Simptomele bolii informatice

1. În fiecare dimineață îți faci un backup.

2. Ultimul tău gînd înainte de a adormi este : ”Shutdown complete”.

3. Cauți butonul ”Cancel” după ce ai apăsat un buton greșit la lift și te miri cît e de săracă interfața utilizator.

4. Faci click dublu pe butonul de la lift.

5. Apeși PageDown ca să întorci pagina unei cărți.

6. Cînd vorbești de numere rotunde, te gîndești la 16, 32, 64,256, 1024…

7. Din tren, admiri scrolling-ul peisajului.

8. La telefon, compui un număr de IP.

9. Îți amintești cu mai mare ușurință adresa ta de email, decît pe cea poștală sau decît numărul de telefon.

10. Cînd închizi o fereastră, degetele tale se pun în mod automat în poziția Alt-F.

Sotul ideal – fabula

Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca, însă, ca o fată
Cu avere şi trusou,
Îi respinge, îngâmfată :
-Cum să mă mărit c-un bou ?

E un cal prin curţi vecine,
Care, pătimaş, mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur-sânge !

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul.
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

– Ah, ce şansă pe mireasă !
Comenta în pom o cioară,
El – aristocrat de rasă.
Ea – o biată pierde-vară.

Dar, curând, ce tragedie!
Vaca se certă cu calul,
Pân’ departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba, făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba, mai mult, se întâmplase,
Ca – jucând pe-ndrăgostita –,
Calul, furios, îi trase
Două palme cu copita!

Şi atunci, cu resemnare,
Vaca prinse a pricepe
Cum că soţul ei mai are
Trei amante, toate – iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal!
Şi-ntr-o seară părăsise
Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă, uscată
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale
Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul:
-Ce pereche potrivită!
(Vaca noastră şi cu boul).

Ea comandă, el ascultă.
El – cu munca, ea – tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca (ne şopteşte
un măgar – c-aşa-i măgarul),
Prin păduri, mai zăboveşte,
Uneori, cu armăsarul.

Dar eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă: poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani
Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea, de faţă,
Nu e nici un lucru nou:
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU!

Text primit pe mail. Multumesc, Auras!

Balada fetelor de altadata

Multe s-au schimbat cu timpul. Unele doar “in mai prost”,
Chiar şi fetele sunt altfel, nu mai sunt deloc ce-au fost.
Inainte erau tandre, mai cuminţi, mergeau la şcoală
Acum au ca singur scop, să bage bărbaţii-n boală.
In trecut te-ar fi iubit de veneai c-o floare-n dar,
Astăzi nu au timp de flori, stau prin mall sau la solar.
Dădeai gata orice fată c-o cutie de bomboane,
Acum unele iţi cer să le pui chiar silicoane.
In trecut ieşeau prin parcuri, la plimbare, dar acu’,
Ele nu mai vor pe bancă, ci pe boxe in Bamboo.
Te rugai intens de vreuna ca s-o plimbi prin parc in noapte
Acum vin şi câte zece, dacă au ai tăi Q7.
In trecut de te plăcea, iţi scria destul de des
Bileţele de amor, nu-ţi lăsa “offline” pe mess.
Nu aveai poze cu ea, o puteai vedea doar “live”.
Acum poţi s-o studiezi şi pe “Facebook” şi “Hi5″.
Atunci de-o scoteai la film, aşteptaţi la braţ troleul
Azi stă la telenovele dacă n-o scoţi cu BMW-ul.
Seara, la prima-ntalnire, i-arătai ceru-nstelat
Acum ii arăţi tavanul, că deja ai dus-o-n pat.
Pe-atunci nu ştia ce-i “shopping”, nu işi lua haine din mall
N-avea firme preferate… se ducea la croitor.
Atunci nu aveam mobile, aşteptai in frig o fată.
Acum ii dai SMS :”Am ajuns.Cobori odată?!?”
Ce frumos era-n trecut, când vorbeam de viitor
La un suc la o terasă, nu direct in dormitor.
Ne doream c-acele vremuri să nu treacă niciodată,
Unde sunt?, unde s-au dus?… fetele de altădată.

Sursa: moldoveancublog.ro

Legenda bujorului (Ruja de Rusalii)

Bujor era fiul unui împărat bătrân şi tare paşnic. Aflându-se pe patul morţii, bunul împărat îi zise feciorului:

– Dragul tatii, eu n-am duşmani, după cum bine ştii. Războaie cu vecinii n-am purtat. Am însă un mare necaz, Bujor. Cunoşti şi tu povestea …

-Da, tată! răspunse fiul cu o mare durere în suflet. Toată lumea ştie despre lacul blestemat din codrul de brazi, acolo unde trăiesc stafiile şi ielele amăgitoare. Ielele cele spurcate, care-i prefac pe oameni în măgari şi în viţei, schimonosindu-i.
Ochii împăratului luceau de spaimă.

-Să nu te duci niciodată acolo, Bujor. Niciodată să nu te duci la lacul ielelor …

Împăratul căzu pe pernă, fără suflare. Bujor îi închise pleoapele şi-l jeli îndelung. Acum el era stăpânul împărăţiei. Avea buzduganul în mână şi coroana de aur pe cap.

După câţiva ani, când promisiunile se uită, noul împărat Bujor umbla prin târguri şi prin sate. Tocmai trecea pe lângă pădurea adâncă, în mijlocul căreia se afla lacul cel blestemat. Era noapte şi luna lumina feeric împrejurimile. Deodată, pe Bujor începu să-l fure somnul. Cântau privighetorile, dar şi ielele vrăjite care apăreau goale şi ademenitoare la marginea poienii.

-Doamne, oştenii mei s-au tolănit pe iarbă şi-au adormit. Şi caii s-au culcat, iar zânele frumoase şi zâmbitoare mă poftesc în pădure …

Bujor mergea magnetizat, după iele şi stafii, până într-o dumbravă fermecată. Ielele albe jucau în jurul tânărului împărat care se ruşinase de goliciunea ielelor şi obrazul i se înroşise ca focul.

-Să- l prefacem în viţel! râse o zână.

-Ba să-l facem în gândac! hohoti răutăcioasă alta.

-Broscoi i-ar sta mai bine, hihi! mai zise una înaltă.

Mama ielelor, tot aşa de atrăgătoare ca şi fiicele sale, purta pe cap o coroană sclipitoare, bătută în pietre preţioase. Ea zise:

-Nu, nu! Pentru că dumnealui, fiul de împărat s-a înroşit la faţă, poruncesc să se prefacă imediat în floare. Floare roşie. Aşa să rămâie!

Într-o clipă, trupul lui Bujor intră într-un vârtej şi se transformă într-o floare roşie ca jarul, destul de mare şi bătută ca un pămătuf. Apoi, ielele au dispărut în lacul blestemat. Mai apoi, oamenii au numit floarea cea roşie bujor. Bujor a rămas până astăzi, după numele lui Bujor, fiul împăratului, care fusese vrajit de zânele cele rele, ca să se transforme în floare de bujor.

Povestioara gasita pe facebook.

Sârma şi roaba

Se spune că un mare acrobat de circ, a întins o sârmă deasupra cascadei Niagara. În ciuda vântului și fără vreo plasă de siguranță, spre uimirea și încântarea mulțimii care îl privea, el a umblat, a alergat și chiar a dansat pe sârmă.

La un moment dat, a luat o roabă plină cu cărămizi și a uimit mulțimea prin relaxarea cu care o împingea pe sârmă, dintr-o parte în alta a cascadei. Atunci, s-a întors spre mulțimea care îl privea și a spus:

– Câți dintre voi cred că pot împinge un om dintr-o parte în alta, cu ajutorul roabei?

Votul a fost unanim. Toată lumea îl aclama, în timp ce-și ridicau mâinile. Cu toții credeau că o poate face!

– Atunci, a continuat acrobatul, care dintre voi se oferă voluntar pentru încercare?

Wayne Rice

Mândrie de broscoi

Două raţe şi un broscoi, toţi trei prieteni, discutau, se jucau şi înotau mereu împreună pe lângă baltă.

Într-o vară însă, balta a secat şi s-au gândit să caute alta. Era uşor pentru răţuşte, greu pentru broscoi Ele puteau să zboare, el nu. Au găsit totuşi o soluţie: o crenguţă de care broscoiul să se agaţe cu gura, iar cele două răţuşte să o ţină de capete în timp ce vor zbura. Planul a mers bine, atât de bine, încât un ţăran, văzând grupul care trecea în zbor, a exclamat:

-Măi, ce idee deşteaptă! Oare cui îi aparţine?

Auzind remarca, broscoiul răspunse:

-Mie!

Şi bum!, căzu şi se făcu praf.

Barbosu Cristian – „Cele şapte păcate cardinale”

Povestioară găsită aici.

Examenul de logică

Într-o universitate renumită, la un curs de logică din anul I, profesorul a făcut o ofertă neobișnuită cu privire la examenul de sfârșit de an. El le-a spus studenților:

– Puteți veni și copia la examen doar cu atâta informație cât încape pe o coală de A4.

Așa că fiecare student și-a pregătit ”terenul”, au tras din greu toată săptămâna, ca să poată pune cât mai multe cunoștințe cu putință pe o coală A4.funny back to school

Totuși, unul dintre studenți, când a intrat în clasă, în ziua examenului, a pus o coală de hârtie pe podea și pe ea l-a pus să stea pe unul din studenții din anul IV. Studentul de anul IV i-a spus acestuia tot ce trebuia să știe. Drept rezultat, el a fost singurul student din an care a luat nota maximă.

Wayne Rice