Câte stele sunt pe cer?

Vă spuneam acum două săptămâni cât de faină a fost „Călătoria prin Univers” de la Palatul Şuţu, fapt care ne-a făcut, pe subsemnata şi a ei tovarăşă de preumblări bucureştene Inuţa, să fim prezente şi azi la cealaltă prezentare „Câte stele sunt pe cer?” susţinută de astronomul Adrian Şonka. Pentru că ne-am mobilizat exemplar, azi am stat chiar în primul rând. He, he! Ca şi data trecută, am numai cuvinte de laudă şi vă îndemn să mergeţi şi voi. Vă asigur că nu veţi regreta experienţa. Parol! 😉 Şi ca să vă stârnesc curiozitatea sau chiar să vă oftic puţin că nu aţi ajuns la prezentare, iată o mică parte din lucrurile pe care le-am aflat:

Ştiaţi că:

  • constelaţiile sunt grupări aparente de stele, care, unite printr-o linie imaginară, se aseamănă cu o formă cunoscută ochiului uman (un anumit obiect, animal, zeu, etc.), primindu-şi numele încă din antichitate (în special de la arabi, care se îndeletniceau cu privitul cerului)?
  • culoarea unei stele este dată de temperatura sa?
  • cele mai fierbinţi stele sunt cele de culoare albastră, iar cele mai reci sunt roşii?
  • dacă stelele ar fi foarte reci sau foarte fierbinţi, ele nu s-ar mai vedea?
  • Soarele nostru e o stea mică, de culoare albă?
  • noaptea, pe cer, ochiul uman vede în jur de 3000 de stele, şi nu milioane cum tindem noi să credem?
  • cea mai apropiată stea este Proxima Centauri din constelaţia Centaurului, o stea pitică roşie aflată la vreo 4 ani lumină de Pământ, invizibilă cu ochiul liber?
  • exista zeci de mii de stele duble (sisteme binare), adică stele care au ca satelit o altă stea?

Cam atât, că nu vreau să vă dezvălui totul, ci să vă fac să mergeţi la prezentările organizate la Palatul Şuţu. Ca bonus, o să aveţi parte şi de multe râsete şi voie bună. V-am spus că domnul Adrian Şonka este un tip cu un excelent simţ al umorului? Da, v-am spus şi-n articolul trecut, dar nu strică să mă repet! 😛

CITATUL ZILEI:

„Unii îşi ridică moralul zburând spre stele, alţii privind stelele care cad.”

N. Petrescu-Redi

Călătorie prin Univers

Ieri, după ce ne-am bucurat din plin de spectacolul din Cişmigiu cu ocazia Zilei Europei, am luat-o la goană către Palatul Şuţu. A voastră Mărgea fără Bradul din dotare, pe care-l lovise brusc o lipsă de chef. Noroc că am avut-o pe Inuţa, tovarăşa mea de preumblări bucureştene! 😀 A trebuit să mărim pasul fiindcă se făcuse deja târziu şi chiar ne doream să prindem locuri la prezentarea „Călătorie prin Univers” de la ora 19. Bineînţeles că la 18:30, când într-un final am reuşit să ajungem, am dat peste o ditamai coada. Am avut totuşi noroc să intrăm, şi cu toate că locuri pe scaune nu mai erau şi a trebuit să stăm pe scări pe toată durata prezentării, zău dacă ne-a deranjat! A fost atât de interesant încât nu ne-a mai păsat de nimic altceva!

Călătoria până la marginea Universului s-a făcut folosind un program de astronomie creat de National Astronomical Observatory of Japan (NAOJ) și o proiecție normală, însoțită de explicații „pe viu”. Mai întâi am făcut turul cerului vizibil de pe Pământ, apoi am ajuns pe Lună, Mercur, Marte, Jupiter şi sateliţii săi, am aflat ce condiţii trebuie să îndeplineşti pentru ca un crater să primească numele tău, cum se face că cerul se vede albastru, de ce Pluto nu mai este considerată planetă, de ce e bine că Soarele nostru e doar o stea de dimensiuni mici, cum arată galaxia noastră şi cât din Univers au reuşit oamenii să cartografieze, plus multe multe muuuulte altele.

Am descoperit o groază de lucruri şi-n plus, am râs pe cinste! Adrian Şonka, astronomul care „ne-a condus” prin Univers, este pur şi simplu un tip genial şi cu un simţ al umorului fantastic! A explicat pe înţelesul tuturor, chiar şi al celor mici, a ştiut să menţină viu interesul audienţei şi a glumit non stop! Un adevărat profesionist şi o prezentare pe cinste, mă bucur mult că am fost acolo! De aceea nu voi rata cealaltă prezentare „Câte stele sunt pe cer?” din 23 mai, pe care v-o recomand cu drag. Mai multe detalii găsiţi aici.

CITATUL ZILEI:

„Prin spaţiu, universul mă cuprinde, mă înghite ca pe un punct; prin gândire, îl cuprind eu.”

Blaise Pascal