Tocanita internautica (58)

Cred ca a trecut mai bine de un an jumate de la ultima „tocanita internautica” publicata pe Siraguri, desi peste articole interesante am tot dat, slava Domnului, iar bara mea cu bookmarks e suprasaturata! Mi le pastrez pe toate acolo, in ideea ca daca nu am timp sa le citesc pe indelete acum, o voi face mai tarziu, „tarziu” care nu mai vine niciodata, bineinteles! In sfarsit, azi va poftesc sa gustati o tocanita internautica proaspata si delicioasa, preparata asa cum imi place mie, cu ingrediente de calitate si un varf de sare si piper. Lecura placuta si digestie usoara! 😉

Sotul ideal – fabula

Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca, însă, ca o fată
Cu avere şi trusou,
Îi respinge, îngâmfată :
-Cum să mă mărit c-un bou ?

E un cal prin curţi vecine,
Care, pătimaş, mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur-sânge !

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul.
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

– Ah, ce şansă pe mireasă !
Comenta în pom o cioară,
El – aristocrat de rasă.
Ea – o biată pierde-vară.

Dar, curând, ce tragedie!
Vaca se certă cu calul,
Pân’ departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba, făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba, mai mult, se întâmplase,
Ca – jucând pe-ndrăgostita –,
Calul, furios, îi trase
Două palme cu copita!

Şi atunci, cu resemnare,
Vaca prinse a pricepe
Cum că soţul ei mai are
Trei amante, toate – iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal!
Şi-ntr-o seară părăsise
Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă, uscată
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale
Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul:
-Ce pereche potrivită!
(Vaca noastră şi cu boul).

Ea comandă, el ascultă.
El – cu munca, ea – tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca (ne şopteşte
un măgar – c-aşa-i măgarul),
Prin păduri, mai zăboveşte,
Uneori, cu armăsarul.

Dar eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă: poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani
Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea, de faţă,
Nu e nici un lucru nou:
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU!

Text primit pe mail. Multumesc, Auras!

Când mama ta e hacker

Fiul meu drag!

Daca citesti acum aceasta nota inseamna ca in sfarsit ti s-a inchis conexiunea la internet. Nu incerca sa suni ISP-ul nostru sau sa umbli prin setarile browser-ului. Trebuie sa faci urmatoarele:

Du-te la farmacie de pe coltul strazii noastre, cumpara medicamente pentru bunicul tau – retetele sunt pe masa sub oglinda. Intra la supermarket si cumpara: doua pungi de lapte cu 1.5% grasime, paine alba feliata si o cutie de ceai. De la standul cu legume, care e alaturi de oprire, cumpara cateva kilograme de cartofi, o jumatate de kilogram de ceapa si o bucata de varza rosie. Pastreaza toate chitantele.

Am lasat telefonul acasa. Suna-l pe tata la locul de munca si spune-i ca imaginile pentru azi nu sunt inca gata. In acelasi timp, spune-i ca l-am rugat sa ia rufele de la spalatorie in drum spre casa. Inainte de a apela, porneste programul cu pictograma telefonului pe desktop (in coltul din dreapta sus) si salveaza raspunsul tatalui intr-un fisier cu extensia  *.wav.

Fa-ti lectiile  – chiar daca ai o singura tema, la matematica, asta nu este un motiv sa o lasi pe seara cand e tarziu. Paginile 116, 121 si 118 din manual. Sa stii ca la a treia problema trebuie sa faci ecuatia, sa nu copiezi raspunsul care este la sfarsitul cartii (pentru ca este o greseala de tipar). Iar restul problemelor nu au raspunsuri la sfarsitul cartii.

Dupa  asta, apuca-te de curatenie in camera ta. Cand ai sa pui lucrurile la locurile lor, numara toate piesele de Lego care trebuie sa fie puse in vasul de plastic, numara discurile, jucariile de pe raft si masinile din cutie. Dupa asta poti sa deschizi browserul si sa introduci in bara de adrese http:// raspunsurile care au iesit de la numararea celor de sus, sa nu uiti sa pui “punct” dupa fiecare raspuns.

Se va deschide  tabelul de management a subretelei. Pentru a avea acces la setarile lui trebuie sa scrii parola – raspunsuri de la problema 2, 3 si 1 din manual. Pe coloana din stanga gasesti  IP-ul  nostru si acolo (langa metoda de plata – card) introduci urmatoarele: ultimele doua cifre ale chitantelor de la magazine, (codurile care sunt in partea de jos a chitantelor). Spatiile care raman libere le completezi cu zerouri. Dupa, apasa “OK”.

Dupa toate procedeele, poti utiliza Internetul in continuare. In cazul in care o sa primesti apel de la un rautacios- e Sysadmin si te va injura – in acest caz deruleaza fisierul cu extensia *wav – raspunsul tatalui tau. Sper ca o sa reusesti.

Diseara, cand o sa vin acasa iti voi spune o poveste  despre cum o mica hackerita, in frunte cu grupul sau, spargeau  serverele de la Microsoft si ale teroristilor arabi.

Te pup! A ta, mama!

Povestioară găsită pe moldoveancublog.ro.

Legenda bujorului (Ruja de Rusalii)

Bujor era fiul unui împărat bătrân şi tare paşnic. Aflându-se pe patul morţii, bunul împărat îi zise feciorului:

– Dragul tatii, eu n-am duşmani, după cum bine ştii. Războaie cu vecinii n-am purtat. Am însă un mare necaz, Bujor. Cunoşti şi tu povestea …

-Da, tată! răspunse fiul cu o mare durere în suflet. Toată lumea ştie despre lacul blestemat din codrul de brazi, acolo unde trăiesc stafiile şi ielele amăgitoare. Ielele cele spurcate, care-i prefac pe oameni în măgari şi în viţei, schimonosindu-i.
Ochii împăratului luceau de spaimă.

-Să nu te duci niciodată acolo, Bujor. Niciodată să nu te duci la lacul ielelor …

Împăratul căzu pe pernă, fără suflare. Bujor îi închise pleoapele şi-l jeli îndelung. Acum el era stăpânul împărăţiei. Avea buzduganul în mână şi coroana de aur pe cap.

După câţiva ani, când promisiunile se uită, noul împărat Bujor umbla prin târguri şi prin sate. Tocmai trecea pe lângă pădurea adâncă, în mijlocul căreia se afla lacul cel blestemat. Era noapte şi luna lumina feeric împrejurimile. Deodată, pe Bujor începu să-l fure somnul. Cântau privighetorile, dar şi ielele vrăjite care apăreau goale şi ademenitoare la marginea poienii.

-Doamne, oştenii mei s-au tolănit pe iarbă şi-au adormit. Şi caii s-au culcat, iar zânele frumoase şi zâmbitoare mă poftesc în pădure …

Bujor mergea magnetizat, după iele şi stafii, până într-o dumbravă fermecată. Ielele albe jucau în jurul tânărului împărat care se ruşinase de goliciunea ielelor şi obrazul i se înroşise ca focul.

-Să- l prefacem în viţel! râse o zână.

-Ba să-l facem în gândac! hohoti răutăcioasă alta.

-Broscoi i-ar sta mai bine, hihi! mai zise una înaltă.

Mama ielelor, tot aşa de atrăgătoare ca şi fiicele sale, purta pe cap o coroană sclipitoare, bătută în pietre preţioase. Ea zise:

-Nu, nu! Pentru că dumnealui, fiul de împărat s-a înroşit la faţă, poruncesc să se prefacă imediat în floare. Floare roşie. Aşa să rămâie!

Într-o clipă, trupul lui Bujor intră într-un vârtej şi se transformă într-o floare roşie ca jarul, destul de mare şi bătută ca un pămătuf. Apoi, ielele au dispărut în lacul blestemat. Mai apoi, oamenii au numit floarea cea roşie bujor. Bujor a rămas până astăzi, după numele lui Bujor, fiul împăratului, care fusese vrajit de zânele cele rele, ca să se transforme în floare de bujor.

Povestioara gasita pe facebook.

Sârma şi roaba

Se spune că un mare acrobat de circ, a întins o sârmă deasupra cascadei Niagara. În ciuda vântului și fără vreo plasă de siguranță, spre uimirea și încântarea mulțimii care îl privea, el a umblat, a alergat și chiar a dansat pe sârmă.

La un moment dat, a luat o roabă plină cu cărămizi și a uimit mulțimea prin relaxarea cu care o împingea pe sârmă, dintr-o parte în alta a cascadei. Atunci, s-a întors spre mulțimea care îl privea și a spus:

– Câți dintre voi cred că pot împinge un om dintr-o parte în alta, cu ajutorul roabei?

Votul a fost unanim. Toată lumea îl aclama, în timp ce-și ridicau mâinile. Cu toții credeau că o poate face!

– Atunci, a continuat acrobatul, care dintre voi se oferă voluntar pentru încercare?

Wayne Rice

Călătorie prin Univers

Ieri, după ce ne-am bucurat din plin de spectacolul din Cişmigiu cu ocazia Zilei Europei, am luat-o la goană către Palatul Şuţu. A voastră Mărgea fără Bradul din dotare, pe care-l lovise brusc o lipsă de chef. Noroc că am avut-o pe Inuţa, tovarăşa mea de preumblări bucureştene! 😀 A trebuit să mărim pasul fiindcă se făcuse deja târziu şi chiar ne doream să prindem locuri la prezentarea „Călătorie prin Univers” de la ora 19. Bineînţeles că la 18:30, când într-un final am reuşit să ajungem, am dat peste o ditamai coada. Am avut totuşi noroc să intrăm, şi cu toate că locuri pe scaune nu mai erau şi a trebuit să stăm pe scări pe toată durata prezentării, zău dacă ne-a deranjat! A fost atât de interesant încât nu ne-a mai păsat de nimic altceva!

Călătoria până la marginea Universului s-a făcut folosind un program de astronomie creat de National Astronomical Observatory of Japan (NAOJ) și o proiecție normală, însoțită de explicații „pe viu”. Mai întâi am făcut turul cerului vizibil de pe Pământ, apoi am ajuns pe Lună, Mercur, Marte, Jupiter şi sateliţii săi, am aflat ce condiţii trebuie să îndeplineşti pentru ca un crater să primească numele tău, cum se face că cerul se vede albastru, de ce Pluto nu mai este considerată planetă, de ce e bine că Soarele nostru e doar o stea de dimensiuni mici, cum arată galaxia noastră şi cât din Univers au reuşit oamenii să cartografieze, plus multe multe muuuulte altele.

Am descoperit o groază de lucruri şi-n plus, am râs pe cinste! Adrian Şonka, astronomul care „ne-a condus” prin Univers, este pur şi simplu un tip genial şi cu un simţ al umorului fantastic! A explicat pe înţelesul tuturor, chiar şi al celor mici, a ştiut să menţină viu interesul audienţei şi a glumit non stop! Un adevărat profesionist şi o prezentare pe cinste, mă bucur mult că am fost acolo! De aceea nu voi rata cealaltă prezentare „Câte stele sunt pe cer?” din 23 mai, pe care v-o recomand cu drag. Mai multe detalii găsiţi aici.

CITATUL ZILEI:

„Prin spaţiu, universul mă cuprinde, mă înghite ca pe un punct; prin gândire, îl cuprind eu.”

Blaise Pascal

9 Mai – Ziua Europei si cum a fost la Piata Statelor Membre ale UE din Cismigiu

La Paris, in 9 mai 1950, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, citea în faţa presei internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg să-şi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel, propunand astfel crearea unei instituţii europene supranaţionale, însărcinată cu gestionarea industriei cărbunelui şi oţelului, sector care constituia, la vremea respectivă, baza întregii puteri militare. Acela a fost momentul in care s-a asezat piatra de temelie a Uniunii Europene. In iunie 1985, Consiliul European de la Milano a decis ca ziua de 9 mai sa fie sarbatorita ca Zi a Europei. Anul acesta se implinesc 30 de ani de la acea hotarare, precum si 10 ani de la semnarea de catre Romania a Tratatului de Aderare la Uniunea Europeana (25 aprilie 2005).

Pentru a sarbatori Ziua Europei, in Parcul Cismigiu s-a organizat azi un targ al Statelor Membre ale Uniunii Europene, care a reunit reprezentanţi din 22 de ţări (Austria, Belgia, Croaţia, Cipru, Cehia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Malta, Olanda, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Spania şi Suedia) pentru a le prezenta vizitatorilor obiceiuri, activități și oferte turistice, precum și spectacole artistice tradiționale. In plus, fanfare europene (in total peste130 de muzicieni) au sustinut recitaluri atat in Parcul Cismigiu, cat si in alte zone ale Bucurestiului (Parcul Unirii, Parcul Herastrau si Piata Universitatii).

Cum Margelutei ii place sa ia pulsul orasului si sa vada cu ochii ei tot ce se petrece, bineinteles ca a fost prezenta in Cismigiu, la sus-numitul targ, tarandu-l dupa ea si pe Bradul consort, care in ciuda vremii frumoase, numai chef de iesit nu avea! But she’s so evil and she doesn’t accept no for an answer, muahahahaaa! 😛 Noroc ca mai tarziu ni s-a alaturat prietena mea Inuta, si astfel l-a salvat de la chinul de a vedea si prezentarea despre planete de la Palatul Sutu.

Targul s-a deschis la ora 11 si am inteles ca ar fi fost prezent primarul capitalei, Sorin Oprescu plus alti oficiali UE, dar noi am ajuns acolo pe la 12:30 si n-am apucat sa-i vedem, nu ca ne-am fi dorit! Standurile nu ni s-au parut foarte interesante. O multime de brosuri pe care lumea le indesa in geanta doar de dragul de a nu pleca cu mana goala, ceva mancare si… cam atat!

Daca Belgia vindea gauffre, Austria turta duce, Spania tigai pentru paella, Romania s-a prezentat cu faimoasa ceramica de Horezu, inscrisa pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitățiii UNESCO. Un mester olar demonstra live cum lutul prinde viata in maini pricepute.

La standul Olandei, pe langa o figurina in marime naturala a unei… vaci si niste sabotii supradimensionati, ce puteai gasi daca nu… cascaval?

Partea cea mai interesanta au fost momentele artistice petrecute pe scena, care au captat atentia tuturor vizitatorilor. Cand am ajuns noi, era in plina desfasurare piesa de teatru a reprezentantilor Finlandei.

Reprezentantii Austriei au adus pe scena ritmuri de tobe indracite:

Dansurile din Grecia mi-au placut la nebunie. Foarte, foarte talentati cei mici, dar mai ales cei mari, grupul Kymata. Atata pasiune si placere de a dansa si a trai muzica!

Puii de romani, talentati si frumosi:

Dansurile din Cipru m-au tinut cu sufletul la gura, atenta la paharele pe care le purtau pe cap si le invarteau in acele site. Si nu, nu s-a spart niciunul! 😀

O tarantella italieneasca:

A urmat, din Polonia, trupa de dans „Solonczanka” cu ale sale minunate costume, care pe langa faptul ca m-au dus imediat cu gandul la „Sobiesky si romanii”, imi dadeau mie senzatia ca mor de cald, dar celor care le purtau? :)))

Intercalat cu spectacolele de pe scena (si uneori concomitent, ca a trebuit sa aleg intre fanfara scotienilor si niste dansuri grecesti – mare oftica!), in zona foisorului dadeau reprezentatii diverse fanfare europene. Le-am prins pe cea din Ungaria, care mi-a placut tare tare mult, Scotia care a impresionat audienta prin inedit si cea din Franta, care nu mi s-a parut cine stie ce, fiindca ma asteptam la muzica de fanfara, nu doar batut din tobe de parca se pleca la razboi.

Pe la ora 18, Al Meu Ca Bradul a plecat acasa (a fost prea mult pentru el! 😀 ), iar eu si Inuta la Palatul Sutu, la prezentarea „Calatorie prin Univers”, despre care va povestesc data viitoare.

Concluzia concluziilor e ca am avut parte de o zi minunata, care mi-a mers la suflet. Nu o sa pot intelege niciodata de ce intr-o zi frumoasa de week-end, unii aleg sa stea in casa, in fata televizorului, cand intr-un oras atat de viu ca Bucurestiul se petrec atat de multe lucruri interesante?!

CITATUL ZILEI:

„Când te trezești dimineața, gândește-te ce privilegiu prețios ai să fii în viață, să respiri, să gândești, să te bucuri, să iubești.”

Marcus Aurelius