Coliba în flăcări

Singurul supraviețuitor de pe o navă care se scufundase, a fost aruncat pe malul unei insule nelocuite. El s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să-l salveze și, în fiecare zi, scruta orizontul, în găsirea ajutorului, dar nimeni nu părea să vină spre acea insulă. Obosit, a reușit să-și încropească o colibă din lemnele aruncate de ocean pe malul insulei.

Dar, într-o zi, după ce a vânat ceva pentru mâncare, s-a întors la coliba sa. Spre surprinderea lui, coliba era în flăcări, fumul ridicându-se în rotocoale spre cer. Ce ar fi putut să i se întâmple mai rău decât să-i ardă și coliba? Pierduse totul. Tot ce avea era în acea colibă. Plin de mânie a strigat către Dumnezeu.

– Doamne, cum ai putut să-mi faci una ca asta?

Totuși, devreme, în dimineața zilei următoare a fost trezit de zgomotele unei nave ce se apropia de insulă. Venise să-l salveze.

– De unde ați știut că sunt aici? a întrebat omul curios.

– Am văzut semnalul luminos, au răspuns cei de pe navă.

Wayne Rice

Am schimbat inima

Într-un sat trăia o femeie cunoscută ca fiind foarte serioasă. Avea o vacă ce dădea lapte bun şi mulţi oameni veneau să cumpere lapte de la ea. Cu toate acestea, fără ştirea lor, ea adăuga de fiecare dată puţină apă în lapte, ca să-l înmulţească.

După câţiva ani, a început să îl caute pe Hristos şi a înţeles că gestul ei nu se potriveşte cu învăţătura Scripturii. Aşa că a încetat să mai pună apă în lapte. Oamenii gustau laptele care acum devenise şi mai bun şi o întrebau:

– De unde îl ai? Ai schimbat vaca?

– Nu, răspunse femeia.

– Atunci probabil ai schimbat păşunea.

– Nu, n-am schimbat nici păşunea.

– Atunci, cum se face că laptele tău a devenit şi mai bun?

– Am schimbat inima, răspunse femeia.

Povestioară preluată de aici.

Bătrânica şi vizita lui Dumnezeu

Era odată o bătrână căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita “astăzi”.

Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse:

-Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine! şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală.

După câtva timp, bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară? Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros.

-Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine, spuse ea şi-i închise uşa în nas.

După câteva ore, mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit, care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei.

-Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!

Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte. Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrânica deveni din ce în ce mai îngrijorată. “Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” se întreba ea. În cele din urmă, se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: “De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat!”.

Schimb de locuri

Am primit pe mail povestioara de mai jos (multumesc Aurelia!) si pentru ca duminica e 1 Martie, o daruiesc pe post de martisor tuturor prezentelor feminine care-mi citesc blogul. 😉 O primavara minunata, dragelor! ❤

Un barbat era satul de a mai merge la munca in fiecare zi si sotia lui sa stea acasa. Voia sa vada cu ochii lui ce se petrece in timp ce el muncea din greu la birou, zicand astfel:

-Doamne eu merg la serviciu in fiecare zi si muncesc 8 ore pe zi, in timp ce sotia mea sta fara nici o grija acasa. Vreau ca si ea sa stie prin ce trec eu zilnic, asa ca, te rog, permite-mi sa facem schimb pt o zi. Amin!

Dumnezeu, in minunata sa intelepciune, i-a indeplinit dorinta.

Dimineata urmatore, destul de sigur pe sine, barbatul se trezi in pielea sotiei sale. S-a ridicat, a gatit micul dejun pt partenerul sau de viata, a trezit copiii, le-a pregatiti hainele, le-a servit micul dejun, le-a facut pachetele pt scoala, i-a dus la scoala, a venit repede acasa, a adunat toate hainele si a dus hainele la spalat, s-a dus la banca, s-a dus la cumparaturi si din nou acasa ca sa lase cumparaturile; apoi a plecat sa plateasca cheltuielile lunare. Revenita acasa a curatat cutia pisicii si a imbaiat cainele. Era deja ora 13. A facut paturile, si a adunat alte rufe, a aspirat in toata casa, a sters praful si a spalat bucataria..

A fugit apoi la scoala dupa copii cu care, pe drum, a intrat in discutii contradictorii. Acasa a pregatit din nou laptele si biscuitii pentru copii si s-a ocupat de ei pt ca sa isi faca temele. Apoi si-a instalat masa de calcat si a inceput sa calce uitandu-se cu coada ochiului la tv. La ora 16:30 a inceput sa curete cartofii si sa spele legumele pt salata, a gatit carnea de porc si a pregatit mancarea de cina. Dupa cina, din nou, a spalat toata bucataria, vasele, a adunat din nou toate hainele, a facut baie copiilor si i-a pregatit de culcare..

La ora 9 era deja extenuata din cauza treburilor din timpul zilei, dar pentru ea ziua nu se terminase inca… era asteptata in pat de sotul sau pentru a face dragoste, lucru pe care le-a facut cu brio, fara sa aiba plangeri din partea partenerului.

A doua zi barbatul s-a trezit si imediat a venit in genunchi inaintea lui Dumnezeu:

-Doamne, nu stiu la ce m-am gandit cand am cerut sa fiu in pielea sotiei mele…am gresit asa de mult sa o invidiez pe sotia mea crezand ca sta degeaba acasa toata ziua… Te rog, te rog mult, dar te rog, fa schimbarea la loc! Amin!

Dumnezeu in infinita Sa intelepciune i-a replicat:

-Fiule, cred ca ai invatat o lectie buna si bucuros as face schimbarea inapoi, dar vezi tu, va trebui sa astepti 9 luni! Noaptea trecuta tocmai ai ramas gravida si va trebui sa si nasti!

Cleaning-company

Cine-l primeste pe Fiul

Un om bogat, pasionat de arta, avea in colectia lui  opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele. Deseori statea impreuna cu unicul sau fiu, admirand minunatele piese din colectia lor.

Dar a izbucnit razboiul, iar fiul a fost inrolat si  trimis la lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, in timp ce salva viata unui camarad. Cind a primit anuntul, tatal a fost profund indurerat de pierderea unicului sau fiu.

O luna mai tarziu, a auzit batai la usa. In prag statea un tanar cu un pachet mare in brate…El a spus:

-Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat  viata. In acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, in timp ce incerca sa ma duca pe mine intr-un loc sigur, un glonte i-a strapuns inima, el murind  pe loc… Deseori ne vorbea  de dumneavoastra si despre pasiunea pe care o aveti pentru arta.

Tanarul i-a inmanat  pachetul.

-Știu ca este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins ca fiul dumneavoastra ar fi vrut sa aveti acest tablou.

Tatal a inceput sa desfaca ambalajul. Era un portret al fiului sau, pictat de tanar. Privindu-l  atent,  a fost uimit de felul in care tanarul pictor a reusit sa surprinda  chipul, dar si personalitatea fiului sau. Tatal a scos un suspin si cu ochii plini de lacrimi a multumit tanarului, oferindu-i si o suma de bani pentru tablou.

-O, nu se poate asa ceva, domnule… Toata viata nu voi putea sa platesc pentru ceea ce fiul dumneavoastra a facut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

Tatal a prins tabloul pe una din simezele sale. De cate ori avea vizitatori, el incepea prin a le arata portretul fiului sau si numai dupa aceea le dadea voie sa vada marile capodopere  colectionate.

Dupa moartea batranului tata, s-a organizat licitatia marii lui colectii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau sa vada si, mai ales, sa achizitioneze tablouri pentru propriile lor colectii. La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegata sa conduca licitatia, adjudecatorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocanelul:

-Incepem licitatia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

In sala s-a lasat linistea….Apoi, de undeva din fundul salii, o voce a strigat:

-Am venit sa vedem marile opere! Sari peste aceasta piesa!…

Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Face cineva o oferta pentru acest portret?… 100?… 200?…

Din sala, cineva a stigat iritat:

-Nu am venit pentru acest portret!… Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si ale celorlalti maestri!… Haideti sa trecem, cu adevarat, la licitatie!…

Netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Fiul!… Fiul!… Il vrea cineva pe fiul?!…

Intr-un tarziu, din cel mai indepartat colt al salii s-a auzit o voce timida:

-Dau eu 10 pentru acest portret…

Era cel care fusese, ani multi, gradinarul tatalui si al fiului. Fiind un om sarac, nu putea sa ofere mai mult.

-Exista o oferta de 10!… Cine da mai mult?!… Da cineva 20?!…

Sala era in fierbere.

-Dati-i-l lui pentru 10!…Sa trecem la maestri!…La maestri!…

Nu-l voiau pe fiu. Toti doreau sa  profite de ocazie si sa cumpere opere mari pentru colectiile lor. Ferm, adjudecatorul a continuat:

-10, odata!…10, de doua ori!…

Și, lovind cu ciocanelul in masa:

-Adjudecat! VANDUT pentru 10!

Din fata, cineva a zbucnit:

-In sfarsit, putem trece la marea colectie!…

Calm, adjudecatorul a pus jos ciocanelul, spunand:

-Imi pare rau, dar licitatia s-a incheiat.

Rumoare in sala:

-Dar tablourile?!…Cum ramane cu maestrii?!…Colectia?!…Angel Wing

-Regret, a spus adjudecatorul. Cand am fost desemnat sa conduc aceasta licitatie, mi s-a comunicat o prevedere secreta din testament, pe care nu am avut voie sa o fac cunoscuta decat in acest moment: licitatia se refera numai la potretul fiului! Cine il ia, mosteneste intreaga avere, care include si toata colectia de opere de arta! Omul care-l primeste pe fiul obtine TOT!…

Dumnezeu Tatal a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sau ca sa moara pe cruce. La fel ca mesajul adjudecatorului, si mesajul lui este: ¨Fiul, Fiul, cine-l primeste pe Fiul?¨. Pentru ca, vezi tu, acela care il primeste pe Fiul obtine totul.

¨Ca intr-atat a iubit Dumnezeu lumea incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede intr-Insul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.¨ (Ioan 3/ 16) (Biblia Bartolomeu).

Ucenicul în căutarea iluminării

Discipolul se apropie de maestrul său:

– De ani de zile sunt în căutarea iluminării, spuse. Simt că sunt aproape să o ating. Am nevoie să ştiu care e pasul următor.

– Cum te întreţii? întrebă maestrul.

– Nu am învăţat încă să fiu autonom; mă ajută părinţii. Dar ăsta e doar un detaliu.

– Pasul următor pe care trebuie să-l faci e să te uiţi direct la soare timp de jumătate de minut, spuse maestrul.

Discipolul îi urmă sfatul, ascultător. După ce trecură 30 de secunde maestrul îi ceru să-i descrie ce avea împrejur.

– Nu reuşesc să văd. Soarele m-a orbit! spuse discipolul.

– Un om care caută doar lumina, evitând propriile responsabilităţi, nu va găsi niciodată iluminarea. Şi unul care se uită fix doar la soare va orbi, răspunse maestrul.

Dumnezeu iţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă

Se spune că într-un sat trăia un bărbat pe nume Ion Ion. Deoarece era destul de harnic, oamenii îl chemau adesea să-i ajute la diverse treburi, aşa că nu trecu mult timp şi Ion apucă să câştige destul ca să se stabilească la casa lui. Mică, e drept, dar destul de încăpătoare pentru el, soţia şi pruncul ce apăru şi el în scurtă vreme. Ion era un om cu frica lui Dumnezeu, şi asta pentru că de câte ori s-a rugat Domnului să-l ajute, Domnul l-a sprijinit. Atunci când greşea, Ion îşi cerea iertare lui Dumnezeu şi simţea că acesta îl înţelegea şi ierta.

Până într-o zi când se porni o ploaie cu spume ce învolbura râul din apropiere atât de repede, încât deodată oamenii se văzură cu curţile pline de apă. Când apa ajunse la înălţimea burţii copilului, Ion îşi luă familia şi urcă pe acoperişul casei, unde începu să se roage lui Dumnezeu:

-Doamne, ajută-ne în faţa puhoiului ăstuia! Dacă am păcătuit cu ceva, Te rugăm iartă-ne, dar scapă-ne de necaz şi opreşte nenorocirea asta!

La fiecare rugăciune, lui Ion i se păru că Domnul îi răspunde: „Fii pe pace Ioane, că o să te ajut!” Aşa că se mai linişti.

Dar ploaia nu se oprea şi turna cu găleata. Pe când apa ajunse la tocul de sus al grajdului, Ion auzi din spate vocea cunoscută a primarului:

-Băi Ioane, dacă vrei hai cu noi în barcă, mai avem loc şi pentru voi!

Dar Ion refuză pentru că se gândi că Domnul i-a promis că va opri nenorocirea. În curând, când apa ajunse la streaşina casei, mai trecu şi jandarmul satului care dori să-l ia şi el în barcă, însă Ion refuză din acelaşi motiv şi continuă să se roage.

Şi plouă, plouă, plouă…  Şi pe când apa ajunse aproape de hornul casei, Ion începu să nu se mai roage şi să spună:

-Păi bine Doamne, ţi-am fost cât se poate de credincios şi vrednic şi mi-ai promis că mă vei scăpa de nenorocirea asta, dar uite, mai e puţin şi ne înecăm! Treabă e asta?

Nu trecu mult şi Ion auzi: „Păi bine Ioane, nu ţi-am trimis până acum două bărci care să te scape de nenorocire?”

Morala: Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă!

Sursa: psihoterapiefamilie.ro