A doua sansa

De multe ori ne rugam pentru o a doua sansa… si tot de multe ori, se intampla sa nu o mai primim. Dar sunt dati, putine ce-i drept, cand da norocul peste noi. Parca si vad cum fata noastra plangacioasa, privirea pierduta, remuscarile si regretele amare il fac pe Cel de Sus sa-si dea ochii peste cap si sa-si faca mila de un biet suflet chinuit: „Ooof, poftim inca o sansa ca sa-ti inchei o data socotelile cu trecutul si sa nu te mai aud vaicarindu-te!”.

Eh, si greul abia acum incepe! Greselile trecutului se cer rascumparate. Vor putea buzele tale sa descatuseze acum cuvinte nerostite atunci? Vei fi in stare sa-ti verbalizezi regretele si sa le recunosti fata de tine, dar mai ales fata de celalalt? Vei putea spune macar acum un sincer multumesc celuilalt care ti-a fost aproape atunci, singurul ramas cand toti au dat bir cu fugitii, chiar si cei pentru care ai fi bagat mana in foc? Vei avea curajul sa-ti aduni fortele si sa eliberezi acum acel „Iarta-ma!” pe care orgoliul te-a impiedicat din a-l rosti atunci? Iti vei plati datoria asta veche? Nu te mai stramba asa, doar tu ai cerut o a doua sansa, nu?!

Citeam undeva ca viata e alcatuita din mai multe cicluri. Si daca ne intalnim mereu cu aceleasi situatii, e pentru ca nu am incheiat acel ciclu, prin urmare totul se repeta pana ne invatam lectia, facem pace cu trecutul si mergem mai departe. Asta nu intelegem noi, oamenii, ca nu putem fugi de trecut. Nu-l putem incuia in spatele unei usi ca apoi sa aruncam cheia in speranta ca am scapat. Trecutul, cu tot cu regretele si greselile lui, ne ajunge mereu din urma, de cele mai multe ori exact atunci cand ne asteptam cel mai putin. Nu din sadism, ci dimpotriva, pentru a ne usura umerii de piatra aia de moara care ne cocoseaza de mult timp (si ne mai intrebam de ce ne simtim sufletul atat de greu?!). Trecutul face parte din noi. A-l nega inseamna a te nega pe tine insuti. A nu-ti incheia socotelile cu el, inseamna a nu face pace cu tine insuti si a te condamna sa retraiesti tocmai acele experiente de care ai fugit, crezand ca scapi. Da, stiu ca ti-e teama si mai ca ti-ai lua lumea-n cap, dar mai bine ti-ai lua inima-n dinti! A doua sansa nu inseamna neaparat un sfarsit fericit, dar este un sfarsit, o incheiere, un cerc inchis, un ciclu complet, si cel mai important, liniste sufleteasca!

Asa ca fir-ar sa fie, nu te mai chinui in halul asta degeaba, profita de sansa care ti se ofera, invata-ti lectia si mergi mai departe!

second chance

Reclame

Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa …

M-aş fi culcat să mă odihnesc atunci când mă simţeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.
The purpose of living
Aş fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir în loc să o las să se topească în cămară.

Aş fi vorbit mai puţin şi aş fi ascultat mai mult.

Aş fi invitat prieteni la masă chiar dacă e o pată pe covor şi canapeaua trebuie ştearsă.

Aş fi mâncat pop-corn în camera „bună” şi nu mi-aş mai fi făcut atâtea griji din cauza prafului când cineva vroia să aprindă focul în şemineu.

Mi-aş fi făcut timp să-l ascult pe bunicul povestind din tinereţile lui.

N-aş fi insistat niciodată să mergem cu geamurile maşinii închise într-o zi frumoasă de vară doar pentru că părul meu a fost proaspăt coafat şi fixat.

Aş fi stat întinsă pe pajişte cu capul pe iarbă.

Aş fi plâns şi râs mai puţin privind televizorul şi mai mult privind viaţa.

Dar, cel mai mult, să am o a doua şansă la viaţă, aş preţui fiecare moment, l-aş privi cu adevărat… l-aş trăi…

Nu m-aş mai agita atât de mult pentru lucruri meschine şi mărunte.

Nu vă faceţi griji din cauza celor care nu vă simpatizează, sau mai mult, n-ar trebui să vă intereseze cine ce face. În schimb, să preţuim prietenii pe care îi avem şi oamenii care ne iubesc.

Şi la ceea ce facem în fiecare zi să ne îmbunătăţim mintea, trupul, sufletul, emoţiile.

Emma Bombeck