Posta, coletul si incendiul

Stiti filmele alea vechi in care scrisorile parfumate ale doamnelor cu rochii infoiate si sarmalute pe cap ajungeau la destinatie dupa muuulte zile cu diligenta trasa de cai pe drumuri noroiase de tara, prin paduri umbroase si culmi stancoase? Ei bine, cam asta e imaginea mea si-n ziua de azi despre Posta Romana (a se nota ca am folosit totusi majuscule) si de asta evit sa ma folosesc de serviciile ei. Apoi am vazut cu totii in filme ca diligenta mai e si jefuita din cand in cand, si probabil de asta nu mi-oi fi primit eu ultima data coletul! Vedeti, iegzista o esplicatie!
  Eh, va imaginati deci cu ce inima stransa am depus luni la posta coletul cu rechizite pentru Kids for kids! Dar mi-am facut singura curaj, apoi cruce, am mai scuipat de 3 ori in san, am zis un Doamne ajuta si… l-am trimis!
Dupa ce toata noaptea am visat numai diligente impotmolite la mama naibii in praznic, rasturnate din cauza unei osii rupte sau jefuite de hoti mascati si cu sabii la purtator (probabil instinctul meu de clarvazatoare incerca sa-mi spuna ceva!), a doua zi dimineata ce sa vezi? Anunta la Antena 1 ca un oficiu postal de la Gara de Nord a luat foc peste noapte! Mi-a cazut fata, nu alta! Stateam statuie cu pantalonii in mana si ma holbam cu ochii cat cepele si o expresie tampa la televizor! O poza in momentul ala ar fi fost nepretuita!
Care sunt sansele ca oficiul postal sa ia foc dupa ce tu ai depus un colet? Tocmai ACEL oficiu postal, tocmai in ACEA zi? Vorba unei colege de liceu: „Numai tie ti se putea intampla!”.
Toata ziua m-am perpelit, nestiind daca pachetul meu de rechizite se salvase ori nu din flacari. Le si vedeam pe toate scrum si pe mine alergand din nou prin Carrefour dupa unele noi! Seara, cand am iesit de la munca, m-am oprit direct la oficiul postal proaspat deschis in incinta Garii de Nord sa aflu cate ceva. Si credeti-ma ca nu mi-am mai simtit sufletul asa usurat din liceu, cand profa de mate sarea peste numele meu si-l scotea la tabla pe urmatorul la catalog! :)) Seara, la finalul programului, toate coletele depuse peste zi sunt deja incarcate in masina (deci fara diligenta?) si expediate. Prin urmare, al meu nici macar nu s-a aflat in pericol. De fapt, ieri a si ajuns la destinatie. M-am bucurat ca un copil cand Loredana a pus pe facebook o poza cu pachetul trimis de mine. Era biata cutie cam sifonata, dar macar a ajuns cu bine la destinatie, nu? Si apropo, cum e posibil ca niciun magazin de cartier sa n-aiba o amarata de cutie de carton? A trebuit sa o cumpar cu 3 lei de la posta, bani pe care as fi preferat sa-i dau pe 3 caiete pentru copii!

Cui nu-i place să primească daruri?

Chiar aşa, cui nu-i place să primească daruri? Şi mai ales fără să fie vorba de o ocazie specială? Să te trezeşti din senin cu o surpriză la uşa ta, doar pentru că cineva s-a gândit la tine – ce poate fi mai frumos de-atât? Exact asta au făcut viitorii noştri fini: pe nepusă masă, ne-au trimis din Spania un ditamai pachetul, burduşit cu bunătăţi de tot felul. Să ne fi văzut pe mine şi Al Meu Ca Bradul cum stăteam amândoi pe jos, lângă cutia desfăcută, scotocind în ea, minunându-ne şi bucurându-ne ca nişte copii mici. Parcă era din nou Crăciunul! Ba cred că la un moment dat eu am şi bătut din palme de încântare! 😀 Oare nu în asta ne transformă pe toţi primirea unui cadou, în copii?

present gift dar

Aşa că, Simo, Alex, vreau să ştiţi că pachetul a ajuns în siguranţă pe tărâm românesc şi că din el am mai dat şi altora (dar din dar se face rai). Şi cel mai important, ceea ce ne-aţi oferit voi acum este de fapt fericire la pachet, nu neapărat datorită celor din el, ci datorită gestului extraordinar! Apreciem şi vă mulţumim din suflet!