Dragobete intarziat

Dragostea nu se rezuma la cadouri, flori si cine romantice. Dragostea nu se demonstreaza doar o data pe an, de Dragobete sau mai nou de Valentine’s. Daca-ti scoti azi iubita in oras, la un restaurant scump, dupa ce i-ai oferit o bijuterie si un buchet imens de trandafiri rosii, neaparat rosii, care te-a costat, la cum se dubleaza preturile in perioada asta, salariul pe-o luna-ntreaga, doar pentru a compensa celelalte 364 de zile ramase-n calendar in care ai ignorat-o cu talent sau te-ai comportat ca un adevarat mu-mu masculin… ei bine, draga reprezentant al sexului tare care esti, lasa-ma sa te informez: you’re doing it wrong! Adica ai dat cu pleasca de pamant, pe romaneste! Sigur, poate te alegi cu o noapte fierbinte, dar pe termen lung ce castigi?

Dragostea se demonstreaza in fiecare zi, prin fapte! Degeaba spui „te iubesc” daca vorba ta nu e sustinuta de fapte, si aici nu ma refer la daruri costisitoare. Daca ai nevoie sa apelezi la asa ceva pentru a tine pe cineva langa tine, atunci e grav, crede-ma! Dragostea se probeaza zilnic, nu doar o singura zi pe an, fiindca iubesti in fiecare clipa si nu ai nevoie de o sarbatoare a iubirii sa-ti aminteasca asta! Sunt perfect de acord cu toate argumentele astea ale celor anti-Ziua Indragostitilor! Cam multi in ultima vreme, parca e la moda sa fii gica contra! Nu conteaza subiectul, conteaza sa fii anti, contra si impotriva! Si totusi… ce e asa rau in a sarbatori dragostea? It’s good for the heart, it’s good for the soul, hey, it’s good for the economy! 😀 E drept ca, personal, prefer Dragobetele, fiindca am crescut cu el, dar atata timp cat un lucru implica dragoste, cea mai frumoasa si mai nobila simtire, cum poate fi… rau?

Al Meu Ca Bradul e genul de barbat foarte atent, de fiecare data se intoarce din delegatie cu un mic dar, o chestioara draguta sa-mi arate ca i-am lipsit fizic, dar nu din ganduri. Tinem la a ne bucura de fiecare moment frumos al vietii, fiindca sunt atat de putine si merita sarbatorite! Ne-am facut un cult din asta. Asa ca Dragobetele ne este foarte drag si-l sarbatorim cu placere de fiecare data. Anul asta nu a fost insa posibil pe 24, fiind plecati fiecare in alta zare, dar nu am vrut sub nicio forma sa-l ratam, prin urmare am facut-o azi. Ca de obicei, Al Meu Ca Bradul mi-a adus lalele, de culori diferite. „Cum esti si tu diferita in fiecare zi” mi-a zis el cu ditamai zambetul pe fata. Atata lirism la omu’ meu, n-ati vazut asa ceva! Dar sa nu uitam ca romanul s-a nascut poet, nu? 😛 Stie el ca ador pur si simplu lalelele si ca pentru mine, n-ar fi primavara fara ele.

lalele

La flori se cerea neaparat adaugat ceva dulce, chestiile astea doua sunt complementare, pur si simplu nu merge una fara cealalta!

Eu i-am daruit o sticla de cabernet de Dragasani, de la Cramele Sparleni, mai exact, fiindca stiu ca-i place vinul rosu.

Si fiindca pe nevasta-sa o lovesc mereu tot felul de pofte, are grija omu’ sa i le si satisfaca! 😀 Macar n-a fost inghetata in toiul iernii!

Inchei intrebandu-va cum se petrece in cazul vostru o astfel de zi dedicata iubirii? ❤

CITATUL ZILEI:

“Vei realiza cand vei privi inapoi asupra vietii tale ca momentele in care ai trait cu adevarat sunt acelea in care ai facut lucruri in spiritul dragostei.”

Henry Drummond

Diferenta in casatorie

Cand am ajuns acasa in noaptea aceea, in timp ce sotia mea servea cina, i-am luat mana si i-am spus:
– Am ceva sa-ti spun.
Se aseza doar sa manance in liniste.
Puteam vedea durerea din ochii ei. Deodata nu am putut nici sa-mi deschid gura. Dar trebuia sa-i spun ceea ce gandeam.
– Vreau sa divortez, i-am spus cat am putut de incet.
Vorbele mele pareau sa nu o deranjeze. Din contra, foarte linistita m-a intrebat:
– De ce ?
Am evitat intrebarea ei tacand, ceea ce a facut-o sa se infurie. Arunca vasele si striga:
– Nu pari a fi om!

Noaptea aceea nu am mai vorbit. Ea plangea in liniste. Eu stiam ca vroia sa stie ce se intampla cu casnicia noastra.
Dar nu as fi putut sa-i dau un raspuns satisfacator. Inima mea acum apartinea Luizei. Pe ea nu o mai iubeam.
Cu un mare sentiment de vinovatie, am redactat un acord de divort, in care ii dadeam casa noastra, masina noastra si 39% din actiunile intreprinderii.
Dupa ce a citit-o a rupt-o in bucati. Femeia care statuse 10 ani din viata ei cu mine, acum era o straina.
M-am simtit rau pentru atata timp si energie pierdute cu mine si toate astea nu i le-as fi putut inapoia niciodata. Dar acum nu mai puteam da inapoi, eu o iubeam pe Luiza.
In sfarsit sotia mea plangea in fata mea, ceea ce asteptam de la inceput. Vazand-o plangand ma linisteam putin, pentru ca ideea divortului care ma preocupase atat, acum era mai clara ca niciodata.
Ziua urmatoare am ajuns acasa foarte tarziu si ea statea la masa scriind ceva. Eu nu mancasem, petrecusem o zi foarte intensa cu Luiza si imi era mai mult somn decat foame, asa incat m-am dus la culcare.
Cand m-am trezit dimineata, ea inca scria. Adevarul este ca nu ma interesa, m-am intors in pat si am continuat sa dorm.
Dimineata mi-a prezentat conditiile ei pentru a accepta divortul. Nu vroia nimic de la mine, dar avea nevoie de o luna inainte de a semna divortul si cerea ca timp de o luna sa incercam sa traim cat mai normal posibil.
Motivele ei erau simple: fiul nostru avea niste examene foarte importante luna aceasta si nu dorea sa-l influenteze cu noutatea casatoriei frustrate a parintilor lui.

Asta era ceva cu care eram si eu de acord. Dar mai era ceva: imi cerea sa-mi amintesc cum am purtat-o in brate in ziua casatoriei noastre. Vroia ca in fiecare zi din luna asta, sa o port in brate din camera noastra pana la usa casei. M-am gandit ca a innebunit.

Dar m-am decis sa accept aceasta ciudata cerinta, ca asa aceasta luna va trece fara sa ne mai certam sau cu momente rele.

I-am povestit Luizei de conditiile puse de sotia mea. A ras destul si s-a gandit ca era foarte absurd. Spuse cu ton ironic: nu conteaza trucurile pe care le inventeaza, trebuie sa accepte realitatea ca veti divorta.
De cand i-am exprimat intentiile mele de divort, eu si sotia mea nu am mai avut niciun contact intim.

In prima zi cand am dus-o mi s-a parut putin cam dificil. Fiul nostru ne-a vazut si a aplaudat de fericire zicand:
– Tata mi-a placut ca o iubesti atat de mult pe mama.
Cuvintele lui mi-au provocat un pic de durere. Din camera noastra pana la usa de intrare in casa am mers cam 10 metri cu ea in bratele mele.
Ea inchise ochii si imi sopti la ureche sa nu spun nimic copilului despre divort. M-am simtit foarte incomod, am coborat-o din brate si ea s-a dus sa ia autobuzul ca sa mearga la servici. Eu am condus singur la serviciul meu.
A doua zi mi-a fost un pic mai usor. Ea s-a asezat usor pe pieptul meu. Puteam sa-i miros parfumul bluzei ei. Mi-am dat seama ca de mult timp nu i-am mai dat multa atentie acestei femei.
Mi-am dat seama ca nu mai era atat de tanara, avea un pic de riduri pe fata, parul ei incepea sa incarunteasca. Era pretul casniciei noastre. Pentru un minut m-am intrebat daca eu eram responsabil de asta.

In a patra zi, cand am dus-o, am simtit ca revenea un pic de intimitate. Aceasta era femeia care imi daduse 10 ani din viata ei
In a cincia si a sasea zi mi-am dat seama ca sentimentul crestea din nou.Nu i-am povestit nimic despre asta Luizei.
Cu cat treceau zilele, imi era tot mai usor sa o duc in brate. Poate exercitiul de a o cara, ma facea mai puternic.
Intr-o dimineata am vazut-o cautand o rochie, dar nu gasea nimic care sa-i vina. Doar a suspinat si a zis:
– Toate rochiile mele mi-au ramas largi.
De aici mi-am dat seama ca pentru aceasta imi era tot mai usor sa o port in brate. Pierdea foarte mult din greutate si era foarte, chiar foarte slaba.

Deodata am inteles motivul. Suferise atata durere si amaraciune in inima ei. Inconstient i-am atins fruntea.
Fiul nostru intra in acest moment si spuse:
– Tata este timpul sa o duci pe mama.
Vazandu-l pe tatal sau ducand-o in fiecare zi pe mama in brate, se obisnuise.
Sotia mea l-a imbratisat cu putere. Eu mi-am intors privirea de teama ca imaginea aceasta ma va impresiona si ma va face sa-mi schimb planurile.
Atunci am luat-o in brate si am inceput sa merg spre poarta, iar mana ei mi-a mangaiat gatul si eu am strans-o puternic in brate, exact ca in ziua cand ne-am casatorit.

Dar starea ei fizica m-a intristat. In acea zi am simtit ca nu mai puteam nici sa ma misc. Fiul nostru plecase la scoala. Am imbratisat-o cu putere si i-am zis:
– Niciodata nu mi-am dat seama ca in viata noastra lipsea asa ceva.

Am plecat la servici, am sarit din masina fara sa inchid usa. Ma temeam ca in orice moment puteam sa-mi schimb parerea. Am urcat scarile, Luiza deschise poarta si i-am spus:
– Regret mult, dar nu voi mai divorta.
Nu putea sa creada ceea ce ii spuneam, incat imi puse mana pe frumte si m-a intrebat daca am temperatura.
I-am luat mana de pe frunte si i-am spus din nou:
– Regret mult Luiza, dar nu voi mai divorta. Casnicia mea era plictisita pentru ca nici ea, nici eu nu stiam sa apreciem micile detalii ale vietii noastre. Nu pentru ca nu ne mai iubeam.
Acum imi dau seama ca atunci cand ne-am casatorit si am purtat-o in brate pentru prima oara, asta este responsabilitatea mea pana cand moartea ne va desparti.

In acest moment Luiza iesi din soc, m-a imbrancit cu putere si plangand a inchis poarta. Fugind am coborat scarile si am plecat de acolo.

M-am oprit la o florarie si am comandat un frumos buchet de flori pentru sotia mea. Fata m-a intrebat ce sa scrie pe cartea de vizita. Am zambit si am scris: „Intodeauna te voi purta in bratele mele, pana cand moartea ne va desparti”.

In noaptea aceea, cand am ajuns acasa, cu florile in mana si cu zambetul pe fata, am urcat in camera noastra, numai pentru a-mi intalni sotia in patul ei.
Era moarta.
Nu spusese nimic despre boala care o macinase.

Micile detalii sunt cele care cu adevarat conteaza intr-o relatie. Nu casa, masina, proprietatile sau banii din banca. Acestea creeaza un fals sentiment de fericire, care nu este totul. Mai bine fa-ti timp sa fii prieten sotului sau sotiei si ia-ti tot timpul necesar cu aceste mici detalii care fac diferenta.”

Povestioara gasita pe facebook.

Ultima scrisoare a lui Bob

Dragi prieteni

Este important ca barbatii sa-si dea seama ca pe masura ce inainteaza in varsta, femeile nu mai pot mentine acelasi nivel calitativ al curateniei, ca atunci cand erau tinere. Cand barbatii observa acest lucru, ar trebui sa incerce, macar, sa nu tipe.

Lasati-ma sa va spun cum rezolv eu problema.

Cand am fost concediat din slujba mea de consultant economic,si m-am pensionat devreme, Nancy a fost nevoita sa-si gaseasca de lucru, pentru ca aveam nevoie de un venit si de asigurare de sanatate. La scurt timp dupa ce a inceput sa lucreze, am observat ca a inceput sa-si arate varsta.

De obicei ajung acasa de la pescuit sau de la vanat cam in acelasi timp in care ajunge si ea de la serviciu. Desi stie cat de foame imi este, mereu imi spune ca trebuie sa se odihneasca jumatate de ora inainte de a-mi gati cina. Incerc sa nu tip, doar ii spun sa nu se grabeasca, si sa ma trezeasca cand e gata cina. Obisnuia sa spele vasele imediat ce terminam de mancat. Acum ele stau in mod neobisnuit mai multe ore in chiuveta. Fac si eu ce pot, si ii amintesc de cateva ori pe seara ca vasele alea nu se curata singure. Stiu ca apreciaza ajutorul meu, pentru ca reuseste sa le spele cumva inainte de culcare.

Acum ca este mai in varsta, observ ca oboseste mai repede. Masina de spalat rufe si uscatorul se afla la subsol. Uneori imi spune ca nu mai poate face inca o calatorie pe acele trepte. Nu fac o mare problema din asta. Atata timp cat termina de spalat rufele pana seara, sunt dispus sa-i trec cu vederea.

Nu numai asta. Daca am nevoie de o camasa apretata la intalnirea de la cabana din ziua de luni, sau la intalnirea de pocker de miercuri si sambata, sau la meciul de bowling de marti si joi, ii spun ca de fapt calcatul hainelor mai poate astepta pana a doua seara. Asta ii da timp sa mai faca si celelalte nimicuri prin casa, cum ar fi, sa faca baie cainelui, sa dea cu aspiratorul sau sa stearga praful.

Daca am avut o zi foarte buna la pescuit, ii permit sa curete pestela mai lent si mai cu grija.

Nancy a inceput sa se planga din cand in cand. De exemplu, spune ca ii este greu sa plateasca facturile de la casa in timpul pauzei ei de pranz. In ciuda plangerilor ei, eu continui sa o incurajez. Ii spun sa se intinda pe doua trei zile, si sa nu se grabeasca prea tare. Ii mai spun ca saritul peste un mic pranz, din cand in cand, nu poate face rau nimanui, daca ma intelegeti ce spun.

Cand face treburi simple, a inceput sa aiba nevoie de pauze de odihna tot mai prelungite.

A trebuit sa faca o pauza la jumatatea gradinii, cand a tuns iarba. Incerc sa o fac sa nu se simta prost ca are nevoie de atatea pauze. Ii spun sa-si faca un pahar de limonada proaspata si sa stea un pic jos. Ii spun ca daca tot face una pentru ea, sa faca una si pentru mine, si sa vina sa stea de vorba cu mine pana adorm in hamac.

Probabil par un sfant, pentru felul in care o sustin pe Nancy in fiecare zi. Nu spun ca este usor sa arat atata consideratie fata de ea. Multi barbati ar gasi acest lucru ca fiind dificil, sau chiar imposibil. Nimeni nu stie mai bine ca mine, cat de frustrate devin femeile odata cu inaintarea in varsta. Dar baieti, daca tipati mai putin la nevestele voastre din cauza acestui articol, consider ca a fost facut cu folos.jealous-woman-beat-man-with-pan

Semnat Bob

P.S. Inmormantarea lui Bob a avut loc pe 25 ianuarie.

P.P.S. Nancy a fost achitata la proces, pe 27 Ianuarie.

Sursa: Umbrela