Cel mai bun frate din lume

Când eram mică şi bătăile cu frate-mio erau la ordinea zilei (de le venea alor noştri să ne ducă într-o pădure şi să ne abandoneze acolo), îi tot strigam maică-mii: „De ce l-ai mai făcut şi pe ăsta? Ca să mă chinui eu acum?”. Şi chiar vorbeam serios! La fel cum o făcusem şi atunci când, văzând-o pe maică-mea mereu obosită şi nedormită din cauza plansetelor bebeluşului cu plămâni foarte buni care era atunci fratele meu, i-am sugerat hotărâtă: „Mami, deshide fereastra şi dă cu el pe geam afară!”. Nu vă închipuiţi groaza de pe faţa ei! De atunci nu m-a mai lăsat singură cu bebele-fără-apărare. Mai ales că eu am continuat cu insistenţele, ţinând să-i subliniez de câte ori aveam ocazia: „Ne-a adus barza un copil prost: nu ştie decât să plângă!”. Ce să o mai lungim, eram pornită pe el, pe acel invadator al spaţiului meu, al vieţii mele, cu care trebuia să mai împart şi atenţia şi dragostea mamei mele. A MEA, nu a NOASTRĂ, ne-am înţeles? 😛

Când ai mei ne cumpărau ceva, trebuia să fie musai în dublu exemplar şi identic, că altfel ieşea scandal. Tot ce primea celălalt era întotdeauna mai mare, mai frumos, mai bun, mai altfel decât ce primeai tu. Dacă se întâmpla să fim nevoiţi să împărţim ceva, era cu adevărat sfârşitul lumii. Mi-aduc aminte cum încercam să dăm pe jumătate o ruladă cu ciocolată, în părţi perfect egale, cu ajutorul riglei. Da, aţi citit bine, cu rigla! Ne scrisesem numele pe toate lucrurile, ca să nu mai găsească celălalt scuza „Nu scrie numele tău pe ea, deci o pot folosi!”. Când bunică-mea l-a întrebat pe frate-mio ce ar face dacă ar vedea că soră-sa ia bătaie cu vârf şi îndesat de la cineva, el i-a răspuns rânjind nonşalant: „Bineînţeles că aş sări…” „S-o salvezi, nu?” „Să dau şi eu!”. Da, dragoste frăţească între noi, nu alta! 😀

Toate astea- trasul de păr, urletele, pumnii, certurile, bătăile- au fost de actualitate până am plecat eu la facultate (timp suficient ca el să se aleagă cu ochi învineţiţi constant şi eu cu dinţii sparţi, iar ai mei cu capul calendar!). Distanţa ne-a apropiat. Catalizator ne-a fost maturizarea. Amândoi creşteam şi începeam să vedem lumea cu alţi ochi. Şi lumea asta nouă, fără celălalt, ni s-a părut… goală! N-o să uit niciodată prima lui tentativă de a-mi spune că-i lipseam. Eram la facultate de vreo două luni cred, şi într-o seară, când vorbeam cu ai mei la telefon, a ţinut morţiş să vorbească şi el cu mine, deşi până atunci nu se sinchisise. „Da’ ce, ţi-e dor de mine?” l-am tachinat eu. Nu mi-a zis-o, dar am simţit-o. Şi mi-a fost de ajuns! Oricum, felul său de a fi nu-i îngăduie nici acum să-şi pună sentimentele în vorbe. Doar în fapte.

Mă acceptă aşa cum sunt, mă ascultă, mă consolează, nu mă judecă. Mă iubeşte. Suntem acelaşi sânge şi apă nu se face! Să fi fost singură la părinţi, aşa cum îmi doream atunci când eram mică, copilăria mea ar fi fost atât de plictisitoare şi fadă! Dacă el nu ar fi, viaţa mi-ar părea atât de goală şi tristă! De fapt, nici nu pot şi nici nu vreau să-mi imaginez viaţa fără el!

Sunt mândră de tine, norocoasă şi recunoscătoare că te am! Dacă aş fi putut alege, tot pe tine te-aş fi vrut ca frate! Anul trecut, ţi-am făcut cadou un ceas. Anul ăsta, fiindcă eşti departe, îţi dăruiesc aceste cuvinte. LA MULŢI ANI, IUBITUL MEU FRATE! ❤

happy birthday brother
Sursa foto

 

Dragoste de soră

Brother BCu toate că atunci când eram mici nu ne înţelegeam de nicio culoare şi ne băteam întruna, că eu ţi-am învineţit ochiul şi tu mi-ai spart dinţii (şi astea la propriu! 😀 ), că ne călcam pe coadă în dormitorul ăla de 3/3 de la bloc pe care trebuia să-l împărţim zi de zi, că ne puneam etichete pe lucruri ca să nu ne mai reproşăm că „nu scrie numele tău pe el, deci pot să-l folosesc!”, că împărţeam milimetric, măsurând cu rigla dulciurile pe care ai noştri făceau imprudenţa de a nu le cumpăra în dublu exemplar, că-mi mânzgăleai păpuşile pe faţă cu pixul şi le smulgeai genele cu penseta mamei, iar eu îţi ascundeam maşinuţele în spatele dulapului, că eu voiam o surioară şi tu nu voiai niciun frăţior, ei bine, cu toate astea, te iubesc Borchi! Copilăria mea, viaţa mea nu ar mai fi fost la fel fără tine! Şi nu te-aş da pe nicio soră, căci fratele meu e mai valoros decat o mie de surori!

LA MULŢI ANI FERICIŢI!

P.S.: Vin acasă, pregăteşte tortul şi bagă şampania la rece! Azi ne chefuim… pe cheltuiala ta, bineînţeles! 😛

CITATUL ZILEI:

„Fratele este un prieten dăruit de natură.”

Jean Baptiste Legouve

Un fel emoţionant de a măsura dragostea de soră (copiii ştiu cel mai bine cum să-şi exprime sentimentele):