Some things never change cause you can’t beat karma!

soccer_cartoon_penaltyEh, va mai aduceti aminte articolul ala de acum 3 ani, in care Margeaua povestea cu naduf cum se transforma ea in Femeia Invizibila de fiecare data cand joaca Steaua?  Nu-l stiti ori nu vi-l mai amintiti? Atunci luati de cititi AICI. Ei bine, tin sa va anunt, cu la fel de mult naduf, ca dupa atata timp, NU S-A SCHIMBAT NIMIC! Nop, absolut n-i-m-i-c!!! Sa mi se usuce mie toate cele si sa pice, daca mint!

Imaginati-va urmatorul tablou idilic: Steaua cu F.C. Vaslui pe Antena 1. Al Meu Ca Bradul cu ochii beliti cat cepele in teveu. Eu in ecranul laptopului. El infrigurat ca joaca Steaua (mai ceva ca Reghe cand da de pamant cu sticla de apa), eu disperata si furioasa ca mireasa parasita la altar ca nu mi se conecteaza Hp-ul la internet (ceea ce e o adevarata tragedie, de importanta mondiala chiar, daca ma intrebati pe mine!). Si ma vait, si plang, si iar ma vait, si iar plang, si… degeaba! El nimic! Da nimic, mai frate! Liniste totala, mai ca aud musca bazaind, daca am avea vreuna prin casa! Mie mi se usuca gura de atat lamentat, iar pe Al meu Ca Bradul il doare la bascheti! Nu-mi aude tanguiala, de fapt nu sunt sigura nici ca ma vede macar! I’m in invisible mode… again!

Acum, superputerea asta ar fi un adevarat regal daca m-ar ajuta sa ma strecor in vestiarul All Blacks dupa un meci de rugby (i do have a dirty mind!) ori sa aflu combinatia seifului din Fort Knox (money, money, money)!!! 😛 Si ma rog, imi mai trec prin cap cel putin inca o suta de situatii (majoritatea ilegale si imorale) in care mi-ar fi folositoare o astfel de superputere, dar cea de fata cu siguranta nu face parte din ele!

Intr-un final, cred ca toate energiile negative adunate in jurul meu i-au intepat un pic karma, iar superputerea mea a inceput sa paleasca, fiindca vaaai! isi rupe doua secunde pretioase din privitul meciului… doar ca sa ma besteleasca bine de tot ca nu-l ascult niciodata si continui sa downloadez toate porcariile, ca el mi-a zis una si eu am facut alta, ca aia si ailalta, bla, bla, bla! Pfff, neinteresant, deja ma pierduse pe drum! Si dupa ce-mi zice toate astea dintr-o suflare, imi intoarce cu nonsalanta spatele si… mai zi Margeauo ceva, daca mai poti!

Stiti, romanul nostru a stiut el ce-a stiut cand a zis ca roata e rotunda, ce semeni, aia aduni, bine faci, bine gasesti si alte vorbe de duh! Inevitabil, soarta i s-a intors impotriva si l-a lovit pe Al Meu Ca Bradul exact unde-l doare mai tare! Mai exact, in minutul 86, cand Mike Temwanjera a inscris singurul gol al partidei diiiirect in poarta Stelei! HA, ia de-aici sotiorule! Bineinteles ca am tinut mortis sa-mi exprim bucuria nemasurata sub ochii lui, ca sa vaaaaada mai biiiine! 😛

In concluzie, e bine ca unii sa retina ca anumite lucruri nu se vor schimba niciodata, iar altii ca nu te pui cu karma! Si da, mi-am reparat singura laptopul, fiindca pot mă, pot! 😛

Scrisoarea a III-a, varianta Dosarul Transferurilor

La un semn se dă sentinţa şi ciocanul bate tare
Se rostesc pedepse grele, toate cu executare
S-a lăsat tăcere-n sală şi pe hol-forfotă multă
Iar suporterii p-afară fac mătănii şi exultă.
– Tu eşti Victor? -Da domniţă! –Nu ţi-e dor de vărul tău?
Nu ţi-e dor să stai cu dânsul la o tablă la bulău?
– Orice gând aveţi domnită şi oricum împărţiţi anii
Să nu-l luaţi de lângă mine pe fratele meu Giovani
– Nu-l iau Victore, am grijă, şezi frumos şi fii pe pace
Patru ani am să-ţi dau ţie iară frac-tu şase face
Mai sunt nişte luni acolo însă astea sunt detalii
Cad pe gânduri dintr-o dată amândoi fraţii Becali
Cum o să-i primească lumea şi băieţii de acolo?
Oare vor putea să-i scuipe şi pe ei ca pe Manolo?
Vor putea să-i mai înjure, vor putea să-i mai jignească
Cum făceau fiind afară şi cu ţara românească?
Următorul la “tribună” în papucii lui cu Steaua
Vine arogantul Meme fredonând în gând maneaua
Dar acum doar două versuri el aminte îşi aduce:
“Urcă mamă sus la cruce să vezi duba cum mă duce”

-Tu eşti Stoica? –Eu sunt doamnă, să mă duc lângă patron?
-Du-te, dar să-ţi iei cu tine şi cutia de carton
Şi să ştii că-n puşcărie n-o să poţi lovi suporteri
Nici nu vei putea cu vorba să-i jigneşti ca pe reporteri
Că acolo nu ai pază să te apere ca-n lojă
Şi te-or tăvăli băieţii după ce te-or da cu ojă
Se vor bucura de tine, toti voinci unul şi unul
Aşadar ai mare grijă dacă vei scăpa săpunul.
Dă să urce Pădureanu dar se mişcă mai greu moşul
Şi-nainte urcă Borcea în sacoul lui cel roşu
Se căzneşte să stea ţeapăn şi să nu îşi piardă firea
Dar îi tremură tot corpul de chiar zici că e Şakira
-Tu eşti Borcea? –Eu sunt doamnă. –Şase ani îţi dau şi ţie
Că te-asteaptă în celulă nasul tău de cununie.
-Daţi-mi doamnă, zise Borcea grav, cu toată importanţa,
Că oricum mi-am făcut viza de flotant lângă Constanţa!
Însă vestea îl dărâmă mai ceva ca un ţunami
Ştie că la Poarta Albă nu e chiar ca la Miami
Parc-ar lua nişte pastile, ar mai bea nişte mercur
Fiindcă ştie ce-l aşteaptă şi va fi iubit în…

-Copos George. E în sală? Trei ani şi opt luni. Primeşti?
-Da, primesc, răspunse Copos. Doamne cât de darnic eşti!
Azi e pentru prima dată după mult, foarte mult timp
Când primesc ceva degeaba şi nu dau nimic la schimb
Şi nu vreau să par ironic, nici să fiu fără obraz
Însă mă oftic că Borcea a primit cel mai mult azi!
Doamnelor judecătoare, dacă spuneţi că vă pasă,
Fie-mi cu îngăduinţă să opresc căldura-n casă!
Deşi atmosfera-i tristă, acum râde toată sala:
-Nu fiţi răi, ştiţi cât consumă pe aşa vreme centrala?
Şi mai am o bucurie de mă daţi lângă Calatis
Patru ani de-acu-nainte o să am trei mese gratis.
Pleacă spre băncuţe Copos, dă să urce Pădureanu
Dar Popescu îi ia faţa mai ceva ca lui Burleanu
Dar e abătut şi palid, resemnat mai rău ca Iona
Consolându-se cu gândul c-a jucat la Barcelona
-Onorată asistenţă, sincer să vă spun mă doare
Că voiam să-l pun pe Naşu preşedinte de onoare!
-Se-mbunează doamna Strâmbu, zice blând, privindu-l tandru
-Fiţi pe pace domn Popescu, vi-l aducem şi pe Sandu
E şi Copos, e şi Borcea, Becali –vărul şi fraţii
Puneţi bazele acolo unei alte federaţii
Vei putea juca şi-acolo tot fundaş. Că erai tare
Şi-o să simţi destul de multe intrări prin alunecare.
Pleacă abătut Popescu, plin de gânduri de tot soiu’,

După el urcă în boxă securistul de Netoiu.
-Onorată asistenţă am greşit. Sunt vinovat,
Dar staţi numai să îl aflu p-ăla care m-a turnat!
Nu mă sperie pedeapsa, însă e umilitor
Un mic turnător să-l toarne pe un mare turnător!
Dar îl dibuiesc eu p-ăla care-a vrut să-mi facă felu’
Şi o să-l urăsc o viaţă, ca Sandu pe Mititelu.
După ce m-a votat lumea prin Prejoi şi prin Sadova
Să ajung să-mi râdă-n faţă securiştii din Craiova!
Nu mă sperie pedeapsa, că mă ştiu un tip corect.
Cel mai mult mă deranjează lipsa asta de respect!

Astfel pleacă şi Neţoiu îndelung privind în van
Şi cu ajutor din sală urcă-n boxă tata Jean:
-Luaţi loc domnul Pădureanu, dumneavoastră sunteţi Lordul?
-Eu eram, însă acuma nu mă mai ajută cordul.
Am îmbătrânit domniţă, vremurile s-au schimbat,
Nu mai sunt oameni de bază, n-ai cu cine face-un blat.
Şi mi-e rău distinsă doamnă, imi e rău, vă spun pe bune,
Nici la blaturi cu Ceahlaul n-aveam astă tensiune!
Iar şedinţa se încheie, plină-i sala de reporteri
Sărbătoare naţională este azi pentru suporteri!
Însă văd că sunt mulţi oameni cărora le pare rău
Că de mâine inculpaţii vor ajunge la bulău
La Jilava, la Craiova, la Ploieşti sau chiar la Poarta.

Dragi români, în cazul ăsta, sincer ne meritam soarta!
Bine că-i vedeţi pe ăştia nişte sfinţi fără de vină
Şi-l băgaţi în puşcărie p-ăl de fură o găină!
Bine că-i susţineţi p-ăştia care fură milioane
Şi îi condamnaţi pe unii pentr-un pumn pe stadioane!
Pe cei ce le plângeţi soarta şi tot spuneţi că vă pasă,
V-a-ntrebat cândva Giovani dac-aveţi pâine pe masă?
Iar pe cei care susţineţi că e greu în puşcărie,
V-a-ntrebat Victor Becali dac-aveţi bani de chirie?
Pe cei cărora pe Copos îl deplâng că şi-a luat plata,
V-a-ntrebat vreodată George de-aveţi cu ce plăti rata?
Pe cei ce-l susţin pe Meme care tot băga fitile,
V-a-ntrebat vreodată Stoica dac-aveţi bani de pastile?
Mai lăsaţi televizorul şi nu mai susţineţi hoţii!
Să înfunde puscăria, că o merită cu toţii!

Şi nu vreau să semăn teama, nici nu vreau să te-nspăimânt
Astăzi i-au inchis doar p-ăştia, dar afară câţi mai sunt?
Prin partide, prin comisii, prin poliţie, prin ţară
Sunt destui hoţi din păcate -şi-ăştia încă sunt afară
Nu le plângeţi voi de milă. Nici ei nouă nu ne plâng
Ori o să muriţi de grijă cum mor câinii de drum lung
Vă mai scriu ultima strofă. S-o reţineţi pe de rost
Cine îi susţine p-ăştia ori e hoţ ori este prost
Gata. Asta-i poezia. Dar mai am un vers şi-nchei
Cui îi pare rău de ăştia să se ducă după ei !dosarul transferurilor

Am descoperit grozăvia asta funny de mai sus pe zidul facebookian al unui prieten şi am râs cu lacrimi, şi eu, şi Al Meu Ca Bradul! Aşa că trebuia neapărat să apară la rubrica „Povestioara de vineri”, ca să vă amuzaţi si voi (că doar mă ştiţi că nu sunt egoistă), numai că nu ştiam sursa ei. Pe facebook rar se precizează asta. Prin urmare, am săpat pe net cu îndârjire şi într-un final, se pare că am găsit autorul. Toate creditele merg spre Poetul din peluză, cu mulţumirile de rigoare pentru un râs zdravăn!

Boys will be boys

Dacă vă întrebaţi cum arată Cupa UEFA, ei bine, iat-o, în toată splendoarea ei:

Cupa UEFA la Bucuresti by Margeluta

Eu nu aveam curiozităţi de genul, dar tot am văzut-o şi fotografiat-o azi. Dar mai ales, L-am fotografiat pe el, pe Al Meu Ca Bradul, microbist ce se respectă, mândru tot lângă ea, ca un cocoş umflat în pene, adevărat reprezentant al sexului tare care este! El, bărbatul matur de 30 de ani, cu (câteva) fire albe-n păr, şi toată coada de puştani de 10-12 ani din faţa lui! 😛

Pentru că nu te poţi opune pasiunilor mistuitoare ale Bradului consort, chiar dacă pentru tine, oricum le-ai aduna, înmulţi, răsturna şi întoarce, tot egale cu zero sunt. Semn clar că bărbaţii sunt de pe Marte şi femeile de pe Venus. Dar cum să nu-i iubim, fetelor? 😛

Siiiiinguuur, atââât de singur!

Ieri, pe când Mărgeaua trăgea un pui de somn de coadă, simte cum o smulge din lumea viselor dulci de după-masă, vocea Bradului ei… plus scârţâitul parchetului pe care el dădea ture: de la uşă la fereastră, de la fereastră la uşă, apoi invers şi-napoi. Cu ochii mijiţi, ea îi depistează telefonul la ureche. „Ahaam, te prinsăi Gogule! Până aici ţi-a fost! Şi ţie, şi coţohârlei cu care vorbeşti!”. În caz că nu ştiaţi, posesoarele de balcoane şi pleată lungă mai au în dotare, cadou de la Mama Natură (şi ea tot femeie!), un radar megasofisticat şi ultrasensibil cu care aud doar ce vor şi văd doar când trebuie! „Rămâne atunci la ora 17!” confirmă Al Meu Ca Bradul. „S-o crezi tu!” întăreşte Mărgeaua în timp ce-şi ascute unghiile.

why-god-whyDar a trebuit să mi le retractez numaidecât, ca pisica după ce i-a scăpat şoarecele. Pff, alarmă falsă. Da, cu o duduie vorbea el atât de galant, dar era doar tipa de la UPC. Uitasem că nu funcţiona nici cablul, nici netul! Sau mai bine zis, la fel ca în copilărie, când mă ameninţa maică-mea că dacă nu merg la culcare nu mai vine Moş Crăciun, mi-am imaginat că atunci când mă trezesc, o să vină înapoi, cu capul plecat şi copleşite de vină, şi cablul tv, şi netul meu! Dar vaaaaai, oroare, au plecat şi duse au fost! Şi n-au lăsat frimituri de pâine în urma lor! Sau le-au mâncat porumbeii care ne tot lasă cadouri găinăţoase pe pervaz!

Moment de tăcere totală. Linişte copleşitoare. Cerul se înnora, vântul bătea şi-un vrăbioi la geam cânta… de inimă albastră, semn că natura e în concordanţă cu sentimentele autorului. Eu mă holbam la Al Meu Ca Bradul, el se holba la mine. Uat tu do, uat to do? Plictiseala ne tot căra palme, atâtea încât simţeam imboldul de-a lălăi în cor „siiiiinnnnguuuur, atââât de siiinguuur/ Simt dureri pe caaaaare nu mai pooouuuuooot să le-nduuuuur”, legănând-ne de la stânga la dreapta şi-napoi, cu mâinile în aer şi brichetele aprinse. Asta după multe „de ce”-uri, speranţe şi rugi înălţate spre cer!

Dar Al Meu Ca Bradul n-avea timp de pierdut, că la 21:30 juca Steaua şi deci nici nu se punea problema să aştepte până a doua zi dupa ora 17, când veneau de la Upc să remedieze situaţia. Trebuia remediată i-me-di-at! I  s-a aprins un beculeţ care i-a amintit că are wireless pe laptop, aşa că s-a instalat cu el la geam (iar eu i-l şi vedeam bucăţele în faţa farmaciei de la parter). Dar vaaai, durere dureroasă! se încărca pagina cu viteza melcului turbat (cam deloc adică!). Aşa că după câteva cuvinte de dulce şuierate printre dinţi, s-a lăsat păgubaş într-un final şi a făcut transmisiune directă prin telefon cu naşa, de asemenea stelistă înfocată, care-i povestea de-a fir a păr cum decurge meciul (adică tot prost, că au făcut egal cu Gaz Metan şi Becali l-a demis pe Ilie Stan).

Şi-am încălecat pe-o şa şi-am încheiat povestea… cu Mărgeluţa şi Al Ei Ca Bradul dormind buştean înainte de 12 noaptea, lucru rar întâlnit în casa mărgelată. Bonus o carte citită între timp. Are şi privarea de net-tv avantajele ei!

P.S.: cum au promis, cei de la Upc ne-au readus azi conexiunea internet in ruter şi laptopurile pe genunchi! Me happy! Very happy! 😉

Femeia invizibilă şi Steaua

soccer_cartoon_penaltyNu v-a spus pentru că nu-i stă în fire să se laude, dar Mărgeluţa are o super-putere: devine invizibilă ochiului uman. Al soţului. Nu se foloseşte mereu de această abilitate, ci din când în când, doar în timpul meciurilor. Mai ales ale Stelei. Ca-n seara asta, când Steaua joacă cu CFR, când nici măcar o particulă mică-mică de tot din Mărgea nu mai este vizibilă.

Al Meu Ca Bradul stă cu ochii pironiţi în calculator, concentrat nevoie mare şi cu căştile la urechi. Din când în când îşi dă ochii peste cap a disperare, oftează a pagubă, mai şuieră printre dinţi câte o înjurătură, gesticulează cu mâinile prin aer implorând parcă divinitatea pentru o minge în plasa porţii. Îmi sare inima din piept când în liniştea camerei răzbeşte deodată vocea lui gravă, urlând câte o încurajare „Hai mă, mişcaţi-vă! Dormiţi pe teren!” sau o laudă adresată vreunui brav stelist „Bă, eşti chior, nu vezi poarta?” ori vreun sfat pentru arbitru „Dă-i mă roşu, nu vezi ce intrare a făcut?!”.

În momentele astea de tensiune maximă, mă tem pentru el să nu-i pleznească Doamne fere capul… ori ochii în cap! Aş putea să mă fâţâi despuiată prin faţa lui tot meciul, să-mi scot vreun amant din dulap şi să-ncercăm toată Kamasutra sau chiar să fac o orgie cu vreo 5 blonde siliconate şi-un pitic porno în patul nostru, că al dracului dacă ar observa! Steaua e pe primul loc! Iar Mărgeluţa undeva pe la coada listei, pe vreo poziţie obscură!

În pauza meciului, îmi cere să-i încălzesc o farfurie de ciorbă. Hopa, cred că a început să fie vizibilă o mână, cât să-mi ajungă să iau cu polonicul zeama din oală şi s-o torn în farfurie. Apoi dă repede telefon naşei, o altă mare stelistă din naştere, se iau la comentat cu înfocare prima repriză până începe a doua. Adio mâncat! Ciorba e tot în farfurie, neîncepută şi rece. Dracu’ s-a atins de ea!? I-a stat golul lui Kapetanos în gât! Deh, cine l-a pus pe Becali să-l vândă Clujului?

„Goooool!!!” răcneşte Al Meu Ca Bradul în a doua repriză! E 1-1. Iar Mărgeaua abia îşi revine din sperietură! Scorul rămâne acelaşi până la final. Mare dezamăgire, mare controversă. După meci, urmează -loooogic!- toate emisiunile sportive în care se comentează meciul, interviurile cu jucătorii, cu patronii echipelor. Ptiuuu, ce faţă neagră de supărare răsare de sub pălăria lui Becali! Iar a furat cu talent Balaj!

Acum până pe la vreo 12 noaptea, o să mi se plimbe prin faţa ochilor când GSP, când sport.ro, apoi iar GSP şi iar sport.ro. Pentru că nu e de ajuns să vezi meciul, trebuie să mai vezi şi toooooaaaaaate emisiunile despre meci pe tooooooaaaaate canalele de sport!

Vă anunţ când îmi recuperez vizibilitatea!