că vei fi mai bine în situaţia în care te-am lăsat decât dacă ai fi cu mine m-a consolat după despărţirea de tine, îngreunată de dragostea mea pentru tine. Realizările pe care sper că le vei avea cu ajutorul tutorilor pe care i-am stabilit te vor face şi mai mult vrednică de dragostea mea; şi dacă ei nu pot să sporească aceste realizări, atunci măcar vor împiedica diminuarea lor.

Gândeşte-te la buna doamnă care te-a luat sub acoperişul ei…ca la mama ta, ca la singura persoană de care poţi să asculţi, după pierderea cu care cerul a binevoit să te întristeze.

În ceea ce priveşte împărţirea timpului tău, eu aş aproba următoarele lucruri:

De la 8 la 10, exersează la muzică.

De la 10 la 1, într-o zi dansează şi în alta desenează.

De la 1 la 2, desenează în ziua în care dansezi şi scrie o scrisoare în ziua următoare.

De la 3 la 4, citeşte în franceză.

De la 4 la 5, fă repeteţii la muzică.

De la 5 până la culcare, citeşte în engelză, scrie etc.

Aştept să îmi scrii despre fiecare activitate. Informează-mă despre ce cărţi citeşti, ce melodii înveţi şi inserează şi copii după cele mai bune desene. Scrie, de asemenea, o scrisoare pe săptămână fie mătuşii Eppes, fie mătuşii Skipworth, fie mătuşii Carr, fie domniţei a cărei scrisoare o anexez acum… Ai grijă să nu ortografiezi vreun cuvânt greşit. Întotdeauna, înainte de a scrie un cuvânt, gândeşte-te la cum se scrie şi, dacă nu îţi aminteşti, uită-te într-un dicţionar. Este mult lăudată o domnişoară care scrie bine…

Dacă mă iubeşti, atunci străduieşte-te să te comporţi frumos în orice situaţie şi cu toate vieţuitoarele şi să obţii toate realizările pe care le-am pus în sarcina ta, care vor merge înspre asigurarea celei mai calde iubiri a tatălui tău,

Th. Jefferson

P.S.: Păstrează-mi scrisorile şi citeşte-le din când în când, aşa încât să ai în permanenţă în minte lucrurile pentru care te îndrăgesc.

O lună mai târziu, Jefferson i-a scris din nou fetei sale:

Annapolis, dec. 22, 1783

Draga mea Patsy,

Am sperat să primesc scrisori de la tine în mod regulat şi săptămânal prin poştă şi, de asemenea, să am o scrisoare pentru a o trimite din partea ta uneia dintre mătuşile tale, aşa cum mi-am exprimat dorinţa în scrisoarea mea din nov. 28. Mi-e teamă că nu respecţi dorinţele mele din acea scrisoare. Că nu îmi scrii în fiecare săptămână este un exemplu şi că nu mi-ai trimis niciodată o copie a desenelor realizate în timpul lecţiilor cu doamna Simitiere este altul. Voi fi tare necăjit şi dezamăgit dacă devii neatentă la dorinţele mele şi, în special, la direcţiile din acea scrisoare, care am vrut să fie principalul tău ghid.

În acea scrisoare, am omis să te sfătuiesc în ceea ce priveşte îmbrăcămintea, ştiu că ai tendinţa să o neglijezi. Nu doresc să te îmbraci prea viu colorat în acest moment al vieţii tale, dar hainele tale trebuie să fie plăcute. Dar mai presus de orice şi întotdeauna, hainele tale să fie curate, întregi şi îmbrăcate corespunzător. Să nu le porţi până ce murdăria este vizibilă cu ochiul liber… Unele domnişoare cred că pot fi…neglijente cu rochiile lor dimineaţa. Dar tu să fii, de când te trezeşti până când mergi la culcare, la fel curată şi bine îmbrăcată ca atunci când este ora cinei sau a ceaiului.

O domnişoară care a fost văzută ca o persoană şleampătă…dimineaţa, niciodată nu va şterge impresia făcută, cu toate hainele şi tot spectacolul public grandios în care se va implica apoi. Nimic nu este mai dezgustător pentru bărbaţi decât lipsa de curăţenie şi de delicateţe la femei. Aşadar, sper ca, în momentul când te ridici din pat, primul lucru pe care îl faci să fie să te îmbraci în aşa fel încât să poţi fi văzută de orice domn fără ca el să aibă posibilitatea să descopere nici măcar un ac de păr nelalocul lui sau orice alt aspect ce ţine de curăţenie ar dori.

Prezintă complimentele mele doamnei Hopkinson la a cărei sănătate şi fericire ţin mult. Sper că eşti ascultătoare şi respectuoasă faţă de ea în orice circumstanţă şi că manierele tale sunt conforme cu sentimentele ei. Sunt eu, draga mea Patsy, cu stimă &afecţiune,

Th. Jefferson

Povestioara gasita pe historia.ro

Logica masculina :)

Femeia: Bei bere?
Barbatul: Da.
Femeia: Câte beri pe zi?
Barbatul: De obicei, aproximativ 3.
Femeia: Cât de mult plătești pe bere?
Barbatul: 5 dolari, incluzand bacsisul.
(Aici femeia incepe sa se enerveze)
Femeia: Și de cât timp bei?
Barbatul: Cam de 20 de ani, cred.
Femeia: Deci, o bere costă 5 dolari și tu bei 3 beri pe zi, care inseamna cheltuieli, în fiecare lună, de 450 $. Într-un an, ar fi de aproximativ 5400 dolari … corect?
Barbatul: Corect.
Femeia: Dacă într-un an ai cheltuit 5400 dolari, fara sa tinem cont de inflație, inseamna ca in ultimii 20 ani ai cheltuit 108.000 dolari, corect?
Barbatul: Corect.
Femeia: Știi că, dacă nu beai atât de mult bere, banii ar fi putut fi pusi într-un cont de economii si dupa aplicarea dobânzii pe ultimii 20 de ani, ai fi putut cumpăra acum un Ferrari?
Barbatul: Tu bei bere?
Femeia: Nu.
Barbatul: Unde este Ferrari-ul tau?

Greseala omului alb

Seful Indian “Doi Vulturi” a fost intrebat de un birocrat alb din guvernul US:

-Ai observat omul alb de mai bine de 90 de ani. Ai vazut razboaiele sale, avansurile tehnologice pe care le-a facut. Ai vazut progresul sau si daunele facute de el.

Seful a aprobat din cap cele auzite. Birocratul a continuat:

-Avand in vedere toate aceste evenimente, ce parere ai, unde crezi ca a gresit omul alb?

Seful s-a uitat fix la birocrat si a raspuns:

-Cand albul a gasit pamantul asta, noi indienii il stapaneam, n-aveam taxe, n-aveam datorii, aveam bizoni din belsug, castori berechet, apa curata. Femeile faceau toata munca, Vraciul era gratuit. Barbatul indian isi petrecea ziua vanand si pescuind; facea sex toata noaptea.

Apoi seful s-a lasat putin pe spate, zambind si a continuat:

-Numai omul alb e suficient de prost sa gandeasca ca poate imbunatati un astfel de sistem!