O duminică plină

În liceu, tot ce-mi doream era să plec la facultate. Nici măcar nu conta care (că oricum habar n-aveam ce-mi plăcea să fac), ideea era să plec din plictisitorul meu orăşel de provincie într-unul mare, unde se întâmplă mereu chestii şi viaţa se trăieşte într-un ritm alert.

Imediat ce m-am mutat în capitală, i-am cerut unei bucureştence get beget (adică născută şi crescută aici, nu parvenită ca mine), să-mi recomande chestii de făcut şi locuri de văzut, fiindcă e altceva când eşti îndrumat de un om al locului, nu? Mare mi-a fost mirarea când respectiva a ridicat neştiutoare din umeri. Adică ea era de o viaţă aici, în oraşul ăsta plin de posibilităţi, şi nu fusese nicăieri? Eh, asta chiar îmi depăşeşte puterea de înţelegere, doar am locuit până la 19 ani într-un astfel de loc cu viaţă monotonă, plictisitoare chiar, unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea, iar locurile de distracţie sunt mai reduse ca zahărul din Coca Cola Zero. Şi tocmai de asta-mi place mie Bucureştiul: dacă vrei să ieşi din casă, imposibil să nu fie vreun festival, concert, expoziţie, târg la care să mergi şi să te simţi bine! Prin urmare, profit din plin, în funcţie de timp şi… buzunar, de tot ce-mi oferă oraşul ăsta care m-a adoptat acum patru ani de zile!

Week-endul care abia s-a încheiat a fost unul plin de evenimente, exact aşa cum îmi place mie, pentru că-mi oferă posibilitatea de a alege. A fost Festivalul Racilor în Herăstrău, Aeronautic Show pe Lacul Morii, Bulevardul Artelor pe Unirii, locuri unde nu am putut ajunge, ţinând cont că sâmbătă am lucrat. Dar mi-am luat revanşa duminică după-amiaza (de dimineaţa am fost din nou pe baricade, în câmpul muncii), dând o raită prin trei locuri interesante, unde nu mai fusesem până atunci (deci le pot adăuga pe lista mea cu #30depremierepentru30deani 😛 ). Mai întâi, am fost la Pescia, Festivalul Naţional al Peştelui din Parcul Tineretului, unde cozile imense ne-au determinat pe subsemnata şi Inutza, prietena din dotare, să ne punem în cui pofta de peşte prăjit.

Festivalul National al Pestelui Bucuresti

Ne-am continuat drumul şi am ajuns la Festivalul Recoltei din Parcul Lumea Copiilor. Agitaţie mare, gălăgie, cozi la must şi poale-n brâu, miros de mici şi sarmale, fum de la grătare, muzică populară. Am plecat de acolo cu 2 kg de mere de Voineşti, preferatele mele.

Festivalul Recoltei 2014 Bucuresti

Am scăpat tefere şi nevătămate din mulţimea de oameni şi am ajuns la Festivalul Kurban Bayram, organizat de Fundaţia Tuna, aceeaşi care se ocupă şi de Festivalul Turcesc, pe care l-am bifat şi anul ăsta, tot împreună cu Inutza (dap, mă suportă cu tot cu pasiunea mea pentru Turcia! 😀 ). Am mâncat un kebab de berbecuţ delicios şi am băut un ceai negru, i-am ascultat cântând pe copiii foarte talentaţi de la Next Star şi ne-am amuzat privind concurenţii de la concursul de mâncat baclavale luptându-se vitejeşte cu toate acele dulcegării.

Festivalul Kurban Bayram 2014 Bucuresti

Am ajuns acasă frântă, cu picioarele umflate de la atâta umblat, dar mulţumită sufleteşte. Nu sunt genul de om care să stea închis în casă. N-am fost niciodată. Curiozitatea mi-e stăpână, îmi place să descopăr eu însămi, să văd cu ochii mei, să cern totul prin sita mea, nu prin vorbele altora. Aşa că ieşiţi fraţilor bucureşteni din casă şi înainte de a vă ponegri oraşul, descoperiţi-l! S-ar putea să rămâneţi surprinşi! Vă pupă Mărgeluţa umblăreaţă, olteancă de la mama ei şi bucureşteancă în simţiri. 😉

CITATUL ZILEI:

„Indiferent ce se întâmplă, o călătorie îţi oferă întotdeauna o poveste de spus.”

Proverb evreiesc

Bucureşti 555 – Inaugurarea fântânilor arteziene de la Unirii

De ieri au început Zilele Bucureştiului, aşa că în week-endul ăsta, în capitală este o explozie de evenimente! Nici nu ştii la care să iei parte mai întâi! În plus, anul acesta se împlinesc 555 de ani de atestare documentară a oraşului lui Bucur, prin urmare, totul capătă alte proporţii! Pleiada de evenimente a început de fapt încă de joi, o dată cu inaugurarea Hanului Gabroveni, monument istoric ce a fost consolidat, reabilitat şi modernizat, şi se doreşte a fi noul centru cultural al capitalei. De Zilele Bucureştiului, hanul îşi va deschide porţile pentru vizitatori, prin urmare nu rataţi ocazia de a-l vizita!

Vineri, la Piaţa Universităţii (esplanada cu statui), a avut loc un concert de muzică alternativă cu cele mai cunoscute trupe româneşti ale momentului şi dacă treceţi pe acolo zilele astea, vă veţi putea delecta cu instalaţia de artă contemporană „Feed me!”.

Tot ieri, pe seară (şi acum ajungem la ce voiam eu de fapt să vă povestesc), s-au inaugurat cele peste 20 de fântâni arteziene din zona Unirii, după ce au fost reabilitate şi modernizate, iar acum sunt dotate cu instalaţii de sunete şi lumini de tip „curcubeu”, similare celor folosite la fântânile arteziene din marile capitale europene, dar şi cu senzori de prezenţă şi vânt. Toate minunăţiile astea vor fi controlate de la distanţă cu ajutorul unui sistem SCADA (Supervisory Control And Data Acquisition) şi vor asigura un spectacol pe cinste.

Cu ocazia asta, fântânile din zona Unirii au fost şi redenumite, ele purtând acum nume simbolice, inspirate din istoria orasului. Cele 5 din tronsonul 1 vor avea numele unor personalităţi precum A.I. Cuza, Grigore I. Ghica, Fântâna lui Bucur (fântâna centrală), Constantin Brâncoveanu, Emilian Pache Protopopescu. Celelalte 17 fântâni din tronsonul 2, (cele de la Piaţa Unirii – Piaţa Constituţiei până la Palatul Parlamentului), se vor numi, câte patru, Fântânile Primăverii, Verii, Toamnei şi Iernii, iar una va fi numită Fântâna aniversară „Vlad Ţepeş – Bucureşti 555“.

Aceasta este doar prima etapă a unui proiect mai amplu, intitulat „Fântâni Arteziene Bucureşti”, demarat în luna mai, anul acesta, în urma unui parteneriat dintre Primăria Generală și Apa Nova, în care sunt incluse spre reabilitare 61 de fântâni din centru, dar și din alte zone ale Capitalei. Cât mă bucur să văd că se mişcă şi la noi lucrurile şi oraşul capătă o altă faţă, una curată, îngrijită şi modernă, aşa cum merită!

O dată cu inaugurarea fântânilor de la Unirii, a avut loc şi un spectacol multimedia live de muzică clasică, pop, rock şi jazz, susţinut de Zoli Toth Project, care a bucurat o mulţime de bucureşteni.

Seara de ieri s-a lăsat pentru subsemnata Mărgea cu o ieşire între fete şi fiindcă pe graviduţa grupului au lovit-o poftele de chicken nuggets, ne-am petrecut seara la KFC, cu discuţii interminabile… ca între fete, of course! Prin urmare, vă daţi seama că am cam ratat aprinderea fântânilor, dar la plecare le-am făcut două-trei poze şi le-am filmat pe alea micuţe, după cum vedeţi mai jos (scuzaţi calitatea, Sony Boy atât poate!). Oricum, chiar dacă era târziu, lumea nu se lăsa deloc dusă spre casă. Cu aşa vreme şi aşa evenimente faine, cred şi eu că nu-ţi mai arde să pleci!

CITATUL ZILEI:

„Cel ce nu ştie să păstreze moştenirea părintească, tot în mizerie va muri.”

Puşkin

Paza bună trece primejdia rea

Haideţi să vă servesc una din ciclul „bucuriile locuitului în zona Gării de Nord”, care s-ar încadra foarte bine şi-n ciclul „când nevasta n-ascultă de bărbat”(asta aşa, să se umfle în pene Al Meu Ca Bradul că, în sfârşit, îi dau şi lui o dată în viaţă, dreptate 😛 ).

Se întorcea în seara asta Mărgeaua din Carrefour Orhideea, cu ditamai sacoşa cu de toate, şi ajunsă la Gara de Nord, unde a lăsat-o 105, ce se gândeşte ea? De ce să mai ocolească atât, când poate s-o taie direct prin parcul din faţa Ministerului Transporturilor? Asta în ciuda faptului că era întuneric beznă (apropo, aţi văzut ce devreme se întunecă acum?), că prin zona aia umblă tot felul de dubioşi, iar Al Meu Ca Bradul m-a avertizat de o mie de ori să nu trec pe acolo singură noaptea, că e periculos. Dar când am ascultat eu vreodată de el? Şi apoi m-am încurajat amintindu-mi că mereu am văzut poliţişti patrulând prin zonă. Şi unde mai punem că eram obosită, şi mă dureau picioarele, şi voiam să ajung mai repede acasă… plus alte scuze.

Eh, nici nu am intrat bine în parc, că din întunericul ăla m-a izbit direct în retină, un  -ATENŢIE!- ditamai fundul alb. Oh, quelle horreur! „Fund” nu ca fundul de lemn din bucătărie sau ca fundul paharului ori ca fundul grădinii; nu doamnelor şi domnilor, fund ca dos, şezut, cur pe româneşte! Mda, m-a spurcat la ceas de seară unu’ care se schimba fără nicio grijă sau grabă lângă o bancă! Bine-aţi venit la Gara de Nord, tărâmul tuturor posibilităţilor/anomaliilor!

Şi cu ocazia asta, recunosc că sunt o Mărgea tare nesăbuită şi că lucrurile ar fi putut să se petreacă cu totul altfel! Na, că am spus-o (Al Meu ca Bradul jubilează acum, că doar adoră să i se dea dreptate)! Lăsând gluma la o parte, adevărul e că ne gândim că nouă nu ni se poate întâmpla nimic rău, asta li se întâmplă întotdeauna celorlalţi! Greşit, dragii mei cititori mărgelaţi! I se poate întâmpla oricui, oricând! Nu degeaba se spune că paza bună trece primejdia rea! Dacă tu nu ai grijă de tine, nimeni altcineva nu o va face în locul tău! Aşa că poate ar fi cazul să nu mai trecem cu vederea sfaturile celor dragi! Dacă aş fi ascultat, aş fi fost scutită de a-mi aminti fundul ăluia de fiecare dată când trec prin zonă!

Cu mocanita prin Bucuresti

Pe 10 iunie 2014 s-au implinit 75 de ani de la infiintarea Muzeului Cailor Ferate Romane, asa ca in capitala, in perioada 10-15 iunie, au loc tot felul de evenimente pentru a sarbatori momentul. Printre ele, proiectari de filme, simpozioane, trasee speciale cu trenuri de epocă, vizitarea gratuita a muzeului, o expozitie de locomotive in Gara de Nord, daaaar si -cireasa de pe tort- o plimbare cu mocanita prin Bucuresti. Da, va asigur ca ati citit bine, chiar te poti plimba cu mocanita printre betoane! Dovada mai jos:

Normal ca scurtul traseu bucurestean de 150 de metri dintre Muzeul CFR şi gura de metrou Basarab nu se poate compara cu cel obisnuit al batranei mocanite, aduse tocmai din Simleu Silvaniei, dar capata o bila alba pentru inedit. Fabricată în 1917 la Munchen, veterana de 97 de ani poate atinge viteza de 15 km/h si consuma in medie 100 de kg de cărbune pe zi şi 2 mc de lemne. Ea a fost cumpărată şi recondiţionată în urmă cu 5 ani de Asociaţia pentru Păstrarea Liniilor Ferate Înguste din România, condusă de pasionatul Gheorg Oceva, supranumit „salvatorul mocăniţelor” si este folosita în scop turistic. Daca vreti sa incercati experienta, aflati ca mocănița va circula zilnic, în perioada evenimentului, între orele 9:00 si19:00. Iar daca tot sunteti acolo, ar fi pacat sa nu dati o raita prin Muzeul CFR, mai ales ca intrarea este gratuita. La fel am facut si eu, cu toate ca l-am vizitat de vreo 3 ori pana acum (deh, nu poti locui langa Gara de Nord si sa nu vezi Muzeul CFR!). Diorama feroviara de acolo, cea mai mare din tara si complet automatizata, ma incanta de fiecare data.

Din muzeu, am iesit direct in gara, la linia 14, chiar in momentul in care locomotiva Călugăreni, fabricată în 1869 fluiera de plecare. Am inteles ca pe toata perioada evenimentului, trenul tractat de ea va face zilnic două trase dus-întors între Gara de Nord şi Gara Regală Băneasa, care anul acesta împlinește 75 de ani de la deschidere. Eh, si cum am ratat ocazia, nu mi-a ramas altceva de facut decat sa admir toate locomotivele de epoca, unele mai tinerele, altele mai in varsta, expuse pe linii. Si a fost un spectacol frumos!

Sensul vietii

Am mai spus-o si ma repet: mijloacele de transport in comun sunt adevarate carti cu povesti ambulante. Fara sa vrei, te trezesti in viata oamenilor de langa tine si pret de cateva statii experimentezi o particica din trairile lor: adolescentii galagiosi din spate povestesc cu lux de amanunte despre cine cu cine s-a imbarligat la majoratul de sambata, pispiricii aia de juma’ de metru care au urcat cu tabletele in mana se lauda cu ultimele scoruri de la jocurile lor preferate, pustoaicele alea doua machiate strident si-n blugi din care lipsesc ditamai bucatile de material se dau experte in relatii, desi nu par a avea mai mult de 15-16 ani, mamaitele de pe scaune observa tot si blestema timpurile moderne si democratia care i s-a urcat la cap tineretului din ziua de azi, doua gospodine fac schimb de retete si apoi o pun la perpelit pe vecina lor care si-a prins barbatul cu alta in pat, doi muncitori in constructii, cu salopete murdare isi blagoslovesc patronul care si de data asta le-a oprit din bani, blatistii tupeisti se iau la harta cu controlorii. Si-n toata galagia asta, doar troleul/tramvaiul tace, asculta si merge mai departe. Daca usile, geamurile, scaunele ar putea vorbi!…

Uneori insa, in aceste cutii metalice pe roti ticsite de oameni de toate soiurile, se intampla chiar sa ai adevarate epifanii. Intalnesti si oameni frumosi, naturali, cu povesti la fel de frumoase si naturale, care nu doar iti deseneaza un zambet mare pe fata, dar iti amintesc care sunt adevarurile vietii, sensul si scopul, ceea ce conteaza cu adevarat!

Azi in 62. Urca o tanara mama si fetita ei, de vreo 2-3 anisori. Ma ridic si le ofer locul meu. Dupa ce o asaza grijulie pe cea mica pe scaun, incep sa converseze despre diverse. „Cum a fost azi la gradinita? Ce ati avut la masa?”.

-Ca cand a fost ziua lui Miruna…

-Atunci cand a fost ziua Mirunei! o corecteaza mama pe cea mica. Asa ma bucura cand parintii sunt atenti la vocabularul si exprimarea odraslelor!

-Atunci cand, repeta micuta si incepe sa povesteasca entuziasmata ca respectiva Miruna a adus mancare la gradi de ziua ei.

Intotdeauna am gasit delicioase discutiile dintre parinti si copiii mici! Desi par banale, sunt mult mai mult decat atat, orice dar nu banale: sunt adevarate lectii de comunicare!

La un moment dat, fetita refuza sa mai stea pe scaun fiindca nu e corect ca ea sa stea jos si mama ei in picioare! Cata logica/ratiune si generozitate la un pui de om atat de mic! Asa ca mama se asaza ea, punand-o pe micuta pe picioarele sale. In acel moment, cu cel mai duios si mai dulce glas posibil, copila ii spune un „te iubesc” sincer, rupt parca din insasi inimioara ei si se agata cu manutele de gatul mamei, imbratisand-o cu putere. Si chiar atunci, in acel moment mi s-au inmuiat picioarele. Am simtit cum mi se indeparteaza un val de peste ochi. Pentru asta traim, ne sacrificam si ne zbatem intreaga viata. Pentru momente ca acesta. Fiindca asta e adevarul, sensul vietii, acolo, in cel mai simplu si mai natural gest de pe pamant: imbratisarea dintre mama si pruncul ei si un „te iubesc” din suflet, cuvinte atat de mari rostite de o gurita atat de mica!

mother mama

Festivalul Turcesc si Noaptea Muzeelor – la pachet, va rog!

Week-endul asta se anunta unul plin, mai ales pentru bucuresteni, care se pot bucura pe de o parte de cultura si bucataria turceasca la Festivalul Turcesc (16-18 mai in Parcul Herastrau, intrarea Charles de Gaulle – programul complet aici), iar pe de alta parte de Noaptea Muzeelor (sambata, 17 mai – detalii aici). Ma mira si ma intristeaza in acelasi timp, ca pe lista cu orasele participante la acest eveniment nu apare si iubitul meu Ramnicu-Valcea. Prin urmare, nici nu mai pomenesc de Dragasani, oraselul meu natal cu un singur muzeu, cel al Viei si Vinului. Trist!

In capitala in schimb, va fi iar o noapte nebuna, cu aglomeratie, forfota, agitatie, cozi imense, multi curiosi, multe fotografii, cine a mai participat in anii trecuti stie despre ce vorbesc. Personal, de cand m-am mutat in Bucuresti, nu am ratat nicio editie si in niciun caz nu o voi rata pe cea de anul asta, editia cu numarul 10, desi recunosc ca entuziasmul nu mai este cel de la inceput. Este intr-adevar o noapte obositoare, care se lasa cu dureri groaznice de picioare si uneori de cap, asa ca incaltati-va comod si mai ales, inarmati-va cu muuuulta, foaaaarte multa rabdare! De asta o sa trec eu mai intai pe la Festivalul Turcesc, sa-mi fac plinul de energie cu niste baclavale! 😀 Apoi planul ar fi ajung la Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi, la Foisorul de Foc si la ora 22:00 la Cimitirul Bellu. Iar dupa… om mai vedea!

Oricum, maine o sa va povestesc in detaliu cum a fost si unde am reusit sa ajung intr-un final! Ca doar stiti ca planul de acasa nu se potriveste niciodata cu cel de la fata locului! Asadar, va astept cu impresii maine, asta seara facem pe turistii! 😉