Dupa o lunga absenta, o leapsa e binevenita

In perioada mea de absenta bloggeristica, Rux, acum sotie dulce-amaruie (felicitari si viata lunga impreuna!) mi-a pasat o mica leapsa. Nici nu-mi aduc aminte de cand nu am mai facut una, probabil de prin 2011, cand blogul era in primii sai ani de viata! Asa ca zic „merci” si ma pun pe treaba! 😉

1.Ce îţi place cel mai mult la blogul tău?

Ca e al meu si-mi depoziteaza trairile din ultimii 6 ani. Uneori, cand ma loveste nostalgia, mai citesc cate un articol-doua de pe la inceput si ma minunez de Margeluta de atunci. Nu-mi vine sa cred ca suntem una si aceeasi persoana, cat de departe mi se par acele vremuri!

2.Care sunt autorii care te inspiră referindu-ne la stilul tău de a scrie?

Aici o sa ma refer la oamenii din online care ma inspira. In 2009, am descoperit cativa bloggeri care m-au facut sa-mi doresc sa intru si eu in lumea asta noua si interesanta a bloggingului, mai ales ca dintotdeauna mi-a placut sa scriu. Ii admir si-i citesc in continuare si-n ziua de azi: Printesa urbana, care tocmai si-a lansat cartea, Tomata cu scufita, care a nascut o minune de fetita, Bialog, Copila blonda, Inozza, Loredana Ionescu, Evergreen, Monica Olteanu, Salmi, Ambasadoarea si nu in ultimul rand, tizul meu, Cris-Mary. Plus altii care si-au incheiat activitatea in online. Pe langa ei, s-au adaugat si oameni noi pe care-i urmaresc. Sigur, nu am timp sa intru zilnic in casele lor virtuale, unii dintre ei nu mai scriu asa des cum o faceau inainte, dar eu ii am la inima si nu i-am uitat. Sunt o nostalgica, ce sa-i faci?! 😛

3.Facebook sau blog?

Daca ar fi sa aleg intre cele doua, ar prima blogul, cu siguranta. Inca nu mi-am inchis contul de facebook, dar intru foooarte rar, din ce in ce mai rar si probabil ca intr-un final se va intampla si asta.

4.Ce film ai revăzut de cel puţin 3 ori?

Multe, dar preferatul meu ramane „What Dreams May Come” cu regretatul Robin Williams, pe care eu l-am adorat dintotdeauna si inca il ador.

5.Ce amintire din copilărie îţi revine acum în minte?

Bunica. In ultima vreme ma gandesc foarte des la ea. Imi vin in minte buluc, unele peste altele, toate amintirile legate de ea si desi am vazut-o acum o saptamana, dorul nu mi s-a stins.

6.Ce nu ai schimba la tine?

Daca as fi fost intrebata ce AS schimba la mine, imediat ar fi curs o lista intreaga. Ar fi fost mult mai usor. Asa, ma simt nevoita sa mentionez al saselea simt pe care-l am in a anticipa unele lucruri. Mama Omida scrie pe mine! Pacat ca inca nu am invatat sa-mi ascult acest simt!

7.Scrii pentru tine sau pentru cititorii tăi?

In principal pentru mine, e un mod de eliberare si in acelasi timp, de a pastra vii anumite trairi. Daca se gasesc persoane care sa rezoneze cu cele scrise, cu atat mai imbucurator. Cititorii mei s-au imputinat o data cu cresterea absentei mele, asa ca multumesc inca o data celor care mai dau din cand in cand pe aici! ❤

8.Cât de mult contează pentru tine aspectul blogului şi cât contează conţinutul?

Continutul cred ca este cel mai important (cu tot cu o gramatica corecta), dar nici aspectul nu este de neglijat.

9.Pe ce criterii alegi un blog pe care îl adaugi în reader-ul tău?

Important este sa rezonez cu cele scrise, sa simt ca am ceva in comun cu bloggerul respectiv, ca daca ne-am intalni in viata reala, am putea chiar sa fim prieteni.

10.Blog personal sau fashion?

La capitolul fashion nu ma pricep si nici nu as putea sa ma expun in acest fel, dar urmaresc cu drag, de cativa ani buni, niste bloggerite de fashion minunate: Andreea Balaban, The Hearabouts, Sweet Paprika, Ana Morodan.

11.Radio sau muzica ta preferată?

Sunt o mare iubitoare de radio. Imi plac Europa FM, Gold FM, Romantic FM, in concluzie urechile se impaca cel mai bine cu muzica veche. Ma dispera „cum ne noi” si alte porcarii la moda acum.

Cam asta a fost leapsa. Nu o dau mai departe fiindca nu prea am cui, dar daca simtiti careva nevoia, puteti sa o preluati sau sa raspundeti la aceste intrebari in comentarii. V-am pupat si week-end frumos va doresc! 😉

CITATUL ZILEI:

„O, dacă am putea închiria timp excedentar, de la cei plictisiţi de viaţă!”

Valeriu Butulescu

Nostalgie virtuală

Blogrollul mărgelat era acelaşi de la începutul Şiragurilor, avea deci o nevoie urgentă de updatare. Aşa că azi, deşi aveam o groază de alte chestii de făcut, m-am sustras bucuroasă şi am intrat pe fiecare link în parte şi mare mi-a fost surpriza să constat că multe din blogurile pe care le citeam cândva, când eu abia învăţam ce-i aia blogosferă, bloguri care-mi erau tare dragi, nu mai există, s-au închis. M-am întristat şi m-am întrebat ce s-a întâmplat cu fetele care scriau acolo, unde s-au dus, ce s-a mai petrecut în viaţa lor, ce schimbări au avut loc de au simţit că nu-şi mai pot aşterne trăirile în pagini virtuale. Totodată, faptul că eu n-am realizat când ele au dispărut din online, nu poate să însemne decât că nici eu nu le mai treceam pragul prea des în ultima vreme.

Alte bloguri s-au mutat pe domeniu propriu, lucru care m-a foarte bucurat fiindcă înseamnă că scrisul în online a devenit o treabă serioasă, au trecut la un alt nivel. Pe multe dintre ele le citeam intrând direct de pe facebook, aşa că nu m-am obosit să le modific linkul şi-n blogrollul mărgelat, aşa cum nu m-am prea obosit nici să scriu sau măcar să intru pe propriul blog în ultimul an.

Alte bloguri dragi au suferit diverse modificări, s-au nişat, axându-se doar pe o anumită categorie: travel, cooking, mămicie, reading, social media, dezvoltare personală. Aşa că şi interesul meu a scăzut un pic şi am intrat mai rar. Mie îmi plac blogurile personale, cu de toate, ca la shaorma. Îmi place să citesc poveştile şi întâmplările celui care scrie, să învăţ din experienţele sale, să simt o dată cu el cele trăite, să plâng, să râd, să mă bucur, să mă revolt împreună cu autorul. Cu alte cuvinte, să simt că-mi atinge sufletul pur şi simplu.

Tocmai am terminat de făcut ordine în blogroll şi mi s-a vărsat în cap o găleată maaaare cu melancolie. Mi s-a făcut un dor nebun de vremurile trecute, când bloggeriţele preferate aveau timp să scrie mai des, iar eu timp să le citesc mai des. Când simţeam că formăm un grup vesel, cu lepşe amuzante pasate de la una la alta, cu postări aproape zilnice şi comentarii la fiecare articol. Vremuri când fiecare scria din suflet, nu pentru concursuri, trafic, unici şi page rank. Lucrurile astea nici măcar nu contau, it was all about fun! Acum e altceva, totul e diferit. Vremurile nu mai sunt aceleaşi, timpul nu mai este (acelaşi) şi nici vârsta (doar au trecut 4 ani), preocupările noastre nu mai sunt aceleaşi şi nici noi! Asta nu e nici bine, nici rău, ci doar este şi atât!

Doar că mi-e dor! Melodia asta este pentru voi fetelor, vă ştiţi voi care!

girl on train gif