Si-am ajuns si la Jumbo

Am tot citit la finele anului trecut despre deschiderea magazinului Jumbo (ala din Berceni, ca cica mai este unul in Pallady, deschis inca de anul trecut, despre care eu nu aveam habar) si cum toata lumea bloggeristica arunca in stanga si-n dreapta cu laude si urale la adresa lui, am zis ca trebuie neaparat sa vada si ochii mei minunea minunata. Eh, usor de planuit, greu de urnit: distanta Margeluta-Jumbo e una destul de mare si ma descuraja teribil. Asa ca mi-am exersat farmecele pe sotul din dotare. Se pare ca au functionat de minune (dupa stradanii seculare care-au durat cateva zile), l-am convins sa ma duca pana acolo cu masina, ba chiar sa si intre. Bine, aici a avut mare greutate cuvantul „jucarii”! 😛 Pentru ca, nu-i asa, boys will be boys!

N-am avut gps-ul cu noi, am incurcat strazile si ne-am cam ratacit, dar cu putin ajutor din partea unor prieteni care fusesera la Jumbo cu vreo doua saptamani inainte, am reusit sa ajungem la destinatia finala. Si acolo:

heaven gates

Magazinul e iiiimeeeeens si desi se axeaza pe jucarii, se gasesc multe chestii interesante si pentru baie, bucatarie, gradina, decorarea casei ori ingrijire personala. Al Meu Ca Bradul se simtea ca pestele in apa, cel putin la sectiunea de jucarii pentru baieti, unde a probat tot ce i-a venit la mana. Dupa ce am ajuns la chestiile care-mi placeau mie, entuziasmul lui a scazut brusc, mai ceva ca pretul petrolului. Prin urmare, a gasit toate scuzele posibile ca sa marim pasul si sa ajungem mai repede la casele de marcat. Pff, tipic lui! Si de cate ori nu mi-am jurat ca nu mai plec in vecii vecilor -amin!- cu el la cumparaturi!

Mai jos aveti cateva imagini de la fata locului publicate pe instagramul margelat, unde puteti sa-mi dati follow, ca nu ma supar! ;P

Chestiute dragute pentru decorarea casei… de Paste! Se spune ca niciodata nu e prea tarziu, dar se pare ca nici prea devreme! 😀 Tocmai atunci puneau pe rafturi produsele pascale.

View this post on Instagram

Cuties from #Jumbo #deco #pink #green

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

Aici a fost dragoste la prima vedere si mi-as fi umplut caruciorul cu ele, dar ochiul vigilent al Bradului insotitor m-a sagetat imediat a dezaprobare! Asa ca, altadata dragele mele, altadata, dar cu siguranta veti fi ale mele! Muahahaaa!:P

Si la final, am plecat cu toate treburile astea de care -nu-i asa?- aveam maaaare nevoie!

CITATUL ZILEI:

„Bucură-te de lucrurile marunte, pentru că într-o zi, privind înapoi, ai putea să îţi dai seama că erau lucruri mari.”

Robert Brault

Va fi 2015

Că vreau sau nu, va fi şi 2015. Este deja. Bun sau rău, asta voi vedea la final, când va veni vremea obişnuitului bilanţ. Planuri nu-mi mai fac, n-are rost (oricum nu-mi ies niciodată, oricât mă străduiesc!). Am citit undeva că atunci când îţi faci planuri cu bătaie lungă înseamnă să trăieşti în viitor, şi nu în prezent, iar asta este risipă de energie. De unde poţi ştii acum ce se va întâmpla peste 6 luni sau un an? Prin urmare, cel mai înţelept e să trăieşti fiecare zi în parte. Asta e tot ce ai în acest moment: ziua de azi! Ştiau ei romanii ce ştiau când spuneau „Carpe diem!”.

De dorit, îmi doresc totuşi ceva în anul ăsta nou: persoanele alea care nu ştiu ce înseamnă loialitatea şi recunoştinţa, iar noţiunea de „prietenie adevărată” le e total străină şi care la finele lui 2014 au ales să plece din viaţa mea în cel mai ruşinos mod posibil, plecate să rămână! Cale bătută vă urez! De profitori prefăcuţi sunt sătulă până peste cap, aşa că staţi acolo, în lumea voastră mică, perfectă pentru micimea caracterului!

Sursa foto
Sursa foto

Punând această mică dorinţă în paranteză, anul trecut m-a învăţat ca de la anul ăsta nou să mă aştept la orice, aşa că 2015, uimeşte-mă!

CITATUL ZILEI:

„Nu lăsa viitorul să-ţi strice liniştea. Dacă va fi nevoie, îl vei înfrunta cu aceleaşi arme ale raţiunii cu care lupţi astăzi împotriva prezentului.”

Marcus Aurelius

7 semne ca se apropie Craciunul

  • vitrinele magazinelor se decoreaza cu (cel putin) o luna inainte.Anul asta am vazut brazi impodobiti de la jumatatea lui octombrie chiar. Sa fi fost de vina ninsoarea aia subita?
  • Pro Tv difuzeaza „Singur acasa” (pentru a mia oara). Daca l-ati ratat, nicio problema ca-l tot dau in reluare pana se duc sarbatorile! Si oricum il vedeti si la anul!
  • se inmultesc reclamele la medicamentele pentru digestie si viroze. Adica ce sa credem, ca suntem niste muciosi si niste constipati imbuibati?
  • la fel si statusurile de pe facebook despre zapada (ba sa vina, ba sa scape de ea) si cele cu listele pentru Mos Craciun (aluzii subtile pentru iubiti, bineinteles!).
  • autoritatile sunt mereu surprinse de ninsoare, de parca a facut tara picioare si a fugit la ecuator!
  • trio-ul fantastic trudeste din greu: Hrusca aduce leru’ cu avionul din Canada, iar Banica le urca pe Bubulina Gospodina si Veta CU CHIUveta pe scena Salii Palatului 3 seri la rand. A, cat pe ce sa uit de Fuego sensibilul lenesul care-o zoreste pe sarmana muma’sa cu impodobitul bradului, ca el e prea ocupat cu… cantatul!
  • oamenii se transforma in termite care rod rafturile magazinelor cu totul, intru sfanta imbulzeala de sarbatori! Coatele si injuraturile sunt si ele tot sfinte, bineinteles! Luati de cititi aici patania Margelutei de acum cativa ani din ajunul Craciunului!
Merry-Christmas-quote-image
Sursa foto

CITATUL ZILEI:

“Crăciunul este perioada când copiii îi spun Moşului ce doresc şi adulţii plătesc.”

Richard Lamm

Moş Nic de 2014

He he, se pare că am fost într-adevăr o fetiţă fată tânără femeie doamnă uatevăr cuminte! Şi nu o zic eu, acum am şi dovada! Dacă vă întrebaţi ce este în cutiuţa roz, aflaţi ca e un parfumel, căruia nu i-am putut rezista şi l-am folosit deja azi dimineaţă. Îmi place tare mult ambalajul roz (da, acum sunt în faza în care mă topesc după chestiile pink şi girly – m-o fi ajuns vreun blestem ceva!), îmi place şi aroma lui florală, uşor dulceagă şi feminină, daaaaaar sticluţa în formă de cadou cu fundiţă m-a dat pe spate! Glicemie crescută într-o clipită, nu alta!

Puzzle-ul e dintr-o altă lume, dar abia aştept să mă apuc de el! Nebunie o să fie! Sper doar să nu dureze 2 ani până-l termin, cum s-a întâmplat cu ultimul! 😀

Şi ca să fie treaba treabă, la Halt, Moş Nic a fost sărbătorit cu încălţări dulci şi ceai turcesc!

CITATUL ZILEI:

„Dulce mai e povara cadourilor.”

Valeriu Butulescu

O duminică plină

În liceu, tot ce-mi doream era să plec la facultate. Nici măcar nu conta care (că oricum habar n-aveam ce-mi plăcea să fac), ideea era să plec din plictisitorul meu orăşel de provincie într-unul mare, unde se întâmplă mereu chestii şi viaţa se trăieşte într-un ritm alert.

Imediat ce m-am mutat în capitală, i-am cerut unei bucureştence get beget (adică născută şi crescută aici, nu parvenită ca mine), să-mi recomande chestii de făcut şi locuri de văzut, fiindcă e altceva când eşti îndrumat de un om al locului, nu? Mare mi-a fost mirarea când respectiva a ridicat neştiutoare din umeri. Adică ea era de o viaţă aici, în oraşul ăsta plin de posibilităţi, şi nu fusese nicăieri? Eh, asta chiar îmi depăşeşte puterea de înţelegere, doar am locuit până la 19 ani într-un astfel de loc cu viaţă monotonă, plictisitoare chiar, unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea, iar locurile de distracţie sunt mai reduse ca zahărul din Coca Cola Zero. Şi tocmai de asta-mi place mie Bucureştiul: dacă vrei să ieşi din casă, imposibil să nu fie vreun festival, concert, expoziţie, târg la care să mergi şi să te simţi bine! Prin urmare, profit din plin, în funcţie de timp şi… buzunar, de tot ce-mi oferă oraşul ăsta care m-a adoptat acum patru ani de zile!

Week-endul care abia s-a încheiat a fost unul plin de evenimente, exact aşa cum îmi place mie, pentru că-mi oferă posibilitatea de a alege. A fost Festivalul Racilor în Herăstrău, Aeronautic Show pe Lacul Morii, Bulevardul Artelor pe Unirii, locuri unde nu am putut ajunge, ţinând cont că sâmbătă am lucrat. Dar mi-am luat revanşa duminică după-amiaza (de dimineaţa am fost din nou pe baricade, în câmpul muncii), dând o raită prin trei locuri interesante, unde nu mai fusesem până atunci (deci le pot adăuga pe lista mea cu #30depremierepentru30deani 😛 ). Mai întâi, am fost la Pescia, Festivalul Naţional al Peştelui din Parcul Tineretului, unde cozile imense ne-au determinat pe subsemnata şi Inutza, prietena din dotare, să ne punem în cui pofta de peşte prăjit.

Festivalul National al Pestelui Bucuresti

Ne-am continuat drumul şi am ajuns la Festivalul Recoltei din Parcul Lumea Copiilor. Agitaţie mare, gălăgie, cozi la must şi poale-n brâu, miros de mici şi sarmale, fum de la grătare, muzică populară. Am plecat de acolo cu 2 kg de mere de Voineşti, preferatele mele.

Festivalul Recoltei 2014 Bucuresti

Am scăpat tefere şi nevătămate din mulţimea de oameni şi am ajuns la Festivalul Kurban Bayram, organizat de Fundaţia Tuna, aceeaşi care se ocupă şi de Festivalul Turcesc, pe care l-am bifat şi anul ăsta, tot împreună cu Inutza (dap, mă suportă cu tot cu pasiunea mea pentru Turcia! 😀 ). Am mâncat un kebab de berbecuţ delicios şi am băut un ceai negru, i-am ascultat cântând pe copiii foarte talentaţi de la Next Star şi ne-am amuzat privind concurenţii de la concursul de mâncat baclavale luptându-se vitejeşte cu toate acele dulcegării.

Festivalul Kurban Bayram 2014 Bucuresti

Am ajuns acasă frântă, cu picioarele umflate de la atâta umblat, dar mulţumită sufleteşte. Nu sunt genul de om care să stea închis în casă. N-am fost niciodată. Curiozitatea mi-e stăpână, îmi place să descopăr eu însămi, să văd cu ochii mei, să cern totul prin sita mea, nu prin vorbele altora. Aşa că ieşiţi fraţilor bucureşteni din casă şi înainte de a vă ponegri oraşul, descoperiţi-l! S-ar putea să rămâneţi surprinşi! Vă pupă Mărgeluţa umblăreaţă, olteancă de la mama ei şi bucureşteancă în simţiri. 😉

CITATUL ZILEI:

„Indiferent ce se întâmplă, o călătorie îţi oferă întotdeauna o poveste de spus.”

Proverb evreiesc

5 Octombrie – Ziua Mondială a Profesorului

În 1994, UNESCO a stabilit ca în fiecare an, în ziua de 5 octombrie să fie sărbătoriţi toţi cei care au ales să-şi dedice viaţa educării şi formării celorlalţi. Prin urmare, de 20 de ani, Ziua Mondială a Profesorului sau Ziua Internaţională a Educaţiei sărbătorită în data de 5 octombrie ne aminteşte tuturor importanţa educaţiei, dar şi că a fi dascăl nu e un lucru uşor şi nici pentru oricine. Nu mi-au plăcut niciodată profesorii rigizi şi Dumnezeu ştie că majoritatea întâlniţi exact aşa au fost. Mulţi au fost cauza pentru care am ajuns să urăsc materii care înainte mă atrăgeau, şi chiar şcoala. Nu de puţine ori m-am întrebat cum ar fi stat lucrurile acum pentru mine dacă aş fi avut parte de oameni implicaţi, care să-şi iubească într-adevăr meseria de dascăl şi care să ştie cum să stârnească interesul pentru materia predată. Au fost într-adevăr şi excepţii, dar atât de puţine că le pot număra pe degete. Lor le sunt recunoscătoare şi le păstrez cu drag amintirea în suflet.

Sunt şi o mare iubitoare de filme, şi cu această ocazie, m-am gândit să fac o listă cu filme inspiraţionale cu şi despre profesori, din aceia de care mi-ar fi plăcut să am parte de-a lungul anilor de şcoală. Şi fiindcă 10 este nota maximă, tot atâtea filme zic să fie şi-n lista mea!

1. To Sir, with Love I (1967) şi II (1996)

Eu am început exact invers, am văzut mai întâi din întâmplare, la tv, partea a doua (continuarea americană), ceea ce m-a făcut să caut pe net şi filmul original, cel britanic, din ’67. Şi bine-am făcut! Sidney Poitier m-a cucerit definitiv! Ah, vocea şi gentileţea lui! Un actor (primul de culoare ce a câştigat Oscarul) şi un om de excepţie! Cu siguranţă o să-i citesc şi cartea  The Measure of a Man: A Spiritual Autobiography.

2. Stand and Deliver (1988)

Bazat pe un fapt real, filmul spune povestea profesorului de matematică Jaime Escalante care, prin metode neconvenţionale, îşi motivează studenţii de origine hispanică dintr-un liceu slab cotat să-şi ia examenele cu brio. Rezultatele lor au fost atât de bune şi de necrezut (printre cele mai bune din ţară chiar), încât au fost acuzaţi că au copiat!

3. Dead Poets Society (1989)

„Oh, Captain, my Captain!” îmi amintesc perfect cât de mult m-a impresionat filmul ăsta (cred că eram prin generală când l-am văzut pentru prima dată). Ba chiar mi-am şi notat citatul, căutând ulterior poemul lui Whitman. Iar pe Robin Williams (odihnească-se-n pace, că tare mi-a plăcut!) l-am găsit genial, ar fi trebuit să câştige Oscarul! În momentul acela mi-am dorit să fiu şi eu profesor cu metode neconvenţionale de predare, privit chiorâş de colegi, dar iubit şi respectat de studenţi! 🙂 De fapt, ca să fiu sinceră, încă mă mai gândesc la asta! Cine ştie, poate-ntr-o zi…

4. Dangerous Minds (1995)

Ha ha, „Coolio – Gangsta Paradise” vă sună cunoscut? De câte ori aud melodia asta, primul lucru la care mă gândesc e filmul cu Michelle Pffeifer în rol de profesor. Cine nu şi-ar dori o profă ca ea? Poate aşa nu ar mai fi atâţia picaţi la bac! 😛

5. The Man without a Face (1993)

Primul film al lui Mel Gibson ca regizor şi actor, e bazat pe romanul omonim al Isabellei Holland din 1972. M-a captivat povestea şi în acelaşi timp mi-a stârnit revolta . Da, nu neg că undeva în mine zace o aprigă justiţiară, dar pur şi simplu nu reuşesc să înţeleg cum pot oamenii să-şi judece semenii doar după aspectul fizic! Chiar aşa de mult contează carcasa, ambalajul? Şi bârfa, ah, plaga asta a societăţii! Dacă am realiza cât rău pot să facă zvonurile şi joaca asta crudă de-a telefonul fără fir!

6. Freedom Writers (2007)

Filmul se bazează pe cartea „The Freedom Writers Diary” scrisă de profesoara Erin Gruwell şi mi-a amintit cât de mult îmi plăcea când eram mică să aştern poveşti pe hârtie. Întotdeauna am visat ca într-o zi să scriu o carte. Eh, nu mai am motivaţia de atunci, dar nu se ştie niciodată… 😉 Între timp, voi faceţi-vă timp să vedeţi filmul ăsta şi vă garantez că nu veţi regreta!

7. Mona Lisa Smile (2003)

Anii ’50, conservatori şi tradiţionalişti. Julia Roberts în rolul femeii mult prea moderne pentru epoca sa, profesoară de arte într-o prestigioasă şcoală de fete. Eleve strălucite, instruite să-şi găsească un soţ, nu să-şi fructifice potenţialul intelectual. Şi în special efortul profesoarei de a le face pe tinere să gândească în afara tiparelor, să se descopere şi să-şi urmeze visurile.

8. Music of the Heart (1999)

Pentru filmul ăsta, inspirat şi el dintr-un fapt real, Meryl Streep a învăţat să cânte „Concertul pentru două viori” al lui Bach. Asta după ce Madonna studiase luni în şir vioara, renunţând apoi la rol din cauza neînţelegerilor cu regizorul. O veţi regăsi în film şi pe Gloria Estefan, acesta reprezentând debutul ei pe marile ecrane.

9. Entre les murs (2008)

Filmul a câştigat Palme d’Or la Festivalul de la Cannes din 2008 şi a reprezentat o adevărată performanţă, deoarece niciun film francez nu mai câştigase marele premiu din 1987. Este o adaptare după cartea omonimă apărută în 2006 a scriitorului francez François Bégaudeau, în care acesta îşi povesteşte experienţele sale de profesor de literatură într-o şcoală gimnazială din Paris. Interesant este că scriitorul îşi joacă propriul rol în film. Tare, nu?

10. Etre et avoir (2002)

Minunat film, m-a impresionat profund! Cred că este unul dintre cele mai candide documentare văzute vreodată, cu imagini superbe ale satului francez, cu momente încărcate de emoţie şi nostalgie! De neratat, credeţi-mă! Şi ok, recunosc că mi-au dat vreo câteva lacrimi, dar chiar nu m-am putut stăpâni, prea m-a răscolit filmul ăsta!

La final, pentru cinefili şi nu numai, vă las şi lista mea de pe IMDB cu filme inspiraţionale despre profesori, în cazul în care aveţi o după-amiază liberă şi popcorn la îndemână. 😉 Vizionare plăcută, mărgelaţii mei dragi!

CITATUL ZILEI:

„Educaţia înseamnă să inspiri mintea, nu să încarci capul!”

 

Şi la final, haideţi să ne amuzăm puţin. Dar ţineţi minte că lucrurile serioase în glumă se spun! 😉

Cea mai bună mamă din lume…

…este a mea, bineînţeles! Cred cu tărie că suntem suflete-pereche. Am luat naştere în aceeaşi clipă, zămislite din aceeaşi lumină şi esenţele fiinţelor noastre ni s-au îngemănat întotdeauna. Deşi am trăit multe vieţi în diferite trupuri şi în diferite timpuri, destinele ni s-au împletit permanent. Am trăit înfăşurate una în jurul celeilalte, ne-am înlănţuit într-o perfectă comuniune pecetluită cu iubire pură.

Nu ştiu dacă e adevărat ce se spune, că sufletele continuă să se reîntrupeze până îşi repară greşelile şi-şi învaţă lecţiile, nu ştiu dacă sufletele noastre şi-au îndeplinit deja amândouă misiunea, dar ştiu că vom fi împreună până la final, indiferent dacă una a încheiat şi cealaltă încă nu! Vom rămâne alături până vom învăţa amândouă şi ne vom reîntoarce împreună în lumina pură din care am fost plămădite. Şi mai ştiu un lucru: că în viaţa viitoare, tot mamă şi fiică aş vrea să fim! Poate atunci am să reuşesc să fiu şi eu măcar un sfert din mama care eşti tu! Te iubesc, Mami, sufletul meu pereche! ❤

CITATUL ZILEI:

“Multe minuni sunt în univers, dar capodopera creaţiunii e tot inima unei mame.”

  E. Bersot

soulmate
Sursa foto

Nunta de piele sau 3 ani de căsnicie

„Căsnicia nu e o destinaţie, ci o călătorie.” Am auzit replica asta într-un film şi mă gândeam cât adevăr poate ascunde! E simplu să dai cu băţul, asta e partea uşoară, dar să faci o căsnicie să meargă, ei bine, asta e o cu totul altă mâncare de peşte! Să împarţi cu o altă fiinţă aceeasi casă, masă, pat, să-l accepţi pe celălalt aşa cum e, cu bune, dar mai ales cu rele, să luptaţi cot la cot când multe, prea multe, vă sunt potrivnice, să rămâneţi uniţi când soarta vă dezbină. Cine spune că toate astea sunt floare la ureche, minte cu desăvârşire!!! Oricât de mult s-ar iubi doi oameni şi oricât de compatibili ar fi, căsnicia tot nu e un lucru uşor şi nici nu ar trebui tratat ca atare! Nu ţi se întinde pe tavă, frumos împachetată în hârtie colorată şi garnisită cu fundiţă roz, ci trebuie să munceşti constant s-o întreţii, să o şlefuieşti, să-i ungi rotiţele, să o hrăneşti, s-o faci să crească şi să înflorească. Dar tocmai strădania asta permanentă face ca totul să merite, toată munca asta continuă face să fie totul atât de frumos! Căci niciodată lucrurile bune nu s-au obţinut fără un minimum de efort! Şi cât de extraordinară această călătorie în doi, această trecere prin viaţă mână în mână cu persoana iubită! Întotdeauna două minţi au judecat mai clar şi două inimi au simţit mai puternic!

Şi puternică se simte Mărgeluţa acum, la aniversarea nunţii de piele , cum e cunoscută în popor, adică trei ani de căsnicie! Pentru că deşi acest al treilea an ne-a trimis destule împunsături şi obstacole de sărit peste, ochii noştri privesc împreună tot în aceeaşi direcţie ca acum trei ani, iar noi ne continuăm călătoria în doi, ţinându-ne de mână şi sprijinindu-ne reciproc, dar mai ales iubindu-ne şi luptând pentru lucrul ăsta minunat pe care l-am creat împreună. Pentru că da, merită! E una dintre cele mai mari realizari ale mele, de care sunt foarte mândră şi cred cu tărie că am ales bine, nu puteam găsi pe cineva mai potrivit mie! Dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot cu el m-aş mărita, fără niciun regret sau dubiu, că doar unul e Al Meu Ca Bradul şi-l iubesc la nebunie! 😀

CITATUL ZILEI:

„O casnicie de succes este un edificiu care trebuie sa fie recladit zi de zi.”

Andre Maurois

Festivalul Turcesc din Herăstrău

Week-endul trecut (17-19 mai adică) a fost unul destul de încărcat în capitală. Am avut aşa: Festivalul Turcesc în Herăstrău, Noaptea Muzeelor (sâmbătă spre duminică) şi Zilele Muzeului Militar. Şi cum Mărgeaua adoră evenimentele de genul ăsta, a făcut tot posibilul să le treacă cu bifă pe lunga ei listă cu chestii de văzut/făcut în Bucureşti. Minune minunată, chiar a reuşit! 😛

Sâmbătă după-masă şi-a luat Mărgeaua Bradul consort şi l-a târât prin toată căldura din acea zi, în Parcul Herăstrău (intrarea Charles de Gaulle), la Festivalul Turcesc. Recunosc că numai la baclavale şi dervişii rotitori mi-a fost gândul. Însă din păcate nu am avut parte nici de una, nici de cealaltă. Am dat în schimb peste lume multă, îmbulzeală şi căldură mare (monşer!). Ne-am învârtit un pic printre standurile cu obiecte de artă turcească, am asistat la demonstraţii de ebru şi caligrafie otomană, am băut o „limonata”, mi-am cumpărat magneţi de frigider pentru colecţia mea şi un inel pentru că întâmplător se potrivea perfect cu cerceii aduşi astă vară de la Londra de Cori, buna mea prietenă. Cireaşa de pe tort a fost însă fanfara militară otomană Mehter, pe care o puteţi vedea în fotografiile de mai jos şi ai cărei membri au fost foarte simpatici, făcând bucuroşi poze cu vizitatorii. Ba chiar turcul mustăcios din a treia fotografie ne-a lăsat să-i probăm şi coiful! Nu vă imaginaţi ce greu atârnă! 😀

Festivalul turcesc Bucuresti 2013 by MargelutaFestivalul turcesc Bucuresti 2013 3 by MargelutaFestivalul turcesc Bucuresti 2013 2 by Margeluta

Festivalul turcesc Bucuresti 2013 4 by MargelutaFestivalul turcesc Bucuresti 2013 1 by Margeluta

Cum spuneam, ne-am uitat lung după baclavale, preferatele mele ever, dar în afară de shaorma, porumb fiert, gözleme şi diverse dulciuri, nu am văzut. Probabil nu mi-au sărit în ochi din cauza aglomeraţiei. Am înţeles că dervişii rotitori apăreau pe scenă la ora 19, dar noi i-am ratat, întrucât pe la 17:30 am plecat deja spre Antipa, în speranţa că nu vom prinde o coadă imensă şi apucăm să vedem expoziţia The Human Body. Cu toate că pe alocuri a semănat cu un bâlci de ţară, mai mult sau mai puţin kitschos, per total, Türkfest 2013 a fost o experienţă frumoasă, mai ales că eu am o slăbiciune pentru Turcia!

P.S.: Şi acum mă gândesc la baclavalele alea mult aşteptate şi… neaflate! 😉

CITATUL ZILEI:

„Strângeţi cât mai multe amintiri pentru insomniile bătrâneţii.”

Vasile Ghica

Marele Cinci

Un cinci important şi pe alocuri înspăimântător chiar, nu prin existenţa lui individuală, cât mai ales prin sentimentul dat de alipriea sa la un zero. Un cinci şi un zero, mână în mână. 50. Atâtea ierni au văzut ochii mari şi verzi ai mamei mele. 50 de ani pentru a crea amintiri, încropi o familie, plămădi doi copii, construi un cămin şi creşte relaţii. O viaţă de om. 50 de ani de bucurii şi tristeţi, lacrimi de fericire ori dezamăgire, lupte şi sacrificii. Şi dragoste, mai ales dragoste, multă dragoste, pentru că aşa e mama, lasă bucăţele de suflet în tot ceea ce face şi încă nu a epuizat stocul. Atât de mare e sufletul ei!

Şi mai ştiu că uneori, doar uneori, conştientizarea efemerităţii omului şi gândul că de acum încolo nu i se vor mai aşterne mulţi ani în cale, îi dau fiori reci. O sperie neantul ce va urma. Dar eu văd soarele ce arde incandescent şi necontenit în tine revărsându-se în tot ceea ce ating degetele tale lungi şi inima ta mare! Nu vezi mamă, că-n tine şi din tine se naşte nemurirea?

La mulţi ani, suflet tânăr! Îmi doresc să fiu măcar un sfert din mama care eşti tu! Te iubesc! ❤

CITATUL ZILEI:

“Mama este începutul tuturor începuturilor.”

Grigore Vieru

God couldn't be everywhere that's why he created mothers
Sursa foto

 

Petrecere de 1 an

Nu a fost nimic planificat, pur şi simplu s-a-ntâmplat. Na, că făcui şi rimă! 😛 Dacă tot eram la ţară la ai mei, bucurându-ne de vremea frumoasă afară, în curte, alături de câţiva prieteni, tati oricum făcea grătar, specialitatea lui, cum face de fiecare dată când venim noi acasă, iar mami prăjitură cu fructe, am zis că nu ar strica să adăugăm la această scenă puţină muzică şi-un tort în care să înfigem o lumânare, pe care s-o stingem dintr-o suflare. Na, altă rimă! Sunt tare „poeată” azi! 😀

Zis şi făcut! Aşa a ieşit o petrecere neprogramată minunată, unde toţi ne-am simţit de la bine în sus! Am dansat, am mâncat şi băut pe săturate, iar de râs, am râs şi mai mult. Tortul, cumpărat de la aceeaşi cofetărie unde am făcut şi tortul de nuntă, a fost delicios, deşi parcă nu se compară. Probabil fiindcă suntem noi împătimiţi ai combinaţiei magice vişine plus ciocolată, care nu s-a regăsit în tortul de ieri. 😀

tort aniversare casnicieVania nu a avut însă absolut nimic de obiectat în privinţa asta!

funny cat

Şi uite aşa, începând de ieri, am creat o nouă tradiţie, care va dăinui atâta timp cât va exista şi dragostea ce ne leagă acum! Când te gândeşti că totul a fost pe nepusă masă…

Ideea este, dragi cititori mărgelaţi, că ar trebui sărbătorit orice lucru minunat din viaţa noastră, orice realizare, cât de mică. Dacă pentru tine este important, atunci nu mai contează alte păreri. Dacă vrei să te bucuri, bucură-te! Dacă vrei să sărbătoreşti, sărbătoreşte! S-ar putea ca altădată să fie prea târziu…

CITATUL ZILEI:

„Poate că pentru lume eşti o singură persoană, dar pentru o anumită persoană, esti întreaga lume.”

Gabriel Garcia Marquez