Dragobete intarziat

Dragostea nu se rezuma la cadouri, flori si cine romantice. Dragostea nu se demonstreaza doar o data pe an, de Dragobete sau mai nou de Valentine’s. Daca-ti scoti azi iubita in oras, la un restaurant scump, dupa ce i-ai oferit o bijuterie si un buchet imens de trandafiri rosii, neaparat rosii, care te-a costat, la cum se dubleaza preturile in perioada asta, salariul pe-o luna-ntreaga, doar pentru a compensa celelalte 364 de zile ramase-n calendar in care ai ignorat-o cu talent sau te-ai comportat ca un adevarat mu-mu masculin… ei bine, draga reprezentant al sexului tare care esti, lasa-ma sa te informez: you’re doing it wrong! Adica ai dat cu pleasca de pamant, pe romaneste! Sigur, poate te alegi cu o noapte fierbinte, dar pe termen lung ce castigi?

Dragostea se demonstreaza in fiecare zi, prin fapte! Degeaba spui „te iubesc” daca vorba ta nu e sustinuta de fapte, si aici nu ma refer la daruri costisitoare. Daca ai nevoie sa apelezi la asa ceva pentru a tine pe cineva langa tine, atunci e grav, crede-ma! Dragostea se probeaza zilnic, nu doar o singura zi pe an, fiindca iubesti in fiecare clipa si nu ai nevoie de o sarbatoare a iubirii sa-ti aminteasca asta! Sunt perfect de acord cu toate argumentele astea ale celor anti-Ziua Indragostitilor! Cam multi in ultima vreme, parca e la moda sa fii gica contra! Nu conteaza subiectul, conteaza sa fii anti, contra si impotriva! Si totusi… ce e asa rau in a sarbatori dragostea? It’s good for the heart, it’s good for the soul, hey, it’s good for the economy! 😀 E drept ca, personal, prefer Dragobetele, fiindca am crescut cu el, dar atata timp cat un lucru implica dragoste, cea mai frumoasa si mai nobila simtire, cum poate fi… rau?

Al Meu Ca Bradul e genul de barbat foarte atent, de fiecare data se intoarce din delegatie cu un mic dar, o chestioara draguta sa-mi arate ca i-am lipsit fizic, dar nu din ganduri. Tinem la a ne bucura de fiecare moment frumos al vietii, fiindca sunt atat de putine si merita sarbatorite! Ne-am facut un cult din asta. Asa ca Dragobetele ne este foarte drag si-l sarbatorim cu placere de fiecare data. Anul asta nu a fost insa posibil pe 24, fiind plecati fiecare in alta zare, dar nu am vrut sub nicio forma sa-l ratam, prin urmare am facut-o azi. Ca de obicei, Al Meu Ca Bradul mi-a adus lalele, de culori diferite. „Cum esti si tu diferita in fiecare zi” mi-a zis el cu ditamai zambetul pe fata. Atata lirism la omu’ meu, n-ati vazut asa ceva! Dar sa nu uitam ca romanul s-a nascut poet, nu? 😛 Stie el ca ador pur si simplu lalelele si ca pentru mine, n-ar fi primavara fara ele.

lalele

La flori se cerea neaparat adaugat ceva dulce, chestiile astea doua sunt complementare, pur si simplu nu merge una fara cealalta!

Eu i-am daruit o sticla de cabernet de Dragasani, de la Cramele Sparleni, mai exact, fiindca stiu ca-i place vinul rosu.

Si fiindca pe nevasta-sa o lovesc mereu tot felul de pofte, are grija omu’ sa i le si satisfaca! 😀 Macar n-a fost inghetata in toiul iernii!

Inchei intrebandu-va cum se petrece in cazul vostru o astfel de zi dedicata iubirii? ❤

CITATUL ZILEI:

“Vei realiza cand vei privi inapoi asupra vietii tale ca momentele in care ai trait cu adevarat sunt acelea in care ai facut lucruri in spiritul dragostei.”

Henry Drummond

M-am nascut de Martisor

…si mi-s tare mandra de asta, desi nu stiu daca eu pot sa-mi asum vreun merit! Dar mama de Margea poate, ca doar ea a fost acolo si stie perfect cum s-au intamplat lucrurile, desi au trecut 29 de ani de atunci! 😛 Normal ca-si aminteste, ca doar nu se intampla in fiecare zi sa primesti un asa martisor special, cu gura mare, piele roz, degete minuscule si trei fire de par in cap, nu? Si totusi, cand ea m-a privit pentru prima data cu ochii ei mari si verzi si plini de emotie, i-am parut atat de frumoasa, o minune de bebe, incat m-a pupat cu foc pe obrazul drept. Si dragostea ei imensa de proaspata mamica s-a lipit pentru totdeauna de pielea cruda de bebe ca o pecete. Gropita mea din obrazul drept e vizibila si acum, la 29 de ani dupa, de fiecare data cand zambesc sfios sau rad cu pofta, dovada incontestabila a legaturii profunde dintre noi doua si reminder al faptului ca mama va fi cu mine cat voi trai!

Asta a fost acum multi ani, desi vie inca in amintirile mamei de Margea, de parca s-ar fi intamplat ieri! Nici nu-i vine sa creada ca acum sunt adulta, femeie maritata, la casa mea, cu responsabilitati si obligatii! Probabil ca-n inima ei voi fi intotdeauna mogaldeata aia galagioasa care avea nevoie de ajutorul ei in permanenta! 😀

Dar gata, ajunge cu sentimentalismele! Voiam doar sa consemnez (eventual chiar sa ma laud) aici, pe Siraguri, ca ziua mea de nastere de anul asta a fost una frumoasa, cu multe flori de primavara, martisoare, cadouri, tort anticipat, felicitari de departe si telefoane de pe alte meleaguri,urari de bine si dragoste din plin! Atat! 😉

Cercei-martisor by Margeluta

Ghiocei by Margeluta

Cadou de 1 Martie by Margeluta

Martisor-camee by Margeluta

Lalele albe in Martie by Margeluta

P.S.: Baba mea a fost pe 1 Martie si daca ar fi sa dau crezare vorbei din popor, ei bine, anul asta o sa fie unul minunat, calduros si insorit, exact asa cum a fost si ziua de ieri! Sa dea Domnul! 😉

Principiul Narcisei Galbene

Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna:

-Mama, trebuie sa vii sa vezi narcisele galbene inainte ca vremea lor sa treaca!

Eu doream acest lucru, dar era un drum de doua ore cu masina de la Laguna la lacul Varful Sagetii. Cand fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi merge joia viitoare. In acea zi insa timpul s-a racit dintr-odata si a plouat. Dar promisesem, asa ca am mers acolo. Cand in sfarsit am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si pe nepotii mei am spus:

-Carolyn, lasa narcisele galbene. Timpul este nefaborabil,sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri!

Fiica mea a zimbit si, cu mult calm, a spus:

-Noi conducem pe vremea asta, mama.

-Ei bine, nu merg nicaieri pina nu se face timp frumos! am spus crezand ca am fost destul de convingatoare.

-Sper insa ca ma vei duce la service ca sa-mi ridic masina, a spus fiica mea.

-Cat de departe trebuie sa mergem?narcisa galbena

-Cateva strazi. O sa conduc eu, sunt obisnuita cu asta.

Dupa cateva minute, am intrebat-o:

-Unde mergem? Asta nu e drumul spre service.

-Mergem spre narcisele galbene, a raspuns Carolyn zambind.

-Carolyn, am spus eu cu asprime in glas, te rog sa intorci!

-Linisteste-te, mama! Nu-ti vei ierta niciodata daca pierzi aceasta experienta.

Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris cu litere de mana: “Gradina narciselor galbene”. Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn, in jos pe carare. Apoi cararea a cotit si cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire. Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz-portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul. Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori.

-Dar cine a facut asta?, am intrebat-o pe Carolyn.

-O femeie. Ea locuieste aici pe proprietate. Aceea este casa ei.

Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre casa. Pe un zid am vazut un afis. “Raspunsuri la intrebarile pe care stiu ca ti le pui” era titlul. Primul raspuns a fost un simplu: “50.000 bulbi.”
Al doilea raspuns a fost: “Unul, pus pe rand, de catre o singura femeie. A fost nevoie de doua miini, doua picioare si putin creier.” Al treilea raspuns a fost: “Am inceput in 1958″.

Am descoperit atunci Principiul Narcisei Galbene. Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata. M-am gindit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, creand in timp propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat. Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul din cele mai marete principii ale cresterii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas – adesea facand doar un pas mic, de copil – si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp. Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea.

-Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel, am recunoscut eu. Cate as fi putut realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, plantand cate un singur bulb o data… Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!

Fiica mea mi-a spus raspuns in stilul ei direct:

-Incepe de maine! Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut.

Modul de a face dintr-o “lectie” o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi: “Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am invatat?”. Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, dupa ce vom avea un copil, apoi altul. Dupa care suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si speram ca vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Apoi suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza… Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.

Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa accepti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum. Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea… si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.

Asa ca INCETEAZA sa mai astepti…
-pana cand masina ori casa este platita,
-pana cand iti iei o masina sau casa noua,
-pana cand copiii pleaca de acasa,
-pana cand iti termini studiile,
-pana cand slabesti 10 kg,
-pana cand te ingrasi 10 kg,
-pana cand te casatoresti,
-pana cand ai copii,
-pana cand te pensionezi,
-pana la vara,
-pana la primavara,
-pana la iarna,
-pana la toamna,
-pana cand mori…

Nu exista un moment mai bun ca cel de acum ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie! Si poate ca astazi este cea mai buna zi ca sa plantezi primul bulb al propriei tale gradini de narcise… tu stii cel mai bine!

Sursa: damaideparte.ro

La primavera

Primăvara asta e mai mult toamnă! Ieri a plouat cu tunete şi fulgere, azi e înnorat şi frig, picură şi bate îngrozitor vântul! Privesc pe geam cum se zvârcolesc crengile plutei de 9 etaje din spatele blocului. De câte ori mi-am imaginat că se frânge, m-am întrebat peste cine va intra în casă?! Numai că se clatină, se apleacă, dar nu se frânge. O plouă, o bate vântul, o ninge, o arde soarele, dar ea e tot în picioare. Doar frunzele proaspete, de-un verde crud, care cresc şi se înmulţesc de la o zi la alta trădează primăvara, căci altfel, peisajul ud şi gri ţi-ar inspira un noiembrie friguros.

Pomii au înflorit demult, ba chiar s-au şi trecut. Nu am avut timp să le admir bogăţia florilor, eram prea ocupată să zac în pat, cu febră şi frisoane. Nu am apucat să-mi leg şnurul alb-roşu al mărţişorului de vreo crenguţă şi nici să culeg cocorăi şi viorele. Anul ăsta, ca în niciun altul, tradiţiile mele de primăvară s-au dus pe apa sâmbetei. Am ratat începutul primăverii, anotimpul meu preferat, nu l-am inspirat adânc în plămâni, nici măcar nu mi-a impregnat pielea. Dar a trebuit să mă consolez cumva, aşa că am scotocit prin fişierele laptopului după fotografii din care să ţâşnească primăvara. Şi am găsit. Suficiente ca ochii să-mi fie în extaz! După câteva ore de editat fotografiile şi realizat slideshowul, plus alte 1300 de minute (!) cât mi-a luat să-l încarc pe Youtube, iată câteva bucăţele din primăverile anilor trecuţi, imortalizate în fotografii de către subsemnata Mărgea, pe muzica lui Ludovico Einaudi. Sper să vă placă! 😉

Tocăniţă internautică (11)

Salutare, pofticioşi mărgelaţi! De când nu am mai intrat în bucătăria Şiragurilor, s-a aşternut praful de 2 metri pe oale, farfurii şi linguri! Şi parcă văd şi câte-o pânză de păianjen în colturi, ‘ici-‘colo! Deci gata cu lenevitul, avem multă treabă! Să ne suflecăm mânecile şi să ne apucăm de curăţenia de primăvară, că uite ce cuminţi ne aşteaptă în coşul bunicii ingredientele pentru delicioasa tocăniţă internautică de azi!

Pentru început, să ne înveselim puţin cu Johnny ‘Mr. Happy Man’ Barnes, cel care şi-a făcut un ţel din a răspândi fericirea! Asta chiar e ceva!

Apoi să trecem la lucruri mai serioase, cum ar fi temutul şi controversatul Acord Comercial de Combatere a Contrafacerii, mai pe scurt ACTA şi tot ceea ce înseamnă acesta. Sper totuşi că se va renunţa la el, că nu sună deloc bine!

În continuare, o analogie mai mult decât interesantă între castelele medievale şi mecanismele de apărare ale Eului interior.Un articol foarte bine documentat şi explicat, merită citit!

Şi pentru că iubesc fotografia, cea veche îndeosebi, iată câteva imagini cu Bucureştiul de altădată. Superbe, aşa-i?

La final, dacă tot a venit primăvara, cel puţin calendaristic şi sufleteşte, iată câteva idei de buchete de mireasă cu flori de primăvară, că poate unele dintre voi veţi spune „Da” în următoarele 3 luni şi aveţi nevoie de inspiraţie!

Şi asta a fost tocăniţa internautică de săptămâna aceasta. Poftă bună şi lectură plăcută, mărgelaţilor!

LA MULŢI ANI tuturor doamnelor şi domnişoarelor, că doar e martie, luna femeilor, nu? Dar mai ales Mihaelei şi Ancăi, care îşi serbează zilele de naştere o dată cu acest frumos început de primăvară! Multă sănătate şi visuri împlinite fetelor!

O căciulă de flori

Deşi Mărgeaua iubeşte la nebunie primăvara, ei bine, Primăvara nu prea a iubit-o pe Mărgea şi nu a fost deloc blândă cu ea anul ăsta, căci i-a plăcut s-o vadă mai mult ţintuită la pat. Cu toate astea, în urmă cu 2 săptămâni, Mărgeluţa a reuşit să-şi respecte tradiţia de primăvară şi a mers la cules de cocorăi şi viorele. Primii se trecuseră deja, doar câte-o frunză ‘ici-‘colo mai amintea de ei (cu puţin noroc am dat peste 2-3 întârziaţi), dar viorelele erau din belşug, aşa că am plecat acasă cu o căciulă plină de flori albastre şi fericire nemăsurată. 😉

O caciula de flori

Clopotel de primavara

 

 

 

 

 

 

 

 

Just one Viorea