Cum să te căsătoreşti cu un milionar?!

Mai jos puteţi citi anunţul unei femei în căutarea unui soţ bogat pe un forum de matrimoniale.

„Voi fi sinceră în legatură cu ceea ce voi spune aici. Anul acesta împlinesc 25 de ani. Sunt foarte draguţă, stilată şi am gusturi bune. Îmi doresc să mă căsătoresc cu un bărbat care câştigă 500 de mii de dolari pe an sau mai mult. S-ar putea spune că sunt lacomă, dar cu un salariu anual de 1 milion $ se consideră că faci parte din clasa medie, în oraşul New York.

Cerinţa mea nu este prea mare. E cineva pe acest forum care are un venit de 500 de mii de dolari anual? Sunteţi toţi căsătoriţi? Întrebarea mea este: Ce ar trebui să fac pentru a mă casatori cu o persoană bogată, aşa cum sunteţi voi? Dintre cei pe care i-am intâlnit, cel mai bogat avea 250 de mii de dolari venit anual, şi se pare că asta este limita superioară la care am ajuns. Dacă cineva intenţionează să se mute într-o zona rezidenţială, cu costuri ridicate, la vest de New York City Garden, nu sunt de ajuns 250 de mii dolari anual.

Cu umilinta, pun urmatoarele intrebari:

Pe unde se perindă majoritatea burlacilor bogaţi? (vă rog să lăsaţi o listă cu baruri, restaurante şi săli de sport)
Ce grupă de vârstă ar trebui să vizez?
De ce multe dintre soţiile celor bogaţi au un aspect mediu? Am întâlnit câteva fete care nu au un aspect ieşit din comun şi nu sunt nişte persoane interesante, dar sunt capabile să se mărite cu oameni bogaţi.
Cum decideţi cine să fie soţia şi cine să ramână doar prietenă? (obiectivul meu este să mă căsătoresc)

Ms.Pretty.”

Un raspuns primit de la CEO-ul companiei JP Morgan mai jos:

„Dragă Ms. Pretty,

Am citit postarea ta cu mare interes. Cred că există o mulţime de fete care au întrebări similare cu ale tale. Permite-mi, te rog, să analizez situaţia ca un investitor profesionist. Venitul meu anual depăşeşte suma de 500 de mii de dolari, aşa cum ceri, să nu se creadă că pierd timpul aici.Din punctul de vedere al unui om de afaceri nu e o decizie bună să se însoare cu tine. Răspunsul e simplu, aşa că dă-mi voie să-ţi explic.

Pune detaliile deoparte, ceea ce încercăm să facem este un schimb de “frumuseţe” şi “bani”: Persoana A oferă frumuseţe şi persoana B plăteşte pentru ea, cinstit. Cu toate acestea, există o problemă gravă aici, frumuseţea ta va dispărea, dar banii mei nu vor pleca fără un motiv întemeiat. De fapt, venitul meu va creşte de la un an la altul, dar tu nu poţi fi mai frumoasă an după an.

Prin urmare, din punct de vedere economic eu sunt un activ de apreciere, iar tu unul de depreciere. Nu vorbim de o depreciere normală, ci de o depreciere exponenţială. Dacă ăsta este singurul tău bun, valoarea ta va scădea extrem de mult după 10 ani.

Folosind termenii de pe Wall Street, fiecare tranzacţionare are o poziţie. Întâlnirea cu tine este de asemenea o “poziţie de tranzacţionare”. Dacă valoarea schimbului scade, vindem şi nu este o idee bună să o păstrăm pe termen lung – lucru valabil şi pentru căsătoria pe care tu o vrei. Pare dur să zic asta, dar pentru a fi o decizie înţeleaptă orice activ cu o valoare mare de depreciere va fi vândut sau “închiriat”.

Oricine câştigă peste 500 de mii dolari pe an nu este un prost; ne vom întâlni cu tine, dar nu ne vom casatori cu tine. Te sfătuiesc să nu mai cauţi indicii pentru a te căsători cu un tip bogat. Ai putea face tu ceva pentru a câştiga peste 500 de mii dolari pe an. Ai mai multe şanse decât să găseşti un prost bogat.

Sper că acest răspuns te ajută.

semnat,
J.P. Morgan CEOh”

Povestioară găsită pe facebook.

Spargerea unei bănci

La spargerea unei bănci, participă doi spărgători. Primul strigă: „Nu mişcă nimeni! Țineţi cont: banii sunt ai altora, viaţa este a voastră.” Toată lumea din bancă s-a întins pe podea, în linişte.

Asta se numeşte „Schimbarea Modului de Gândire – Schimbarea modului convențional de gîndire”.

O tipă se întinde provocator pe masa din faţa ei, încercând să atragă atenţia. Spărgătorul i se adresează: „Vă rugăm să fiți civilizată! Acesta este un jaf, nu un viol!”

Asta se numeşte „Profesionalism – Concentrează-te doar pe ceea ce ştii să faci!”.

Când s-au întors de la seif, spărgătorul cel tânăr (cu studii MBA) i-a spus hoţului mai bătrân (care avea doar studii primare): „Hai să numărăm câţi bani am furat!”. Hoţul bătrân, indignat, îi răspunde: „ De ce să pierdem noi atâta timp şi să ne prindă, când putem să aflăm diseară, de la ştiri, câţi bani lipsesc din bancă?”.

Asta se numeşte „Experienţă –> În zilele noastre experiența este mult mai importantă decât calificările de pe hârtie de la cursurile POSDRU!”.

Imediat după ce hoţii au părăsit banca, directorul i-a ordonat casierului să cheme repede poliția. Casierul, după ce se gândi o secundă, îi răspunse: „Domnule Director, nu e mai bine să punem 5 milioane de € deoparte şi să spunem că i-au furat hoţii?”.

Asta se numeşte „Trasformarea ameninţărilor în oportunităţi –> a întoarce o situație defavorabilă în avantajul tău”.

Casierul zâmbind: „Ar fi minunat să avem câte o spargere în fiecare lună!”.

Asta se numeşte „Oportunitate –> Fericirea este cea mai importantă!”.

Seara, la ştiri se anunţă că doi hoţi au intrat într-o bancă şi au dat o spargere de 100 milioane de €. Hoţii au început să numere banii de mai multe ori şi nu le ieşeau decât 20 de milioane. Furioşi, au început să înjure: „# € @ &, noi am făcut planuri, am riscat ani grei de închisoare sau poate chiar viaţa şi directorul s-a ales cu 80 de milioane cât ai bate din palme?!?”.

Asta se numește „Ştiinţă managerială –> Cunoaşterea este mai valoroasă decât aurul!”

Directorul băncii este fericit şi zâmbitor, pentru că pierderile lui de la bursa de valori sunt acum acoperite de acest jaf. Plus că i-au ieşit şi câteva milioane bune bani de buzunar. Iar banca este pe profit.

Asta se numeşte „Arta managementului –> Curajul de a-ţi asuma riscuri!”.

Și acum gândiți-vă ce e mai bine: să jefuiești o bancă sau să-ți plătești ratele?

money and poor people

Ultima scrisoare a lui Bob

Dragi prieteni

Este important ca barbatii sa-si dea seama ca pe masura ce inainteaza in varsta, femeile nu mai pot mentine acelasi nivel calitativ al curateniei, ca atunci cand erau tinere. Cand barbatii observa acest lucru, ar trebui sa incerce, macar, sa nu tipe.

Lasati-ma sa va spun cum rezolv eu problema.

Cand am fost concediat din slujba mea de consultant economic,si m-am pensionat devreme, Nancy a fost nevoita sa-si gaseasca de lucru, pentru ca aveam nevoie de un venit si de asigurare de sanatate. La scurt timp dupa ce a inceput sa lucreze, am observat ca a inceput sa-si arate varsta.

De obicei ajung acasa de la pescuit sau de la vanat cam in acelasi timp in care ajunge si ea de la serviciu. Desi stie cat de foame imi este, mereu imi spune ca trebuie sa se odihneasca jumatate de ora inainte de a-mi gati cina. Incerc sa nu tip, doar ii spun sa nu se grabeasca, si sa ma trezeasca cand e gata cina. Obisnuia sa spele vasele imediat ce terminam de mancat. Acum ele stau in mod neobisnuit mai multe ore in chiuveta. Fac si eu ce pot, si ii amintesc de cateva ori pe seara ca vasele alea nu se curata singure. Stiu ca apreciaza ajutorul meu, pentru ca reuseste sa le spele cumva inainte de culcare.

Acum ca este mai in varsta, observ ca oboseste mai repede. Masina de spalat rufe si uscatorul se afla la subsol. Uneori imi spune ca nu mai poate face inca o calatorie pe acele trepte. Nu fac o mare problema din asta. Atata timp cat termina de spalat rufele pana seara, sunt dispus sa-i trec cu vederea.

Nu numai asta. Daca am nevoie de o camasa apretata la intalnirea de la cabana din ziua de luni, sau la intalnirea de pocker de miercuri si sambata, sau la meciul de bowling de marti si joi, ii spun ca de fapt calcatul hainelor mai poate astepta pana a doua seara. Asta ii da timp sa mai faca si celelalte nimicuri prin casa, cum ar fi, sa faca baie cainelui, sa dea cu aspiratorul sau sa stearga praful.

Daca am avut o zi foarte buna la pescuit, ii permit sa curete pestela mai lent si mai cu grija.

Nancy a inceput sa se planga din cand in cand. De exemplu, spune ca ii este greu sa plateasca facturile de la casa in timpul pauzei ei de pranz. In ciuda plangerilor ei, eu continui sa o incurajez. Ii spun sa se intinda pe doua trei zile, si sa nu se grabeasca prea tare. Ii mai spun ca saritul peste un mic pranz, din cand in cand, nu poate face rau nimanui, daca ma intelegeti ce spun.

Cand face treburi simple, a inceput sa aiba nevoie de pauze de odihna tot mai prelungite.

A trebuit sa faca o pauza la jumatatea gradinii, cand a tuns iarba. Incerc sa o fac sa nu se simta prost ca are nevoie de atatea pauze. Ii spun sa-si faca un pahar de limonada proaspata si sa stea un pic jos. Ii spun ca daca tot face una pentru ea, sa faca una si pentru mine, si sa vina sa stea de vorba cu mine pana adorm in hamac.

Probabil par un sfant, pentru felul in care o sustin pe Nancy in fiecare zi. Nu spun ca este usor sa arat atata consideratie fata de ea. Multi barbati ar gasi acest lucru ca fiind dificil, sau chiar imposibil. Nimeni nu stie mai bine ca mine, cat de frustrate devin femeile odata cu inaintarea in varsta. Dar baieti, daca tipati mai putin la nevestele voastre din cauza acestui articol, consider ca a fost facut cu folos.jealous-woman-beat-man-with-pan

Semnat Bob

P.S. Inmormantarea lui Bob a avut loc pe 25 ianuarie.

P.P.S. Nancy a fost achitata la proces, pe 27 Ianuarie.

Sursa: Umbrela