Încă una… şi mă duc?!

Am început bine anul! Şi când spun chestia asta, nu încercaţi să vă imaginaţi o Mărgea ţopăind de bucurie prin casă cu un zâmbet de la o ureche la alta, că vaaaai ce minune minunată a dat peste ea! Nu e cazul, vă asigur! Era doar o ironie!!!

Dacă în ianuarie m-a cocoşat o criză de rinichi, acum mă biciuie o răceala zdravănă! Nu foarte zdravănă, ci mai degrabă una moderată, pentru că ştiu sigur, din proprie experienţă, că aş fi putut face mai mult de atât dacă m-aş fi străduit un pic! Am zăcut la pat doar 2 zile şi cunoscându-mi bine dosarul medical, hă-hăăăă, asta e o nimica toată! Sunt în stare de mult mai mult! Pe cuvânt de cercetaş care am fost! De zăcut sub plapumă, cu dureri de cap, muci şi toată gama şi boscorodind tot frigul luat din plin în ultimele săptămâni am scăpat, dar tot nu mi-e bine!

Acu’ dacă nu vă este cu supărare, puteţi să-mi recomandaţi şi mie nişte cevauri pentru întărirea/creşterea imunităţii? De preferabil chestii care chiar funcţionează! Nu de alta, dar mi-a cam ajuns să-mi fiu propriul cobai!

Roata e rotundă

Din ciclul „pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti”, după ce a avut grijă de mine şi m-a cocolit precum o cloşcă, cum l-am răsplătit eu pe Al Meu Ca Bradul? Pasându-i lui boala, cu tot cu simptomele aferente. Şi după cum bine se ştie că roata e rotundă şi mereu se învârte, ne-am trezit că am făcut schimb de locuri: el stă acum sub plapumă, cu frisoane, dureri de cap şi febră, tuşind, strănutând şi suflând nasul întruna, iar eu la bucătărie, copleşită de vină, pregătind ceai şi supă de pui şi ducându-i-le la pat.

Dar să nu uităm că e un demn reprezentant al sexului tare şi deci se comportă exact aşa cum fac toţi bărbaţii când sunt bolnavi: precum un copil răsfăţat şi neascultător! Pastila aia e prea mare şi nu poate s-o înghită, ailaltă are un gust oribil şi-i vine greaţă, Carmolul miroase urât, ceaiul are prea mult zahăr sau prea multă lămâie! Lucru care a contribuit simţitor la dispariţia vinei de a-l fi molipsit şi pe el! 😛

Să mai zică cineva că nu există un echilibru în natură!

Postarea asta nu e văicăreala cum pare la început, ci are un scop ascuns!

sick teddy bearMărgeluţa şi bolile sale (digestive, respiratorii, renale, circulatorii – you name it!!!) au o relaţie specială de tipul „dacă tu nu ne vrei, noi te vrem!”, construită în timp şi bazată deci pe ani întregi de convieţuire forţată. Adică ele s-au ţinut scai de mine ca ciulinii încâlciţi în blana oii, iar eu după ce la început le-am urât, m-am înfuriat şi mi-am plâns de milă întrebând „de ce eu?”, într-un final m-am resemnat, am învăţat să trăiesc cu ele şi chiar să le controlez. Ultima chestie nu prea-mi iese tot timpul, tre să recunosc!

Încă de la naştere, ele au fost prietenii mei imaginari, unii cam egoişti şi răzbunători, care ştiu să-şi facă simţită prezenţa atunci când eu nu vreau să le dau atenţia cuvenită:  o criză biliară azi, una renala mâine, o viroză ‘ici-‘colo, o durere de stomac din când în când şi lista poate continua la nesfârşit! Unde merg eu, hop şi amicii mei! Venim la pachet! Noroc că Al meu Ca Bradul a crezut că e super-ofertă şi ne-a luat la grămadă! Şi după ce s-a prins el cum stă treaba de fapt, n-a început să-şi blesteme zilele, ci ne-a acceptat pe toţi şi acum are grijă de fiecare în parte, de fiecare dată când vreunul din prietenii imaginari cere atenţie.

De 2 zile îmi suportă răbdător durerile de cap, nasul înfundat şi mucios, vocea răguşită, febra şi tusea. Ba chiar a dat dovadă de curaj nemărginit când s-a afundat în ceaţa asta lăptoasă din ultimele zile şi a înfruntat frigul tăios, mai ceva ca un cavaler în armură strălucitoare, pentru a ajunge la vraci şi a-i face rost soaţei de leacurile salvatoare. În plus, stă ca pe ace, cu urechea ciulită la fiecare smiorcăială, suflat de nas, suspin, oftat şi văitat, cu sticla de Carmol într-o mână şi cana de ceai în cealaltă, îmi face frecţii, îmi aminteşte să-mi iau pastilele, mă înveleşte şi are grijă să nu-mi lipsească nimic. E asistentul perfect! Să tot fii bolnavă cu aşa soţ lângă tine! 😀

P.S.: Şi la final trebuie să recunosc că postarea asta are un scop ascuns şi titlul nu e doar aşa, de flori de măr: ştiu că Al Meu Ca Bradul va citi şi pe lângă faptul că-l voi fi flatat, să afle astfel că, deşi am fost arţăgoasă şi FOARTE răutăcioasă în ultima vreme, îi apreciez eforturile şi grija ce mi-o poartă şi-i sunt recunoscătoare pentru asta! Chiar dacă sunt o scorpie şi i-o zic foarte rar! Na! 😛

Comunicat mărgelat

gripa-sanatateMărgeaua nu a mai înşirat un gând pe aţă de ceva timp şi vă asigură că are o scuză plauzibilă: e mult prea ocupată să se bată cu germenii cei răi şi urâcioşi. Şi ce îndârjiţi pot fi! Şi ce luptă aprigă! Ce încrâncenare! Şi asta nu e tot!

În ultimele săptămâni Mărgeaua s-a simţit în pemanenţă ca într-un vârtej care a luat-o pe sus şi a dat cu ea de pământ, izbind-o cu putere şi împrăştiind-o în mii de bucăţele (rezultând o criză de rinichi şi retenţia de apă la nivelul gambelor şi muuuultă durere bineînţeles!). Şi de parcă asta nu era de ajuns, băieţii cei răi, sus-numiţii germeni virali au profitat de situaţie şi au atacat-o exact în momentul când era căzută la pământ, adunându-şi sleită de puteri bucăţelele şi deci neputincioasă în faţa lor. Aşa că acum Mărgeluţa  duce o luptă încrâncenată de sub plapumă, având ca aliaţi de încredere pe Cavalerul Carmol şi Ostaşul Ceai cu lămâie şi nu se va da bătută până când inamicii nu vor fi nimiciţi sau vor arbora pânză albă în vârf de băţ.

Aşadar, sănătate şi toate cele bune de la o Mărgea mucioasă, îngropată în batiste şi duhnind a carmol!

Smile!!!

FluNu, nu m-a parasit! Dimpotriva, am devenit prietene la catarama, suntem nedezlipite. Ne-am transformat intr- un cuplu remarcabil, de neegalat, intocmai ca Stan si Bran, ca Ping si Pong, ca sarea si piperul, ca untul si felia de paine! Cine? Cum cine? Margeaua si Viroza!

Se pare ca i-am cazut cu tronc doamnei cu pricina si prin urmare, nu prea mai vrea sa plece, se tine de mine ca scaiul! Si la fel de nedezlipita de subsemnata Margea a fost si luni, cand vrand-nevrand, a trebuit sa merg sa-mi fac buletinul! Da, ala nou, cu numele la fel de nou! (Trebuia sa-l am de prin august, dar shhht! nu spuneti nimanui, ramane secretul nostru! 😉 Ce sa-i faci, e greu sa renunti la un bun pe care l-ai avut toata viata!!)

Si uite asa, vrand-nevrand, s-a prezentat Margeaua la sectia de politie nr. 19 cu tot cu actele sale si copiile lor, si s-a asezat cuminte la rand. Si era cat pe ce sa o aiba pe constiinta pe a ei soacra din dotare, care mai-mai sa explodeze cand a vazut ca Margeaua a completat cererea cu numele de fata-deh, obisnuinta!!! „Si-a pastrat numele?” l-a intrebat consternata si dezaprobatoare pe al meu sot, care din pacate e si preaiubitul ei fiu. Relax woman, nu am stirbit onoarea odraslei tale!!! De unde sa stiu eu ca trebuia completat cu noul meu nume de familie, din moment ce lucrul asta nu era specificat nicaieri?

Si a refacut Margeaua cererea, timp in care Socrella intocmai ca resortul de la ora de fizica din liceu, a revenit la starea initiala de multumire. Si am continuat sa asteptam la o coada ce parea ca nu scade deloc, in timp ce stranutam intruna, si-mi curgeau ochii si nasul, iar vocea de bas, tusea de magar si suflatul nasului ar fi zburlit parul pe orice miorlaitoare, oricat de neinfricata ar fi fost si ar fi dat cosmaruri oricui pe o raza de 50 de metri!

Aruncatul de sageti usturatoare din ochi asupra Socrellei mi-a fost brusc intrerupt de functionara de acolo, care ne-a chemat in birou, exact cand soacra-mea se chinuia groaznic sa-si scoata o sageata ce-si nimerise tinta! 😉 Dupa ce mi-a verificat actele cu un ochi mai scrutator ca al Socrellei proaspat dobandite, mi-a aratat binevoitoare scaunul pe care trebuia sa ma asez, pentru a-mi imortaliza chipul de zana. Chip care  exact in momentul declansarii aparatului foto, s-a metamorfozat intr-unul de creatura nemaivazuta, hidoasa si infometata, ivita parca din strafundurile unei lumi intunecate. Moment mai prielnic sa stranut de 5 ori la rand nu am gasit se pare! Sa nu mai spun ca pe functionara  nu a deranjat-o de nicio culoare ca eu arat in poza de parca as fi ruda de sange cu Al din Balta sau mai bine zis, o amestecatura ciudata de Imparatul Rosu, care cu-n ochi plangea si cu unul radea, Ghionoaie cu parul valvoi si ochii bulbucati, Rudolph cu nasul rosu si Alien cu gura mare si baloasa!

Daaaa, abia astept sa treaca cele 10 zile sa-mi iau buletinul! Buletin de Bucuresti, ma! 😉