Fericirea depinde de noi

Un barbat in varsta de 92 de ani, barbierit proaspat, pieptanat la fel, s-a imbracat si la ora 8 dimineata s-a pornit inspre azil. Sotia lui in varsta de 70 de ani, nu de mult s-a stins din viata si din acest motiv barbatul simte ca e nevoit sa-si paraseasca casa. Sta in foaierul azilului asteptand si zambeste inspre noi atunci cand ii spunem ca i-am pregatit camera. In timp ce mergem spre lift, ii povestesc pe scurt cum anume e camera lui, ce culoare are perdeaua si cuvertura de pe pat, ce are in camera.

-Foarte mult imi place! spune el si e incantat ca un copil de 8 ani, care acum urmeaza sa primeasca prima lui camera separata de la parinti.

-Stimate domn, inca nici nu ati vazut camera. Asteptati un pic inainte sa va pronuntati! am raspuns eu.

-Nu are nimic daca nu am vazut inca, spune el. Fericirea nu este dependenta de ceva anume. Eu aleg fericirea in mod independent. Faptul ca imi place sau nu camera nu depinde de mobilier sau decoratii, ci depinde de cum vreau sa o vad eu. Eu am decis deja in mintea mea. Camera imi place. Deciziile le iau in fiecare dimineata imediat ce ma trezesc. Pot sa iau decizia ca imi petrec ziua in pat si incerc sa enumar cate extremitati sau componente ale corpului meu nu functioneaza cum ar trebui sau ma dor. Sau pot sa spun multumesc cerului pentru tot si pentru ca ma pot misca. happinessFiecare zi este un cadou, daca pot sa-mi deschid ochii. Ma concentrez pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-am adunat de-alungul vietii mele. Batranetea este ca si un cont in banca: iei de acolo exact ce ai adunat. Vezi, sfatul meu este sa aduni multa, multa fericire si amintiri frumoase in contul tau de amintiri. Si iti multumesc ca ti-ai adus aportul la contul meu, unde eu tot strang si mai strang! spuse omul invatat.

Morala: Fericirea depinde de noi, de alegerile pe care le facem cu sufletul si mai ales de ceea ce lasam cu adevarat sa ne influenteze viata!

Absolut din intamplare!

Pentru ca azi este Ziua Internationala a Poeziei si totodata si ziua in care s-a nascut, acum 127 de ani, poetul si prozatorul George Topirceanu, va las cu poezia „Gelozie”, sa va minunati si sa va amuzati! 😉

Daca nu ne-am fi-ntalnit
(Absolut din întâmplare),
Tu pe altul oarecare
Tot asa l-ai fi iubit.

Daca nu-ti ieseam în drum
Ai fi dat cu bucurie
Altuia strain, nu mie,
Mangaierile de-acum.

Ai avea si vreun copil
Care, poate (idiotul!),
Ar fi semanat în totul
Cu-acel tata imbecil.

Si asa… ce lucru mare
Ca-ntr-o zi ne-am intalnit
Si ca-s foarte fericit, –
Absolut din întâmplare!

Tocăniţă internautică (16)

BONUS:

  • o colecţie de căni pe blogul Oanei, printre care şi a mea. Ia să vă văd, care vă gândeaţi că Mărgeaua bea în fiecare zi dintr-o cană de copii? 😛
  • despre Fabi, căţeluşul mamei mele, pe blogul Ancuţei. Din păcate, micuţul e tare bolnăvior în ultima vreme şi ne temem de ce e mai rău, dar poate nişte gânduri bune din partea cititorilor mărgelaţi ajută, cine ştie?

Se amestecă toate ingredientele de mai sus, se adaugă puţină curiozitate şi un praf de răbdare, şi gata, v-aţi ales cu o delicioasă tocăniţă internautică! Se serveşte caldă pentru un plus de savoare! Digestie uşoară şi lectură plăcută! 😉

Tocăniţă internautică (11)

Salutare, pofticioşi mărgelaţi! De când nu am mai intrat în bucătăria Şiragurilor, s-a aşternut praful de 2 metri pe oale, farfurii şi linguri! Şi parcă văd şi câte-o pânză de păianjen în colturi, ‘ici-‘colo! Deci gata cu lenevitul, avem multă treabă! Să ne suflecăm mânecile şi să ne apucăm de curăţenia de primăvară, că uite ce cuminţi ne aşteaptă în coşul bunicii ingredientele pentru delicioasa tocăniţă internautică de azi!

Pentru început, să ne înveselim puţin cu Johnny ‘Mr. Happy Man’ Barnes, cel care şi-a făcut un ţel din a răspândi fericirea! Asta chiar e ceva!

Apoi să trecem la lucruri mai serioase, cum ar fi temutul şi controversatul Acord Comercial de Combatere a Contrafacerii, mai pe scurt ACTA şi tot ceea ce înseamnă acesta. Sper totuşi că se va renunţa la el, că nu sună deloc bine!

În continuare, o analogie mai mult decât interesantă între castelele medievale şi mecanismele de apărare ale Eului interior.Un articol foarte bine documentat şi explicat, merită citit!

Şi pentru că iubesc fotografia, cea veche îndeosebi, iată câteva imagini cu Bucureştiul de altădată. Superbe, aşa-i?

La final, dacă tot a venit primăvara, cel puţin calendaristic şi sufleteşte, iată câteva idei de buchete de mireasă cu flori de primăvară, că poate unele dintre voi veţi spune „Da” în următoarele 3 luni şi aveţi nevoie de inspiraţie!

Şi asta a fost tocăniţa internautică de săptămâna aceasta. Poftă bună şi lectură plăcută, mărgelaţilor!

LA MULŢI ANI tuturor doamnelor şi domnişoarelor, că doar e martie, luna femeilor, nu? Dar mai ales Mihaelei şi Ancăi, care îşi serbează zilele de naştere o dată cu acest frumos început de primăvară! Multă sănătate şi visuri împlinite fetelor!

Socrate si Platon

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea. Socrate i-a răspuns:

-Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare.

Platon l-a ascultat fără să crâcnească şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el. Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit:

-Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.

Socrate i-a spus:

-Aceasta este dragostea.

Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria. Socrate i-a zis:

-Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta!

Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos. Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns:

-Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.

Socrate i-a spus:

-Aceasta este căsătoria.

Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea. De această dată, Socrate l-a îndrumat:

-Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată!

Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi la întoarcere a povestit:

-Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.

Socrate i-a zis:

-Aceasta este fericirea.

Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa. Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.
Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia. Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus:

-Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.

Socrate i-a spus:

-Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă.

Morala:

Dragostea nu înseamnă perfecţiune!

Căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una!

Fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută!

Viaţa este bucuria de a fi împreună!

Secretul fericirii

Cu mulţi ani in urma, a trăit în India un înţelept care se spune că păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale şi care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume.

Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat să-l jefuiască pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar.

Şi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, pentru că invidia nu le dădea pace. Aşa au trecut anii şi înţeleptul era în fiecare zi mai fericit.

Într-o zi a venit la el un copil şi i-a spus:

-Domnule, la fel ca şi tine, vreau şi eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveţi şi pe mine ce trebuie să fac pentru a reuşi?

Înţeleptul, văzând simplitatea şi puritatea copilului, i-a zis:

Pe tine te voi învăţa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine şi fii foarte atent. În realitate, sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt: mintea mea şi inima mea, iar marele secret nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii:

Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţă şi, pentru aceasta, trebuie să-l iubeşti şi să-i fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai şi pentru toate lucrurile care ţi se întâmplă.

Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată.

Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea; dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele până când le vei obţine.
Acest pas se cheamă motivare.

Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.

Al cincilea pas este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-l laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu… iartă şi uită!
Ştiu că e greu, dar nu imposibil.

Al şaselea pas este să nu iei lucrurile care nu-ţi aparţin, aminteşte-ţi că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al şaptelea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele pământului au dreptul să fie respectate şi iubite.

Al optuleasi ultimul pas: trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă-i calităţile sale.

Secretul fericirii se află în fiecare, caută-l în interiorul tău şi-l vei descoperi!

Povestioara gasita pe facebook.