Iesi, copile cu parul balai, afara si rade la soare

guma Turbo, inghetatele Polar si Chitibus, ouale Kinder, Bonibon, halva, parizer, ciocolata Rom, eugenia, sucul de la dozator, sifoanele, prajitura de duminica, turta dulce, uniforma si cordeluta alba cu fundite, pantofiorii de lac, clasorul cu timbre, sotronul si elasticul, nu te supara frate, tomapan, din oceanul Pacific, robotul din pachete de tigari, laptele Doina al mamei, creta colorata, Mihaela si nu zaietz nu pogodi, salvati de clopotel.

Pentru multi, si mai ales pentru generatiile noi, insiruirea de mai sus nu inseamna nimic. Cei care au copilarit in anii imediat de dupa Revolutie stiu si inteleg perfect la ce ma refer. Cate imagini, sentimente si trairi poate sa stocheze si creierul asta, al nostru! Milioane de sertarase, fiecare cu amintirea lui! Unele se deschid mai des, imprastiind parfum dulce, altele sunt intepenite, isi etaleaza mai greu continutul, iar unele pur si simplu e bine sa ramana blocate pentru totdeauna!

Pe vremuri, colectionam premii I la concursurile de desene pe asfalt. Probabil ca la ora asta inca imi mai admiram diploma. Acum colectionez dezamagiri de locul I, fara sa particip la vreun concurs. La ora asta inca ma uit chioras la ele.

CITATUL ZILEI:   

“Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ne era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa.”

Ion Creangă – “Amintiri din copilărie”

Copilul care voia să crească

Când eram mică, tot ce-mi doream mai mult şi mai mult era să… cresc mare, bineînţeles! Asta doar ca să scap de cicăleala şi regulile stricte ale maică-mii şi să trăiesc în schimb după ale mele, care, în naivitatea mea, îmi imaginam eu că ar fi fost de o mie de ori mai bune! Mă bătea la cap cu învăţatul şi cititul, acum aş da orice să mai am timp pentru ele! Îmi verifica drastic temele şi nu ezita să-mi rupă paginile şi să mă pună să le refac, acum aş da orice să am pe cineva care să-mi dea avânt cu câte un şut-două în fund fiindcă sunt o lepră comodă. Era super obsedată de păstrarea curăţeniei şi ochilor ei de vultur nu le scăpa nici cea mai minusculă scamă de pe covor ori cea mai infimă particulă de praf! Acum aş da orice să am pe cineva care să strângă după mine, să vin acasă şi ca prin magie, să găsesc lună! Uram să pierd din timpul preţios alocat jocului strângând masa şi spălându-mi vasele, acum aş da orice să-mi gătească cineva şi să mă aştepte cu mâncarea la botul calului, iar spălatul farfuriei să fie ultima mea grijă!

Abia acum realizez, când copilul de ieri s-a transformat în adultul de azi, câte bucurii aveam atunci, în copilărie, toate obţinute pe spinarea mamei! Şi îmi pare rău că nu am ştiut să le apreciez la adevărata valoare! Şi nici pe ea, ori sacrificiul ei!

Da, ştiu că fiecare vârstă are frumuseţea şi fericirile ei şi pe moment, nu le realizăm ori le ignorăm complet! Doar când trecem în altă etapă a vieţii conştientizăm ce am avut şi am pierdut! Probabil că la 40 de ani, voi plânge după vârsta de acum, cu tot cu grijile şi frământările ei, care mi se vor părea floare la ureche! Da, ar trebui să învăţăm să apreciem ce şi pe cine avem alături în fiecare etapă a vieţii, să ne bucurăm de fiecare moment şi să trăim fiecare clipă! Căci puf! iată ce uşor s-a dus!

childhood
Sursa foto

Pentru mine, copilăria rămâne cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea, la care privesc mereu (cu un bob de lacrimă în colţul ochiului) ori de câte ori am nevoie să-mi încarc bateriile şi să merg mai departe! E aşa, cumva, vârsta din care îmi trag seva! Ce puteri nebănuite are copilul din noi! Trebuie doar să-l hrănim cum se cuvine, cu multă iubire, să-i dăm atenţie, să-l mângâiem, să ne jucăm cu el, chiar să-l răsfăţăm un pic, şi vom fi răsplătiţi pe măsură! Dar ce nenorocire când pierdem acest copil cuibărit în sufletul nostru! De asta sunt unii atât de acri, frustraţi, plini de ură şi resentimente!

childhood quote
Sursa foto

Şi ca să o spun pe-a dreaptă, nu prea îmi place să fiu mare! Ce o fi fost în capul meu când îmi doream să cresc?

childhood
Sursa foto

La mulţi ani copiilor de lângă voi şi celor din voi! La mulţi ani Medeei mele dragi, pe care, chiar de-am fi fost unite prin sânge şi ADN, nu aş fi iubit-o atât de mult! ❤

Ce înseamnă să fii adoptat?

Pentru toţi copiii, mari şi mici, dar mai ales pentru copilul din noi, o povestioară specială, într-o zi specială. 😉

Mane, My Secret LoveProfesoara Debbie Moon studia cu grupul ei din clasa întâi un tablou cu o familie. În tablou era un copil, care avea părul de altă culoare decât restul membrilor familiei. Prin urmare, unul din copiii din grup sugeră că acel copil din tablou era adoptat. Atunci, o fetiţă din grup spuse:

– Eu ştiu totul despre adopţii pentru că eu sunt adoptată.

– Ce înseamnă să fii adoptat? întrebă un alt copil.

– Înseamnă că tu creşti în inima mamei tale, în loc să creşti în burta ei! a răspuns fetiţa.