Câte stele sunt pe cer?

Vă spuneam acum două săptămâni cât de faină a fost „Călătoria prin Univers” de la Palatul Şuţu, fapt care ne-a făcut, pe subsemnata şi a ei tovarăşă de preumblări bucureştene Inuţa, să fim prezente şi azi la cealaltă prezentare „Câte stele sunt pe cer?” susţinută de astronomul Adrian Şonka. Pentru că ne-am mobilizat exemplar, azi am stat chiar în primul rând. He, he! Ca şi data trecută, am numai cuvinte de laudă şi vă îndemn să mergeţi şi voi. Vă asigur că nu veţi regreta experienţa. Parol! 😉 Şi ca să vă stârnesc curiozitatea sau chiar să vă oftic puţin că nu aţi ajuns la prezentare, iată o mică parte din lucrurile pe care le-am aflat:

Ştiaţi că:

  • constelaţiile sunt grupări aparente de stele, care, unite printr-o linie imaginară, se aseamănă cu o formă cunoscută ochiului uman (un anumit obiect, animal, zeu, etc.), primindu-şi numele încă din antichitate (în special de la arabi, care se îndeletniceau cu privitul cerului)?
  • culoarea unei stele este dată de temperatura sa?
  • cele mai fierbinţi stele sunt cele de culoare albastră, iar cele mai reci sunt roşii?
  • dacă stelele ar fi foarte reci sau foarte fierbinţi, ele nu s-ar mai vedea?
  • Soarele nostru e o stea mică, de culoare albă?
  • noaptea, pe cer, ochiul uman vede în jur de 3000 de stele, şi nu milioane cum tindem noi să credem?
  • cea mai apropiată stea este Proxima Centauri din constelaţia Centaurului, o stea pitică roşie aflată la vreo 4 ani lumină de Pământ, invizibilă cu ochiul liber?
  • exista zeci de mii de stele duble (sisteme binare), adică stele care au ca satelit o altă stea?

Cam atât, că nu vreau să vă dezvălui totul, ci să vă fac să mergeţi la prezentările organizate la Palatul Şuţu. Ca bonus, o să aveţi parte şi de multe râsete şi voie bună. V-am spus că domnul Adrian Şonka este un tip cu un excelent simţ al umorului? Da, v-am spus şi-n articolul trecut, dar nu strică să mă repet! 😛

CITATUL ZILEI:

„Unii îşi ridică moralul zburând spre stele, alţii privind stelele care cad.”

N. Petrescu-Redi

Călătorie prin Univers

Ieri, după ce ne-am bucurat din plin de spectacolul din Cişmigiu cu ocazia Zilei Europei, am luat-o la goană către Palatul Şuţu. A voastră Mărgea fără Bradul din dotare, pe care-l lovise brusc o lipsă de chef. Noroc că am avut-o pe Inuţa, tovarăşa mea de preumblări bucureştene! 😀 A trebuit să mărim pasul fiindcă se făcuse deja târziu şi chiar ne doream să prindem locuri la prezentarea „Călătorie prin Univers” de la ora 19. Bineînţeles că la 18:30, când într-un final am reuşit să ajungem, am dat peste o ditamai coada. Am avut totuşi noroc să intrăm, şi cu toate că locuri pe scaune nu mai erau şi a trebuit să stăm pe scări pe toată durata prezentării, zău dacă ne-a deranjat! A fost atât de interesant încât nu ne-a mai păsat de nimic altceva!

Călătoria până la marginea Universului s-a făcut folosind un program de astronomie creat de National Astronomical Observatory of Japan (NAOJ) și o proiecție normală, însoțită de explicații „pe viu”. Mai întâi am făcut turul cerului vizibil de pe Pământ, apoi am ajuns pe Lună, Mercur, Marte, Jupiter şi sateliţii săi, am aflat ce condiţii trebuie să îndeplineşti pentru ca un crater să primească numele tău, cum se face că cerul se vede albastru, de ce Pluto nu mai este considerată planetă, de ce e bine că Soarele nostru e doar o stea de dimensiuni mici, cum arată galaxia noastră şi cât din Univers au reuşit oamenii să cartografieze, plus multe multe muuuulte altele.

Am descoperit o groază de lucruri şi-n plus, am râs pe cinste! Adrian Şonka, astronomul care „ne-a condus” prin Univers, este pur şi simplu un tip genial şi cu un simţ al umorului fantastic! A explicat pe înţelesul tuturor, chiar şi al celor mici, a ştiut să menţină viu interesul audienţei şi a glumit non stop! Un adevărat profesionist şi o prezentare pe cinste, mă bucur mult că am fost acolo! De aceea nu voi rata cealaltă prezentare „Câte stele sunt pe cer?” din 23 mai, pe care v-o recomand cu drag. Mai multe detalii găsiţi aici.

CITATUL ZILEI:

„Prin spaţiu, universul mă cuprinde, mă înghite ca pe un punct; prin gândire, îl cuprind eu.”

Blaise Pascal

9 Mai – Ziua Europei si cum a fost la Piata Statelor Membre ale UE din Cismigiu

La Paris, in 9 mai 1950, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, citea în faţa presei internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg să-şi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel, propunand astfel crearea unei instituţii europene supranaţionale, însărcinată cu gestionarea industriei cărbunelui şi oţelului, sector care constituia, la vremea respectivă, baza întregii puteri militare. Acela a fost momentul in care s-a asezat piatra de temelie a Uniunii Europene. In iunie 1985, Consiliul European de la Milano a decis ca ziua de 9 mai sa fie sarbatorita ca Zi a Europei. Anul acesta se implinesc 30 de ani de la acea hotarare, precum si 10 ani de la semnarea de catre Romania a Tratatului de Aderare la Uniunea Europeana (25 aprilie 2005).

Pentru a sarbatori Ziua Europei, in Parcul Cismigiu s-a organizat azi un targ al Statelor Membre ale Uniunii Europene, care a reunit reprezentanţi din 22 de ţări (Austria, Belgia, Croaţia, Cipru, Cehia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Malta, Olanda, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Spania şi Suedia) pentru a le prezenta vizitatorilor obiceiuri, activități și oferte turistice, precum și spectacole artistice tradiționale. In plus, fanfare europene (in total peste130 de muzicieni) au sustinut recitaluri atat in Parcul Cismigiu, cat si in alte zone ale Bucurestiului (Parcul Unirii, Parcul Herastrau si Piata Universitatii).

Cum Margelutei ii place sa ia pulsul orasului si sa vada cu ochii ei tot ce se petrece, bineinteles ca a fost prezenta in Cismigiu, la sus-numitul targ, tarandu-l dupa ea si pe Bradul consort, care in ciuda vremii frumoase, numai chef de iesit nu avea! But she’s so evil and she doesn’t accept no for an answer, muahahahaaa! 😛 Noroc ca mai tarziu ni s-a alaturat prietena mea Inuta, si astfel l-a salvat de la chinul de a vedea si prezentarea despre planete de la Palatul Sutu.

Targul s-a deschis la ora 11 si am inteles ca ar fi fost prezent primarul capitalei, Sorin Oprescu plus alti oficiali UE, dar noi am ajuns acolo pe la 12:30 si n-am apucat sa-i vedem, nu ca ne-am fi dorit! Standurile nu ni s-au parut foarte interesante. O multime de brosuri pe care lumea le indesa in geanta doar de dragul de a nu pleca cu mana goala, ceva mancare si… cam atat!

Daca Belgia vindea gauffre, Austria turta duce, Spania tigai pentru paella, Romania s-a prezentat cu faimoasa ceramica de Horezu, inscrisa pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitățiii UNESCO. Un mester olar demonstra live cum lutul prinde viata in maini pricepute.

La standul Olandei, pe langa o figurina in marime naturala a unei… vaci si niste sabotii supradimensionati, ce puteai gasi daca nu… cascaval?

Partea cea mai interesanta au fost momentele artistice petrecute pe scena, care au captat atentia tuturor vizitatorilor. Cand am ajuns noi, era in plina desfasurare piesa de teatru a reprezentantilor Finlandei.

Reprezentantii Austriei au adus pe scena ritmuri de tobe indracite:

Dansurile din Grecia mi-au placut la nebunie. Foarte, foarte talentati cei mici, dar mai ales cei mari, grupul Kymata. Atata pasiune si placere de a dansa si a trai muzica!

Puii de romani, talentati si frumosi:

Dansurile din Cipru m-au tinut cu sufletul la gura, atenta la paharele pe care le purtau pe cap si le invarteau in acele site. Si nu, nu s-a spart niciunul! 😀

O tarantella italieneasca:

A urmat, din Polonia, trupa de dans „Solonczanka” cu ale sale minunate costume, care pe langa faptul ca m-au dus imediat cu gandul la „Sobiesky si romanii”, imi dadeau mie senzatia ca mor de cald, dar celor care le purtau? :)))

Intercalat cu spectacolele de pe scena (si uneori concomitent, ca a trebuit sa aleg intre fanfara scotienilor si niste dansuri grecesti – mare oftica!), in zona foisorului dadeau reprezentatii diverse fanfare europene. Le-am prins pe cea din Ungaria, care mi-a placut tare tare mult, Scotia care a impresionat audienta prin inedit si cea din Franta, care nu mi s-a parut cine stie ce, fiindca ma asteptam la muzica de fanfara, nu doar batut din tobe de parca se pleca la razboi.

Pe la ora 18, Al Meu Ca Bradul a plecat acasa (a fost prea mult pentru el! 😀 ), iar eu si Inuta la Palatul Sutu, la prezentarea „Calatorie prin Univers”, despre care va povestesc data viitoare.

Concluzia concluziilor e ca am avut parte de o zi minunata, care mi-a mers la suflet. Nu o sa pot intelege niciodata de ce intr-o zi frumoasa de week-end, unii aleg sa stea in casa, in fata televizorului, cand intr-un oras atat de viu ca Bucurestiul se petrec atat de multe lucruri interesante?!

CITATUL ZILEI:

„Când te trezești dimineața, gândește-te ce privilegiu prețios ai să fii în viață, să respiri, să gândești, să te bucuri, să iubești.”

Marcus Aurelius

Festivalul International al Luminii Spotlight Bucuresti

UNESCO a hotarat ca anul 2015 sa fie proclamat în mod oficial Anul Internațional al Luminii si al Tehnologiei Luminii, prin urmare, Primaria capitalei a organizat, in perioada 23-25 aprilie, prin ARCUB, prima editie a Festivalului International al Luminii Spotlight Bucuresti. Timp de 3 zile, Calea Victoriei, de la Biblioteca Centrală Universitară până la Piața Națiunilor Unite, a fost transformata într-o expoziție-gigant, animata de instalațiile interactive și spectacolele de lumini. Circuitul artistic al festivalului a fost compus din 23 de lucrari artistice, instalatii, sisteme de iluminare arhitecturala si videomapping-uri, in total, o suprafata iluminata de aproximativ 6000 metri matrati.

Chestia asta suna prea bine ca sa o rateze a voastra Margea, asa ca joi, dupa ce am plecat de la Noaptea Cartilor Deschise, ne-am oprit la concertul de pe Strada Franceza, exact cand pe scena Romarta canta o varianta rock’n’roll a „Umbrellei” Rhiannei. Au urmat apoi Omul cu Sobolani si Robin and the Backstabbers, dar noi nu am mai ramas, ci am luat-o in sus, pe Calea Victoriei, sa vedem despre ce e vorba de fapt la Spotlight, acest Festival al Luminii aflat la prima editie. Ei bine, dragi cititori margelati, aflati ca a fost superfain! Desi am avut foarte putin timp la dispozitie, fiindca Inuta mea trebuia sa plece, am reusit totusi sa admiram instalatiile luminoase, sa vedem proiectia de pe Cercul Militar si sa facem cateva poze. Si am ramas incantate, superincantate, megaincantate de fapt! De aceea, curioasa si dornica sa-mi fac o imagine completa a evenimentului, am vrut sa vad si restul de minunatii, asa ca sambata abia l-am tarat pe Al Meu Ca Bradul dupa mine! Fiindca la ora 21 juca Steaua, s-a invoit sa ma insoteasca doar cu conditia sa apuce si el macar a doua repriza (vaaai, cata generozitate din partea-i, nu-i asa?)! Va imaginati deci ca m-a alergat ca pe hotii de cai, sa ajunga mai repede acasa, in fata televizorului! Norocul meu ca inghesuiala teribila i-a mai incetinit ritmul si am apucat si eu sa ma bucur de una-alta! 😛 Adevarul e ca era foarte multa lume, nu aveai loc sa arunci un ac! De mult nu am mai vazut asa puhoi de oameni! Si tot continuau sa vina in valuri!

Va las acum cu cateva poze facute la Spotlight in cele doua vizite margelate.

Iluminat arhitectural pe Biblioteca Centrala Universitara, in culorile drapelului.

Cloud, opera unor artisti din Canada, o instalație de artă interactivă, construită din 6 000 de surse de iluminat.

Large Pendulum Waves, o instalatie kinetica creata de un artist olandez,  formata din 15 globuri luminoase de aproape un metru diametru si cu o greutate de 450 kg, ce oscileaza ritmic, la capatul unor cabluri fixate de un suport cu inaltime de 10 metri. O opera de arta pusa in miscare de legile fizicii, dupa cum spun organizatorii.

Light Orchestra pe fatada Palatului Telefonelor.

Video mapping pe Teatrul Odeon, realizat de Maxintensity din Ungaria, participanti la iMapp Bucharest din septembrie 2014 cu un spectacol de video mapping pe fatada Palatului Parlamentului (click pe link).

Video mapping pe Cercul Militar National, realizat de Les Ateliers Nomad, conationalii nostri care au participat si ei anul trecut la iMapp Bucharest cu un spectacol de video mapping pe Palatul Parlamentului (dati click pe link).

Pin Bucharest, instalație urbană cu tema BUCUR/EȘTI a arhitectei Olivia Monoranu.

The Sun, energia, puterea și mărimea Soarelui inglobate in opera unui artist din Cehia.

Cubic Lens, un cub cu latura de 4 metri, ridicat deasupra mulțimii și iluminat cu peste 20.000 de lumeni, o iluzie menita sa păcăleasca ochiul uman.

Triangles Unfold, o instalație modulară realizată din triunghiuri echilaterale identice care se compun la fiecare construcție într-o formă nouă. Din ce am citit, instalația a avut în fiecare noapte altă înfățișare. Asa arata sambata.

Strada B, un perete reactiv la publicul străzii.

Iluminat arhitectural pe Palatul CEC.

Lux Magnetica, o instalație biomimetică interactivă prezentată sub forma unui banc de meduze ce reacționeză prin variații de lumină la proximitatea oamenilor.

Ghost Ship, o hidro-holograma de mari dimensiuni (jeturi de circa 12m), creata de arhitectii romani din colectivul Visual Skin pentru Amsterdam Light Festival 2014. Pe masura ce vizitatorii se deplaseaza in jurul hologramei, imaginea perceputa se tranforma din profilul vasului in vederea frontala. Efectul 3D este si mai spectaculos atunci cand velele corabiei se umfla in bataia vantului. In 2015 si 2016 acest vas efemer va calatori in jurul lumii, Spotlight Bucharest International Light Festival fiind prima oprire. Chiar a fost o chestie spectaculoasa, care ne-a si udat atunci cand a fost pusa in functiune. 😀

View this post on Instagram

Ghostship

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

La final, dupa atatea poze, va las si un mic video ca sa simtiti vibe-ul festivalului .

Au mai fost si alte instalatii luminoase pe care nu am apucat sa le vad din motivele amintite la inceputul articolului, dar nah, nu le poti avea pe toate, zice o vorba din batrani! Oricum, a fost ceva inedit si foarte interesant, cum nu am vazut vreodata si m-a entuziasmat la maxim! Acum abia astept editia de anul viitor, la care organizatorii vor trebui sa munceasca pe branci, daca vor sa se autodepaseasca, fiindca aceasta prima editie le-a iesit de minune! Dupa cum se vede, a fost foarte bine primita de publicul bucurestean si a reusit sa scoata din casa o groaza de lume!

CITATUL ZILEI:

„Vezi încotro cad umbrele şi vei şti cine cerne lumina.”

Valeriu Butulescu

Si-am ajuns si la Jumbo

Am tot citit la finele anului trecut despre deschiderea magazinului Jumbo (ala din Berceni, ca cica mai este unul in Pallady, deschis inca de anul trecut, despre care eu nu aveam habar) si cum toata lumea bloggeristica arunca in stanga si-n dreapta cu laude si urale la adresa lui, am zis ca trebuie neaparat sa vada si ochii mei minunea minunata. Eh, usor de planuit, greu de urnit: distanta Margeluta-Jumbo e una destul de mare si ma descuraja teribil. Asa ca mi-am exersat farmecele pe sotul din dotare. Se pare ca au functionat de minune (dupa stradanii seculare care-au durat cateva zile), l-am convins sa ma duca pana acolo cu masina, ba chiar sa si intre. Bine, aici a avut mare greutate cuvantul „jucarii”! 😛 Pentru ca, nu-i asa, boys will be boys!

N-am avut gps-ul cu noi, am incurcat strazile si ne-am cam ratacit, dar cu putin ajutor din partea unor prieteni care fusesera la Jumbo cu vreo doua saptamani inainte, am reusit sa ajungem la destinatia finala. Si acolo:

heaven gates

Magazinul e iiiimeeeeens si desi se axeaza pe jucarii, se gasesc multe chestii interesante si pentru baie, bucatarie, gradina, decorarea casei ori ingrijire personala. Al Meu Ca Bradul se simtea ca pestele in apa, cel putin la sectiunea de jucarii pentru baieti, unde a probat tot ce i-a venit la mana. Dupa ce am ajuns la chestiile care-mi placeau mie, entuziasmul lui a scazut brusc, mai ceva ca pretul petrolului. Prin urmare, a gasit toate scuzele posibile ca sa marim pasul si sa ajungem mai repede la casele de marcat. Pff, tipic lui! Si de cate ori nu mi-am jurat ca nu mai plec in vecii vecilor -amin!- cu el la cumparaturi!

Mai jos aveti cateva imagini de la fata locului publicate pe instagramul margelat, unde puteti sa-mi dati follow, ca nu ma supar! ;P

Chestiute dragute pentru decorarea casei… de Paste! Se spune ca niciodata nu e prea tarziu, dar se pare ca nici prea devreme! 😀 Tocmai atunci puneau pe rafturi produsele pascale.

View this post on Instagram

Cuties from #Jumbo #deco #pink #green

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

Aici a fost dragoste la prima vedere si mi-as fi umplut caruciorul cu ele, dar ochiul vigilent al Bradului insotitor m-a sagetat imediat a dezaprobare! Asa ca, altadata dragele mele, altadata, dar cu siguranta veti fi ale mele! Muahahaaa!:P

Si la final, am plecat cu toate treburile astea de care -nu-i asa?- aveam maaaare nevoie!

CITATUL ZILEI:

„Bucură-te de lucrurile marunte, pentru că într-o zi, privind înapoi, ai putea să îţi dai seama că erau lucruri mari.”

Robert Brault

Ies la vot

Foarte multi se plang de patriotismul care-i apuca subit pe majoritatea romanilor in jurul datei de 1 Decembrie si e trambitat pana la refuz pe retelele de socializare si-n mass-media. Ei bine, dragi compatrioti, azi a fost sansa voastra sa demonstrati ca sunteti cetateni responsabili si buni romani, care-si iubesc tara nu doar pe facebook de ziua nationala, ci si-n restul anului, exercitandu-va dreptul la vot. Ar trebui sa iesim din starea asta de letargie, ca sa nu zic nepasare, specific romaneasca si sa ne amintim  ca orice drept vine la pachet si cu obligatii. Si ca pentru dreptul asta de care ne bucuram noi azi, altii si-au dat viata. Doar nu ati uitat de ’89, nu? (Asta doar ca sa amintesc un eveniment nu atat de indepartat temporal de zilele noastre, ca mai sunt si altele!).

decembrie 1989„Vrem alegeri libere!” se striga atunci. Acum le avem. „Libertate!” se striga atunci. Acum o avem, avem libertatea de a alege. Si atunci de ce alegem sa o ignoram? De ce alegem sa nu facem nimic? Si nu, a sta acasa, confortabil in fata televizorului si a lua la injuraturi toata clasa politica nu inseamna a face ceva! Si nici a lua peste picior pe cei care astazi si-au indeplinit datoria civica -„vai, sarmanii naivi, ei chiar cred ca pot schimba ceva, ca votul lor chiar conteaza”- nu e solutia! Atata timp cat pe tine, cetatean al acestei tari, te doare-n cot de vot, ce drept mai ai sa te plangi si sa critici apoi cum merg lucrurile? Daca nu alegi sa lupti, ai pierdut din start! Mai ales ca scuze patetice se gasesc cu carul si noi, romanii, suntem experti in a ne plange si vaicari si a da vina pe altii!

Imi amintesc ca asteptam cu nerabdare varsta majoratului, ca sa am drept de vot. Si la 20 de ani, cand am votat pentru prima data, debordand de entuziasm, alaturi de mama si tata, m-am simtit om mare, pe aceeasi treapta cu ei. Dintr-o data, eram matura si responsabila si parerea mea conta. Atat de mult, incat puteam sa mi-o exprim liber si… responsabil, asa ma sfatuia tata. Nu am tratat niciodata acest lucru cu lejeritate, dovada ca mi-am lasat buletinul de vot sa alunece in urna de fiecare data cand s-a dat strigarea. Da, recunosc ca am un simt al datoriei innascut, dar a mai fost, in plus, cultivat de tatal meu, nelipsit de la vot, indiferent de situatie, si care mereu imi spunea ca strabunicii mei nu si-au dat viata in prima linie ca eu sa-mi bat joc de sacrificul lor.

Asa ca azi mi-am luat de cot soacra din dotare si am mers impreuna la vot, la sectia 861, amenajata in incinta scoalii in care a invatat Al Meu Ca Bradul opt ani de zile. Asta apropo de incarcatura emotionala! 😀 Era intr-adevar multa lume in zona, dar nu si-n sectie, prin urmare totul nu a durat mai mult de doua minute! Asta apropo de scuza cu lipsa timpului!

romania votCe m-a surprins in cel mai placut mod, impresionat, emotionat si bucurat a fost reactia diasporei. Romani din toata lumea au stat la coada ore-n sir pentru a vota. Probabil ca si autoritatile au fost la fel de surprinse de numarul mare de votanti, altfel nu s-ar fi ajuns la cozile astea imense. Tot respectul meu pentru cei care nu s-au dat batuti! E inadmisibil insa ca dupa atata asteptare, sa li se inchida urnele usile-n nas si sa le fie refuzat acest drept. Rusine! Si la fel de inadmisibil este si ceea ce s-a intamplat in capitala celor aflati pe listele suplimentare. Cum sa nu existe formulare? Rusine din nou! Asta inseamna sa furi dreptul la vot si intr-o democratie, asa ceva nu trebuie tolerat!

CITATUL ZILEI: 

„Caci puterea se aduna din toti micii impreuna!”

Tudor Arghezi

Iarna din mijlocul toamnei

O duminică plină

În liceu, tot ce-mi doream era să plec la facultate. Nici măcar nu conta care (că oricum habar n-aveam ce-mi plăcea să fac), ideea era să plec din plictisitorul meu orăşel de provincie într-unul mare, unde se întâmplă mereu chestii şi viaţa se trăieşte într-un ritm alert.

Imediat ce m-am mutat în capitală, i-am cerut unei bucureştence get beget (adică născută şi crescută aici, nu parvenită ca mine), să-mi recomande chestii de făcut şi locuri de văzut, fiindcă e altceva când eşti îndrumat de un om al locului, nu? Mare mi-a fost mirarea când respectiva a ridicat neştiutoare din umeri. Adică ea era de o viaţă aici, în oraşul ăsta plin de posibilităţi, şi nu fusese nicăieri? Eh, asta chiar îmi depăşeşte puterea de înţelegere, doar am locuit până la 19 ani într-un astfel de loc cu viaţă monotonă, plictisitoare chiar, unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea, iar locurile de distracţie sunt mai reduse ca zahărul din Coca Cola Zero. Şi tocmai de asta-mi place mie Bucureştiul: dacă vrei să ieşi din casă, imposibil să nu fie vreun festival, concert, expoziţie, târg la care să mergi şi să te simţi bine! Prin urmare, profit din plin, în funcţie de timp şi… buzunar, de tot ce-mi oferă oraşul ăsta care m-a adoptat acum patru ani de zile!

Week-endul care abia s-a încheiat a fost unul plin de evenimente, exact aşa cum îmi place mie, pentru că-mi oferă posibilitatea de a alege. A fost Festivalul Racilor în Herăstrău, Aeronautic Show pe Lacul Morii, Bulevardul Artelor pe Unirii, locuri unde nu am putut ajunge, ţinând cont că sâmbătă am lucrat. Dar mi-am luat revanşa duminică după-amiaza (de dimineaţa am fost din nou pe baricade, în câmpul muncii), dând o raită prin trei locuri interesante, unde nu mai fusesem până atunci (deci le pot adăuga pe lista mea cu #30depremierepentru30deani 😛 ). Mai întâi, am fost la Pescia, Festivalul Naţional al Peştelui din Parcul Tineretului, unde cozile imense ne-au determinat pe subsemnata şi Inutza, prietena din dotare, să ne punem în cui pofta de peşte prăjit.

Festivalul National al Pestelui Bucuresti

Ne-am continuat drumul şi am ajuns la Festivalul Recoltei din Parcul Lumea Copiilor. Agitaţie mare, gălăgie, cozi la must şi poale-n brâu, miros de mici şi sarmale, fum de la grătare, muzică populară. Am plecat de acolo cu 2 kg de mere de Voineşti, preferatele mele.

Festivalul Recoltei 2014 Bucuresti

Am scăpat tefere şi nevătămate din mulţimea de oameni şi am ajuns la Festivalul Kurban Bayram, organizat de Fundaţia Tuna, aceeaşi care se ocupă şi de Festivalul Turcesc, pe care l-am bifat şi anul ăsta, tot împreună cu Inutza (dap, mă suportă cu tot cu pasiunea mea pentru Turcia! 😀 ). Am mâncat un kebab de berbecuţ delicios şi am băut un ceai negru, i-am ascultat cântând pe copiii foarte talentaţi de la Next Star şi ne-am amuzat privind concurenţii de la concursul de mâncat baclavale luptându-se vitejeşte cu toate acele dulcegării.

Festivalul Kurban Bayram 2014 Bucuresti

Am ajuns acasă frântă, cu picioarele umflate de la atâta umblat, dar mulţumită sufleteşte. Nu sunt genul de om care să stea închis în casă. N-am fost niciodată. Curiozitatea mi-e stăpână, îmi place să descopăr eu însămi, să văd cu ochii mei, să cern totul prin sita mea, nu prin vorbele altora. Aşa că ieşiţi fraţilor bucureşteni din casă şi înainte de a vă ponegri oraşul, descoperiţi-l! S-ar putea să rămâneţi surprinşi! Vă pupă Mărgeluţa umblăreaţă, olteancă de la mama ei şi bucureşteancă în simţiri. 😉

CITATUL ZILEI:

„Indiferent ce se întâmplă, o călătorie îţi oferă întotdeauna o poveste de spus.”

Proverb evreiesc

Bucureşti 555 – Inaugurarea fântânilor arteziene de la Unirii

De ieri au început Zilele Bucureştiului, aşa că în week-endul ăsta, în capitală este o explozie de evenimente! Nici nu ştii la care să iei parte mai întâi! În plus, anul acesta se împlinesc 555 de ani de atestare documentară a oraşului lui Bucur, prin urmare, totul capătă alte proporţii! Pleiada de evenimente a început de fapt încă de joi, o dată cu inaugurarea Hanului Gabroveni, monument istoric ce a fost consolidat, reabilitat şi modernizat, şi se doreşte a fi noul centru cultural al capitalei. De Zilele Bucureştiului, hanul îşi va deschide porţile pentru vizitatori, prin urmare nu rataţi ocazia de a-l vizita!

Vineri, la Piaţa Universităţii (esplanada cu statui), a avut loc un concert de muzică alternativă cu cele mai cunoscute trupe româneşti ale momentului şi dacă treceţi pe acolo zilele astea, vă veţi putea delecta cu instalaţia de artă contemporană „Feed me!”.

Tot ieri, pe seară (şi acum ajungem la ce voiam eu de fapt să vă povestesc), s-au inaugurat cele peste 20 de fântâni arteziene din zona Unirii, după ce au fost reabilitate şi modernizate, iar acum sunt dotate cu instalaţii de sunete şi lumini de tip „curcubeu”, similare celor folosite la fântânile arteziene din marile capitale europene, dar şi cu senzori de prezenţă şi vânt. Toate minunăţiile astea vor fi controlate de la distanţă cu ajutorul unui sistem SCADA (Supervisory Control And Data Acquisition) şi vor asigura un spectacol pe cinste.

Cu ocazia asta, fântânile din zona Unirii au fost şi redenumite, ele purtând acum nume simbolice, inspirate din istoria orasului. Cele 5 din tronsonul 1 vor avea numele unor personalităţi precum A.I. Cuza, Grigore I. Ghica, Fântâna lui Bucur (fântâna centrală), Constantin Brâncoveanu, Emilian Pache Protopopescu. Celelalte 17 fântâni din tronsonul 2, (cele de la Piaţa Unirii – Piaţa Constituţiei până la Palatul Parlamentului), se vor numi, câte patru, Fântânile Primăverii, Verii, Toamnei şi Iernii, iar una va fi numită Fântâna aniversară „Vlad Ţepeş – Bucureşti 555“.

Aceasta este doar prima etapă a unui proiect mai amplu, intitulat „Fântâni Arteziene Bucureşti”, demarat în luna mai, anul acesta, în urma unui parteneriat dintre Primăria Generală și Apa Nova, în care sunt incluse spre reabilitare 61 de fântâni din centru, dar și din alte zone ale Capitalei. Cât mă bucur să văd că se mişcă şi la noi lucrurile şi oraşul capătă o altă faţă, una curată, îngrijită şi modernă, aşa cum merită!

O dată cu inaugurarea fântânilor de la Unirii, a avut loc şi un spectacol multimedia live de muzică clasică, pop, rock şi jazz, susţinut de Zoli Toth Project, care a bucurat o mulţime de bucureşteni.

Seara de ieri s-a lăsat pentru subsemnata Mărgea cu o ieşire între fete şi fiindcă pe graviduţa grupului au lovit-o poftele de chicken nuggets, ne-am petrecut seara la KFC, cu discuţii interminabile… ca între fete, of course! Prin urmare, vă daţi seama că am cam ratat aprinderea fântânilor, dar la plecare le-am făcut două-trei poze şi le-am filmat pe alea micuţe, după cum vedeţi mai jos (scuzaţi calitatea, Sony Boy atât poate!). Oricum, chiar dacă era târziu, lumea nu se lăsa deloc dusă spre casă. Cu aşa vreme şi aşa evenimente faine, cred şi eu că nu-ţi mai arde să pleci!

CITATUL ZILEI:

„Cel ce nu ştie să păstreze moştenirea părintească, tot în mizerie va muri.”

Puşkin

Paza bună trece primejdia rea

Haideţi să vă servesc una din ciclul „bucuriile locuitului în zona Gării de Nord”, care s-ar încadra foarte bine şi-n ciclul „când nevasta n-ascultă de bărbat”(asta aşa, să se umfle în pene Al Meu Ca Bradul că, în sfârşit, îi dau şi lui o dată în viaţă, dreptate 😛 ).

Se întorcea în seara asta Mărgeaua din Carrefour Orhideea, cu ditamai sacoşa cu de toate, şi ajunsă la Gara de Nord, unde a lăsat-o 105, ce se gândeşte ea? De ce să mai ocolească atât, când poate s-o taie direct prin parcul din faţa Ministerului Transporturilor? Asta în ciuda faptului că era întuneric beznă (apropo, aţi văzut ce devreme se întunecă acum?), că prin zona aia umblă tot felul de dubioşi, iar Al Meu Ca Bradul m-a avertizat de o mie de ori să nu trec pe acolo singură noaptea, că e periculos. Dar când am ascultat eu vreodată de el? Şi apoi m-am încurajat amintindu-mi că mereu am văzut poliţişti patrulând prin zonă. Şi unde mai punem că eram obosită, şi mă dureau picioarele, şi voiam să ajung mai repede acasă… plus alte scuze.

Eh, nici nu am intrat bine în parc, că din întunericul ăla m-a izbit direct în retină, un  -ATENŢIE!- ditamai fundul alb. Oh, quelle horreur! „Fund” nu ca fundul de lemn din bucătărie sau ca fundul paharului ori ca fundul grădinii; nu doamnelor şi domnilor, fund ca dos, şezut, cur pe româneşte! Mda, m-a spurcat la ceas de seară unu’ care se schimba fără nicio grijă sau grabă lângă o bancă! Bine-aţi venit la Gara de Nord, tărâmul tuturor posibilităţilor/anomaliilor!

Şi cu ocazia asta, recunosc că sunt o Mărgea tare nesăbuită şi că lucrurile ar fi putut să se petreacă cu totul altfel! Na, că am spus-o (Al Meu ca Bradul jubilează acum, că doar adoră să i se dea dreptate)! Lăsând gluma la o parte, adevărul e că ne gândim că nouă nu ni se poate întâmpla nimic rău, asta li se întâmplă întotdeauna celorlalţi! Greşit, dragii mei cititori mărgelaţi! I se poate întâmpla oricui, oricând! Nu degeaba se spune că paza bună trece primejdia rea! Dacă tu nu ai grijă de tine, nimeni altcineva nu o va face în locul tău! Aşa că poate ar fi cazul să nu mai trecem cu vederea sfaturile celor dragi! Dacă aş fi ascultat, aş fi fost scutită de a-mi aminti fundul ăluia de fiecare dată când trec prin zonă!

Cu mocanita prin Bucuresti

Pe 10 iunie 2014 s-au implinit 75 de ani de la infiintarea Muzeului Cailor Ferate Romane, asa ca in capitala, in perioada 10-15 iunie, au loc tot felul de evenimente pentru a sarbatori momentul. Printre ele, proiectari de filme, simpozioane, trasee speciale cu trenuri de epocă, vizitarea gratuita a muzeului, o expozitie de locomotive in Gara de Nord, daaaar si -cireasa de pe tort- o plimbare cu mocanita prin Bucuresti. Da, va asigur ca ati citit bine, chiar te poti plimba cu mocanita printre betoane! Dovada mai jos:

Normal ca scurtul traseu bucurestean de 150 de metri dintre Muzeul CFR şi gura de metrou Basarab nu se poate compara cu cel obisnuit al batranei mocanite, aduse tocmai din Simleu Silvaniei, dar capata o bila alba pentru inedit. Fabricată în 1917 la Munchen, veterana de 97 de ani poate atinge viteza de 15 km/h si consuma in medie 100 de kg de cărbune pe zi şi 2 mc de lemne. Ea a fost cumpărată şi recondiţionată în urmă cu 5 ani de Asociaţia pentru Păstrarea Liniilor Ferate Înguste din România, condusă de pasionatul Gheorg Oceva, supranumit „salvatorul mocăniţelor” si este folosita în scop turistic. Daca vreti sa incercati experienta, aflati ca mocănița va circula zilnic, în perioada evenimentului, între orele 9:00 si19:00. Iar daca tot sunteti acolo, ar fi pacat sa nu dati o raita prin Muzeul CFR, mai ales ca intrarea este gratuita. La fel am facut si eu, cu toate ca l-am vizitat de vreo 3 ori pana acum (deh, nu poti locui langa Gara de Nord si sa nu vezi Muzeul CFR!). Diorama feroviara de acolo, cea mai mare din tara si complet automatizata, ma incanta de fiecare data.

Din muzeu, am iesit direct in gara, la linia 14, chiar in momentul in care locomotiva Călugăreni, fabricată în 1869 fluiera de plecare. Am inteles ca pe toata perioada evenimentului, trenul tractat de ea va face zilnic două trase dus-întors între Gara de Nord şi Gara Regală Băneasa, care anul acesta împlinește 75 de ani de la deschidere. Eh, si cum am ratat ocazia, nu mi-a ramas altceva de facut decat sa admir toate locomotivele de epoca, unele mai tinerele, altele mai in varsta, expuse pe linii. Si a fost un spectacol frumos!