30 de premiere pentru 30 de ani, Fotografia săptămânii, Propriu şi personal

Bradulet de 2014

Am tot trambitat eu in stanga si-n dreapta ca anul asta imi doresc un brad special, dar nu stiam ce si cum… pana acum trei saptamani! Ideea mi-a venit pe neasteptate cand mi-am trait -in sfarsit!- un vis din copilarie: acela de a fi pusa in fata unui munte de carti si lasata sa-mi aleg dupa pofta inimii. Si asta am si facut! 😛 Am plecat acasa cu doua sacose imense de carti, in timp ce alti cinci saci inca ma asteapta sa-i ridic! Si pun pariu ca in momentul asta, Al Meu Ca Bradul e in pragul unui infarct! Sotiorul meu iubit, eu zic sa-ti revii rapid, ca pe tine ma bazez la carat! 😛

Traditia la noi in familie e sa impodobim bradul in ziua de Mos Nicolae, dar cum nici anul asta nu are cine sa ma ajute si ma cam rodea nerabdarea, mi-am facut de lucru (si de cap) si m-am pus pe treaba! Doua ore si vreo 170 de carti mai tarziu, braduletul margelat trona mandru la fereastra, inveselit de luminitele multicolore. Cam asa:

brad carti

Il proiectasem mai inalt in mintea mea, dar cum mi s-a terminat „materialul”, a trebuit sa-l scurtez. Insa mie imi place de el asa bondoc si grasunel! Si fiind prima data cand fac un brad din carti, eu zic ca a iesit minunat! In plus, pot adauga isprava asta la categoria mea speciala de anul asta #30depremierepentru30deani. 😉

Acum va las sa-mi admirati opera de arta, eu am fugit sa-mi lustruiesc cizmulitele! Mai e un pic si vine Mos Nic! Chiar am sperante mari anul asta, ca doar am fost fooooaaarte cuminte! Adio nuielusa! 😛

La multi ani tuturor celor care poarta numele Sfantului Nicolae! Si la final, doar asa, ca lauda:

Bradulet de 2009

Bradulet de 2011

Bradulet de 2012

Bradulet de 2013

Va saluta Margeluta-proaspata-fauritoare-de-brazi-din-carti! 😉

CITATUL ZILEI:

“Nu conteaza daca bradul de Craciun este natural, din plastic sau din aluminiu. Cu adevarat important este ca el sa fie impodobit cu zambete.”

J. Allen Harrison

Reclame
30 de premiere pentru 30 de ani, Propriu şi personal

Morcovel sau Mozilla Firefox, uatevăr, tot eu sunt!

Cică au femeile chestia asta, de a-şi schimba coafura şi/sau culoarea părului atunci când 1.) trec printr-o despărţire ori 2.) au nevoie de o schimbare în viaţă şi fiindcă de cele mai multe ori, din diverse motive, n-o pot face, atunci se rezumă la păr! Ei bine, Mărgeluţa voastră nu se încadrează la primul punct, slavă Domnului, dar recunoaşte că o omoară monotonia de luni bune, încet şi sigur! Cum monotonia=plictiseală, ceva trebuia făcut şi asta pronto! Şi ce-i vine ei aseară? Să se tundă şi să-şi schimbe culoarea părului, of course! Şi asta de una singură, fiindcă la ora 9 seara, când au apucat-o pe ea nebuniile, ce salon mai era deschis?

Eh, am dat o fugă până în Carrefour Orhideea, mi-am luat două cutii de vopsea de păr de la Garnier, nuanţa Cupru că asta mi-a căzut mie cu tronc pe moment şi după ce i-am povestit mamei ce aveam de gând să fac… ei bine, am făcut-o! Singură m-am vopsit, singură mi-am tăiat breton (n-am mai avut din liceu) şi filat părul (ţin să subliniez chestia asta, fiindcă multă lume încă nu mă crede)! Şi nu, nu e prima dată când o fac! Întrebaţi-o pe mama de Mărgea, are un volum impresionant de poveşti din categoria asta, începând cu cea de la 6 ani, când mi-am scurtat singură bretonul în oglinda de la baie, că na, mi se păruse mie că-mi intră-n ochi, şi ca bonus, am tăiat şi pijamalele lui taică-mio! Era superofertă, 2 la preţ de 1, trebuie să-mi înţelegeţi generozitatea! 😛 Şi apoi, ca să nu-mi deconspir boacăna, mi-am pus căciulă… în plină vară, ceea ce, bineînţeles, m-a dat mai abitir de gol!

love accept yourselfAzi la muncă, i-am şocat pe toţi, dar cea mai cea dintre toţi sunt chiar eu! Îmi văd refexia în vitrinele magazinelor şi nu mă recunosc! Cred şi eu, după 5 ani de blond în toate nuanţele posibile, să trec brusc la roşu ăsta morcoveaţă e… greu de acceptat pentru creierul şi ochii mei! Pot spune cu certitudine că neobservată nu am cum să trec, semnalizez de la distanţă venirea mea! Dar nu-i bai, întotdeauna mi-a plăcut să şochez şi am adorat de când mă ştiu schimbările bruşte de look! În plus, nu-mi pare rău nici de păr, niciodată nu mi-a părut, că şi-aşa îmi creşte foarte repede! Şi ce vreţi, nu e vina mea că mă plictisesc repede! :)) Ca să nu mai spun că de fiecare dată când mă privesc, îmi apare pe buze zâmbetul ăsta larg şi am o stare de bine cum n-am mai avut de multă vreme! Eh, şi uite aşa am trecut eu de la „Blondy” la apelative precum „Morcovel”, „Morcoveaţă”, „Vulpiţă”, „Roşcăţica” şi cea mai tare dintre toate „Mozilla Firefox”, născocită de fratele meu şi Al Meu Ca Bradul (ăştia doi mereu s-au aliat împotriva mea, dar am eu ac de cojocul lor!)

Culoarea asta e o premieră pentru căpşorul mărgelat, prin urmare, e demnă de înregistrat la provocarea #30depremierepentru30deani. Hai că încep să se strângă!

Vă salută şi vă îndeamnă să nu vă temeţi de schimbările la 180º, ci dimpotrivă, să vă permiteţi din când în când o nebunie, a voastră proaspătă Mărgeluţa-Vulpea de Foc! 😉

CITATUL ZILEI:

„Un nebun nu se mai teme de nebunie.”

Octavian Paler

30 de premiere pentru 30 de ani, Olteanca in Capitala

O duminică plină

În liceu, tot ce-mi doream era să plec la facultate. Nici măcar nu conta care (că oricum habar n-aveam ce-mi plăcea să fac), ideea era să plec din plictisitorul meu orăşel de provincie într-unul mare, unde se întâmplă mereu chestii şi viaţa se trăieşte într-un ritm alert.

Imediat ce m-am mutat în capitală, i-am cerut unei bucureştence get beget (adică născută şi crescută aici, nu parvenită ca mine), să-mi recomande chestii de făcut şi locuri de văzut, fiindcă e altceva când eşti îndrumat de un om al locului, nu? Mare mi-a fost mirarea când respectiva a ridicat neştiutoare din umeri. Adică ea era de o viaţă aici, în oraşul ăsta plin de posibilităţi, şi nu fusese nicăieri? Eh, asta chiar îmi depăşeşte puterea de înţelegere, doar am locuit până la 19 ani într-un astfel de loc cu viaţă monotonă, plictisitoare chiar, unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea, iar locurile de distracţie sunt mai reduse ca zahărul din Coca Cola Zero. Şi tocmai de asta-mi place mie Bucureştiul: dacă vrei să ieşi din casă, imposibil să nu fie vreun festival, concert, expoziţie, târg la care să mergi şi să te simţi bine! Prin urmare, profit din plin, în funcţie de timp şi… buzunar, de tot ce-mi oferă oraşul ăsta care m-a adoptat acum patru ani de zile!

Week-endul care abia s-a încheiat a fost unul plin de evenimente, exact aşa cum îmi place mie, pentru că-mi oferă posibilitatea de a alege. A fost Festivalul Racilor în Herăstrău, Aeronautic Show pe Lacul Morii, Bulevardul Artelor pe Unirii, locuri unde nu am putut ajunge, ţinând cont că sâmbătă am lucrat. Dar mi-am luat revanşa duminică după-amiaza (de dimineaţa am fost din nou pe baricade, în câmpul muncii), dând o raită prin trei locuri interesante, unde nu mai fusesem până atunci (deci le pot adăuga pe lista mea cu #30depremierepentru30deani 😛 ). Mai întâi, am fost la Pescia, Festivalul Naţional al Peştelui din Parcul Tineretului, unde cozile imense ne-au determinat pe subsemnata şi Inutza, prietena din dotare, să ne punem în cui pofta de peşte prăjit.

Festivalul National al Pestelui Bucuresti

Ne-am continuat drumul şi am ajuns la Festivalul Recoltei din Parcul Lumea Copiilor. Agitaţie mare, gălăgie, cozi la must şi poale-n brâu, miros de mici şi sarmale, fum de la grătare, muzică populară. Am plecat de acolo cu 2 kg de mere de Voineşti, preferatele mele.

Festivalul Recoltei 2014 Bucuresti

Am scăpat tefere şi nevătămate din mulţimea de oameni şi am ajuns la Festivalul Kurban Bayram, organizat de Fundaţia Tuna, aceeaşi care se ocupă şi de Festivalul Turcesc, pe care l-am bifat şi anul ăsta, tot împreună cu Inutza (dap, mă suportă cu tot cu pasiunea mea pentru Turcia! 😀 ). Am mâncat un kebab de berbecuţ delicios şi am băut un ceai negru, i-am ascultat cântând pe copiii foarte talentaţi de la Next Star şi ne-am amuzat privind concurenţii de la concursul de mâncat baclavale luptându-se vitejeşte cu toate acele dulcegării.

Festivalul Kurban Bayram 2014 Bucuresti

Am ajuns acasă frântă, cu picioarele umflate de la atâta umblat, dar mulţumită sufleteşte. Nu sunt genul de om care să stea închis în casă. N-am fost niciodată. Curiozitatea mi-e stăpână, îmi place să descopăr eu însămi, să văd cu ochii mei, să cern totul prin sita mea, nu prin vorbele altora. Aşa că ieşiţi fraţilor bucureşteni din casă şi înainte de a vă ponegri oraşul, descoperiţi-l! S-ar putea să rămâneţi surprinşi! Vă pupă Mărgeluţa umblăreaţă, olteancă de la mama ei şi bucureşteancă în simţiri. 😉

CITATUL ZILEI:

„Indiferent ce se întâmplă, o călătorie îţi oferă întotdeauna o poveste de spus.”

Proverb evreiesc

30 de premiere pentru 30 de ani, Bauturi racoritoare, Citatul zilei, Fotografia săptămânii

Prima mea socata

Acum cateva zile, pe cand veneam de la piata, un batranel asezat pe trotuar ma imbia sa-i cumpar florile de soc. Trecusem de el cand mi-am amintit ca mai aveam ceva maruntis in geanta, asa ca m-am intors si am cumparat una din cele doua pungi pe care le avea. Bineinteles ca pe drum am realizat ca eu habar nu am cum se face socata, dar hei, la ce sunt bune telefoanele? Ca s-o suni pe mama si sa-ti spuna ea, nu? 😛 Stiu ca intotdeauna ma pot baza pe mami meu iubit! Nu am uitat nici acum gustul socatei pe care ne-o pregatea cand eram mici. Nu am cum, e imposibil! Adoram pur si simplu bautura asta! Cred ca socata e un fel de simbol al copilariei!

Cum am ajuns acasa, imediat am trecut la atac. Si imediat s-a ivit o problema: pentru treaba asta era necesar un borcan mare de sticla si fiindca nu mai aveam niciun chef sa ies din nou si sa-mi pierd timpul cautand unul (de unde naiba se cumpara asa ceva?), a trebuit sa improvizez. Am taiat la gura un bidon de plastic de 5 l, am pus in el toate cele 7 flori de soc cumparate de la batranel si spalate in prealabil, am adaugat vreo 500 g de zahar, 2 lamai si un lime taiate felii, apoi am umplut bidonul cu apa rece. Am amestecat bine si am astupat gura cu o farfurie, apoi l-am dus in bucatarie, cu gandul ca e ceva mai cald acolo si socata are nevoie de soare si caldura sa se faca.

socataMama imi zisese ca-n 3-4 zile lichidul va fi dulce-acrisor, usor tulbure si un pic intepator, semn ca e gata, dar trecuse timpul si socata mea nu se mai facea. Sa zic drept, am cam intrat in panica si deja ma gandeam ca va trebui sa arunc totul! Timp de 6 zile am tot amestecat lichidul si azi, dupa atata stradanie, ta-daaaaaa! In sfarsit e gata! Si credeti-ma ca e peeerfecta, exact asa cum imi place mie! A meritat asteptarea! Banuiesc ca a durat atat din cauza ca nu am folosit un borcan de sticla si nici nu l-am tinut in soare, iar la noi in casa nu e extraordinar de cald, chiar daca-i vara! Eh, dar cum spune si proverbul: totul e bine cand se termina cu bine!

socatasocataSocata 1 by Margeluta quotationsfreak.wordpress.comSocata by Margeluta quotationsfreak.wordpress.comFiindca e prima data in viata mea cand fac socata, uite asa mai adaug ceva la categoria mea speciala #30depremierepentru30deani. 😉

CITATUL ZILEI:

„Nu beau. Dar nu din virtute, ci pentru că există o băutură care îmi place mai mult şi asta este apa.”

Jorge Luis Borges

30 de premiere pentru 30 de ani, Propriu şi personal

Cea mai cumplită formă de tortură

După multe încercări… ratate of course, am reuşit şi eu azi pentru prima dată în viaţa mea (deci intră la #30depremierepentru30deani), să mă epilez -atenţie!- pe picioare cu -din nou atenţie!- epilatorul, ştiţi voi, chestia aia bâzâitoare şi atoatesmulgătoare!!! Eh, şi o fi treaba asta ceva la ordinea zilei pentru ooooriiiice femeie din lumea asta mare, dar nu şi pentru subsemnata Mărgea. Nuuuu, pentru ea era şi, în ciuda succesului de azi, încă mai e, cea mai cumplită formă de tortură inventată vreodată (probabil de către un bărbat sadic şi doritor de răzbunare)! Nu vă închipuiţi cât am ţipat… în interior, că nu voiam să creadă vecinii că se petrece vreo crimă sângeroasă la etajul 8 şi ei nu aveau popcornul şi cola pregătite.Na, ţin la bunăstarea lor sufletească!

Cum ziceam, m-am muşcat de buze ca să nu dau drumul urletelor, am strâns în mână un papuc de casă până l-am stâlcit de tot, m-am înroşit ca racul şi mi s-au bulbucat ochii-n cap ca la peşte. O poză în momentul ăla ar fi valorat cât o mie de cuvinte, vă spun eu! Bine că n-am avut pe cineva prin preajmă (gen Al Meu Ca Bradul, care să facă mişto maxim de mine, ca de obicei), că mă transformam în bestie ucigaşa! Două ore după, am avut numai furnici în piele, iar dacă mă atingeam de ceva, simţeam de parcă m-ar fi tăiat cu lama vreun KGBist specializat în tortură! Oh, da, aş fi mărturisit orice, totul, real sau nu, şi-aş fi jurat că nu mai fac… în vecii vecilor, amin!

Aşa că, fetelor, femeilor, dragele mele, sunteţi nişte eroine! Nu ştiu cum reuşiţi, dar mă înclin în faţa voastră! Eu o să revin, cel mai probabil, la vechea metodă întrebuinţată până acum, adică bătrânul aparat de ras, fiindcă deşi folosesc cu succes epilatorul pentru toate celelalte părţi ale corpului, ei bine, pe picioare nu pot şi gata! Am o piele atât de sensibilă, încât cred că picioarele mele-s de pe altă planetă, în niciun caz nu vin din acelaşi loc ca şi restul corpului! Decât să mai apropii maşinăria aia diavolească de ele, prefer să mi se smulgă fir cu fir părul din cap! Am zis!

hair removal funny
Sursa foto

CITATUL ZILEI:

„Nu există tortură mai nemărginită pentru om ca propriile gânduri.”

 John Webster

30 de premiere pentru 30 de ani, Citatul zilei, Fotografia săptămânii, Olteanca in Capitala, Propriu şi personal

Mărţipom de 3 ori

Acum, dacă tot am schimbat prefixul, am zis că anul ăsta vreau să fie unul special. Şi cum faci asta, Mărgeauo? Începând cu lucrurile mici, dar care au o însemnătate pentru tine, nu? Ei bine, am trâmbiţat mereu în stânga şi-n dreapta cât iubesc Mărţişorul, aşa că anul ăsta, în virtutea hotărârii de a avea o primăvară specială, am hotărât să am 3 Mărţipomi în loc de unul singur, câte unul pentru fiecare deceniu de viaţă trăit. Deh, fiecare cu stolul lui! Data trecută vi l-am arătat pe primul aici, acum a venit timpul să vi-i prezint şi pe ceilalţi doi.

Mărţipomul cu numărul 2 este undeva pe lângă Podul Grant, staţia Ceahlău. Era atât de plin de flori, o minune!

martisor in pom inflorit

martisor in pom inflorit

Şi Mărţipomul cu numărul 3, undeva prin parcul din faţa Ministerului Transporturilor:

martisor

martisor

Aşadar, cei trei mărţipomi de anul ăsta reprezintă una din cele #30depremierepentru30de ani, un fel de provocare pe care s-o duc la capăt în anul ăsta special pentru mine. Numiţi-o proiect personal, dacă vreţi, dar mai ales ţineţi-mi pumnii să reuşesc! 😉 Cu siguranţă va fi interesant şi mă va ajuta să mă autodepăşesc, să ies din zona mea de confort!

CITATUL ZILEI:

„Tradiţia reprezintă un ghid, nu o închisoare.”

W. Somerset Maugham